ICCJ. Decizia nr. 146/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 146/20 13
Dosar nr. 851/44/2012
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2013
Asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Petiţionarul B.C. a formulat plângere în condiţiile art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 873/P/2011 din data de 10 mai 2012 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 873/P/2011 din data de 10 mai 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii C.A., C.L. şi C.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 264 C. pen.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele:
La data de 30 decembrie 2011, persoana vătămată B.C., din municipiul Moineşti, judeţul Bacău, a înaintat o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în care solicita a se efectua cercetări faţă de C.A., C.L. şi C.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece la data de 20 iulie 2011 completul de judecată format din cei trei judecători mai sus menţionaţi, au pronunţat decizia penală nr. 365 din 20 iulie 2011 a Tribunalului Galaţi (Dosar nr. 838/44/2011) prin care i-au respins persoanei vătămate recursul ca fiind tardiv formulat.
Aceasta a apreciat faptul că tardivitatea invocată de instanţă nu corespunde adevărului, greşit a fost reţinut de instanţă acest aspect care i-a adus o atingere intereselor personale.
În continuare, aceasta motivează de ce, în accepţiunea sa, instanţa a greşit când a decis că recursul e tardiv, calculând pe ore şi zile punctul său de vedere.
Analizând actele aflate la dosarul cauzei, s-a constatat că nu se poate reţine săvârşirea vreunei infracţiuni pentru următoarele motive:
Latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu presupune ca, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, funcţionarul să nu îndeplinească un act sau să îl îndeplinească în mod defectuos şi prin aceasta să cauzeze o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
S-a arătat că în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, magistraţii, judecători, trebuie să aplice legea la anumite situaţii de fapt date. Această activitate presupune un proces amplu, care cuprinde mai multe etape, respectiv de stabilirea pe bază de probe a situaţiei de fapt supusă actului de justiţie, de interpretare a dispoziţiilor legale şi, în final, de identificare şi aplicare a dispoziţiei legale la cazul concret. Având în vedere acest specific al activităţii judiciare, care presupune riscul anumitor erori de interpretare şi aplicare a legii, s-a instituit un sistem de control ierarhizat, ca o garanţie a justiţiabililor faţă de asemenea erori, astfel, hotărârile instanţei de judecată sunt supuse controlului instanţei superioare, prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. În fiecare dintre aceste etape, orice persoană interesată poate formula critici cu privire la legalitatea şi temeinicia soluţiei atacate, inclusiv cu privire la competenţa organelor care se pronunţă în cauză.
Acesta este singurul cadru prevăzut de lege în care poate fi analizată legalitatea şi temeinicia soluţiilor date de magistraţi.
Pe de altă parte, în cadrul unei cercetări penale având ca obiect cercetarea unui magistrat sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu serviciul nu se poate analiza legalitatea şi temeinicia soluţiei date de acesta. Organul de urmărire penală nu are atribuţii de control a soluţiilor pronunţate de magistraţi, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva magistratului nu este de natură a-l învesti cu astfel de atribuţii. Aceasta pentru că scopul unei cercetări penale nu este analiza legalităţii şi temeiniciei unei soluţii, acest rol revenind exclusiv organelor de control competente, prevăzute de lege, ci este de a identifica, dincolo de această soluţie, un act de conduită contrar atribuţiilor de serviciu, act care să se înscrie în „verbum regens" indicat de lege, şi care, uneori, poate avea influenţe asupra unei soluţii.
În concluzie, s-a arătat că în prezenta cauză, opinia completului de judecată nu poate fi cenzurată de procuror, ca urmare a plângerii persoanei vătămate, acest atribut aparţinând în exclusivitate instanţei de control ierarhic superior.
Nu s-au identificat indicii privind existenţa vreunui act de conduită, contrar atribuţiilor de serviciu, săvârşite de cei trei judecători. Criticile persoanei vătămate se referă la o activitate, o hotărâre a acestora pe care procurorul nu o poate analiza sau schimba.
Simplul fapt că aceste critici sunt formulate prin intermediul unei plângeri penale, nu e de natură a schimba atribuţiile organului de urmărire penală, transformându-l într-un organ de control.
Faţă de cele expuse în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, s-a formulat plângere, în baza art. 278 C. proc. pen., la procurorul ierarhic superior, respectiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi peste termenul prevăzut de lege.
Prin rezoluţia nr. 597/II/2/2011 din data de 28 iunie 2012 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 873/P/2011 din 10 mai 2012.
Pentru a dispune astfel, primul procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 873/P/2011 din 10 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii C.A., C.L. şi C.C. de la Tribunalul Galaţi pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul B.C., în termen legal.
Invocând prevederile art. 278 C. proc. pen., petentul a solicitat să se constate că în cauză sunt suficiente temeiuri care atestă existenţa faptei şi vinovăţia celor trei judecători sub aspectul infracţiunii sesizate.
S-a constatat că plângerea petentului B.C. este nefondată.
Prin plângerea penală formulată la data de 27 decembrie 2011, petentul B.C. a solicitat efectuarea cercetărilor penale faţă de judecătorii C.A., C.L. şi C.C. de la Tribunalul Galaţi pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că cei trei judecători, constituiţi în completul de judecată care a judecat ca instanţă de recurs dosarul penal nr. 838/44/2011 al Tribunalului Galaţi, şi-au încălcat atribuţiile de serviciu cu prilejul pronunţării sentinţei penale nr. 365 din 20 iulie 2011 în sensul că au constatat în mod greşit că recursul promovat în cauză era tardiv formulat.
În raport de susţinerile petentului, s-a apreciat că în mod corect prin rezoluţia criticată s-a reţinut că în cauză nu sunt indicii care să ateste existenţa infracţiunii sesizată.
În cadrul unei cercetări penale având ca obiect cercetarea unui magistrat sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu serviciul nu se poate analiza legalitatea şi temeinicia soluţiei dată de acesta. Organul de urmărire penală nu are atribuţii de control al soluţiilor pronunţate de magistraţi, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva magistratului nu este de natură a-l învesti cu astfel de atribuţii.
Scopul unei cercetări penale nu este analiza legalităţii şi temeiniciei unei soluţii, acest rol revenind exclusiv organelor de control competente, prevăzute de lege, ci este de a identifica, dincolo de această soluţie, un act de conduită contrar atribuţiilor de serviciu.
Întrucât în cauză nu a fost identificat nici un astfel de act de conduită contrar atribuţiilor de serviciu, în mod corect s-a reţinut că nu există indicii care să ateste săvârşirea infracţiunii sesizată, de către cei trei judecători.
Pentru aceste considerente,apreciindu-se că în cauză cercetările sunt complete, plângerea petentului B.C. a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva rezoluţiei nr. 873/P/2011 din data de 10 mai 2012 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a formulat, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., plângere la instanţa de judecată, invocând aceleaşi motive ca în faţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Prin sentinţa penală nr. 142/F din 20 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul B.C. împotriva rezoluţiei nr. 873/P/2011 din data de 10 mai 2012 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii C.A., C.L. şi C.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
A fost obligat petiţionarul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că plângerea nu este fondată.
Verificând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a susţinerilor petentului, conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Curtea de Apel a constată că aspectele prezentate de petiţionar nu se confirmă, iar acesta în faţa instanţei de judecată nu a prezentat vreo probă din care să reiasă veridicitatea celor susţinute.
Faptul că petentul este nemulţumit de hotărârea adoptată de o instanţă, legea îi oferă posibilitatea de a o ataca în căile ordinare sau extraordinare, iar faptul că acesta consideră că instanţele de judecată ar fi falsificat o serie de acte din dosar îi conferă posibilitatea de a formula plângere penală în acest sens.
Toate acestea urmează a fi probate cu acte şi martori, situaţie ce nu s-a întâmplat prin plângerea de faţă, simplele afirmaţii neavând forţă probantă în orice acţiune în justiţie.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs petiţionarul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform motivelor depuse în scris la dosar. A arătat că probele existente la dosar nu au fost corect analizate de procuror, astfel că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi.
Recursul declarat nu este admisibil.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că prin plângerea penală formulată la data de 27 decembrie 2011, petiţionarul B.C. a solicitat efectuarea cercetărilor penale faţă de judecătorii C.A., C.L. şi C.C. de la Tribunalul Galaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii, petiţionarul a susţinut că cei trei judecători, constituiţi în completul de judecată care a judecat ca instanţă de recurs dosarul penal nr. 838/44/2011 al Tribunalului Galaţi, şi-au încălcat atribuţiile de serviciu cu prilejul pronunţării sentinţei penale nr. 365 din 20 iulie 2011 în sensul că au constatat în mod greşit că recursul promovat în cauză era tardiv formulat.
Prin rezoluţia nr. 873/P/2011 din 10 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii C.A., C.L. şi C.C. de la Tribunalul Galaţi pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul B.C., în termen legal, iar prin rezoluţia nr. 597/II/2/2011 din data de 28 iunie 2012 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 873/P/2011 din 10 mai 2012.
Împotriva rezoluţiei nr. 873/P/2011 din data de 10 mai 2012 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a formulat, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere la instanţa de judecată, invocând aceleaşi motive ca în faţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legi, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în cauza de faţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunţată potrivit alin. (8), este definitivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
În cauză, petiţionarul B.C. a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, cu care secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, cale de atac care nu întruneşte cerinţele textului menţionat şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
În consecinţă, Înalta Curte constată că recursul declarat de petiţionar este inadmisibil, iar în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul B.C. împotriva sentinţei penale nr. 142/F din 20 septembrie 2012 pronnţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronjnţată în şedinţă publică azi 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1527/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1361/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
