ICCJ. Decizia nr. 1455/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1455/2012
Dosar nr. 5495/103/2011
Şedinţa publică din 08 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4/P din 27 ianuarie 2012, pronunţată în dosarul nr. 5495/103/2011 al Tribunalului Neamţ, a fost condamnat inculpatul T.G., la pedepsele de:
- 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.;
- 1 (una) lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de cuţit prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt în concurs real şi, în baza art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza li şi b) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de11 octombrie 2011 la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate M.V. împotriva inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., luând act de retragerea plângerii.
S-a luat act că partea vătămată G.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să achite Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ suma de 2409,36 lei, cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate G.A., sumă ce va fi actualizată la data executării, şi Serviciului de Ambulanţă Judeţean Neamţ suma de 703,68 lei, reprezentând cheltuieli de transport a aceleiaşi părţi vătămate.
În temeiul art. 346 alin. (4) C. proc. pen., au fost lăsate nesoluţionate acţiunile civile formulate de Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Neamţ împotriva inculpatului, pentru plata cheltuielilor de spitalizare şi transport a părţii vătămate M.V.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui cuţit cu rama rabatabilă, în lungime de 7,8 cm şi cu lăţimea de 1,6 cm, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamţ.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus a se restitui inculpatului un topor cu circumferinţa tăişului de 16 cm şi coada în lungime de 83 cm, aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamţ, după rămânerea definitivă a hotărârii.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales. în temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să achite statului suma de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 8 octombrie 2011, inculpatul a plecat cu căruţa de la domiciliul său din satul Bistricioara, comuna Ceahlău, judeţul Neamţ, la sora sa, T.P., care locuieşte în satul Bradu, comuna Grinţieş, judeţul Neamţ. împreună cu inculpatul au venit şi fratele său, T.l. şi fratele prietenei sale, Ş.V.
Spre seară, la întoarcerea spre casă, trecând pe lângă barul SC M. SRL, cei trei au hotărât să se oprească şi să consume băuturi alcoolice, motiv pentru care au intrat în local şi s-au aşezat toţi la o masă. în timp ce serveau băuturi alcoolice şi sucuri, inculpatul a observat că la o altă masă se afla partea vătămată G.A., împreună cu mai mulţi consăteni. Inculpatul, în cursul urmăririi penale, a susţinut că anterior acestei date, a avut un conflict verbal cu partea vătămată la o discotecă şi că aceasta a afirmat că atunci când îl va prinde îl va bate.
În jurul orelor 2130, partea vătămată s-a ridicat de la masă pentru a pleca, moment în care s-a întâlnit cu inculpatul, care de asemenea voia să părăsească barul. între cei doi s-a iscat un conflict spontan, inculpatul lovind pe partea vătămată G.A. în zona abdominală, cu un cuţit pe care îl purta asupra sa.
Imediat inculpatul a fugit din bar, însă, fiind urmărit de alţi consumatori care intenţionau să-l imobilizeze, a luat un topor din căruţa cu care venise şi, fiind încolţit, a lovit pe partea vătămată M.V. cu partea netăioasă a lamei toporului în zona abdomenului.
Inculpatul a reuşit să se îndepărteze de locul faptei şi s-a deplasat la locuinţa surorii sale, unde a lăsat cuţitul şi toporul folosite la comiterea faptelor într-o anexă, de unde au fost ridicate de organele de urmărire penală.
Părţile vătămate G.A. şi M.V. au fost transportate cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă Neamţ, prima dintre ele fiind supusă unei intervenţii chirurgicale.
Potrivit rapoartelor de constatare medico-legală din 11 octombrie 2011 întocmite de S.M.L. Neamţ, partea vătămată G.A. a suferit o plagă înjunghiată penetrantă abdominală cu hemiperitoneu masiv şi şoc hemoragie, ce a necesitat 13-15 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi care i-a pus în primejdie viaţa, iar partea vătămată M.V. a suferit o contuzie abdominală, ce nu a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale.
S-a reţinut că în timpul urmăririi penale inculpatul a susţinut că a săvârşit tentativa la infracţiunea de omor asupra părţii vătămate G.A. fiind provocat de acesta, care, pe fondul conflictului mai vechi, l-ar fi lovit cu pumnul în faţă, motiv pentru care el a lovit cu cuţitul.
Instanţa de fond a apreciat că aceste aspecte nu rezultă însă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale.
În acest sens s-a reţinut că din declaraţiile martorilor C.l.C. şi Ţ.N. rezultă că în momentul în care cei doi s-au întâlnit faţă în faţă, inculpatul, fără să fie agresat, l-a împins cu o mână pe G.A. şi imediat l-a lovit cu un cuţit în abdomen. Ceilalţi martori audiaţi, respectiv B.D., l.M.I., B.P.A. nu au văzut momentul conflictului, dar au văzut că partea vătămată era lovită. Doar martorul Ş.V., care venise la bar cu inculpatul, a susţinut că partea vătămată ar fi lovit cu pumnul în faţă pe inculpat, însă această declaraţie este subiectivă şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, cu atât mai mult cu cât chiar cumnatul inculpatului, martorul A.A.M. a declarat că inculpatul a venit la domiciliul său, i-a spus că s-a bătut în bar şi că îl doare o mână. Or, din această ultimă declaraţie, rezultă că inculpatul nu a relatat cumnatului său că ar fi fost provocat de partea vătămată şi că ar fi fost lovit în zona feţei, plângându-se doar de durere la o mână, fiind posibil să fi fost lovit în acea zonă anatomică de persoanele care l-au urmărit după ieşirea din local.
Cu privire la infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., partea vătămată M.V. a declarat la termenul din 14 decembrie 2011 că îşi retrage plângerea formulată împotriva inculpatului.
Instanţa de fond a apreciat că vinovăţia inculpatului în comiterea celorlalte infracţiuni reţinute în sarcina sa rezultă din declaraţiile martorilor C.l.C. şi Ţ.N., care au relatat că au văzut când inculpatul a lovit victima cu un cuţit pe care îl avea asupra sa, B.D., l.M.I., B.P.A., care au declarat că au auzit pe partea vătămată spunând că a fost înjunghiat şi l-au văzut lovit, motiv pentru care martorul B.D. i-a dat primul ajutor şi a sunat la 112.
S-a reţinut că în drept, fapta inculpatului de a lovi pe partea vătămată în zona abdominală cu cuţitul pe care îl avea asupra sa, în timp ce se aflau într-un loc public, cauzându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, realizează conţinutul laturii obiective a infracţiunilor de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi port ilegal de cuţit prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptelor, care a rezultat din modalitatea violentă de comitere şi din urmările produse şi persoana acestuia.
Referitor la conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, s-a reţinut că acesta nu are antecedente penale, iar pe parcursul judecării cauzei părţii vătămate G.A. i-a fost plătită contravaloarea cheltuielilor făcute în vederea vindecării, astfel că în favoarea sa a fost reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., precum şi dispoziţiile art. 72 alin. (2) C. pen., urmând a se coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere gravitatea faptelor, s-a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenţie.
În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., neimpunându-se interzicerea celorlalte drepturi civile pentru motivele sus menţionate.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 11 octombrie 2011 şi până la zi.
Raportat la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă comisă şi la faptul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracţiunii şi consecinţele produse, în baza art. 350 C. proc. pen. instanţa de fond a apreciat că se impune menţinerea stării de arest a inculpatului.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate M.V. împotriva inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen., luându-se act de retragerea plângerii.
S-a luat act că partea vătămată G.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T.G., nemotivat în scris.
Apărătorul ales al inculpatului, oral, a solicitat reducerea pedepselor, în raport de circumstanţele reale şi personale ale acestuia precum şi faţă de poziţia sa procesuală.
Prin decizia penală nr. 35 din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Bacău - Secţia Penală, Cauze Minori şi Familie, în baza art. 379, pct. 1, lit. b) C. proc. pen. a fost respins apelul declarat de inculpatul T.G., împotriva sentinţei penale nr. 4/P din 27 ianuarie 2012, pronunţată în dosarul nr. 5495/103/2011 al Tribunalului Neamţ, ca nefondat.
În baza art. 383, alin. (11) C. proc. pen., raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 381 C. proc. pen. a fost dedusă în continuare durata arestului preventiv de la 27 ianuarie 2012 la zi.
S-a constat că inculpatul a fost reprezentat de apărător ales. În baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen. a fost obligă apelantul la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a constat că instanţa de fond a apreciat în mod corect probele administrate legal în cauză, în baza cărora s-a reţinut situaţia de fapt redată în considerentele sentinţei penale apelate şi vinovăţia inculpatului.
S-a reţinut că inculpatul a ales să se folosească de procedura simplificată a judecăţii, privind recunoaşterea vinovăţiei, prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., astfel că şi motivele de apel vizează doar regimul sancţionator aplicat de prima instanţă.
Sub acest aspect, s-a constat că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor, acestea fiind proporţionale cu gradul de pericol social al faptelor şi consecinţele produse, dar şi cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente penale.
În acest sens s-a reţinut că instanţa de fond a redus mai întâi limitele de pedeapsă cu o treime, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., ajungându-se astfel la un minim special de 5 ani închisoare. Prin reţinerea de circumstanţe atenuante legale şi judiciare, pedeapsa pentru infracţiunea cea mai gravă a fost redusă substanţial şi sub acest minim, până la un cuantum de 3 ani închisoare.
În aceste condiţii, instanţa de apel a apreciat că o nouă diminuare nu este justificată, în special în raport de urmarea imediată a infracţiunii sau care putea să se producă, prima instanţă dând deja dovadă de o clemenţă accentuată.
De asemenea, s-a mai apreciat că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei.
În acest sens s-a reţinut că părţilor vătămate unităţi medicale le-au fost acordate despăgubiri sub forma daunelor materiale în cuantumul solicitat şi dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T.G. Ulterior declarării recursului de faţă, în şedinţa de judecată din data de 08 mai 2012, inculpatul, aflat în stare de arest şi asistat de apărător desemnat di oficiu, a declarat personal că îşi retrage recursul. Asupra retragerii recursului de faţă ;
Conform art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs, iar potrivit dispoziţiilor art. 368 C. proc. pen. şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător.
În conformitate cu art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat.
Retragerea trebuie făcută personal sau prin mandatar special iar dacă partea se află în stare de deţinere printr-o declaraţie ataşată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deţinere.
Având în vedere că prevederile textului de lege citat, care se aplică şi în cazul recursului, sunt îndeplinite, în sensul că recurentul inculpat, prezent în instanţă, şi-a manifestat expres voinţa de a retrage recursul declarat urmează a se lua act şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 octombrie 2011 la 08 mai 2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de retragerea recursului declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 35 din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Bacău - Secţia Penală, Cauze Minori şi Familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 octombrie 2011 la 08 mai 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 08 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3415/2007. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3467/2012. Penal → |
|---|
