ICCJ. Decizia nr. 1476/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1476/2012
Dosar nr. 8900/118/2011
Şedinţa publică din 09 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 377 din 5 octombrie 2011, Tribunalul Constanţa a dispus următoarele:
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.
În baza art. 20 C. pen. rap.la art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 3201 C. proc. pen. cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) - art. 76 alit. a) C. pen. ; Condamnă pe inculpatul N.G., domiciliat în Constanţa, jud. Constanţa, la 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor. În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. ;Dispune interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea acesteia. În baza art. 346 C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen., art. 999 C. civ. şi urm. ; Obligă pe inculpat către partea civilă S.C.J.U. Constanţa la plata sumei de 3.836 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate.Ia act că partea vătămată I.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. ;Dispune confiscarea unui cuţit folosit la săvârşirea infracţiunii filele 23-24 dup. În baza art. 191 C. proc. pen. ;Obligă pe inculpat la 840 lei cheltuieli judiciare către stat din care 500 lei în faza de urmărire penală iar suma de câte 200 lei fiecare reprezentând onorariu avocat din oficiu cât şi onorariu avocat din oficiu din faza de urmărire penală se avansează din fondurile M.J. către baroul Constanţa în favoarea avocat M.E. şi M.M.”
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele: Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 10/P/2011 înregistrat la această instanţă sub nr. de Dosar nr. 8900/118/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.G., domiciliat în Constanţa, judeţ Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. Din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut în fapt următoarele: La data de 26 iulie 2010, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul N.G. i-a aplicat două lovitură de cuţit părţii vătămate I.S., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale si care i-au pus viata în pericol prin hemoperitoneu. La data de 26 iulie 2010, organele Poliției stațiunii Mamaia au fost sesizate prin S.N.U.A.U. 112 cu privire la faptul că, în zona Complexului C. se află o persoană înjunghiată. Patrula care s-a deplasat la fața locului a identificat-o pe partea vătămată I.S. care sângera din regiunea abdominală iar în apropierea acesteia se afla și inculpatul N.G. precum și martora V.M.E. Cu această ocazie învinuitul a predat organelor de poliție și cuțitul folosit în agresiune. Partea vătămată I.S. a declarat că îl cunoștea pe învinuit de mai mult timp fără însă să fie prieteni, adăugând că în vara anului 2010 se ocupa cu paza unui cort amplasat pe plaja din apropierea Complexului C. în care erau depozitate saltele. În continuare, partea vătămată a arătat că în seara zilei de 26 iulie 2010 a fost furtună, iar la un moment, în timp ce se plimba în apropierea cortului pe care îl păzea, l-a observat în interior pe învinuit care a încercat să se ascundă, acoperindu-se cu niște saltele. Partea vătămată a mai arătat că i-a cerut învinuitului să iasă din cort spunându-i că va chema politia, iar acesta s-a ridicat și, atunci când a trecut pe lângă el, l-a înjunghiat de două ori cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, o dată în torace și o dată în abdomen. De asemenea, partea vătămată a arătat că după aceasta, învinuitul a fugit însă a fost prins si imobilizat de trecători în timp ce ea a ieșit din cort și a cerut ajutor. Partea vătămată a adăugat că nu l-a lovit pe învinuit și a precizat că nu se constituie parte civilă împotriva acestuia. Astfel cum rezultă din raportul de constatare medico-legală din 22 octombrie 2010, partea vătămată prezenta două plăgi penetrante, una abdominală cu lezare de ligament gastrocolic și una toracică, care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus acesteia viața în primejdie prin hemoperitoneu. Martora V.M.E. a declarat că în seara zilei de 26 iulie 2010, în timp ce se afla pe terasa societătii sale a auzit-o pe partea vătămată I.S. strigând după ajutor, afirmând că a fost tăiat. Martora a mai declarat că în același timp l-a văzut și pe învinuit care alerga, încercând să se îndepărteze de partea vătămată, fiind însă prins și imobilizat de către trecători în timp ce avea încă asupra sa cuțitul folosit în agresiune. Martora l-a recunoscut din planșa foto care i-a fost prezentată pe inculpatul N.G. ca fiind persoana care în seara zilei de 26 iulie 2010 a înjunghiat-o pe partea vătămată I.S. La rândul său, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei declarând însă că a procedat în acest fel deoarece partea vătămată i-a aplicat mai multe lovituri cu un băt. Inculpatul a mai arătat că după ce a aplicat pății vătămate cele două lovituri de cuțit a fugit însă a fost fugărit în continuare de către aceasta, până când s-a dezechilibrat și a căzut. Inculpatul a fost examinat de către medicul legist care a stabilit că acesta prezenta mai multe leziuni traumatice la nivelul feței, produse prin lovire cu corp dur, pentru vindecarea cărora au fost necesare 4-5 zile de îngrijiri medicale. Declaratiile inculpatului privind urmărirea sa de către partea vătămată înarmată cu un par nu se coroborează conform art. 69 C. proc. pen. cu alte fapte sau împrejurări care rezultă din probele administrate în cauză, fiind de altfel infirmate de declaratiile martorei V.M.E. și de cele ale părții vătămate. Situaţia de fapt reţinută s-a probat în cauză cu proces verbal de depistare ; proces verbal de cercetare la fața locului ; planse foto ; declarații parte vătămată ; rapoarte de constatare medico-legală ; declaratii martor ; proces verbal de recunoaștere din planșa foto ; declarațiile inculpatului şi fişa de cazier a inculpatului. În şedinţa publică din data de 28 septembrie 2011 inculpatul în prezenţa apărătorului său arată că recunoaşte faptele aşa cum au fost ele reţinute în sarcina sa şi înţelege să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale sens în care solicită a se face aplicare disp. art. 3201 C. proc. pen. De asemenea în baza art. 3201 alin. (6) raportat la art. 334 C. proc. pen., se solicită de către apărătorul inculpatului schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 1801. 2 C. pen. S-a solicitat instanţei să aibă în vedere că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, însă din probele administrate nu reiese intenţia inculpatului de a suprima viaţa părţii vătămate, ei cunoscându-se de 20 de ani, inculpatul fiind cunoscut în zonă că juca şah cu pensionarii, astfel cum rezultă şi din declaraţiile de martor. S-a apreciat că nu se poate reţine intenţia inculpatului de a suprima viaţa părţii vătămate, apreciind că a fost doar un moment de rătăcire al inculpatului, având în vedere relaţia de prietenie dintre cei doi, şi împrejurarea concretă în care a avut loc incidentul. Din această perspectivă tribunalul a reţinut că se impune respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat , apreciind că raportat la modalitatea de săvârşire a faptei, având în vedere zonele vizate de cele două lovituri de cuţit aplicate se fac aplicabile disp. referitoare la săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. Astfel cum a rezultat din raportul de constatare medico-legală din 22 octombrie 2010, partea vătămată prezenta două plăgi penetrante, una abdominală cu lezare de ligament gastrocolic si una toracică, care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus acesteia viața în primejdie prin hemoperitoneu. Mai mult prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada vinovăţiei inculpatului pentru fapta reţinută în sarcina sa, având în vedere împrejurarea că inculpatul a atacat partea vătămată aparent fără nici un motiv, folosind un cuţit cu care l-a atacat, cele două lovituri aplicate de inculpat vizând zone vitale. De asemenea declaratiile învinuitului privind urmărirea sa de către partea vătămată înarmată cu un par nu se coroborează conform art. 69 C. proc. pen. cu alte fapte sau împrejurări care rezultă din probele administrate în cauză, fiind de altfel infirmate de declaratiile martorei V.M.E. și de cele ale părtii vătămate. În raport de natura și gravitatea leziunilor traumatice suferite de către învinuit, s-a apreciat că nu se poate pune problema legitimei apărări existând o disproporție vădită între presupusul atac al părții vătămate și reacția de apărare a învinuitului. La soluţionarea pe fond a cauzei tribunalul a constatat că sunt întrunite cerinţele cumulative ale art. 3201 C. proc. pen. întrucât inculpatul recunoaşte faptele aşa cum au fost ele reţinute în sarcina sa şi înţelege să se judece doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale iar cercetarea judecătorească nu a început sens în care va reţine că, În drept :Fapta inculpatului N.G. care, la data de 26 iulie 2010, pe fondul unui conflict spontan i-a aplicat două lovituri de cuțit părții vătămate I.S., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol prin hemoperitoneu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1). Aceste text de lege a fost enunţat în şedinţă publică şi în baza acestuia urmează a se pronunţa condamnarea inculpatului. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. instanţa a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispoziţiile părţii generale ale codului penal, normele care impun regimul sancţionator şi natura şi gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârşire a acestora respectiv pe fondul unui conflict spontan inculpatul i-a aplicat două lovituri de cuțit părții vătămate I.S., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol prin hemoperitoneu dar şi datele ce-l caracterizează pe inculpat - N.G. este cetăţean român, în vârstă de 60 de ani, studii medii, pensionar, divorţat, stagiul militar satisfăcut şi astfel cum a rezultat din analiza fişei de cazier judiciar, acesta nu este la primul conflict cu legea penală, suferind în trecut două condamnări pentru săvârsirea infractiunilor prevăzute de art. 271 şi art. 305 C. pen., însă pe parcursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârşirea faptei pe care a motivat-o prin provocarea sa de către partea vătămată. Instanţa a apreciat în aceste condiţii că se pot reţine în favoarea inculpatului atenuantele prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi C. proc. pen. însă scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim de detenţie, avându-se în vedere natura infracţiunii dar şi valoarea urmărită a fi lezată respectiv viaţa persoanei. Cuantumul pedepsei stabilite s-a raportat la aspectele reţinute în ceea ce-l priveşte pe inculpat dar şi prin raportare directă la disp. art. 3201 C. proc. pen. cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) - art. 76 alit. a) C. pen., aplicându-se o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege.”
În termen legal, împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul N.G.
Apelul a fost nemotivat în termen, iar cu ocazia soluţionării în fond a cauzei acesta a lipsit nejustificat. Critica apărătorului din oficiu a vizat greşita încadrare juridica data faptei, astfel că a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din art. 20-174 C. pen. în art. 180 alin. (2) C. pen. întrucât din probele administrate în cauza nu rezultă intenţia inculpatului de a ucide partea vătămata. Al doilea motiv de apel a vizat greşita individualizare a pedepsei aplicate, solicitându-se fie suspendarea condiţionata, fie suspendarea sub supraveghere.
Examinând legalitatea si temeinicia apelului declarat în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, curtea a constatat că apelul declarat în cauză este nefondat. Astfel, inculpatul prezent în instanţa, la primul termen în şedinţă publica, a solicitat sa i se aplice disp. art. 3201 C. proc. pen., potrivit cu care judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte in totalitate faptele reţinute in actul de sesizare si nu solicită administrarea de probe. Astfel, probele efectuate în cursul urmărire penală s-a apreciat că demonstrează că la data de 26 iulie 2010 inculpatul N.G. i-a aplicat părţii vătămate I.S. două lovituri de cuţit, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa in pericol prin hemoperitoneu. Fapta inculpatului, care aplicând victimei două lovituri de cuţit în zona toracelui si abdomenului, ce i-au provocat leziuni grave, leziuni ce i-au pus in primejdie viaţa prin hemoperitoneu, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor sub forma tentativei, iar nu pe cel ale infracţiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. întrucât inculpatul a acţionat nu numai cu intenţia directă de a vătăma corporal victima, ci şi cu intenţia de a ucide. În mod corect instanţa a apreciat ca inculpatul a acţionat cu intenţia indirecta de a ucide având in vedere instrumentul de atac folosit (cuţit, zona vitala lezată - a toracelui si abdomenului, cu rezultatul internării si operării), aspecte ce relevă că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei, putea şi trebuia să prevadă producerea unui rezultat letal. Nici critica privind individualizarea pedepsei s-a apreciat că nu este întemiată, întrucât instanţa de fond, la stabilirea cuantumului pedepsei si a modalitaţii de executare, a avut in vedere cerinţele prev. de art. 72 C. pen.; a analizat dispoziţiile generale ale codului penal, normele ce impun regimul sancţionator, natura si gravitatea faptei comise, cât şi datele personale ale inculpatului, care este in vârsta de 60 ani, pensionar, suferind anterior doua condamnări, si conduita sa sinceră pe parcursul procesului penal.In raport de gradul de pericol social al faptei, foarte ridicat în raport de valoarea sociala ocrotita si consecinţele produse, s-a apreciat că nu este posibilă aplicarea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, aşa cum s-a solicitat. Ca atare, curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul - inculpat N.G. împotriva sentinţei penale nr. 377 din 05 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 8900/118/2011, şi la obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu - avocat S.A. se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.
Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.G., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi reducerea pedepsei de 3 ani, aplicată inculpatului şi schimbarea modalităţii de executare prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat N.G., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât şi a modalităţii de executare, nefiind identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului.
Aşadar, Înalta Curte, reţine că, la individualizarea pedepsei de 3 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, inculpatul N.G. la data de 26 iulie 2010 i-a aplicat părţii vătămate I.S. două lovituri de cuţit, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în pericol prin hemoperitoneu.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţele au avut în vedere cerinţele prev. de art. 72 C. pen.; au analizat dispoziţiile generale ale codului penal, normele ce impun regimul sancţionator, natura şi gravitatea faptei comise, cât şi datele personale ale inculpatului, care este în vârsta de 60 ani, pensionar, suferind anterior doua condamnări, cât şi conduita sa sinceră pe parcursul procesului penal.
In raport de gradul de pericol social al faptei, foarte ridicat în raport de valoarea sociala ocrotită şi consecinţele produse, corect s-a apreciat că nu este posibilă aplicarea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, aşa cum s-a solicitat.
Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a modalităţii de executare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră şi cooperantă, la soluţionarea cauzei a uzat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 3859 14 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului N.G. şi nici schimbarea modalităţii de executare.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva Deciziei penale nr. 139/P din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva Deciziei penale nr. 139/P din 23 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1465/2012. Penal. Neglijenţa în serviciu... | ICCJ. Decizia nr. 1478/2012. Penal → |
|---|
