ICCJ. Decizia nr. 1495/2012. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1495/2012

Dosar nr. 4411/117/2009

Şedinţa publică din 10 mai 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 45 A din 11 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Serviciul Teritorial Cluj, împotriva sentinţei penale nr. 178 din 16 aprilie 2010.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 178 din 16 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj în Dosarul nr. 4411/117/2010 în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului P.A.Z. pentru comiterea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev.de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 2 pc.2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d)) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului P.A.Z., de sub învinuirea comiterii infracţiunii de şantaj,prev şi.ped.de art. 194 alin. (1) C. pen.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., au fost respinse ca neîntemeiate pretenţiile civile cu titlu de daune morale în sumă de 100.000 de euro formulate de partea civilă D.I.A..

A fost respinsă solicitarea privind confiscarea specială de la inculpat a sumei de 400.000 de euro.

În temeiul art. 192 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă D.I.A. la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj,s-a dispus trimiterea în judecată,în stare neprivativă de libertate, a inculpatului P.A.Z. pentru comiterea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat.prev. şi ped.de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi şantaj, prev. şi ped.de art. 194 alin. (1) C. pen.,cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut, în actul de sesizare al instanţei .faptul că acest inculpat, în perioada 2004-2006,a susţinut financiar grupul infracţional condus de inculpatul M.L.A., prin finanţarea sub diverse forme a publicaţiilor aparţinând trustului „G." cunoscând componenţa grupului şi modul de operare şi a folosit publicaţiile trustului în interesul său (personal sau al societăţilor sale),orchestrând şantajul exercitat de către grupul infracţional pentru a determina societăţile concurente să facă sau să nu facă anumite activităţi, să renunţe la participarea la unele licitaţii sau să încheie contracte în scopul de a obţine foloase materiale în scop ilicit, inclusiv faţă de partea vătămată D.I.

De asemenea, s-a reţinut în acelaşi act de sesizare faptul că, în perioada ianuarie-noiembrie 2006 .acelaşi inculpat a determinat o campanie denigratoare prin intermediul publicaţiilor „trustului G." la adresa părţii vătămate D.I., pe care a constrâns-o prin ameninţări să-i cedeze, pentru suma derizorie de 10.000 de euro,o suprafaţă de 13.974 mp situată în mun. Cluj-Napoca, în zona „între Lacuri",cu o valoare de circulaţie de 400.000 de euro.

Astfel, în preambulul actului de inculpare s-a reţinut că, într-o altă cauză, prin rechizitoriul din data de 19 ianuarie 2007 în Dosar nr. 403/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj, au fost trimişi în judecată inculpaţii M.L.A., G.A., P.C.D., M.A., V.D.A., C.A., O.l., A.A. şi O.M.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi şantaj calificat în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Aceştia au fost acuzaţi, în esenţă, de faptul că, în calitate de ziarişti la mai multe publicaţii apărute sub sigla „T.G.", de la începutul anului 2004 şi până în luna noiembrie 2006, în cadrul unui grup infracţional organizat, prin acte materiale repetate,dar în baza unei rezoluţii infracţionale unice, au constrâns -prin ameninţări cu darea în vileag în publicaţiile aparţinând trustului de presă "G." a unor fapte sau împrejurări compromiţătoare,- un număr total de 53 persoane şi părţi vătămate la încheierea unor contracte de publicitate cu trustul de presă.

Prin Ordonanţa din data de 10 februarie 2007, în cauză s-a dispus extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale faţă de numitul P.A.Z.

Înainte de a trece la analiza materialului probator şi stabilirea stării de fapt, instanţa de fond a reţinut că inculpatul P.A.Z. a solicitat cu ocazia cuvântului în dezbateri judiciare, înlăturarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale până la data de 30 martie 2007, apreciindu-le ca fiind obţinute în mod nelegal şi având un caracter părtinitor şi subiectiv. în acest sens, s-a susţinut că urmărirea penală a fost efectuată până la data de 30 martie 2007 de procurorii D.D. şi M.H., în condiţiile în care d-na procuror D.D. ar fi verişoară primară cu martora P. (fostă A.) R., aceasta fiind avocata părţii vătămate I.D. în litigiul civil al acestuia cu inculpatul şi care a condus la deposedarea părţii vătămate de terenul amintit mai sus.

De asemenea, s-a invocat că procurorul ar fi nepoata numitei P.M. (mama martorei P.R.), aceasta fiind la data derulării faptelor secretara generală a Consiliului Judeţean Cluj, iar C.) Cluj a fost parte în respectivul litigiu şi a fost condus la acea dată de numitul M.N., martor în prezenta cauză şi cu rol important în desfăşurarea evenimentelor.

Inculpatul a susţinut că,urmarea acestor aspecte,a formulat o cerere de recuzare a procurorului la data de 30 martie 2007 invocând faptul că ar avea un interes în cauză, cererea fiindu-i respinsă, dar la aceeaşi dată a fost admisă o cerere de abţinere a procurorului D.D. Urmare a admiterii acestei cereri de abţinere, inculpatul a considerat că în cauză s-a făcut dovada existenţei unui caz de incompatibilitate a procurorului ce a efectuat urmărirea penală, a faptului că urmărirea penală a fost desfăşurată cu încălcarea garanţiilor privind imparţialitatea şi obiectivitatea organului de urmărire penală, iar toate mijloacele de probă administrate în condiţiile incompatibilităţii procurorului ar trebui înlăturate ca fiind obţinute în mod nelegal.

Instanţa de fond a reţinut că aspectele de rudenie invocate de inculpat sunt reale, fiind recunoscute de martora P. (fostă A.) R., dar la fel de adevărat este şi că la data de 30 martie 2007 a fost admisă cererea de abţinere formulată de doamna procuror D.D., astfel cum rezultă din Ordonanţa nr. 21/11/2/2007. Chiar dacă prin admiterea unei cereri de abţinere se face dovada că la momentul respectiv a existat un caz de incompatibilitate, instanţa de fond a reţinut că cererea inculpatului nu este fundamentată legal şi nici temeinică.

Astfel, instituţia înlăturării unor mijloace de probă, dedusă din dispoziţiile art. 68 C. proc. pen. nu îşi are aplicabilitate în situaţia dată (referindu-se la obţinerea de probe prin constrângeri, ameninţări etc). încălcarea dispoziţiilor referitoare la cazurile de incompatibilitate ar fi putut atrage sancţiunea nulităţii relative a actelor îndeplinite cu încălcarea acestor dispoziţii, dar inculpatul nu numai că nu a invocat o asemenea sancţiune, dar nici măcar nu ar fi fost îndeplinite condiţiile de admisibilitate a unei astfel de cereri. Pe de altă parte, prin desfăşurarea cercetării judecătoreşti în condiţii de publicitate şi contradictorialitate se asigură eliminarea oricăror suspiciuni, iar starea de fapt s-a stabilit pe baza întregului material probator.

De asemenea, inculpatul a solicitat înlăturarea ca mijloace de probă a declaraţiilor părţii vătămate I.D., susţinând că acestea au fost obţinute prin constrângere sau îndemnuri. în acest sens, au fost invocate declaraţiile martorilor H.l. şi M.l. (din 12 aprilie 2010, respectiv 15 martie 2010), potrivit cărora partea vătămată nu ar fi intenţionat să depună plângere împotriva inculpatului, fiindu-i sugerat acest lucru sau fiind determinat de organele de anchetă.

Instanţa de fond a considerat că şi această solicitare a inculpatului este neîntemeiată, neexistând o dovadă neechivocă în sensul acelor susţineri, iar pe de altă parte, cu ocazia formulării pretenţiilor civile partea vătămată D.I. şi-a menţinut poziţia, respectiv că ar fi fost constrâns de inculpat la cedarea terenului în suprafaţă de 13.947 mp.

În consecinţă, instanţa de fond a luat în considerare declaraţiile părţii vătămate I.D., pe care le-a valorificat numai în condiţiile legii, respectiv ale art. 75 C. proc. pen. care prevăd că pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Procedând la analizarea învinuirilor aduse în raport cu întregul material probator administrat, instanţa de fond a reţinut următoarele :

Cu privire la infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat, s-a reţinut în rechizitoriu că, în concret, în perioada 2004-2006, inculpatul P.A.Z. a virat societăţilor aparţinând inculpatului M.L.A. diverse sume de bani, sub pretextul finanţării ziarului, pentru înfiinţarea de noi publicaţii. De asemenea, că i-a închiriat la preţuri modice mai multe birouri din „Complexul S.C." pentru a asigura spaţiul necesar desfăşurării activităţii trustului de presă. Cu privire la relaţia de finanţare a publicaţiilor trustului de către inculpat, prin rechizitoriu s-a făcut trimitere la procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice de la fila 174 vol. 1, dos. u.p. De asemenea, s-a mai reţinut în actul de inculpare că din declaraţiile martorilor H.V.O., A.A. şi N.N.N. a rezultat că inculpatul a finanţat deschiderea ziarului „G.B."cu suma de 200.000-300.000 de euro, conform discuţiilor din mediul jurnalistic.

Abordând cronologic şi punctual această învinuire şi analizând-o prin prisma probelor existente, instanţa de fond a analizat mai întâi împrejurarea că inculpatul ar fi închiriat la preţuri modice spaţiu pentru birouri inculpatului M.L.A., „conducătorul trustului".

Astfel, aşa cum rezultă din contractele depuse încă din faza de urmărire penală dar şi în instanţă, SC E. SA,în care inculpatul are participare, ca o practică obişnuită, uzuală, închiria spaţiu pentru birouri mai multor societăţi care editau diverse publicaţii, închirierea făcându-se în regim barter, adică în schimbul chiriei .respectivele publicaţii prestau publicitate firmelor inculpatului.

Din contractele depuse, unele încheiate încă din anul 2000, se poate observa că această practică a inculpatului era una normală, fiind aplicată şi altor firme, nefiind o situaţie excepţională în cazul contractului încheiat cu societatea care edita „G.C."

În acest sens, instanţa de fond a indicat cu titlu exemplifîcativ, contractul de închiriere între SC E. SA şi SC E. SRL prin care în schimbul asigurării spaţiului necesar în aceeaşi clădire, locatarul asigura spaţiu de publicitate locatorului în ziarul „E.Z. "ediţia de Transilvania în valoare de 500 dolari SUA + T.V.A. (2001-2005 inclusiv). La fel, prin contractul de închiriere dintre SC E. SRL şi SC C.M. SRL sau dintre SC E. SRL şi Grupul de presă M S.R.L., s-a asigurat spaţiu de funcţionare contra prestării de publicitate în ziarul „M.C. "(2000-2009).

De altfel, martorii P.V. şi P.G. au confirmat în calitatea lor de ziarişti că inculpatul, obişnuia să-şi facă reclamă firmelor sale în schimbul chiriei oferite unor întreprinderi media.

în plus, aşa cum a rezultat din probele administrate, “G.C.” a înlocuit în spaţiu o altă publicaţie, mai exact este vorba de societăţile ce le editau, iar legătura în vederea încheierii contractului de închiriere a fost intermediată de numitul D.F., fost director al “E.Z.”, ediţia de Cluj. Din probele existente, rezultă cu certitudine că închirierea de spaţiu “G.C.“contra publicitate s-a făcut în cadrul unor relaţii comerciale desfăşurate de inculpat şi cu alte publicaţii şi cu mult timp înaintea contractului încheiat cu societatea ce edita ziarul amintit (2005), fără a exista vreo dovadă că această faptă ar avea o altă semnificaţie decât de natură comercială.

În consecinţă, faţă de probele administrate care nu dovedesc altceva decât strict existenţa unui contract de închiriere tipic, uzitat de către societatea inculpatului, instanţa de fond a reţinut că,sub acest aspect nu s-a identificat o faptă de sprijinire a unui grup infracţional organizat, mai exact a “trustului G.”

În ceea ce priveşte sprijinirea grupului infracţional condus de M.L. prin finanţare, prin virarea unor sume de bani, instanţa de fond a apreciat că învinuirea formulată este deosebit de vagă şi lipsită de conţinut.

Astfel, în rechizitoriu nu sunt indicate sume concrete virate de inculpatul P.A.Z. în scopul finanţării “trustului G.”, nu se indică modalitatea concretă de plată, nu se face referire la un mijloc concret de plată, la data virării unei sume, după cum nici nu sunt indicaţi martori, care să fi perceput direct alocarea de către inculpat a unor sume de bani respectivului grup şi nici a scopului în care să fi fost alocaţi. Lipsa unor dovezi palpabile şi concrete sub aspectul analizat, face ca această învinuire să pară lipsită de consistenţă,chiar numai având în vedere formularea din actul de sesizare a instanţei, deoarece potrivit prevederilor legale instanţa este obligată să stabilească adevărul numai pe bază de probe şi prin mijloace de probă.

Instanţa de fond a constatat că pentru a se face dovada finanţării grupului infracţional, îndeosebi a faptului că inculpatul a finanţat deschiderea ziarului “G.B.” cu suma de 200.000-300.000 de euro, în rechizitoriu sunt invocate în acuzare declaraţiile martorilor H.O., A.A. şi N.N.N.

Şi în ceea ce priveşte această susţinere învinuirea are un caracter cel puţin relativ, de generalitate, fără a mai intra în analiza probelor la care se face trimitere, deoarece se precizează că a fost formulată pe baza „discuţiilor purtate în mediul jurnalistic". Ori conţinutul unei învinuiri nu se poate baza pe „discuţii", fără nici o concretizare sau indicare de probe detectabile în materialitatea lor.

Procedând la verificarea şi analizarea declaraţiilor martorilor la care s-a făcut trimitere, instanţa de fond a reţinut că martora N.N.N. a arătat în faza de urmărire penală că din diferite discuţii,fără a preciza cu cine au fost purtate, aflase că în spatele “trustului G.” s-ar afla inculpatul şi că acesta ar fi finanţat deschiderea “G.B.”, fără a preciza vreo sumă şi vreo sursă de informare( filele 78-83 vol. I).

În faţa instanţei de judecată, martora N.N.N. a precizat că tot ce a declarat şi declară cu privire la aşa-zisul sprijin financiar oferit de inculpat nu reprezintă decât „discuţii purtate la o cafea", fără elemente de confirmare şi că finanţarea pe care a avut-o în vedere s-a limitat strict la oferirea unui spaţiu “G.C.” şi la plata chiriei prin publicitate. Fiind întrebată asupra unui exemplu concret de finanţare, martora a arătat că nu cunoaşte.(filele 135-136).De remarcat că martora nu a indicat nici în faza de urmărire penală şi nici în cea a cercetării judecătoreşti suma de 200.000-300.000 de euro, mai exact nu a indicat nici o sumă alocată de inculpat deschiderii “G.B.” Faţă de conţinutul declaraţiilor martorei,instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut dovada unei fapte de finanţare sau sprijinire a “trustului G.” de către inculpat.

În privinţa martorului H.O.V., s-a remarcat existenţa cel puţin a unei animozităţi în relaţia cu inculpatul, acesta din urmă afirmând că a fost rugat de martor, fie să preia ziarul “Z.C.”, fie să-i acorde un împrumut de zeci de mii de euro, fiind refuzat, iar apoi relaţiile dintre ei s-au deteriorat. Acest fapt a fost confirmat de martorii M.I., P.A., M.L. (filele 316, 317, 314, 315 dos. instanţă de fond ). Martorul H.V.O. a arătat iniţial, în faza de urmărire penală, că a aflat că inculpatul şi M.L. sunt asociaţi la “G.C.”, fără a da vreo informaţie în acest sens. (filele 89,90 vol. I, dos. u.p.).

În faţa instanţei de judecată, cerându-i-se lămuriri sau explicaţii asupra acestei afirmaţii, martorul H.O. a arătat că nu are nici un fel de date concrete, dar a văzut nişte hârtii descărcate de pe internet de o altă persoană, că el personal nu a văzut conţinutul acelor hârtii, dar persoana care le-a descărcat ar fi dedus că inculpatul şi M.L. sunt asociaţi (filele 288-289).Se poate observa că martorul a prezentat cu titlu de date certe, de cunoştinţe dobândite personal, unele supoziţii care nici măcar nu-i aparţineau şi care oricum nu-şi au acoperire în realitate. Acelaşi martor a avansat în faza urmăririi penale ideea unei finanţări din partea inculpatului a ziarelor “trustului G.”, fără a oferi însă un exemplu concret în acest sens, după cum a avansat aceeaşi idee a finanţării, dar prin oferirea de spaţiu pentru birouri în mod gratuit.

Şi acest martor şi-a limitat presupusa finanţare strict la spaţiul asigurat pentru birouri (despre care s-a dovedit că s-a făcut pe bază de contract identic ca şi în cazul altor publicaţii), fără a releva un exemplu concret de finanţare (filele 288-289). Referitor la afirmaţia făcută în faza de urmărire penală cum că a auzit că, inculpatul finanţase deschiderea “G.B.„ cu suma de 200.000-300.000 de euro, trebuie precizat în primul rând că este singulară în cazul acestui martor, nici un altul nu a făcut o atare declaraţie. Dar, ceea ce este cel mai important, este faptul că martorul H.V. a precizat în faţa instanţei de fond că, ceea ce a declarat nu are nici un suport, că nu a vrut să facă o atare declaraţie, dar i s-a cerut să confirme acest zvon din mediul ziaristic. Personal, martorul a considerat că mediul jurnalistic nici nu este demn de încredere.

După analizarea declaraţiilor martorului se desprinde concluzia că acesta nu a oferit nici o informaţie concretă sau de departe credibilă cu privire la presupusa finanţare de către inculpat a “trustului G.”, nu a oferit nici măcar un indiciu cu privire la un eventual sprijin din partea inculpatului. în ce priveşte depoziţiile martorului A.A., în faza de urmărire penală acesta a arătat că numitul M.A., coleg cu el la ziar, i-ar fi spus că în spatele ziarelor “G.C.” şi “B.Z.A.” s-ar afla inculpatul, care ar fi finanţat deschiderea “G.B.”(fără a indica o sumă concretă), iar martora C.R. i-ar fi spus că inculpatul şi M.L. sunt asociaţi.(filele 66,67 vol. l).Se poate observa că sub aspectul finanţării, al sprijinirii “trustului G.”, declaraţiile acestui martor sunt lipsite de conţinut. Nu numai că nu exemplifică o finanţare şi nu o poate concretiza, dar relatările sale le atribuie unor foşti colegi. Toţi aceştia au fost audiaţi ca martori, iar fără nici o excepţie au negat asemenea discuţii, asemenea relatări făcute acestui martor. în acest sens, sunt declaraţiile martorilor C.R., M.A., dar şi P.M. (filele 133, 264-265, 313, dos. instanţă de fond).

Fiind audiat în instanţă, martorul A.A. a declarat că personal nu a sesizat şi nu şi-a dat seama că inculpatul ar finanţa “G.C.”, că nu poate identifica un sprijin financiar al inculpatului decât .eventual chiria plătită prin publicitate.(filele 37, 138).Atât din declaraţiile date în cursul urmăririi penale cât şi din declaraţiile date în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a constatat că martorul A.A. nu a învederat o faptă concretă de sprijin financiar sau material a inculpatului faţă de ziarele “trustului G.”, nu a sesizat sau perceput personal şi direct o asemenea faptă, iar relatările atribuite altor persoane (de asemenea fără conţinut concret) nu au fost confirmate.

De altfel, în instanţă, inculpatul P.A.Z. a contestat credibilitatea acestui martor, invocând existenţa unor relaţii cel puţin de antipatie reciprocă şi de duşmănie cu unii dintre angajaţii ce activează la firmele sale.

Ca o scurtă concluzie, deşi prin rechizitoriu se consideră că prin declaraţiile acestor trei martori ar rezulta că inculpatul a finanţat „trustul G.", inclusiv deschiderea “G.B.” cu suma de 200.000-300.000 de euro, instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei unei sau unor fapte de sprijinire financiară a respectivului grup, după cum nu s-a dovedit nici existenţa unei finanţări de către inculpata “G.B.”

În susţinerea învinuirii de sprijinire a unui grup infracţional organizat se invocă în actul de inculpare că angajaţii ziarelor trustului “G.”, dar şi alţi martori, erau convinşi că inculpatul susţinea financiar aceste ziare. în acest sens, în afara declaraţiilor celor trei martori de mai sus, sunt amintite declaraţiile martorilor N.M., P.M., S.D., C.S., C.R., D.S. (filele 60-65, 68-77, 91-93. 94-96, 103-104).

Analizând declaraţiile tuturor martorilor, inclusiv cele date în faza cercetării judecătoreşti (filele 133-134, 264-265, 261-263), instanţa de fond a constatat că nici prin aceşti martori nu s-a făcut dovada existenţei unei fapte de sprijinire a grupului intitulat “G.”

Nici unul dintre aceşti martori nu a furnizat informaţii despre o faptă concretă, determinabilă, nu au furnizat date despre vreo sumă concretă acordată de inculpat spre finanţare şi în vederea realizării unui anume scop. Cel mult, unii martori au prezentat zvonuri fără acoperire. Mai mult, martorul P.M. a arătat că zvonurile care circulau, discuţiile din mediul ziaristic, indicau ca finanţator nu numai pe inculpat, dar la fel de bine, chiar pe partea vătămată I.D. sau un parlamentar de la Bucureşti.

Martorul N.M. a afirmat că niciodată nu a crezut şi nu a susţinut că inculpatul ar sta în spatele “trustului G.” şi că el nu a auzit că inculpatul ar finanţa ziarele trustului.

Din declaraţiile tuturor martorilor rezultă că, totul se rezumă la bârfe, la discuţii de cafea, cum a declarat martora N.N.N., şi că aceste zvonuri vehiculate în mediul jurnalistic nu au avut şi nu au nici o acoperire faptică, probantă, iar instanţa de fond a apreciat că pe baza acestora se poate reţine doar inexistenţa oricărei fapte de sprijinire a grupului infracţional intitulat “G.”

În susţinerea învinuirii de sprijinire a publicaţiilor trustului “G.” se face trimitere în rechizitoriu şi la procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice de la fila 174 vol. 1 dos. u.p. în această convorbire telefonică se poartă discuţii între M.L. şi inculpat în legătură cu compensarea sau achitarea unor facturi, în condiţiile în care s-a făcut dovada existenţei unor relaţii comerciale între SC L.P. SRL - care edita “G.C.” şi mai multe firme ale inculpatului în favoarea cărora se presta publicitate. în condiţiile în care sunt dovedite astfel de relaţii comerciale, este absolut normal, conform legislaţiei contabile, să se emită facturi între societăţile implicate. De altfel, niciodată inculpatul nu a negat acele convorbiri, arătând că sunt consecinţa firească a derulării relaţiilor comerciale în baza cărora firmelor sale li se presta publicitate, iar în faza de urmărire penală a şi depus mai multe documente doveditoare.

Ceea ce însă trebuie subliniat, este faptul că, din cuprinsul acelei convorbiri telefonice rezultă că inculpatul P.A.Z. nici măcar nu cunoştea denumirea firmei prestatoare a publicităţii, respectiv nu cunoştea denumirea firmei lui M.L., iar într-o asemenea situaţie nu se poate susţine cu putere de convingere că ar fi finanţat acea firmă în sensul prezentat de acuzare.

Faţă de cele arătate, instanţa de fond a considerat că nici acele convorbiri telefonice nu fac sub nici o formă dovada existenţei vreunei fapte de sprijinire prin finanţare sau prin altă modalitate nelegală a grupului “G.”.

Tot la capitolul învinuirii de sprijinire a “trustului G.”, s-a reţinut prin rechizitoriu că, publicaţia “G.C.” este un săptămânal editat de SC L.P. SRL Cluj Napoca, la care asociaţi sunt M.M. (soţia lui M.L.) şi un off shore „L.E. L.L.C." înregistrat în SUA. Din datele deţinute de către parchet s-a arătat că, în data de 26 martie 2003, la B.I.C.E. Ltd din Budapesta, L.E. L.L.C. a deschis un cont în valoare de 30.000 de dolari SUA pentru finanţarea publicaţiilor aparţinând “trustului G.”

Pentru a lămuri totala neconcludenţă a acestei „probleme" reţinute în rechizitoriu, instanţa de fond a constatat că învinuirea de sprijinire a unui grup infracţional se susţine a fi fost săvârşită de inculpat

În perioada 2004-2006, iar deschiderea contului ca aspect de sprijinire a grupului infracţional s-a făcut în martie 2003, adică anterior perioadei infracţionale indicate. în consecinţă, fapta fiind anterioară infracţiunii pentru care s-a făcut trimiterea în judecată, nu poate intra în conţinutul infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat. Şi înfiinţarea SC L.P. SRL este anterioară perioadei în care se reţine că ar fi fost săvârşită infracţiunea, astfel că nu poate avea legătură cu dovedirea acestei infracţiuni.

Totuşi, pentru a elimina orice dubiu, instanţa de fond a procedat la analiza materialului probator sub acest aspect, reţinând din declaraţiile inculpatului (filele 177-181, 45-48) coroborate cu declaraţiile martorilor M.L., P.I., P.G. şi actele depuse, că în perioada 1998-1999 inculpatul a intermediat într-un cadru public legătura dintre numitul J.W. şi M.L., acesta intenţionând să iniţieze un proiect media, fără dovedirea unei implicări de altă natură a inculpatului. Ulterior a fost înfiinţată în baza acestor tratative M.W., SC L.P. SRL Cluj Napoca, asociaţi fiind M.M. şi L.E. L.L.C., în cote egale. Cetăţeanul american l-a rugat pe inculpat să-i pună la dispoziţie în vederea înfiinţării societăţii, un jurist sau un economist, situaţie în care a fost desemnat martorul P.I. (fila 132, fila 5 vol. II).

SC L.P. SRL este societatea care a editat “G.C.” şi care a avut contract de închiriere contra publicitate pentru firmele inculpatului. Aceste fapte nu au legătură cu învinuirea, fiind anterioare perioadei infracţionale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Pe de altă parte, chiar dacă se reţine în rechizitoriu că s-a deschis un cont în data de 26 martie 2003 la o bancă din Budapesta (anterior deci anului 2004), nu s-a făcut dovada unei participări a inculpatului, după cum nu se reţine că acest cont ar fi fost deschis ori alimentat de inculpat ori societăţile sale.

Faţă de cele arătate, instanţa de fond a reţinut că aspectele invocate în rechizitoriu privind înfiinţarea SC L.P. SRL şi deschiderea unui cont la o bancă din Budapesta la data de 26 martie 2003 nu pot face parte din conţinutul infracţiunii de sprijinire a grupului infracţional intitulat “G.” şi oricum, nu au fost probate în sarcina inculpatului.

în susţinerea învinuirii de sprijinire a unui grup infracţional organizat, respectiv „trustul G.", s-a mai reţinut în rechizitoriu că, inculpatul P.A.Z. a folosit publicaţiile acestui trust în interesul său personal, orchestrând şantajul exercitat de grupul infracţional pentru a determina societăţile concurente să facă sau să nu facă anumite activităţi, să renunţe la participarea la unele licitaţii sau să încheie contracte în scopul de a obţine foloase materiale în scop ilicit. De asemenea, s-a arătat că angajaţii publicaţiilor trustului au confirmat faptul că inculpatul exercita prin intermediul lui M.L. un control asupra informaţiilor publicate, nefiindu-le permis să publice articole negative la adresa inculpatului sau a apropiaţilor săi, în schimb cerându-li-se să scrie articole cu caracter calomnios şi tendenţios la adresa persoanelor sau firmelor concurente inculpatului.

În privinţa acestor împrejurări sau fapte, se impune precizarea că nici acestea nu pot face parte din conţinutul infracţiunii de sprijinire financiară sau în alt mod a grupului infracţional “G.” Toate cele invocate prin rechizitoriu la acest punct nu ţin de sprijinirea grupului infracţional “G.”, pot constitui doar motivaţia acordării unui sprijin, care până la acest moment nu a fost dovedit. Sprijinirea, în contextul dat, presupune alocarea unor fonduri pentru asigurarea realizării scopului infracţional al grupului, noţiune cu totul distinctă de un eventual control al articolelor publicate, aşa cum a fost sugerat.

Oricum, analizând şi din această perspectivă declaraţiile martorilor, instanţa de fond a reţinut că,în cursul urmăririi penale aceştia au arătat că nu era permis să scrie negativ la adresa inculpatului, subliniind însă în faţa instanţei de fond că nici măcar nu au încercat acest lucru, fiind o regulă în activitatea lor faptul că nu pot scrie negativ despre persoanele sau firmele care prestează publicitate prin publicaţia lor, iar inculpatul nici nu era singura persoană despre care nu scriau articole negative, fiind indicate şi multe altele. (în acest sens sunt declaraţiile martorilor H.V.O., filele 288, 289, C.R., filele 264-265, P.M. filele 133-134, N.N. filele 135-136, A.A. filele 137-138).

Nici unul dintre martorii ziarişti nu l-au indicat pe inculpat ca fiind implicat în politica redacţională a ziarului, nu au cunoscut nici măcar o împrejurare în care acesta să fi solicitat personal, direct, publicarea sau nu a unor articole. Nici unul dintre martori nu a arătat că M.L. le-ar fi impus articole referitoare la inculpat, în speţă pozitive, după cum nici nu cunosc ca inculpatul să fi cerut atacarea unor persoane sau societăţi. Mai mult, ziariştii martori au arătat că îşi asumă răspunderea articolelor pretins denigratoare, nefiind scrise la cererea lui M.L. sau a inculpatului.

Tot pentru susţinerea controlului exercitat de inculpat asupra ziarelor trustului, s-a făcut trimitere prin rechizitoriu la procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpat şi M.L. şi dintre M.L. şi martorul N.M., de la filele 161-167, 171-174 vol. l dos. u.p.

Referirea la aceste convorbiri este prematură, dacă se are în vedere că vizează în mod direct infracţiunea de şantaj exercitată asupra părţii vătămate D.I. şi presupune cunoaşterea şi analizarea probelor administrate în legătură cu această infracţiune.

Dar, fiindcă au fost invocate, instanţa de fond a precizat că din materialul probator ce a fost analizat pe larg la tratarea învinuirii de şantaj a rezultat în mod clar că inculpatul P.A.Z. avea suspiciunea "aranjării" unei licitaţii de către N.M. şi Dascălu lulian.datorită unor motive temeinice, iar în acest context este explicabil şi firesc că a încercat să-şi procure dovezi în acest sens pentru a le folosi într-un eventual demers în justiţie. Pe de altă parte, din cuprinsul acestora, nu rezultă dictarea unei anumite conduite a colectivului redacţional, a impunerii unui anumit conţinut al articolelor publicate.

Ca o concluzie asupra aspectelor analizate, instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut dovada indubitabilă a unui control exercitat de inculpat asupra ziarelor trustului “G.”, iar acest control nu intră în conţinutul infracţiunii de sprijinire a grupului infracţional “G.”, neavând deci concludentă pentru dovedirea existenţei unor fapte de sprijinire a grupului.

În fine, raportat la învinuirea de sprijinire a trustului “G.”, s-a considerat prin rechizitoriu că, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul P.A.Z. a cunoscut structura grupului infracţional, modul de operare şi scopul constituirii acestuia.

Faţă de întreg materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, instanţa de fond a constatat că susţinerea de mai sus rămâne la stadiul declarativ, neavând fundament probator. Nici declaraţiile martorilor şi nici înscrisurile depuse în probaţiune nu au demonstrat cu nimic că inculpatul ar fi cunoscut membrii grupului infracţional, atribuţiile acestora, modalitatea de operare, că ar fi cunoscut anumite activităţi concrete ale grupului, scopul urmărit de aceştia ori foloasele dobândite prin acţiunile întreprinse.

Din contră, din declaraţiile martorilor ziarişti la publicaţiile trustului, fără excepţie, rezultă că nici ei şi nici membrii grupului nu-l cunoşteau pe inculpat decât ca persoană publică, nu au purtat discuţii cu acesta, nu ştiu să se fi implicat în activitatea redacţională şi să fi trasat anumite direcţii urmărind un scop concret, după cum nici unul dintre ei nu a relevat ca activitatea grupului să fi fost în folosul inculpatului, ori acesta să fi cunoscut scopul în care acţionau membrii grupului.

Oricum, primordial pentru existenţa infracţiunii ar fi fost dovedirea unor acte concrete de sprijin financiar sau material, dar analiza aprofundată a mijloacelor de probă conduc la ideea inexistenţei unor fapte de sprijinire a grupului infracţional organizat. Abia după ce s-ar fi conturat anumite fapte concrete, s-ar fi putut discuta cu temei despre latura obiectivă sau subiectivă a infracţiunii.

p> >În consecinţă, faţă de considerentele expuse în analizarea infracţiunii de sprijinire a grupului infracţional cunoscut sub denumirea de „trustul G." şi care au rezultat din materialul probator prezentat pe larg, instanţa de fond a constatat că nu s-a dovedit existenţa unor fapte concrete, determinate, de sprijinire financiară sau materială a acestui grup infracţional, şi cu atât mai mult în scop infracţional, astfel încât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

în ceea ce priveşte infracţiunea de şantaj, s-a reţinut prin rechizitoriu că în perioada ianuarie-noiembrie 2006 inculpatul a determinat o campanie denigratoare prin intermediul publicaţiilor “trustului G.” la adresa părţii vătămate I.D. şi a constrâns-o prin ameninţări să-i cedeze, pentru suma de 10.000 de euro, o suprafaţă de teren de 13.974 mp situată în Cluj Napoca, cu o valoare de circulaţie de 400.000 de euro. în cauză, ameninţările au constat în inducerea unei temeri că inculpatul are pârghiile necesare pentru a bloca investiţiile părţii vătămate şi a-i provoca astfel, pierderi de ordinul milioanelor de euro.

În primul rând, referirea la faptul că inculpatul P.A.Z. ar fi determinat o campanie denigratoare la adresa părţii vătămate I.D., prin intermediul publicaţiilor trustului “G.”, este de remarcat că această susţinere nu se bazează pe nici o probă concretă.

Aceasta deoarece, nu există nici un martor care să fi arătat că are cunoştinţe concrete şi directe că inculpatul ar fi determinat poziţia ziarelor faţă de partea vătămată I.D. şi deşi inculpatului i-au fost monitorizate convorbirile telefonice, din înregistrări nu au rezultat astfel de împrejurări. Din contră, aşa cum s-a arătat, martorii nu afirmă implicarea inculpatului în politica redacţională a ziarelor trustului, nici unul nu a acţionat la îndemnul lui sau la cererea indirectă a acestuia.

Pe aceeaşi linie, este de reţinut că potrivit declaraţiilor martorilor-ziarişti responsabili cu redactarea unor articole la adresa părţii vătămate, se pare că o parte din articole au fost preluate din alte publicaţii din Iaşi şi Timişoara (I. şi B.).

Astfel, martorul P.M. a arătat că a preluat şi publicat în ziarele trustului “G.” mai multe informaţii referitoare la afacerile părţii vătămate I.D., că a luat legătura cu un anume domn S. responsabil de acele informaţii, acesta constituind sursa articolelor publicate, (filele 133-134, filele 76-77 vol. I). De altfel, martorul a arătat că îşi asumă răspunderea articolelor respective, bineînţeles a conţinutului acestora. La fel, martora N.N.N. a arătat că a scris despre firmele părţii vătămate I.D., dar că a publicat informaţii reale şi verificate personal, astfel încât nu sunt calomnioase (denigratoare), sens în care stă declaraţia de Ia fila 135.

Nici martorii C.S., S.D., A.A., M.A. (filele 94-96, 91-93 vol. I, filele 137-138, 313) nu au declarat că inculpatul le-ar fi cerut să scrie într-un anume mod despre partea vătămată I.D., ori despre firmele sale.

Pe de altă parte, Ia dosar au fost depuse mai multe articole din diferite ziare sau preluate de pe internet, din care rezultă că mai multe publicaţii au inserat articole mai puţin binevoitoare Ia adresa părţii vătămate.

În consecinţă, neexistând probe care să îndreptăţească în mod cert, indubitabil ideea că inculpatul ar fi determinat campania negativă împotriva părţii vătămate D.I., instanţa de fond a constatat sub acest aspect învinuirea adusă, ca neîntemeiată.

Instanţa de fond a considerat pe de altă parte, că această campanie negativă împotriva părţii vătămate I.D. nu se încadrează în latura obiectivă a infracţiunii de şantaj pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. Aceasta deoarece infracţiunea de şantaj se săvârşeşte prin ameninţări ori violenţe, iar prin rechizitoriu s-a arătat că partea vătămată a fost constrânsă prin ameninţările inculpatului (fără legătură cu campania de presă care nu a fost cauză a înfrângerii voinţei părţii vătămate în raporturile cu inculpatul), ameninţări ale căror conţinut este dezvăluit Ia fila 22 în actul de inculpare, constând în folosirea pârghiilor necesare pentru blocarea investiţiei.

La modul concret, s-a reţinut în rechizitoriu, şi acest aspect a fost reţinut şi de către instanţa de fond, că în toamna anului 2005, partea vătămată prin intermediul SC l.G. SRL şi inculpatul prin intermediul SC S.E.E. SRL, au participat Ia o licitaţie organizată de Consiliul Judeţean Cluj având ca obiect edificarea unui complex multifuncţional de tip „mall", în cartierul G. din Cluj-Napoca.

Ceea ce nu s-a reţinut în rechizitoriu şi a rezultat din materialul probator administrat în faza cercetării judecătoreşti, este faptul că anterior organizării licitaţiei, la cererea părţii vătămate, cu sprijinul martorului N.M., preşedintele Consiliului judeţean Cluj, s-a încercat atribuirea directă a terenului din cartierul G. pentru construirea de către partea vătămată, prin firmele sale, a unui mall. Acest aspect este deosebit de important pentru întreaga derulare şi interpretare a faptelor reţinute în sarcina inculpatului.

Astfel, la dosarul cauzei a fost depusă declaraţia numitului S.R., martor şi în acest dosar, angajat în cadrul C.J. Cluj, la acea dată în funcţia de arhitect şef, declaraţie dată în Dosar nr. 93/P/2007 al D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, dosar la care se face referire şi în prezentul rechizitoriu.

Din declaraţia acestui martor rezultă că, la începutul anului 2005 a fost chemat de către preşedintele Consiliului judeţean Cluj- martorul N.M. în cabinetul său, unde se afla şi partea vătămată D.I. După ce i s-a prezentat intenţia realizării de către partea vătămată a unui mall în Cluj Napoca, martorul N.M. i-a cerut să-i prezinte părţii vătămate terenurile disponibile din administrarea C.J. Cluj. La cererea preşedintelui C.J. Cluj, S.R. a identificat terenul pe care se putea realiza mall-ul ca fiind terenul din zona U.T. din cartierul G.. Tot la solicitarea martorului N.M., S.R. a însoţit-o pe partea vătămată la primăria Cluj - Napoca pentru a verifica dacă terenul corespunde din punct de vedere urbanistic construcţiei vizate. în baza rezoluţiei preşedintelui C.J. Cluj, S.R. a întocmit un referat de specialitate, iar ulterior Direcţia juridică a C.J. a întocmit un proiect de hotărâre pentru atribuirea directă a terenului către SC l.G. SRL, iniţiativă care a fost respinsă, hotărându-se organizarea unei licitaţii pentru atribuirea terenului.

Martorul N.M. s-a dovedit a fi nesincer, deoarece în faţa instanţei a afirmat că a cunoscut-o pe partea vătămată,doar ulterior declanşării procedurilor licitaţiei, negând şi faptul că a cerut identificarea unui teren pentru construirea unui mall de către partea vătămată, după cum şi partea vătămată a ascuns aceste aspecte.

Instanţa de fond a reţinut că .anterior licitaţiei, martorul N.M., în calitate de preşedinte al C.J. Cluj,a sprijinit-o pe partea vătămată în demersurile sale de a construi un mall în Cluj Napoca, sens în care a încercat atribuirea terenului din zona „U.T.", către firma părţii vătămate. Din faptul că martorul şi partea vătămată au ascuns aceste aspecte s-ar putea trage concluzia că acest martor a fost interesat în continuare de sprijinirea părţii vătămate.

Din declaraţia arhitectului şef din cadrul C.J. Cluj se desprinde ideea că, organizarea licitaţiei a fost ulterioară încercărilor de mai sus şi, ceea ce se poate reţine cu certitudine şi trebuie reţinut anterior abordării licitaţiei, este faptul că organizarea licitaţiei a fost consecinţa demersurilor părţii vătămate şi a martorului N.M.

În ceea ce priveşte SC S.E.E. SRL, asociaţi erau în cote egale F.C. şi M.D. L.L.C., entitate juridică de naţionalitate americană. Din probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor F.C., V.F., F.Z., B.C. (filele 131,132, 135-136, 318,319, 320) rezultă că iniţiativa constituirii SC S.E.E. SRL, ca societate de proiecte, a aparţinut inculpatului. în momentul în care societatea ar fi fost angajată într-un proiect imobiliar, conform înţelegerii relevate, inculpatul ar fi preluat părţile sociale ale martorei F.C., în funcţie de amploarea proiectului. Inculpatul P.A.Z. a fost desemnat reprezentantul în România al potenţialilor investitori americani, aspect cunoscut de martorii indicaţi.

Din avizul de prezenţă depus (filele 198,199 vol. 1) rezultă că inculpatul P.A.Z. este reprezentantul acţionariatului M.D. L.L.C. în consecinţă, în virtutea calităţii în M.D. L.L.C. şi a înţelegerii făcute şi probate, inculpatul era îndreptăţit şi interesat în promovarea intereselor SC S.E.E. SRL

Referitor la licitaţia organizată de C.J. Cluj şi având ca obiect edificarea unui mall pe terenul din zona Univers „T", instanţa de fond a reţinut ca stare de fapt, rezultată din declaraţiile martorilor P.A., F.Z., M.l., B.C. (filele 314-318), coroborate cu declaraţiile inculpatului, că după depunerea ofertelor de către cele două firme concurente, martorul N.M. a încercat în mai multe rânduri să-l contacteze pe inculpat prin intermediul martorului P.A., la aceea vreme viceprimarul municipiului Cluj - Napoca. Astfel, cum arată martorul P.A., martorul N.M. îi cerea să transmită inculpatului P.A. să-şi retragă oferta de la licitaţie urmând ca,în schimb, să-i fie atribuite alte terenuri pe Calea T. sau lângă Liceul G.C., cerându-i totodată să-i intermedieze o întâlnire cu inculpatul.

Conform declaraţiilor martorilor, coroborate şi cu ale inculpatului, urmare a cererii lui N.M. a avut loc o întâlnire între acesta şi inculpat, desfăşurată la hotelul Victoria din municipiul Cluj Napoca. Cu ocazia acelei întâlniri, martorul N.M. i-a atras atenţia inculpatului că nu poate avea încă un mall în Cluj (alături de P.), inculpatul înţelegând prin aceasta că nu poate câştiga licitaţia. Tot cu ocazia întâlnirii de la hotelul V. au fost reiterate propunerile transmise prin martorul P.A., respectiv de atribuire a altor terenuri în favoarea inculpatului, în schimbul renunţării într-o formă sau alta la licitaţie, propunere refuzată de inculpat.

Refuzul inculpatului este dovedit prin declaraţiile martorului P.A., care a arătat că în perioada următoare, în cadrul întâlnirilor sale cu martorul N.M., acesta îi reproşa încăpăţânarea inculpatului pe care nu-l poate determina să-şi retragă oferta de la licitaţie în schimbul atribuirii altor terenuri.

După examinarea ofertelor celor două societăţi concurente, timp în care a avut loc întâlnirea menţionată, a fost anunţat câştigătorul licitaţiei, în persoana SC l.G. SRL. Din dispoziţia inculpatului.al cărui interes a fost analizat mai sus, SC S.E.E. SRL a atacat rezultatul licitaţiei, prin avocaţi, prima dată pe cale administrativă, apoi prin acţiune în justiţie.

Cu privire la licitaţia desfăşurată, la modul în care s-a realizat punctajul şi a fost desemnat câştigătorul, instanţa de fond a apreciat că nu fac obiectul acestui proces.

Ceea ce interesează însă cauza, este dacă inculpatul a fost îndreptăţit să atace rezultatul licitaţiei, dacă a avut motive întemeiate, sau dacă a acţionat doar din dorinţa de a şicana partea vătămată I.D. şi a-l determina pe această cale să-i cedeze terenul de la baza sportivă C.U.G., respectiv terenul reţinut la încadrarea faptei de şantaj.

În rechizitoriu s-a reţinut (fila 19) că inculpatul a prezentat o ofertă net inferioară celei prezentate de partea vătămată D.I., după cum au constatat toţi membrii comisiei de licitaţie şi de examinarea a contestaţiilor, iar din acest fapt rezultă că inculpatul nici nu a urmărit câştigarea licitaţiei. De asemenea, se reţine uşurinţa cu care inculpatul a renunţat la procesul intentat, de unde ar rezulta că acţiunea în justiţie a fost gratuită, urmărind constrângerea părţii vătămate la cedarea terenului.(fila 19). S-ar putea aşadar trage concluzia că inculpatul a promovat acţiunea în justiţie cu scopul şicanării părţii vătămate, ulterior a constrângerii acesteia prin riscul unor pierderi financiare la care ar fi fost expusă şi cedării pe cale de consecinţă a terenului din baza sportivă C.U.G.

Este adevărat că au fost audiaţi membrii comisiei de licitaţie şi a celei de soluţionare a contestaţiilor (C.S., T.V., M.L., M.J., P.l., T.M., S.R., M.P., T.C. etc), iar din declaraţiile lor a rezultat că desemnarea câştigătorului s-a făcut în urma analizării obiective a celor două oferte, câştigătorul fiind desemnat cu o majoritate covârşitoare.

Cu toate acestea, trebuie constatat faptul că inculpatul a avut motive temeinice, serioase, indubitabile, care l-au îndreptăţit să promoveze acţiune în justiţie raportat la câştigătorul licitaţiei. Fie şi numai propunerile martorului N.M. de a renunţa la licitaţie ar fi constituit motive de netrecut.

Mai mult de atât, a fost depus la dosarul cauzei un raport de constatare întocmit în Dosar nr. 93/P/2007 al D.N.A. Bucureşti, din octombrie 2007, care a avut ca şi obiective, printre altele, stabilirea faptului dacă punctajul acordat de către comisia de licitaţie este corespunzător ofertelor făcute de cei doi participanţi, SC l.G. SRL şi SC S.E.E. SRL. Conform acestui raport de constatare punctarea a fost arbitrară, net în favoarea SC l.G. SRL Din recalcularea făcută de specialistul din cadrul D.N.A. a rezultat că SC S.E.E. SRL ar fi trebuit să obţină 194,45 puncte, faţă de 118,5 puncte cât ar fi trebuit să obţină SC l.G. SRL S-a concluzionat, prin raportul de constatare întocmit, trucarea evidentă a licitaţiei în favoarea lulius Group, adică a părţii vătămate.

Din acest raport de constatare se pot trage unele concluzii certe, în sensul că oferta depusă de inculpat prin SC S.E.E. SRL era o ofertă serioasă, că inculpatul a avut intenţia serioasă, indiscutabilă de a câştiga licitaţia în condiţiile în care era cunoscut ca un investitor imobiliar cu realizări de amploare, inclusiv de tip mall şi, ceea ce interesează în mod deosebit, că a avut o motivaţie temeinică de a ataca în instanţă rezultatul licitaţiei, departe de a fi interpretată ca o acţiune gratuită, şicanatoare.

În concluzie, faţă de cele analizate, în contradicţie cu cele reţinute prin rechizitoriu, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a acţionat cu bună credinţă şi cu intenţia de a câştiga licitaţia, inclusiv pe calea acţiunii Injustiţie.

După declanşarea acţiunii în justiţie, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor F.Z. şi B.C.- avocaţii inculpatului, s-a formulat cerere de strămutare a cauzei, dat fiind faptul că una dintre părţi era C.J. Cluj, inclusiv motivat de poziţia preşedintelui C.J. Cluj, cauza fiind strămutată la instanţele din Mureş.

Prin încheierea din data de 9 iunie 2006 în Dosar nr. 2069/2006 al Tribunalului Mureş, s-a admis cererea de suspendare a actului administrativ formulată de SC S.E.E. SRL în contradictoriu cu C.J. Cluj şi SC l.G. SRL şi s-a dispus suspendarea executării dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Hotărârea C.J. din 19 ianuarie 2006. S-a dispus suspendarea executării procesului verbal din 19 decembrie 2005 al Comisiei de evaluare a ofertelor de asociere pentru construirea unui ansamblu de tip mall pe terenul în suprafaţă de 68.430 mp din cartierul G., Cluj-Napoca. S-a dispus suspendarea executării contractului de asociere din 31 ianuarie 2006 încheiat între cei doi pârâţi pe baza hotărârii din 19 ianuarie 2006 emise de pârâtul C.J. Cluj. Suspendarea a fost dispusă provizoriu, până la soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei.

Cu privire la această hotărâre, în rechizitoriu s-au făcut insinuări privind modalitatea de soluţionare a cauzei de către Tribunalul Mureş, inclusiv în ce priveşte obiectivitatea aplicării legii de către aceasta instanţă.

Instanţa de fond a înlăturat aceste considerente reţinute în rechizitoriu la adresa Tribunalului Mureş, atât pentru lipsa oricărei competenţe în a face măcar aprecieri la adresa altei instanţe, cât şi pentru că insinuările făcute nu au nici un corespondent în realitate asupra soluţiei Tribunalului Mureş, în ce priveşte legalitatea şi temeinicia acesteia.

în continuare, instanţa de fond a reţinut concludent şi pertinent ceea ce rezultă din materialul probator administrat, şi anume că după desemnarea câştigătorului licitaţiei, inclusiv după pronunţarea hotărârii instanţei din Tg. Mureş, martorul N.M. a încercat în mod repetat să ia legătura cu inculpatul şi să-i propună o înţelegere pentru stoparea procesului şi a acestui „conflict în instanţă" cu partea vătămată D.I..

În acest sens probele sunt covârşitoare, coroborându-se cu declaraţiile inculpatului.

Astfel, martorul P.A., coleg de partid cu N.M. şi viceprimar al municipiului Cluj-Napoca la acel moment, a arătat că N.M. în mod repetat i-a cerut să-i intermedieze o legătură cu inculpatul, spunându-i că în schimbul renunţării la proces îi va oferii inculpatului alte terenuri, (pe Calea T., lângă Liceul G.C.), iar partea vătămată I.D. îi va face şi el o ofertă de nerefuzat inculpatului, respectiv un alt teren. Totodată, a atras atenţia martorului P.A. că în cazul în care inculpatul îi va refuza propunerea de stingere a litigiului îi va crea probleme, necazuri în derularea proiectelor imobiliare desfăşurate de inculpat.(filele 314-315)

Martorul luliu Mureşan, preşedintele clubului de fotbal C.F.R. Cluj, a arătat că şi prin intermediul său şi a altor persoane,martorul N.M. a încercat să ia legătura cu inculpatul, propunându-i în schimbul renunţării la acţiunea în justiţie diferite terenuri, în caz contrar proiectele imobiliare ale inculpatului urmând a întâmpina greutăţi serioase. Şi acest martor a aflat de propunerea făcută inculpatului de a i se oferi un teren pe Calea T. şi altul în baza sportivă C.U.G. ( filele 316-317).

Astfel de încercări au fost făcute şi prin intermediul martorilor H.l. şi C.F. care, alături de martorii F.Z. şi B.C., cunoşteau şi ei de ofertele făcute de martorul N.M. pentru stingerea litigiului, ca şi de „contraoferta" făcută, în sensul piedicilor ce-l vor aştepta pe inculpat în caz de refuz.

Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor menţionaţi, inculpatul a refuzat o perioadă de timp contactul cu martorul N.M., şi nu a dorit să încheie nici o înţelegere în vederea stingerii litigiului. Refuzul iniţial al inculpatului se dovedeşte prin încercările repetate ale martorului N.M. de a-I contacta. Potrivit declaraţiilor inculpatului coroborate cu declaraţiile martorilor Ia care instanţa de fond s-a referit, Ia un moment dat asupra inculpatului presiunile au devenit reale, apăsătoare, întâmpinând piedici în derularea proiectelor imobiliare, fiind ameninţat cu pierderi financiare datorită posibilei stopări a lucrărilor la mall-ul P.

În contextul reţinut ca dovedit, inculpatul a acceptat o nouă cerere de întâlnire cu martorul M.N., cerere transmisă prin intermediul martorului P.A., prin acesta fiind transmisă şi oferta de stingere a litigiului contra unui teren pe Calea T. şi a altuia oferit de partea vătămată I.D.

La acest moment, trebuie amintit că şi avocatul părţii vătămate I.D., respectiv martorul E.I. avea cunoştinţă de încercările părţii vătămate şi ale martorului N.M. de a-I determina pe inculpat să renunţe Ia proces prin oferirea în schimb a unor terenuri. Astfel, martorul a arătat că partea vătămată (anterior însărcinării sau împuternicirii pe care i-a dat-o şi Ia care se va referi mai jos instanţa de fond) a încercat o mediere cu inculpatul prin persoane importante, precum M.N. sau R.T., cunoscând inclusiv propunerea privind atribuirea către inculpat a terenului de pe Calea T. (filele 310-311) întâlnirea acceptată de inculpat cu martorul M.N. a avut Ioc Ia „V.T." din CIuj-Napoca, discuţiile fiind auzite şi de martorul C.F. De altfel, întâlnirea de Ia „V.T." nu e contestată de martorul N.M., doar conţinutul discuţiilor, dar care este probat prin declaraţiile numeroşilor martori care ştiau de oferta avansată inculpatului, precum şi de martorii care au luat cunoştinţă ulterior de aceste discuţii.

Astfel,aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului, coroborată cu cea a martorului C.F., dar şi a martorilor amintiţi, cu ocazia întâlnirii de Ia „Vila T.",martorul N.M. i-a cerut inculpatului să renunţe Ia litigiul de pe rolul instanţei din Mureş având ca obiect licitaţia, iar în schimbul renunţării va primi un teren pe Calea T. şi totodată,partea vătămată îi va oferi un teren în baza sportivă C.U.G. din cartierul G., refuzul acceptării aducându-i noi probleme în derularea investiţii!or.(fiIeIe 293-294). Această discuţie a fost adusă în scurt timp Ia cunoştinţa martorului M.l. care locuieşte aproape de „Vila T." şi unde s-au deplasat inculpatul şi C.F. după întâlnirea cu N.M. De asemenea, această discuţie a fost adusă şi Ia cunoştinţa martorilor P.A., F.Z. şi B.C.

Din materialul probator analizat mai sus,instanţa de fond a reţinut în contradicţie cu rechizitoriul, că inculpatului i s-a cerut de către martorul N.M. şi partea vătămată D.I. să renunţe Ia litigiu în schimbul unor terenuri, în caz contrar, urmând a întâmpina greutăţi financiare. Nu are relevanţă dacă acele greutăţi erau posibil sau nu de pus în practică, ceea ce interesează este că au fost puse în vederea inculpatului şi din perspectiva acestuia erau reale.

Ceea ce mai rezultă şi este extrem de important, este faptul că nu inculpatul a cerut terenul din baza sportivă C.U.G. pentru stingerea litigiului, ci această solicitare a venit din partea martorului N.M. şi a părţii vătămate D.I. Punând în balanţă oferta primită, perspectiva piedicilor în continuarea investiţiilor demarate cu consecinţa unor pierderi financiare importante, inculpatul a luat hotărârea comunicată tuturor martorilor implicaţi de a accepta doar oferta de a stinge litigiul contra terenului din baza sportivă C.U.G.

Instanţa de fond a reţinut în continuare că,după întâlnirea de Ia „Vila T.", avocatul părţii vătămate I.D., martorul I.E., Ia cererea acesteia, a luat legătura cu unul din avocaţii inculpatului, martorul F.Z., solicitând o întâlnire în vederea stingerii litigiului. La această întâlnire au participat, după cum rezultă din declaraţiile lor, inculpatul, partea vătămată şi martorii B.C. (celălalt avocat al inculpatului) şi I.E.. Astfel, cum arată martorii B.C. şi I.E., întâlnirea dintre inculpat şi partea vătămată era o consecinţă a întâlnirii de Ia “Vila T.”, termenii negocierii fiind prestabiliţi şi cunoscuţi de ambele părţi. De altfel, ambii martori au arătat că imediat după ce inculpatul şi partea vătămată au făcut cunoştinţă, aceasta din urmă a întrebat dacă înţelegerea e făcută, având în vedere cererea-propunere făcută anterior.

Tot din conţinutul declaraţiilor martorilor B.C. şi I.E., instanţa de fond a reţinut că nu inculpatul a cerut terenul, ci partea vătămată D.I. a lansat propunerea de a dona terenul din baza sportivă C.U.G. clubului de fotbal C.F.R. Cluj contra stingerii litigiului. Această propunere de efectuare a unei donaţii contra renunţării Ia judecată nu a fost însă împărtăşită de inculpat şi avocaţii prezenţi, pe motiv că clubul de fotbal nu era parte în proces.

Pe de altă parte, ca un amănunt demn de luat în considerare, inculpatul nu a încercat niciodată, prin nici o persoană, să o contacteze partea vătămată sau pe martorul N.M.

Instanţa de fond a reţinut neconformă cu realitatea, pe baza adevărului izvorât din materialul probator administrat, menţiunea din actul de sesizare cum că inculpatul ar fi solicitat terenul din baza sportivă în schimbul renunţării la judecată. Această susţinere s-a bazat exclusiv pe declaraţiile părţii vătămate şi ale martorei P. (fostă A.) R.-avocata părţii civile D.I., dar aceasta din urmă nu a participat la întâlnirea unde părţile s-au înţeles, întâlnire desfăşurată la cabinetul avocatului F.Z. Trebuie precizat că declaraţiile acestei martore sub acest aspect au fost înlăturate, deoarece ea a avut un evident interes în cauză în susţinerea părţii vătămate I.D., câştigătorul licitaţiei organizate de C.J. Cluj condus de N.M., secretar general al C.J. fiind mama acestei martore, respectiv numita P.M.

Oricum, se poate observa că, faptul oferirii terenului din baza sportivă C.U.G. de către partea vătămată rezultă nu numai din declaraţiile celor doi avocaţi martori direcţi, dar şi din celelalte probe care dovedesc că anterior acestei întâlniri s-au făcut eforturi repetate pentru a-l contacta pe inculpat, inclusiv cu propunerea-cerinţă de a stinge litigiul contra unor terenuri, unul oferit de partea vătămată I.D., precum şi din declaraţiile altor martori care cunosc acest aspect.

Ulterior acestei prime întâlniri, instanţa de fond a reţinut că a urmat o a doua întâlnire la biroul inculpatului, ce a avut ca obiect stabilirea modalităţii concrete de încheiere a înţelegerii. Astfel, cum au arătat martorii I.E., C.F., F.Z., B.C., Ia această a doua întâlnire,partea vătămată a venit cu schiţele bazei sportive C.U.G. şi personal a delimitat terenul din cadrul bazei ce urma să fie oferit contra stingerii litigiului. Tot partea vătămată a fost cea care a stabilit să se efectueze o vânzare-cumpărare a terenului, preţul total fiind de 250.000 de euro, din care suma de 10.000 de euro plătibilă, iar suma de 240.000 de euro să fie achitaţi prin prestare de publicitate pe terenul clubului de fotbal C.F.R. Cluj.

Cu privire la persoana care a stabilit preţul terenului şi deci al înţelegerii, deşi în rechizitoriu se susţine că ar fi fost inculpatul, instanţa de fond a reţinut că în realitate a fost partea vătămată I.D., cu următoarele argumente :

În primul rând, martorii direcţi B.C., F.Z., l.E. confirmă acest aspect.

În al doilea rând, susţinerile părţii vătămate I.D. că inculpatul i-ar fi impus preţul, nu sunt probate. Martora P.R. nu prezintă credibilitate, nu numai că este martor interesat, dar în opinia instanţei de fond a prezentat fapte ca fiind percepute în mod direct, deşi s-a dovedit că nu erau percepţii personale, ci cel mult aprecieri însuşite de la partea vătămată. Dar şi relatările provenite de la partea vătămată I.D. sunt discutabile câtă vreme aceasta a arătat că nu a relatat nimănui faptele ce fac obiectul cauzei.

În al treilea rând, partea vătămată a lansat în mod indubitabil oferta unei donaţii. Cum oferta unei donaţii s-a dovedit, aceasta nu mai poate invoca că i s-a impus un preţ.deoarece este lipsit de relevanţă raportat la oferta pe care a făcut-o, iar iniţiativa modalităţilor de rezolvare a diferendului i-a aparţinut în exclusivitate.

Deşi prin rechizitoriu s-a susţinut că inculpatul a impus părţii vătămate un preţ derizoriu de 10.000 de euro, instanţa de fond a reţinut ca fiind dovedit faptul că partea vătămată I.D. a cerut stingerea litigiului oferind în schimb cu titlu de donaţie terenul din baza sportivă C.U.G., iar ulterior pentru că inculpatul şi avocaţii nu au acceptat, a stabilit preţul terenului la suma de 250.000 de euro, din care 10.000 de euro plătibili, iar diferenţa de 240.000 de euro plătibili prin servicii de publicitate.

De altfel, nici partea vătămată nu a invocat cedarea terenului pentru suma de 10.000 de euro cum s-a susţinut în rechizitoriu, ci a indicat suma de 250.000 de euro, inclusiv în constituirea de parte civilă (filele 31,32). în urma înţelegerii dintre inculpat şi partea vătămată, survenită în condiţiile reţinute de instanţa de fond, la câteva luni distanţă, au fost perfectate actele necesare, acestea fiind redactate de avocata părţii vătămate, martora P.R., respectiv antecontract de vânzare cumpărare între SC B.C. SRL (proprietarul terenului din baza C.U.G.) şi SC S.E.E. SRL, tranzacţie între SC S.E.E. SRL, SC I.G. SRL, SC I.M.l SRL şi SC B.C. SRL, renunţările la judecată convenite, toate fiind depuse la dosar.

De asemenea, s-a încheiat în baza celor stabilite şi contractul de publicitate între SC S.E.E. SRL şi SC B.C. SRL, constând în promovarea imaginii acestei societăţi pe terenul clubului de fotbal C.F.R. Cluj.

Cu privire la acest contract de publicitate în valoarea stabilită de partea vătămată, instanţa de fond a reţinut că publicitatea a fost efectiv prestată, după cum rezultă din fotografiile depuse la dosar şi care surprind imagini din unele meciuri de fotbal televizate, ori diferite evenimente ale clubului de fotbal, din acestea rezultând promovarea SC B.C. SRL, conform contractului încheiat între partea vătămata I.D. şi inculpat.

Faţă de materialul probator administrat şi prezentat în detaliu sub aspectele concludente, instanţa de fond a reţinut lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de şantaj. Potrivit textului de lege, această infracţiune presupune exercitarea de către făptuitor a unor acte de violenţă sau ameninţare, doar prin intermediul acestora realizându-se constrângerea părţii vătămate, obligarea acesteia să dea sau să facă ceva.

Materialul probator demonstrează fără nici un dubiu că asupra părţii vătămate I.D. nu au fost exercitate nici un fel de ameninţări din partea inculpatului, ameninţări care să fi constrâns partea vătămată la cedarea terenului din baza sportivă C.U.G., astfel că lipseşte latura obiectivă a infracţiunii de şantaj. Din contră, astfel cum a rezultat dintr-o multitudine de probe, partea vătămată alături de martorul N.M. au avut iniţiativa unei înţelegeri cu inculpatul, au insistat în mod repetat pentru realizarea unei înţelegeri şi au determinat inculpatul la încheierea acesteia în termenii stabiliţi de aceştia.

Nu au existat nici un fel de ameninţări din partea inculpatului asupra părţii vătămate, din contră, de îndată ce părţile s-au cunoscut partea vătămată a întrebat dacă este valabilă înţelegerea trasată personal de partea vătămată şi martorul N.M.

Presupusele ameninţări reţinute în rechizitoriu sunt vagi, neconcretizate prin probe şi nefiind confirmate prin nici un mijloc de probă. Şi aceste ameninţări au fost argumentate în rechizitoriu prin martora P.R., care nu a participat la întâlnirea când s-a pretins că au fost lansate ameninţările, fără a se ţine cont de rolul şi poziţia acestei martore raportat la acest caz,

Având în vedere împrejurările care au stat la baza încheierii tranzacţiei, respectiv că iniţiativa a aparţinut părţii vătămate I.D., că termenii acesteia i-a stabilit tot partea vătămată I.D., nu se poate reţine decât şi lipsa laturii subiective a infracţiunii. Nu se poate reţine că inculpatul a urmărit deposedarea părţii vătămate de terenul în cauză, câtă vreme nu a cerut încheierea înţelegerii, din contră a încercat să o evite.

Învinuirea de şantaj este lipsită de fundament şi pentru că SC B.C. SRL, societatea părţii vătămate I.D., conform contractului de vânzare-cumpărare, a devenit proprietar al bazei sportive C.U.G. şi deci al terenului în cauză numai la data de 24 iulie 2006, cu mult timp după ce acţiunea în instanţă fusese promovată . Nu poate fi aşadar însuşită ca reală susţinerea că inculpatul ar fi urmărit să dobândească acel teren câtă vreme nu putea să prevadă că partea vătămata I.D. va deveni prin firmele sale proprietarul acelui teren. De altfel, martorul B.C. a arătat că după ce inculpatului i s-a făcut propunerea de achiziţionare a terenului, au încercat să afle care e situaţia juridică a terenului, motiv pentru care l-a trimis pe martorul C.F. să se intereseze despre aceste aspecte la lichidatorul prin care s-a făcut înstrăinarea.

Cele de mai sus demonstrează lipsa intenţiei din partea inculpatului şi deci a laturii subiective a infracţiunii. în cauză, se poate observa că nu s-a făcut nici dovada unui folos injust obţinut de inculpat. Astfel, este real că a dobândit un teren cu 250.000 de euro (fără a se putea stabilii cu certitudine că terenul ar fi valorat suma de 400.000 de euro), dar la fel de adevărat este şi că a fost determinat să renunţe la posibilitatea efectuării unor investiţii aducătoare de profituri consistente, de valori ridicate. Chiar şi acuzarea a arătat că partea vătămată I.D., numai prin întârzierea efectuării investiţiei putea pierde milioane de euro, ceea ce denota că nu se poate afirma cu temei că nu ar fi fost convenabilă părţii vătămate I.D. tranzacţia care a încheiat-o cu inculpatul. Aşa fiind, folosul dobândit de inculpat este relativ sau inexistent, iar din perspective derulării faptelor se poate trage mai degrabă concluzia unor pierderi financiare.

Faţă de cele arătate instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului P.A.Z. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. laart. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că partea vătămată nu a solicitat despăgubiri materiale, doar daune morale în cuantum de 100.000 de euro sau echivalent în lei la cursul B.N.R. (fila 31).

Faţă de soluţia pronunţată asupra laturii penale a cauzei şi faţă de considerentele salejnstanţa de fond a respins pretenţiile privind daunele morale ca neîntemeiate, conform art. 14, 346 C. proc. pen. deoarece nu s-a dovedit nici un act de determinare a voinţei părţii vătămate din partea inculpatului.

Urmare a soluţiei pronunţate cu privire asupra laturii penale acauzei, instanţa de fond a respins solicitarea D.I.I.C.O.T. Cluj de confiscare a sumei de 400.000 de euro de la inculpat, deoarece nu sunt întrunite condiţiile art. 118 C. pen., respectiv terenul nu a fost dobândit prin săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În temeiul art. 192 pc. 1 lit. b) C. proc. pen., partea vătămată D.I.A. a fost obligată să plătească suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel în termenul legal, înregistrat la data de 20 aprilie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Cluj prin care se solicită admiterea apelului şi în consecinţă în principal, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi în subsidiar, desfiinţarea sentinţei şi pronunţând o nouă hotărâre să se dispună condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea, cu executarea în regim de detenţie pentru ambele infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată.

În motivarea apelului se arată că, prin rechizitoriul din data de 29 iulie 2009 emis în Dosarul nr. 6D/P/2008, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.A.Z. pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat, prev. şi ped de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că,în perioada 2004-2006 a susţinut financiar grupul infracţional condus de către M.L.A. prin finanţarea sub diverse forme a publicaţiilor aparţinând “trustului G.” cunoscând componenţa grupului şi modul de operare şi a folosit publicaţiile trustului în interesul său personal sau al societăţilor sale, orchestrând şantajul exercitat de către grupul infracţional pentru a determina societăţile concurente să facă sau să nu facă anumite activităţi, să renunţe la participarea la unele licitaţii sau să încheie contracte în scopul de a obţine foloase materiale în scop ilicit, inclusiv faţă de partea vătămată I.D.

Prin acelaşi rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prev. şi ped. de art. 194 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în perioada ianuarie - noiembrie 2006 a determinat o campanie denigratoare prin intermediul publicaţiilor trustului "G." la adresa părţii vătămate D.I.A. şi a constrâns-o prin ameninţări să-i cedeze, pentru suma derizorie de 10.000 de euro, o suprafaţă de 13.974 mp situată în municipiul Cluj-Napoca în zona „între Lacuri", cu o valoare de circulaţie de 400.000 de euro.

Prin sentinţa penală nr. 178 din 16 aprilie 2010 pronunţată de către Tribunalul Cluj s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpatului P.A.Z. pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prev. şi ped. de art. 194 alin. (1) C. pen. Prin aceeaşi sentinţă penală instanţa a respins ca neîntemeiate pretenţiile civile cu titlu de daune morale formulate de partea civilă D.I.A. şi solicitarea privind confiscarea specială de la inculpat a sumei de 400.000 de euro.

I. Se apreciază de către parchet că, soluţia primei instanţe este nelegală şi netemeinică şi că în cursul judecăţii în primă instanţă au fost comise nelegalităţi, impunându-se admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele motive:

1. Deşi în cauză, a fost formulată o cerere de recuzare întemeiată a magistratului investit cu judecarea cauzei, acesta nu a procedat la abţinere.

Astfel, judecătorul cauzei, în cursul urmăririi penale a soluţionat plângerea formulată de către inculpatul P.A.Z. împotriva ordonanţei prin care D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea. Prin încheierea penală din 27 martie 2009 judecătorul s-a referit la fondul cauzei, arătând că „frapează modul de desfăşurare a anchetei, la limita unei adevărate patimi care nu-şi are locul într-un dosar penal" şi calificând ca fiind „hilară" modalitatea de punere în executare a unui mandat de aducere privind pe inculpat, prin încheierea penală menţionată magistratul,care a şi soluţionat pe fond cauza a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea luată de către procurorii D.I.I.C.O.T. faţă de inculpatul P.A.Z.

În cauza penală privind pe inculpaţii M.L.A. şi alţii, cauză din care este disjuns dosarul privindu-1 pe inculpatul P.A.Z., acelaşi magistrat a dispus luarea de măsuri preventive privative de libertate faţă de persoanele cercetate în prezent de către Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 964/113/2007.

Cererea de recuzare formulată de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a fost respinsă ca inadmisibilă, iar nu ca nefondată, de către un magistrat din cadrul Tribunalului Cluj, care are calitatea de martor în Dosarul nr. 964/113/2007, aflat pe rolul Tribunalului Brăila.

2. În cauză s-a solicitat de către procurorul de şedinţă, în mod repetat, oral dar şi în scris, motivat, trimiterea dosarului privindu-l pe inculpatul P.A.Z. la Tribunalul Brăila, în vederea punerii în discuţie a necesităţii conexării cauzei-Dosar nr. 4411/117/2009 la Dosar nr. 964/113/2007, privind pe inculpaţii M.L.A. şi alţii. Deşi cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 33 lit. a) C. proc. pen., existând cazul de indivizibilitate privind săvârşirea unei infracţiuni de către mai mulţi făptuitori, solicitarea D.I.I.C.O.T. - S.T. Cluj a fost respinsă ca inadmisibilă, după mai multe amânări ale pronunţării cu privire la această cerere.

3 .Instanţa de judecată nu a luat măsurile necesare în ceea ce priveşte soluţionarea legală a laturii civile a cauzei, respingând cererile D.I.I.C.O.T. - S.T. Cluj, de introducere în cauză, în calitate de parte civilă a SC B.C. SRL şi respectiv de parte responsabilă civilmente a SC S.E.E. SRL.

Astfel, SC B.C. SRL nu a avut oportunitatea de a se constitui parte civilă în cauză. Cu atât mai puţin, în cauză nu au fost luate măsuri de tipul restabilirii situaţiei anterioare cu privire la terenul în litigiu care formează obiectul material al infracţiunii de şantaj dedusă judecăţii.

4. În cursul judecăţii, în pofida opoziţiei reprezentantului D.I.I.C.O.T. - S.T. Cluj, instanţa de judecată a încuviinţat şi a administrat proba testimonială cu privire la numiţii M.L.A. şi M.A.,deşi procurorul de şedinţă a învederat faptul că aceste persoane nu puteau fi audiate decât în calitate de inculpaţi, prezenta cauză reprezentând disjungerea cauzei de bază privind pe susnumiţii M.L. - Aurelian şi alţii.

5. Audierile martorilor din cauză, în unele situaţii, s-au făcut în mod tendenţios, cu referire la solicitările instanţei pentru respectivii martori (de profesie avocaţi] de a preciza dacă în cauză sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii.

6. În cauză, procurorul de şedinţă s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă faţă de martorii l.C.E., B.C.E. şi H.G.l., persoane care, în mod vădit, au denaturat adevărul privind faptele cercetate.

În cazul martorului l.C.E. depoziţia acestuia din faţa instanţei de judecată este în totală contradicţie cu cea dată în faza de urmărire penală şi aceste contradicţii privesc aspecte esenţiale pentru soluţionarea cauzei. Cu toate că, faţă de martorii menţionaţi s-a efectuat sesizarea din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 260 alin. (1) C. pen., în considerentele hotărârii atacate, instanţa de fond a făcut referire la depoziţiile care sunt considerate mincinoase şi care contrazic concluziile rezultate din ansamblul probatoriului administrat în cauză.

7. Instanţa de judecată nu a manifestat rol activ cu privire la citarea şi audierea părţii vătămate D.I. - Adrian, deşi aceasta a fost prezentă personal la unul dintre termenele de judecată. Practic, cercetarea judecătorească în primă instanţă s-a finalizat fără audierea părţii vătămate şi fără a se da citire declaraţiei acesteia din faza de urmărire penală.

8. Instanţa de judecată, la ultimul termen, a revenit asupra probelor încuviinţate la solicitarea D.I.I.C.O.T. - S.T. Cluj, omiţând astfel audierea în calitate de martori a unui număr de aproximativ 20 de persoane, care au fost audiate şi în faza de urmărire penală.

9. La acelaşi ultim termen de judecată, instanţa de judecată a respins toate solicitările procurorului de şedinţă privind efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului formând obiectul material al infracţiunii de şantaj deduse judecăţii, precum şi de solicitare a unui aviz de urbanism cu privire Ia acelaşi imobil, deşi, din dezbateri a rezultat în mod imperios necesitatea stabilirii cu exactitate a valorii bunului imobil obţinut de către inculpat prin şantaj, precum şi a regimului juridic al acestuia.

10. Tot la ultimul termen de judecată, apărătorul inculpatului a depus, în probaţiune, mai multe seturi de acte, însumând sute de file (de la fila 359 până la fila 513), iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri cu referire la documentele depuse cu această ocazie, respingând însă solicitarea procurorului de şedinţă de a studia respectivele acte. Evident a fost respinsă şi cererea de a se amâna judecarea cauzei pentru ca procurorul de şedinţă să studieze înscrisurile depuse la ultimul termen.

11. Înainte de acordarea cuvântului pe fond, procurorul de şedinţă a solicitat, din nou, trimiterea cauzei la Tribunalul Brăila, în vederea discutării conexării acesteia la dosarul privindu-i pe inculpaţii M.L.A. şi alţii, cererea fiind respinsă, deşi a fost fondată pe dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. Această cerere a privit, în subsidiar, măcar disjungerea cauzei cu privire la infracţiunea prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 reţinută împotriva inculpatului P.A.Z. şi trimiterea dosarului disjuns la Tribunalul Brăila, în vederea conexării la Dosarul nr. 964/113/2007.

II. În subsidiar, în măsura în care Curtea nu va proceda la desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi la trimiterea spre rejudecare a cauzei,se solicită de către parchet, ca instanţa de apel să dispună admiterea apelului, să desfiinţeze sentinţa primei instanţe şi să dispună condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenţie pentru ambele infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată pentru următoarele motive:

În urma cercetărilor efectuate în faza de urmărire penală s-a stabilit următoarea stare de fapt: A. în concret, în perioada 2004-2006, inculpatul P.A.Z. a virat societăţilor aparţinând inculpatului M.L.A. diverse sume de bani, sub pretextul finanţării ziarului, pentru înfiinţarea de noi publicaţii. De asemenea, i-a închiriat la preţuri modice mai multe birouri din "Complexul S.C." pentru a asigura spaţiul necesar desfăşurării activităţii trustului de presa (vol. VI, filele 108, 161, 176, 179, 186, 190, 196, 229, 231, 233, 235, 237, 239; vol. VIII, fila 58; vol. VII filele 94, 112, 135, 192, 194, 197, 199,202].

Cu privire la relaţia de finanţare a publicaţiilor trustului de către inculpatul P.A.Z., se face trimitere la procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice de la ( fila 174, vol. X Din declaraţiile martorilor H.V.O. (filele 83-90, vol. I.), A.A. (filele 66-67, vol. I) şi N.N.N. (filele 78-83, vol. I), rezultă că inculpatul a finanţat deschiderea ziarului "G.B.", discuţiile purtate în mediul jurnalistic avansând suma de aproximativ 200.000 - 300.000 de euro.

De asemenea, inculpatul a folosit publicaţiile trustului în interesul său (personal sau al societăţilor sale), orchestrând şantajul exercitat de către grupul infracţional condus de inculpatul M.L.A. pentru a determina societăţile concurente să facă sau să nu facă anumite activităţi, să renunţe la participarea la unele licitaţii sau să încheie contracte în scopul de a obţine foloase materiale în scop ilicit.

Martorii M.N. (filele 60-65, vol. I), A.A. (filele 66-67, vol. I), P.M. (filele 68-77, vol. I), N.N. (filele 78-83, vol. I), H.V. (filele 83-90, vol. I), S.D. (filele 91-93, vol. I), C.S.E. (filele 94-96, vol. L), C.R.C. (filele 97-102 vol. I) şi D.S. (filele 103-104, vol. I) au confirmat faptul că inculpatul P.A.Z. a exercitat prin intermediul inculpatului M.L.A. un control asupra informaţiilor publicate în ziarele aparţinând trustului “G.”.

Angajaţii respectivelor publicaţii au declarat, în cursul urmăririi penale, că erau convinşi că ziarele trustului erau susţinute financiar de către inculpatul P.A.Z.

De asemenea, aceştia au învederat că nu aveau voie să publice articole negative la adresa inculpatului P.A.Z., a firmelor acestuia precum şi cu privire la persoane aflate în anturajul susnumitului ( de ex. P.A., M.I. ). în acest sens se face trimitere la procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice de la (filele 171-173, vol. I)

În schimb, li s-a cerut să scrie articole cu caracter calomnios şi tendenţios la adresa persoanelor sau firmelor concurente inculpatului (de ex: I.D., U.S.M.V., G.F., H.U., D.S., etc). Martorul H.V.O. a declarat că era de notorietate în mediul jurnalistic faptul că inculpatul P.A.Z. finanţa publicaţiile "T.G." pentru a se folosi de acestea în promovarea afacerilor sale şi compromiterea celor care îi făceau concurenţă prin declanşarea unor campanii de presă tendenţioase şi negative împotriva acestora (filele 84-90, vol. I).

De asemenea, din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice rezultă împrejurarea că inculpatul P.A.Z. exercita un control direct şi nemijlocit asupra publicaţiilor trustului prin intermediului inculpatului L.M.A. (filele 161-167,171-174, vol. I).

Mai mult, publicaţia “G.C.” este un săptămânal editat de SC L.P. SRL Cluj-Napoca la care asociaţi sunt inculpata M.M.A. şi un Off Shore - L.E. L.L.C." înregistrat în SUA - New York, State Street.

Inculpatul a declarat în legătură cu firma Loretto: „nu sunt reprezentantul ei în România. Cunosc faptul că asociaţii sunt fonduri de investiţii americane şi că această firmă are participare în firma SC T. SRL Bucureşti, cu un proiect în Constanţa. Cunosc că firma „Loretto" a investit în ziarele lui L.M. Mai precis, când mă aflam în Bratislava, în 1998 sau 1999, am avut o discuţie cu L.M. care mi-a spus că doreşte să dezvolte un proiect în media şi mi-a cerut să îl pun în legătură cu firma L." cu privire la care făcuse nişte investigaţii. Eu l-am pus în legătură cu reprezentantul pentru România a acestei firme la acea vreme J.W., care din păcate între timp a decedat. Nu am participat la discuţiile dintre L.M. şi J.W. şi nu cunosc în ce condiţii s-a asociat firma „L." cu L.M." (filele 177-181, vol. I).

Declaraţia inculpatului este surprinzătoare în condiţiile în care „L.E. L.L.C." îl avea ca mandatar pe martorul P.I. (un fost angajat al inculpatului - fila 198, vol. I), iar preşedintele consiliului de administraţie este numitul S.K. (cumnatul inculpatului).

Mai mult, din documentele puse la dispoziţie prin comisia rogatorie din Ungaria rezultă că inculpatul avea posibilitatea sa opereze în contul societăţii mai sus menţionate.(filele 1-240, vol. III).

Martorului P.I. a declarat că: „nu o cunosc pe numita M.M. şi nu am stat niciodată de vorbă. Eu nu ştiu să fi fost mandatat pentru a reprezenta interesele firmei S.C. L.E. L.L.C. din SUA. Nu am auzit până la data audierii de această firmă. Nu am fost plecat niciodată din ţară. Nu îl cunosc pe numitul S.K. şi nu l-am văzut niciodată şi nu ştiu ce funcţie deţine sau ce companii conduce . Nu am fost niciodată în fata notarului pentru a semna împuternicirea mea pentru S.C. L.E. L.L.C. din SUA. Ştiu doar că în perioada cât am lucrat la domnul P. am fost împuternicit pentru a deschide un cont bancar, (fila 5, vol. II.)

La dosarul cauzei a fost depusă o declaraţie în formă autentică prin care martorul P.I. (în calitate de mandatar al L.E. L.L.C.) susţine că societatea mai sus menţionată îndeplineşte toate condiţiile legale pentru deţinerea si exercitarea calităţii de asociat în SC L.P. SRL (fila 10, vol. II). Totodată, potrivit statutului şi contractului de societate ale SC L.P. SRL, martorul deţine calitatea de mandatar al firmei L.E. L.L.C. (filele 20-28, vol. II.).

Din datele pe care le deţine parchetul, se arată că,în data de 26 martie 2003 la B.I.C.E. Ltd din Budapesta,L.E. L.L.C. a deschis un cont în valoare de 30.000 de dolari SUA pentru finanţarea publicaţiilor aparţinând “trustului G.”

În concluzie, sprijinirea grupului infracţional s-a realizat de către inculpatul P.A.Z. prin finanţarea, sub diverse forme, a publicaţiilor aparţinând “trustului G.” şi prin asigurarea spaţiului necesar desfăşurării activităţii editoriale.

Din probatoriul administrat în cauză, arată parchetul, rezultă că inculpatul cunoştea structura grupului infracţional, modul lui de operare si scopul constituirii acestuia. Aşa cum s-a arătat si anterior, sprijinirea financiară şi logistică a grupului a fost făcută de inculpatul P.A.Z. în mod interesat, pentru a-si proteja imaginea sa şi a firmelor pe care le conducea.

Pe de altă parte, în situaţiile în care interesele personale sau ale societăţilor sale o cereau, inculpatul a folosit, prin intermediul inculpatului L.M., toate publicaţiile trustului în scopul creării unei imagini negative, tendenţioase asupra unor persoane fizice sau juridice cu interese contrare acestuia.

B. Prin rechizitoriul întocmit în Dosarul nr. 403 D/P/2006 s-a reţinut că la începutul anului 2006, SC l.G. SRL administrată de partea vătămată I.D., s-a înscris la o licitaţie organizată de Consiliul Judeţean Cluj, pentru asocierea în vederea realizării unui centru comercial de tip mall în municipiul Cluj-Napoca.

Din acel moment, au apărut în publicaţiile “B.Z.A.” şi "G.C." mai multe articole care prezentau în mod tendenţios, activitatea societăţii administrată de partea vătămată făcându-se şi afirmaţii legate de o presupusă legătură între partea vătămată şi fosta securitate.

După organizarea licitaţiei şi semnarea contractului de asociere dintre partea vătămată şi Consiliul Judeţean Cluj, SC l.G. SRL a contactat mai multe firme de publicitate pentru a-şi promova proiectul pe care urma să-i finanţeze în municipiul Cluj-Napoca.

Prin Agenţia „V." din Cluj-Napoca, partea vătămată a contactat aproape toate ziarele din zona A., cu excepţia “trustului G.” despre care angajaţii de la „V." i-au spus că nu au relaţii de colaborare cu acest trust şi trebuie contactate personal ziarele care fac parte din acest trust.

Partea vătămată a luat legătura cu directorul “trustului G.”, inculpatul L.M. pentru a purta o discuţie cu acesta legată de conţinutul articolelor şi motivaţia acestor campanii îndreptate împotriva sa şi a SC l.G. SRL.

În cadrul discuţiei, partea vătămată a prezentat inculpatului L.M. proiectele pe care intenţiona să le realizeze şi activitatea societăţii, spunându- i că pentru orice investiţie obişnuieşte să facă publicitate.

Partea vătămată i-a cerut inculpatului L.M. să-i trimită un proiect de contract de publicitate urmând ca detaliile să fie stabilite în funcţie de bugetul societăţii.

Inculpata C.A.E. i-a trimis părţii vătămate proiectul de contract, iar după negocieri s-a stabilit că SC l.G. SRL să achite suma de 99.960 de euro, pe timp de doi ani. Contractul nu a fost completat în ceea ce priveşte obligaţiile SC T.M. SRL, firma din cadrul “trustului G.”, însă inculpata C.A. Elena a emis facturi în contul acestui contract, iar SC T.M. SRL a încasat sumele facturate prin ordin de plată.

Partea vătămată a arătat că unul din motivele care l-au determinat să încheie contractul de publicitate cu SC T.M. SRL a fost acela de a stopa atacurile îndreptate împotriva lui şi a firmei pe care o administrează.

Aşa cum rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, inculpatul P.A.Z. I-a sfătuit pe inculpatul M.L.A. să înregistreze convorbirea cu partea vătămată I.D. şi să-i fotografieze pe acesta împreună cu martorul M.N. (filele 171 - 174,vol. I.)

Partea vătămată I.D. a declarat că în toamna anului 2005 a participat la o licitaţie organizată de Consiliul Judeţean Cluj pentru încheierea unui contract de asociere în participaţiune având ca obiect edificarea unui complex multifuncţional în cartierul G. din municipiul Cluj-Napoca. „Am aflat din ziare că la această licitaţie mai participă şi domnul A.P., reprezentantul SC S.E.E. SRL

După ce Consiliul judeţean Cluj a semnat contractul de asociere cu firma pe care o administrez în vederea construirii mall-ului din zona G., firma concurentă care a participat la licitaţie, despre care am aflat că aparţine inculpatului A.P. a atacat hotărârea Consiliului Judeţean Cluj în contencios administrativ.

După suspendarea hotărârii Consiliului judeţean Cluj referitoare la adjudecarea licitaţiei, avocatul meu mi-a spus că îl cunoaşte pe avocatul lui P. şi ar putea discuta cu acesta despre o modalitate de a stinge litigiul. La sugestia avocatului meu am acceptat o întâlnire care a avut loc la scurt timp după hotărârea instanţei la biroul avocatului acestuia. în cadrul acestei discuţii inculpatul a susţinut că oferta firmei sale era mai bună fiind convins de acest lucru şi mi-a spus totodată, că domnul M.N. nu şi-a respectat promisiunea fără însă să-mi spună despre ce promisiune era vorba. Totodată inculpatul mi-a spus că el este ferm hotărât să meargă până la capăt cu acţiunea intentată în justiţie, fiind foarte sigur pe el mai ales în condiţiile în care instanţa de judecată suspendase hotărârea Consiliului Judeţean Cluj".

Partea vătămată a arătat că inculpatul A.P. i-a spus că: „în schimbul renunţării la acţiunea în instanţă să-i dau un teren, situat în vecinătatea Mall-ului". Cu privire la acest teren vreau să arăt că după ce am câştigat licitaţia organizată la Consiliul Judeţean Cluj, antreprenorul firma SC B.C. SRL a achiziţionat tot la licitaţie de la lichidatorul societăţii C.U.G., un teren în suprafaţă de aproximativ 24.000 mp, pentru care s-a plătit suma de aproximativ 1.100.000 de euro. Inculpatul A.P. mi-a spus că este extrem de interesat de acest teren deoarece intenţionează să folosească baza sportivă echipa lui. Eu i-am sugerat să se adreseze Consiliului Local Judeţean Cluj pentru a-i pune la dispoziţie un teren în acest scop.

Având în vedere faptul că, hotărârea Consiliului Judeţean Cluj a fost suspendată de instanţa de judecată existând riscul blocării totale a investiţiei, precum şi faptul că inculpatul A.P. mi-a spus în mod direct faptul că va uza de toate pârghiile pentru a-mi bloca această construcţie şi cunoscând faptul că, acesta are relaţii în toate instituţiile statului, având posibilitatea reală de a mă împiedica să-mi realizez proiectul am fost de acord să-i cedez acestuia o parte din teren, mai precis o suprafaţă de 13,947 mp. Inculpatul A.P. mi-a oferit pentru teren suma de 10.000 de euro, dar eu i-am spus că preţul este ridicol, iar valoarea reală a terenului este în jur de aproximativ 400.000 de euro. în cele din urmă am negociat cu acesta un contract de vânzare - cumpărare pentru suprafaţa respectivă în valoare de 250.000 de euro, convenind ca plata să se facă în felul următor: 10.000 euro se vor achita de către cumpărător, iar diferenţa respectiv 240.000 de euro va fi plătită de către cumpărător prin servicii de publicitate pe Stadionul C.F.R. Precizez că nu aveam nevoie de publicitate în această modalitate şi în această sumă, şi în acest sens nu au fost întocmite nici acte adiţionale, clauzele contractuale fiind generale cu privire la obligaţiile cumpărătorului si la modalitatea de realizare a publicităţii".

Partea vătămată a susţinut faptul că a încheiat acest contract de vânzare-cumpărare în această formă deoarece: „am fost constrâns de către inculpatul A.P., în caz contrar riscând să îmi blochez întreaga investiţie. Inculpatul A.P. a achitat suma de 10.000 euro pentru teren, iar prin intermediul avocaţilor mei s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra terenului. Nu am fost contactat ulterior pentru publicitate şi nici nu cred că aceasta s-a realizat în condiţiile în care au fost stabilite în contract. Ambele părţi contractante au fost conştiente la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a terenului că, respectivul act nu este altceva decât o manoperă de ascundere a şantajului exercitat de inculpatul A.P. asupra mea şi pentru a crea o aparenţă de legalitate cu privire la modalitatea în care am fost constrâns să-i cedez acestuia terenul respectiv". (filele 2-17, vol. 1.)

Martorul N.M. Petre a susţinut că partea vătămată i-a relatat că inculpatul P.A.Z. l-a obligat să-i cedeze un teren pentru a-şi proteja investiţia. Partea vătămată i-a relatat totodată că inculpatul are influenţe asupra instanţelor din Târgu-Mureş, investite cu soluţionarea acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Judeţean privind asocierea în participaţiune pentru edificarea unui complex multifuncţional (fila 60-65, vol. 1.)

Martorul C.A.V. a confirmat declaraţia părţii vătămate Iulian Dascălii referitoare la preţul real al terenului precum şi faptul că inculpatul P.A.Z. şi-a manifestat interesul în achiziţionarea bazei sportive înainte ca aceasta să fie cumpărată prin licitaţie de una din firmele părţii vătămate, dar preţul a fost considerat prea mare pentru inculpat. Ulterior, martorul C.F., un angajat al inculpatului s-a interesat de persoana cumpărătoare şi de valoarea tranzacţiei. ( filele 168-169, vol. l.)

Martorul A.R.C. a declarat că partea vătămată Iulian Dascălii a contactat cabinetul de avocatură a d-lui I., ca urmare a faptului că SC I.G. SRL a fost citată ca parte în procesul de la Târgu Mureş. Martorul a precizat că pentru termenul pentru care a fost citată SC I.G. SRL, nu s-a comunicat extinderea acţiunii, ci doar pentru o preschimbare de termen. Poziţia părţii vătămate I.D. a fost fermă de la început şi intenţiona să se apere în instanţă considerând că hotărârea Consiliului Judeţean este legală.

Având în vedere că pentru termenul la care a fost citată societatea urma doar să se discute schimbarea termenului de judecată, la proces nu s-a prezentat vreun reprezentant al cabinetului de avocatură, iar ulterior, martorul a arătat că a aflat că instanţa de judecată a decis suspendarea hotărârii Consiliului Judeţean Cluj. Martorul a arătat în continuare că : „deşi am fost surprinşi de hotărârea instanţei de judecată, am considerat că soluţia respectivă nu este opozabilă societăţii „Iulius Mall Cluj" (care la acel moment nu era parte în proces). Ulterior, partea adversă şi-a continuat demersurile în acest sens, solicitând instanţei să suspende hotărârea Consiliului Cluj, contractul de asociere etc, inclusiv introducerea unei cereri de ordonanţă preşedinţială având ca obiect sistarea lucrărilor de construcţie la proiect".

În acest context, a arătat martorul, d-l avocat I.E. i-a propus d-lui I.D., ca şi soluţie alternativă, încheierea unei tranzacţii. „Din câte cunosc eu - susţine martorul - d-l I.E. a luat legătura cu avocatul SC S.E.E. SRL pentru o serie de discuţii legate de o posibilă tranzacţie. Nu cunosc - precizează martorul - dacă d-l P.A.Z. deţine părţi sociale sau o poziţie în cadrul SC S.E.E. SRL, dar din câte ştiu eu, avocatul acestei societăţi trebuia să discute cu d-l P.A.Z. cu privire la încheierea tranzacţiei.

Martorul a arătat că anterior problemelor legate de „Univers T", tot prin intermediul cabinetului domnului avocat I.E. s-a realizat o tranzacţie cu partea adversă, o firmă a d-lui P.A.Z. şi existând acest precedent, s-a considerat că este posibilă o tranzacţionare şi în acest caz. încă din primele discuţii pe această temă, d-l P.A.Z. s-a arătat interesat de baza sportivă, mai exact de terenul de fotbal, achiziţionată de SC B.C. SRL, antreprenorul general al proiectului „Mall".

În continuare martorul a declarat că „prin achiziţionarea bazei sportive s-a intenţionat extinderea proiectului "Mall". Totodată, ulterior momentului în care a apărut ideea tranzacţionării, am aflat că despre baza sportivă s-a interesat şi d-l P.A.Z. prin intermediul unui angajat de al său.

Dintr-o discuţie pe care am avut-o cu d-l I.D. - a arătat martorul - după ce acesta a avut o primă întâlnire cu inculpatul P.A.Z., am înţeles că acesta din urmă a fixat ca obiect al tranzacţiei terenul de fotbal aparţinând fostei baze sportive C.U.G. şi care la acel moment se afla în proprietatea SC B.C. SRL. D-l D. i-a sugerat d-lui P.A.Z. să se adreseze autorităţilor locale sau judeţene pentru a-i pune la dispoziţie un teren de fotbal, dar acesta i-a răspuns că este interesat numai de acel teren."

Martorul a afirmat „cu certitudine că ideea contraprestaţiei cu terenul de fotbal nu i-a aparţinut domnului I.D. şi pretenţiile d-lui P.A.Z. i s-au părut exagerat de mari.

În aceste condiţii, având în vedere faptul că proiectul are termene limită şi finanţarea era grav pusă în pericol de existenţa acestor litigii, d-l D. a considerat că este mai important proiectul decât să demonstreze că hotărârea este legală.

În mod clar ideea cedării terenului de fotbal nu i-a aparţinut domnului I.D.,mai ales că după ce a aflat pretenţia domnului P.A.Z., d-l I.D. nu a fost de acord imediat să încheie tranzacţia în aceste condiţii. Este important de subliniat -a arătat martorul - faptul că la acel moment domnul I.D. era în discuţii pentru obţinerea finanţării şi orice întârziere în soluţionarea litigiului civil putea conduce automat la blocarea finanţării proiectului.

În prezenţa mea, a susţinut martorul, d-l I.D. şi-a exprimat temerile legate de modalitatea de soluţionare a litigiului de către instanţele din Târgu Mureş, deoarece d-l I.D. avea unele informaţii legate de faptul că domnul P.A.Z. are posibilitatea să influenţeze instanţa de judecată.

În opinia martorului, „modul în care partea vătămată I.D. a prezentat această problemă în mod repetat m-a făcut să cred că există din partea acestuia temeri serioase cu privire la problematica prezentată anterior. Hotărârea instanţei de judecată prin care s-a suspendat hotărârea Consiliului Judeţean Cluj i-a întărit domnului Dascălu temerea cu privire la influenţele d-lui P.A.Z. în mediile din Târgu Mureş".

Martorul a mai declarat că „iniţial preţul stabilit de d-l P.A.Z. pentru terenul de fotbal a fost de 10.000 de euro, în condiţiile în care baza sportivă a fost achiziţionată cu o sumă de aproximativ 1.500.000 de euro,iar terenul reprezintă mai mult de jumătate din baza sportivă.

Având în vedere preţul ridicol, părţile au convenit să stabilească preţul tranzacţiei la suma de 250.000 de euro, din care 10.000 de euro s-a plătit în numerar iar pentru diferenţă s-a încheiat un contract de publicitate ( deşi nu exista o necesitate economică pentru publicitate)" (filele 66-69, vol. II.).

Procurorul de caz, analizând copiile Dosarului nr. 1326/2006, înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj şi ulterior strămutat la instanţa din Târgu - Mureş, a constatat următoarele inadvertenţe privind judecata:

Au fost încălcate dispoziţiile art. 99 alin 8 din Regulamentul de Ordine interioară a Instanţelor de judecată în sensul că „cererile de preschimbare a primului termen de judecată vor fi soluţionate de completul de judecată care a primit dosarul prin repartizare aleatorie".

în speţă, preschimbarea termenului de judecată a cererii de suspendare a actului administrativ s-a realizat de către un alt complet decât cel investit cu judecata pe fond a litigiului.

Deşi, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, cererea de suspendare a actului administrativ se soluţionează cu citarea părţilor, instanţa a reţinut cauza în pronunţare, cu toate că existau vicii evidente de procedură.-fila 29, vol. IX.

În acest sens, trebuie remarcat faptul că, în vreme ce referatul cauzei evidenţiază lipsa de procedură cu pârâta anterior menţionată -fila 9, vol. X, în practicaua încheierii de şedinţă din 8 iunie 2006 se consemnează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.

În cuprinsul aceleiaşi încheieri,a constatat procurorul că cererea depusă de către reclamanta SC S.E.E. SRL la data de 30 martie 2006, intitulată „extindere, precizare şi completare de acţiune" nu a fost comunicată pârâţilor dar, cu toate acestea, s-a apreciat că se pot pune concluzii de către reclamantă cu privire la suspendarea actelor administrative.

Prin considerentele şi dispozitivul aceleiaşi hotărâri, instanţa s-a pronunţat plus petita, în sensul că acordă reclamantei mai mult decât ceruse în cererea introductivă, înregistrată la data de 1 februarie 2006.

Astfel, deşi reclamanta a sesizat instanţa de judecată doar cu privire la suspendarea procesului verbal din 19 decembrie 2005 al Comisiei de licitaţie (filele 4-14 dos. IX), hotărârea de suspendare vizează dispoziţiile art. 2, 3 din Hotărârea Consiliului Judeţean Cluj din 19 ianuarie 2006, procesul verbal din 19 decembrie 2005 al Comisiei de evaluare a ofertelor si contractul de asociere din 31 ianuarie 2006 încheiat între Consiliul judeţean şi SC I.G. SRL ( filele 25-26, vol. IX).

În opinia parchetului,se poate astfel lesne observa că, soluţionarea cererii de suspendare a actelor administrative s-a făcut cu încălcarea flagrantă a principiilor si a normelor imperative de procedură, respectiv continuitatea completului de judecată, contradictorialitatea şi disponibilitatea.

Martorul D.F. (persoana care s-a ocupat din partea "H.V.B." România de creditul solicitat de societatea părţii vătămate) a declarat că,în concret, în cazul domnului I.D., tergiversarea rezolvării problemei juridice privind contractul de asociere cu Consiliul judeţean Cluj ar fi condus implicit la amânarea acordării creditului şi, prin urmare, ar fi întârziat obţinerea beneficiilor materiale (chirii) din acest proiect, (fila 196, vol. ll.).

Martorul C.S.G. (membru în comisia de licitaţie) a declarat în cursul cercetărilor că, din discuţiile purtate cu persoane din mediul politic, de afaceri şi din presă, a aflat că se vehicula ideea potrivit căreia domnul P.A.Z. participă la licitaţia privind construirea unui complex multifuncţional în cartierul G. din municipiul Cluj-Napoca, nu pentru că l-ar fi interesat să câştige, ci doar pentru a-şi crea astfel posibilitatea de a acţiona în instanţă firmele lui I.D. şi a întârzia astfel construirea complexului şi a da posibilitatea mall-ului „P." construit de inculpat, să se deschidă primul. „Acesta cred eu - arată martorul - că a fost motivul pentru care oferta de la SC S.E.E. SRL, a fost atât de slabă şi nu a respectat caietul de sarcini.

În mediul politic, de afaceri şi de presă - a arătat în continuare martorul - se discuta despre „norocul" pe care l-a avut P.A.Z. când procesul intentat Consiliului judeţean a fost strămutat la Târgu Mureş", (filele 80-81, vol. ll.).

Martorului P.l. (preşedintele comisiei de licitaţie) a declarat că, la scurt timp după desigilarea plicurilor conţinând ofertele „am fost contactat telefonic de către domnul P.A.Z. care mi-a spus să am grijă ca licitaţia să se desfăşoare corect, l-am răspuns că totul se va desfăşura conform prevederilor legale,iar decizia finală va fi luată de către cei 11 membrii ai comisiei de licitaţie conform fişelor de evaluare, eu personal - arată martorul - neavând nici o atribuţie în plus faţă de ceilalţi membri cu excepţia problemelor organizatorice. în timpul aceleiaşi convorbiri telefonice, domnul P.A.Z. mi-a solicitat să ne întâlnim, eu fiind de acord ca în seara aceleiaşi zile să trec pe la domiciliul său.

Nu îmi amintesc exact dacă m-am întâlnit cu domnul P.A.Z. în seara aceleiaşi zile sau a doua zi dar acest lucru s-a întâmplat în faţa imobilului de la adresa sa de domiciliu" a susţinut martorul.(fila 98, vol. ll.)

Martorului M.J. (membru în comisia de licitaţie) a declarat că : „nu îmi amintesc exact,dar este posibil din greşeală să-i fi spus domnului P.A.Z. ofertele (firmelor participante), înainte de desemnarea câştigătorului licitaţiei, în contextul în care procedura de licitaţie a durat mai bine de trei săptămâni, presa era plină de articole, iar ofertele nu puteau fi modificate". (fila 123 vol. ll.).

Membrii comisiei de licitaţie şi a comisiei de soluţionarea contestaţiei privind asocierea Consiliului judeţean Cluj în vederea realizării unui complex tip mall au declarat că au fost respectate procedurile legale privind licitaţia, iar stabilirea câştigătorului s-a făcut pe baza unui punctaj, pornind de la caietul de sarcini.

În acest sens, s-a făcut trimitere la declaraţiile martorilor B.l. (fila 76, vol. ll), C.S.G. (fila 80, vol. ll), M.P. (fila 85, vol. ll), N.T. (fila 87, vol. ll), B.R.V. (fila 91, vol. ll), K.Ş. (fila 92, vol. ll), T.C.E. (fila 94, vol. ll), C.O.V. (fila 95, vol. ll), P.l. (fila 98, vol. ll), S.A.C.n (fila 100, vol. ll), Ş.G.l. (fila 111 vol. ll), T.M.L. (fila 113 vol. ll), M.J. (fila 123, vol. ll), M.L. (fila 126, vol. ll), T.V. (fila 129, vol. ll) și S.R.C. (fila 140, vol. ll).

Mai mult, o parte din membrii comisiei de licitaţie au afirmat că oferta firmei părţii vătămate era net superioară ofertei formulate de SC S.E.E. SRL, oferta acesteia din urma nerespectând nici măcar condiţiile din caietul de sarcini. Datorită acestor împrejurări, opinia acestor martori a fost că firma SC S.E.E. SRL nu a urmărit câştigarea licitaţiei,ci a avut ca scop întârzierea proiectului părţii vătămate în avantajul inculpatului P.A.Z. care demarase anterior un proiect de acelaşi gen.

De altfel, organele de urmărire penală au dispus, în Dosarul nr. 93/P/2007 al D.N.A, secţia de combatere a corupţiei, prin Ordonanţa din 7 aprilie 2008, neînceperea urmăririi penale cu privire la sesizarea depusă de inculpat legată de pretinse fapte de corupţie săvârşite în legătură cu licitaţia.

Inculpatul P.A.Z. a declarat că se afla într-o stare conflictuală cu N.M., preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, situaţie generată de participarea societăţii SC S.E.E. SRL la licitaţia organizată pentru construirea unui mall în cartierul G. din CIuj-Napoca. „ Arăt că eu nu sunt administrator al acestei firme şi nu am nici un fel de participare în firmă. Arăt că interesul meu la acea licitaţie era indirect, în sensul că dacă societatea ar fi câştigat licitaţia aveam o înţelegere cu asociaţii ei, în sensul că eu să particip cu o investiţie de 25% la realizarea proiectului. Administratorul acestei firme este domnul C.O., iar la licitaţie au participat din partea societăţii domnii O.T. C.F.

Pe L.M. îl cunosc din anul 1998 şi arăt că am avut relaţii de comunicare normale, ca între un om de afaceri şi un şef de ziar. în perioada în care l-am cunoscut, acesta conducea „Z.N.V.", iar ulterior, nu reţin perioada exactă ştiu că acesta a deschis săptămânalul “G.C.”. Această publicaţie îşi avea sediul redacţiei în clădirea „S.C.", care se află în proprietatea SC E.S. SA, în care eu sunt acţionar cu 5%. Din câte îmi amintesc, “G.” a preluat spaţiul pe care „E.Z." îl deţinea în clădire şi a funcţionat acolo în baza unui contract de închiriere în sistem barter. Mai precis, în schimbul chiriei ziarul efectua publicitate pentru SC E.S. SA."

În ce priveşte relaţia cu I.D. arăt că până în momentul participării firmei sale la licitaţia pentru construirea unui mall, l-am respectat ca om de afaceri. Când am aflat despre rezultatul licitaţiei am considerat că firma SC S.E.E. SRL a fost nedreptăţită,deşi a avut o ofertă mai bună atât din punct de vedere financiar cât şi investiţional.

Am cerut asociaţilor acestei firme să conteste rezultatul licitaţiei în virtutea interesului indirect pe care îl aveam ca viitor asociat în investiţie. Aceştia au declanşat procedura de contestare a licitaţiei, mai întâi administrativ, iar apoi în faţa instanţei cauza fiind înregistrată la Tribunalul Cluj. Datorită faptului că una dintre părţile pârâte era Consiliul Judeţean Cluj am cerut avocaţilor să solicite strămutarea cauzei, aceasta ajungând la o instanţă din Mureş.

SC S.E.E. S.R.L. a fost reprezentată de către avocaţii B.C. şi F.Z.

În cursul lunii februarie 2006, L.M. m-a sunat şi mi-a comunicat că mai multe persoane i-au cerut insistent să se întâlnească cu I.D. L.M. mi-a spus că are informaţii că I.D. doreşte să-i propună încheierea unui contract de publicitate în schimbul încetării campaniilor negative duse în ziar pe subiectul licitaţiei proiectului mall. Din câte îmi amintesc L.M. mi-a spus că va merge la acea întâlnire la care va fi de faţă şi M.N. L-am sfătuit pe L.M. să meargă la acea întâlnire din curiozitate şi l-am sfătuit să înregistreze discuţia pentru a avea o probă cu privire la corupţia despre care eram convins că există în jurul licitaţiei, urmând să folosesc această probă în instanţă, sau după caz, la parchet".

Inculpatul a avut ulterior o întâlnire cu martorul M.N.. în cursul acelei întâlniri,a susţinut inculpatul, M.N. i-a comunicat că I.D. va face o donaţie către Clubul de Fotbal C.F.R., mai precis va ceda terenul de fotbal din cadrul Bazei Sportive C.U.G., către echipa de fotbal C.F.R. „Cunoşteam despre ce teren este vorba întrucât de mai multe ori am încercat să cumpăr acel teren la licitaţie pentru echipa de fotbal şi în acest sens am depus garanţiile necesare participării la licitaţie.

Momentan nu reţin prin ce firmă am depus aceste garanţii, întrucât nu m-am ocupat personal de detaliile problemei, dar cred că preşedintele clubului de fotbal, M.l. este în temă. în cursul acelei discuţii cu M.N. am aflat cu certitudine că terenul a fost cumpărat de o firmă a lui I.D., lucru pe care nu îl ştiam Ia acea dată.

Ulterior aceste întâlniri nu am mai fost contactat de nici o persoană, nici direct,nici prin intermediul avocaţilor mei pentru a mi se solicita să mă întâlnesc cu I.D. sau să negociez cu acesta încetarea conflictului. La scurt timp după întâlnirea cu M.N. m-am întâlnit cu I.D. la sediul avocaţilor mei.

La întâlnire a asistat avocatul meu B., iar D. a fost însoţit de avocatul Iui, domnul lordăchescu.

În cursul acelei întâlniri am stabilit în principiu să încheiem o tranzacţie care să pună capăt procesului. Arăt că I.D. era bine dispus şi m-a întrebat dacă „ne-am înţeles". Eu i-am spus că „dacă-i musai, cu plăcere".

În urma acestei discuţii s-a încheiat o tranzacţie în termenii impuşi de I.D., mai precis acesta mi-a oferit terenul arătat mai sus, mai întâi sub formă de donaţie, iar apoi la recomandarea avocaţilor mi-a precizat că este necesar întocmirea unui contract de vânzare - cumpărare, deoarece clubul de fotbal nu era parte în proces. în această situaţie s-a încheiat o tranzacţie care a fost urmată de încheierea unor contracte având ca finalitate transferul dreptului de proprietate asupra terenului de fotbal spre SC S.E.E. SRL, urmând ca această din urmă să facă publicitate firmelor lui I.D. prin afişarea unor benere pe terenul de fotbal.

Preţul terenului a fost stabilit chiar de către I.D. la suma de 250.000 de euro, din care 240.000 de euro plătite prin barter. După semnarea contractului, de punerea în aplicare a clauzelor contractuale s-au ocupat oficialii de la clubul de fotbal.

Din câte cunosc, asupra administratorului SC S.E.E. SRL, O.C. nu au fost făcute presiuni pentru a încheia tranzacţie, ci doar asupra mea, deoarece atât M.N. cât şi I.D. cunoşteau faptul că eu eram cel care aveam un cuvânt de spus faţă de acţionarii americani din cadrul acestei firme, acţionari care îi cunosc de mai mulţi ani. Nu doresc să fac publice numele acestor acţionari, dar arăt că aceştia cunoşteau întreaga situaţie întrucât mă întâlneam cu ei şi îi puneam la curent. Aceşti acţionari americani au participare în celelalte două proiecte P. şi E. şi au consimţit ca eu să închei aceea tranzacţie punând în balanţă posibilitatea de a pierde cele două proiecte dacă procesul cu I.D. s-ar fi prelungit.

Personal am considerat tranzacţia defavorabilă mie şi firmelor în care am interese din toate punctele de vedere". (filele 177-181, 183 - 189, 206 - 212,vol. I.)

Martorul C.V.F. a susţinut că d-l P.A.Z. i-a spus anterior organizării licitaţiei, că dacă SC S.E.E. SRL va câştiga licitaţia, el va obţine o parte din acţiunile acestei societăţi. Oferta înaintată de SC S.E.E. SRL a fost verificată şi discutată cu d-l A.Z.P. care şi-a dat avizul favorabil doar verbal,el neavând nici o calitate la SC S.E.E. SRL „Pentru a reprezenta SC S.E.E. SRL la licitaţia privind terenul de la baza sportivă C.U.G., am fost împuternicit de către administratorul acestei societăţi, d-na F.C.

Nu cunosc cine era acţionarul persoană juridică la SC S.E.E. SRL, iar la negocierile dintre SC S.E.E. SRL şi SC I.G. SRL, nu cunosc cine a participat, cu excepţia unei singure ocazii când am participat personal alături de P.A.Z., avocat A.B., D.I. acesta din urma însoţit de patru avocaţi al căror nume nu îl cunosc. însă cu această ocazie s-au discutat doar detalii tehnice şi juridice legate de tranzacţie" (filele 6-7, vol. II.)

Martorul O.C. a declarat următoarele: „în luna martie 2006, prin hotărârea adunării generale a asociaţilor SC S.E.E. SRL, asociat fiind F.C.D. şi S.C. M.D. L.L.C. reprezentată de d-l V.F., am fost numit administrator la firma mai sus menţionată. Din documentele societăţii puse la dispoziţie de O.R.C. Cluj, nu rezultă că d-l P.A.Z. are vreo calitate oficială, nu este asociat şi nu deţine părţi sociale în societatea mai sus menţionată. Precizez că propunerea de a deveni administrator mi-a fost făcută de d-l P.A.Z., fără să mi se precizeze numele firmei. Consider că propunerea mi-a fost făcută având în vedere experienţa mea profesională într-o firmă internaţională de audit contabil şi consultantă internaţională. Nu cunosc detalii despre modul de organizare şi desfăşurare licitaţiei pentru construcţia "Mall"-lui din zona „U. T" din Cluj.

În data de 14 septembrie 2006, pe baza unei procuri date de asociaţii F.C.D. şi M.D. reprezentată cred tot de domnul V.F., am fost împuternicit în calitate de administrator să semnez un antecontract de vânzare cumpărare pentru baza sportivă C.U.G.

Ulterior, am semnat contractul de vânzare - cumpărare în formă autentică în luna noiembrie la notarul I.R. din Cluj-Napoca. Tot eu am semnat contractul de publicitate nr. 595 din 01 noiembrie 2006. Nu am participat la nici o negociere referitoare la contractele mai sus menţionate. Forma finală a contractelor mi-au fost prezentate la notar de faţă cu reprezentanţii societăţii vânzătoare SC B.C. SRL Nu cunosc ca între SC S.E.E. SRL şi o altă societate aparţinând domnului P.A.Z. să fi existat vreo înţelegere anterioară sau ulterioară desfăşurării licitaţiei." (fila 109,vol. Il.)

Martorul F.C. Daniela a declarat următoarele: „am fost angajată în calitate de administrator al SC S.E.E. SRL,încă de la înfiinţarea acesteia în anul 2002 şi până în primăvara anului 2006. De asemenea, sunt asociată la SC S.E.E. SRLcu o participare de 50% împreună cu S.C. M.D. L.L.C. cu sediul în SUA (care deţine 50 % din SC S.E.E. SRL). în primăvara anului 2002 d-l P.A.Z. mi-a prezentat proprietarii SC M.D. SRL, cetăţeni străini din câte îmi amintesc, având cetăţenia SUA, ocazie cu care am stabilit detaliile constituirii SC S.E.E. SRL şi am discutat în legătură cu faptul că reprezentantul firmei din SUA în România este domnul P.A.Z., fără a fi semnat însă vreun act în acest sens (din câte îmi amintesc).

De asemenea, cu ocazia acestei întâlniri am stabilit că, în cazul apariţiei unei oportunităţi pentru realizarea unei investiţii imobiliare de mare amploare procentul de 50% pe care îl deţineam eu personal din activele SC S.E.E. SRL să devină tranzacţionabile pentru cetăţeni români printre care d-l P.A.Z. Această înţelegere a fost verbală fără a fi statuată printr-un act oficial. La momentul organizării licitaţiei privind construirea unui complex de tip „mall" în municipiul Cluj-Napoca, cartierul G., aveam calitatea de administrator al SC S.E.E. SRL în momentul apariţiei acestei oportunităţi de investiţie activele societăţii nu au devenit tranzacţionabile deoarece licitaţia a fost câştigată de altă societate.

Martorul a arătat în continuare că „după o înţelegere prealabilă cu d-l P.A.Z., am convenit ca de pregătirile pentru participarea la licitaţie să se ocupe d-l F.C., căruia i-am făcut o împuternicire în scris pentru aceasta. Am hotărât împreună cu d-l P.A.Z. ca reprezentant la licitaţie pentru SC S.E.E. SRL, să fie d-l C.F.,deoarece avem o relaţie de prietenie cu acesta încă din copilărie şi aveam mare încredere în acesta" (fila 131, vol. II).

Martorul V.F. a declarat că: „sunt angajat la SC E. SA în calitate de consilier juridic din anul 2003. După angajare am fost prezentat unor persoane din SUA care s-au prezentat ca fiind persoane din conducerea S.C. M.D. L.L.C. în anul 2006, cred că prin primăvară, am primit o împuternicire cu drepturi depline de la A.G.A. a S.C. M.D. L.L.C. pentru a reprezenta societatea în România fată de terţi. Din câte îmi amintesc înaintea mea a fost împuternicit d-l P.

Nu am discutat de când am fost împuternicit cu asociaţii sau persoane din conducerea SC.M.D. L.L.C. SUA., eu discutând doar cu domnul P.A.Z. care îmi transmitea hotărârile celor din conducerea societăţii mai sus menţionate. Nu cunosc când a fost înfiinţată SC S.E.E. SRL .şi nici ce activitate a desfăşurat înaintea licitaţiei. Nu am fost implicat în negocierile dintre SC E. SRL şi SC l.G. SRL din laşi. Nu ştiu cine a făcut negocierile şi nici în ce au constat aceste negocieri.

Eu l-am numit pe baza hotărârii A.G.A. a S.C. M.D. L.L.C. pe d-l O.C. în funcţia de administrator la SC S.E.E. SRL în urma discuţiilor avute cu d-l P.A.Z.,care mi-a spus că aceasta este hotărârea conducerii SC M. SRL, (fila 135, vol. noiembrie)

În concluzie, parchetul a arătat că se impun a fi subliniate următoarele:

Nici una dintre persoanele din cadrul SC S.E.E. SRL respectiv: F.C.D. - asociat si administrator (fila 131, vol. II), V.F. - mandatar al S.C. M.D. L.L.C. - acţionar (fila 135, vol. II), O.C. - administrator (fila 109, vol. II), C.V.F. (filele 6-7 vol. II) - împuternicit al societăţii la analiza ofertelor pentru licitaţie, nu au fost implicate în întocmirea ofertei depusă la Consiliul Judeţean Cluj, nu au participat la discuţiile ulterioare cu partea vătămată I.D., nu au avut iniţiativa contestării, pe cale administrativă respectiv judecătorească, a Hotărârii Consiliul Judeţean, nu au iniţiat procedura renunţării la drept. La momentul semnării documentelor cu partea vătămată, administratorul O.C. a îndeplinit o simpla formalitate, semnând contractele rezultate în urma unor discuţii la care nu a luat parte, aşa cum rezultă din declaraţia acestuia ( fila 109, vol. II). Este important să se sublinieze faptul că, potrivit declaraţiei doamnei F.C.D., firma SC S.E.E. SRL a înregistrat în anul 2005 pierderi şi nu a fost implicată în proiecte de anvergură.

La polul opus, firma părţii vătămate derulase anterior două proiecte de acelaşi gen, la Timişoara si laşi.

Deşi au fost invocaţi, în mod obsesiv, mai mulţi investitori americani, aflaţi în acţionariatul firmei SC M.D. L.L.C., potenţi financiar, inculpatul P.A.Z. a refuzat constant să menţioneze numele acestora.

Aşa cum au declarat membrii comisiei de licitaţie, firma SC S.E.E. SRL nu a respectat nici măcar condiţiile cuprinse în caietul de sarcini, condiţie esenţială pentru a fi un competitor eligibil.

Faţă de aceste împrejurări, concluzia la care au ajuns si o parte din membrii comisiei de licitaţie este aceea că SC S.E.E. SRL nu a urmărit câştigarea licitaţiei.

În sprijinul acestei concluzii, vine si faptul că SC S.E.E. SRL a renunţat în faţa instanţei din Târgu - Mureş la drept, deşi obţinuse suspendarea actelor administrative, fiind create în acest sens premisele pentru a fi reluată licitaţia. Uşurinţa cu care s-a abandonat contestarea în instanţa a hotărârii Consiliului Judeţean demonstrează lipsa unui interes real şi serios din partea SC S.E.E. SRL pentru proiectul privind construcţia mall-ului.

Este absolut ridicolă declaraţia inculpatului P.A.Z. prin care susţine că a fost obligat să accepte un teren a cărui valoare de piaţă se ridica la suma de 400.000 de euro si pentru care a plătit efectiv suma de 10.000 de euro. Aceasta susţinere vine în contradicţie evidentă cu o altă afirmaţie aparţinând inculpatului în care arată că,asupra administratorului SC S.E.E. SRL nu au fost făcute „presiuni" pentru a accepta oferta părţii vătămate.

De asemenea, apreciază parchetul că se impune a fi subliniat faptul că inculpatul P.A.Z. nu avea nici o calitate în firma SC S.E.E. SRL şi prin urmare, orice ipotetică „presiune" exercitată asupra sa nu avea cum să conducă la un rezultat real, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind societăţile comerciale.

Aşa cum rezultă din probele dosarului, inculpatul a fost cel care a avizat proiectul depus la comisia de licitaţie, a solicitat asociaţilor să conteste rezultatul licitaţiei, a cerut avocaţilor să facă demersuri în vederea strămutării cauzei, a purtat negocieri cu partea vătămată, fără să aibă vreo calitate oficială sau să fie împuternicit în acest sens de către cei îndreptăţiţi.

Deşi inculpatul a invocat, în repetate rânduri, o serie de nereguli cu privire la organizarea licitaţiei, martorul M.J. (membru al comisiei) declară că este posibil să-i fi comunicat acestuia, din greşeală, oferta depusă de firma concurentă, într-un moment în care aceasta nu era publică.

Preşedintele comisiei, P.I., susţine că a avut o discuţie, imediat după deschiderea ofertelor, la domiciliul inculpatului (la ceas de seara) cu privire la „ legalitatea licitaţiei.". Din perspectiva unui preşedinte de comisie de licitaţii, acceptarea unor discuţii nocturne, la domiciliul unui terţ, la solicitarea si presiunile acestuia, la data deschiderii ofertelor, exced în mod evident cadrului legal.

Este cel puţin surprinzător faptul că, fără a avea o motivaţie pertinentă, doi membri ai comisiei de licitaţie au purtat discuţii (legate de aspecte presupus confidenţiale) cu inculpatul P.A.Z., deşi acesta nu avea un interes legitim declarat.

Persoanele din cadrul SC S.E.E. SRL au acreditat ideea unei înţelegeri verbale cu inculpatul P.A.Z. privind preluarea activelor societăţii de către acesta. în fapt, acest lucru a rămas la nivel declarativ. Martorul F.C. a declarat că a existat o discuţie cu acţionarii americani referitoare la eventuale oportunităţi de afaceri, situaţie în care, cota sa de participare la capitalul social al SC S.E.E. SRL ar fi devenit „tranzacţionabil" pentru cetăţenii români,printre care şi inculpatul.

Prin urmare, administratorul societăţii a invocat posibilitatea că părţile sale sociale să fie preluate si de către o alta persoană, nu doar de către inculpat.

în aceste condiţii, se arată în continuare de către parchet, susţinerile inculpatului P.A.Z. potrivit cărora a suferit o vătămare sunt echivoce şi lipsite de sens, deoarece nu exista o înţelegere certă cu privire la preluarea acţiunilor de la SC S.E.E. SRL.

Din declaraţia martorului C.V.F. rezultă că inculpatul a fost interesat de terenul care a făcut obiectul „tranzacţiei" cu partea vătămată, cunoscând valoarea reală a acesteia şi societatea care l-a achiziţionat.

În mod evident, inculpatul P.A.Z. a urmărit un interes personal patrimonial deoarece, deşi „cumpărătorul" terenului a fost SC S.E.E. SRL, beneficiarul real al contractului a fost Clubul de Fotbal C.F.R. al cărui patron este susnumitul.

Din punct de vedere procedural, deşi se fac referiri, în mod repetat, la „tranzacţia" încheiată între inculpat şi partea vătămată, forma juridică a „înţelegerii" dintre părţi excede acestei instituţii juridice, care presupune, în mod obligatoriu, concesii reciproce din partea tuturor celor improcesuaţi. Consiliul Judeţean, deşi parte în acţiunea în contencios administrativ, nu este implicat sub nici o formă în acordul de voinţă - contract de vânzare - cumpărare.

Un argument în acest sens este dat şi de modalitatea în care instanţa a dispus închiderea dosarului, nepronunţând o hotărâre de expedient, în baza art. 271-273 C. proc. civ., ci luând act de renunţarea la drept, potrivit art. 247 C. proc. civ.

Se mai subliniază de către parchet că, pentru a crea o aparenţă de legalitate, inculpatul P.A.Z. i-a pretins părţii vătămate încheierea unui contract de vânzare - cumpărare având ca obiect terenul mai sus menţionat, preţul tranzacţiei fiind stabilit la suma de 250.000 de euro. Din această sumă s-au plătit doar 10.000 de euro, iar pentru diferenţă s-a încheiat un contract de publicitate.

Acest mod de operare a fost specific grupului infracţional condus de inculpatul M.L.A., contractele de publicitate încheiate în urma şantajului având numai rolul de a da o aparenţă de legalitate sumelor încasate de la părţile vătămate. Este important de reiterat faptul că, inculpatul P.A.Z. nu a deţinut nici o calitate oficială la SC S.E.E. SRL.

În cazul şantajului sunt încălcate cu prioritate relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei şi anume libertatea psihică, fapta fiind în esenţă, o formă mai gravă a infracţiunii de ameninţare. Persoana şantajată este constrânsă, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, pentru ca făptuitorul să dobândească în mod injust un folos; realizarea în viitor a acestui folos nu este obligatorie, fiind fără relevanţă pentru existenţa infracţiunii dacă persoana vătămată a satisfăcut sau nu, ulterior, pretenţiile făptuitorului.(Decizia nr. 26/1997 a Curţii Apel Bucureşti, s.a. secția a II-a penală, publicată în «Culegere de practică judiciară penală pe anul 1997 - Curtea de Apel Bucureşti, cu note de V.P. », Editura H.R., 1998, p.356)

Pentru a fi încălcată, în principal, libertatea morală, iar fapta să constituie infracţiunea de şantaj, este necesar să se producă victimei o stare de temere care să persiste pe parcursul unui anumit interval de timp, între momentul exercitării constrângerii şi momentul când, victima îşi redobândeşte libertatea morală. Constrângerea trebuie să fie exercitată prin violenţă sau ameninţare. Violenţa constă în orice act prin care o forţă străină acţionează asupra persoanei pentru a-i înfrânge rezistenţa fizică.

Ameninţarea, presupune efectuarea de către făptuitor a unui act de natură să inspire victimei temerea că, în viitor ea, soţul ei sau o rudă apropiată urmează să suporte un rău, constând în săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare, având accepţiunea de la art. 193 C. pen.» (Drept penal. Partea specială, Tudorel Toader, Editura AII Beck, Bucureşti, 2002 pag.116- 118).

Din întreg probatoriul administrat în cauză, concluzionează parchetul, rezultă faptul că partea vătămată era convinsă că inculpatul, prin diverse mijloace, putea sa determine pronunţarea, unei hotărâri favorabile SC S.E.E. SRL

Această convingere a fost întărită de neregulile procedurale sesizate de către acesta, prin întâmpinările depuse la dosar, dar neluate în considerare de către instanţă, aspecte menţionate anterior în expunerea de fapt.

Se apreciază de către parchet,că deşi ne aflăm în faţa unei forme atipice de şantaj, de cele mai multe ori ameninţările vizând integritatea fizică a părţii vătămate, în speţă, sunt întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În cauză, ameninţările,credibile din perspectiva părţii vătămate, au constat în inducerea unei temeri că inculpatul are pârghiile necesare pentru a bloca investiţiile şi pentru a provoca, pe cale de consecinţă, părţii vătămate, pierderi de ordinul milioanelor de euro.

Ca urmare a acestei activităţi infracţionale, inculpatul a dobândit în mod injust un teren în valoare de 400.000 de euro, pentru care a plătit efectiv suma de 10.000 de euro.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. şi ped. de art. 194 alin. (1) C. pen., Tribunalul Cluj a reţinut lipsa elementelor constitutive a infracţiunii de şantaj, apreciind că materialul probator demonstrează că asupra părţii vătămate nu au fost exercitate nici un fel de ameninţări din partea inculpatului care să-l fi constrâns pe D.I.A. să cedeze terenul din fosta bază sportivă C.U.G., acreditându-se ideea că inculpatul a fost cel şantajat şi respectiv cel prejudiciat cu sume mult superioare valorii terenului în litigiu.

Această susţinere este absurdă deoarece, în fapt, deoarece din probatoriul administrat rezultă că, inculpatul a dobândit la un preţ derizoriu un imobil în valoare de cel puţin 400.000 de euro, fără să se poată stabili o pierdere certă de ordin patrimonial" suferită de către acesta. în altă ordine de idei, astfel cum s-a arătat anterior, inculpatul a fost de multă vreme interesat de achiziţionarea terenului de fotbal din fosta bază sportivă C.U.G., însă nu şi-a arătat disponibilitatea financiară de a-1 cumpăra astfel cum au procedat reprezentanţii SC B.C. SRL laşi. Este ilogic să se admită că, de bună voie, partea vătămată a înţeles să sufere o pierdere patrimonială însemnată, fiind evident că a acţionat sub imperiul constrângerii exercitate de inculpat şi sub spectrul ameninţării cu compromiterea unor interese financiare foarte importante legate de edificarea lulius Mall.

Ca atare, se solicită admiterea apelului şi să se dispună, în principal, desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, iar în subsidiar, desfiinţarea sentinţei atacate, rejudecarea cauzei de către instanţa de apel şi pronunţarea unei hotărâri de condamnare la pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenţie, a inculpatului P.A.Z. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 194 alin. (1) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Examinând probele dosarului Curtea va constata că apelul declarat în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.l.l.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj este nefondat.

În primul rând, se impune a se preciza că deşi în cuprinsul motivelor de apel se face referire la inculpatul P.A.Z., acesta a dobândit calitatea de inculpat prin punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea sa în judecată prin rechizitoriul din data de 29 iulie 2009 a D.l.l.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj.

În al doilea rând, se remarcă că parchetul şi-a structurat motivele de apel pe două solicitări, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, condamnarea inculpatului de către instanţa de apel, la pedepse cu executare în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. pentru care acesta a fost trimis în judecată.

1. Curtea a constatat că este nefondată solicitarea procurorului de a se trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Cluj, pentru următoarele considerente:

1. Referitor la respingerea ca inadmisibilă a cererii de recuzare a doamnei judecător A.l. formulată oral de către procurorul de şedinţă, Curtea a reţinut următoarele :

La primul termen de judecată din data de 1 septembrie 2009, fixat pentru soluţionarea cauzei la Tribunalul Cluj, instanţa a dispus amânarea cauzei pentru data de 29 septembrie 2009, deoarece atât partea civilă D.I., cât şi inculpatul P.A.Z. au solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea pregătirii apărării şi a angajării unor apărători aleşi, iar din cuprinsul încheierii de şedinţă rezultă că preşedintele completului de judecată a fost judecătorul Marius Lupea.

La termenul de judecată din data de 29 septembrie 2009 reprezentantul D.I.I.C.O.T. - procurorul A.K. - care a participat şi la şedinţa de judecată din data de 1 septembrie 2009,a formulat oral o cerere de recuzare a doamnei judecător A.l., cu motivarea că aceasta este incompatibilă a soluţiona cauza dedusă judecăţii .întrucât a soluţionat anterior plângerea împotriva măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea formulată de către inculpatul P.A.Z. şi de asemenea s-a pronunţat şi cu privire la propunerea de arestare preventivă privind pe ceilalţi inculpaţi,care fac parte din grupul infracţional ale căror fapte sunt în legătură cu prezentul dosar, aspecte ce rezultă din practicaua încheierii şedinţei de judecată sus menţionată.

În şedinţa secretă din data de 29 septembrie 2009, aşa cum rezultă din încheierea de la filele 36-37 din dosarul instanţei de fond, acelaşi judecător M.L. - care la data de 1 septembrie 2009 a dispus amânarea cauzei aşa cum s-a expus mai sus - a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare a preşedintelui completului de judecată, respectiv a doamnei judecător A.l., formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj .încheiere care a fost atacată prin prezentul apel.

În motivarea acestei încheieri, în esenţă, s-a arătat în considerente de către judecătorul M.L. că, potrivit disp. art. 50 C. proc. pen. precum şi a disp. art. 51 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 23 şi art. 24 C. proc. pen. care definesc părţile din procesul penal, este evident că procurorul în calitate de participant în procesul penal nu poate să recuze în mod legal un judecător care nu a făcut declaraţie de abţinere, iar de lege ferenda, s-ar impune a se reglementa această ipoteză prin modificarea textului procedural,în sensul de a permite procurorului în calitate de participant în procesul penal cu atribuţii importante în realizarea actului de justiţie să formuleze o astfel de cerere de recuzare, însă de lege lata, numai părţile din procesul penal respectiv inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot recuza judecătorul.

În mod explicit procurorul - nu a indicat că incompatibilitatea judecătorului pe care a invocat-o în motivarea apelului declarat ar atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunţate prin prisma disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen.,- limitându-se a invoca doar că cererea de recuzare formulată de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a fost respinsă ca inadmisibilă, iar nu ca nefondată de către magistratul din cadrul Tribunalului Cluj, care are calitate de martor în Dosar nr. 964/113/2007 aflat pe rolul Tribunalului Brăila.

Se remarcă,că la termenul de judecată din data de 1 septembrie 2009 a făcut parte din completul de judecată judecătorul M.L. care la data de 29 septembrie 2009 a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare a doamnei judecător Ariana llieş, iar tot în data de 1 septembrie 2009 a participat la şedinţa de judecată, acelaşi procuror D.I.I.C.O.T. - d-l A.K., care nu a semnalat existenţa vreunei incompatibilităţi a judecătorului M.L., raportat la calitatea de martor a acestuia în Dosar nr. 964/113/2007, aflat pe rolul Tribunalului Brăila, decât la data de 29 septembrie 2009, aşa cum rezultă din practicaua încheierii incompatibilitate pe care o reiterează în motivele de apel.

Oricum,prin prisma disp. art. 52 alin. (5)¹ C. proc. pen. este inadmisibilă recuzarea judecătorului chemat să decidă asupra recuzării,în speţă, a judecătorului M.L.

Pe de altă parte, în virtutea disp. art. 50 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. persoana incompatibilă este obligată să declare după caz preşedintelui instanţei, procurorului care supraveghează cercetarea penală sau procurorului ierarhic superior că se abţine de a participa la procesul penal cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abţinerii. Declaraţia de abţinere se face de îndată ce persoana obligată la aceasta a luat cunoştinţă de existenţa cazului de incompatibilitate.

În cazul în care - aşa cum rezultă din disp. art. 51 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. - persoana incompatibilă nu a făcut declaraţia de abţinere poate fi recuzată atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii de oricare dintre părţi, de îndată ce partea a aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate, iar recuzarea se formulează oral sau în scris cu arătarea pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării, iar cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată.

Raportat la disp. art. 51 alin. (1) C. proc. pen. titularii unei cereri de recuzare sunt doar părţile adică -inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente,care sunt indicaţi în calitate de părţi într-un proces penal român, de disp. art. 23, art. 24 C. proc. pen. din secţiunea III intitulată „Părţile în procesul penal" din cuprinsul C. proc. pen.

per a contrario, procurorul care nu este parte în procesul penal nu are abilitatea procesuală pentru a formula o cerere de recuzare, acesta fiind doar un participant în cadrul procesului penal, fiind un subiect oficial judiciar, context în care, în concordanţă cu dispoziţiile procesual penale actuale judecătorul M.L.,în mod corect a respins cererea de recuzare a doamnei judecător A.l. ca inadmisibilă.

Aceasta era soluţia corectă şi în ipoteza în care oricare dintre judecătorii secţiei penale a Tribunalului Cluj ar fi fost investiţi cu soluţionarea unei asemenea cereri de recuzare a unui judecător formulată de către procuror şi nu de către părţi.

lnadmisibilitatea ca şi sancţiune inevitabilă este incidenţă ori de câte ori o manifestare procedurală este privată de o bază legală, nefiind permis faţă de principiul legalităţii în procesul penal să se acorde eficienţă procedurală unei manifestări pe care legea nu a prevăzut-o şi ca atare nu este compatibilă cu sensul acestui proces.

Astfel, sub acest aspect .motivul invocat de către parchet nu este fondat.

2. Referitor la solicitarea procurorului de conexare a prezentei cauze, (Dosar nr. 4411/117/2009) cu Dosarul penal nr. 964/113/2007 al Tribunalului Brăila, Curtea a reţinut următoarele:

Prin Ordonanţa din data de 15 ianuarie 2007 a procurorilor D.D. şi M.H. de la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală (filele 7, 8, 9 Dosar nr. 6D/P/2007, vol. l). adoptată în Dosarul nr. 403D/P /2006 s-a dispus în conformitate cu art. 38 rap. la art. 45 C. proc. pen. disjungerea cauzei faţă de inculpaţii M.L.A., M.A., V.D.A., C.A.E., O.l., G.A. şi P.C.D. şi inculpata M.M.A. pentru săvârşirea altor acte materiale ale infracţiunii de şantaj calificat în formă continuată prev. şi prev. de art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a infracţiunii de spălare de bani prev. şi ped. de art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faţă de învinuiţii A.A. şi O.M.S. pentru săvârşirea altor alte acte materiale ale infracţiunii de şantaj calificat în formă continuată prev- şi ped. de art. 194 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faţă de inculpatul D.D.L. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. şi ped. de art. 260 alin. (1) C. pen. şi faţă de alte persoane până la acea dată neidentificate pentru săvârşirea infracţiunii de aderare, respectiv sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi şantaj calificat în formă continuată prev. şi ped. de art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen.cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi spălare de bani prev. şi ped. de art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cauza astfel disjunsă fiind înregistrată sub nr. 12D/P/2007 la Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Structura Centrală.(filele 1, 2 Dosar. nr. 6D/P/2007, vol. l).

În cuprinsul acestei ordonanţe, s-a arătat de către cei doi procurori că, deoarece nu au fost finalizate constatările tehnico-ştiinţifice în vederea cuantificării sumelor de bani ce fac obiectul infracţiunii de spălare de bani, numitul D.D. fiind cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, iar grupul infracţional cunoscut sub numele „T.G." a fost sprijinit şi de alte persoane, până la acea dată a adoptării ordonanţei, rămase neidentificate şi de asemenea, inculpaţii au fost instigaţi în vederea comiterii unor acte materiale de şantaj, iar alte persoane au înlesnit şi au ajutat inculpaţii la comiterea acestor fapte, au fost depuse mai multe plângeri prin care s-a solicitat cercetarea inculpaţilor şi a învinuiţilor pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, însă nu a fost posibilă nici audierea persoanelor vătămate, nici administrarea altor probe, astfel că efectuarea urmăririi penale raportat la aceste considerente exprese ar împiedica soluţionarea într-un termen rezonabil a cauzei în condiţiile în care, pentru celelalte fapte urmărirea penală este completă şi un număr de şase persoane sunt cercetate în stare de arest preventiv, pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei şi asigurarea respectării drepturilor persoanei cercetate,se impune disjungerea cauzei aşa cum s-a menţionat mai sus.

Prin rechizitoriul din data de 19 ianuarie 2007 întocmit de procurorii D.D. şi M.H. de la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj în Dosar nr. 403D/P /2007, (filele 160-237- dosar instanţă de fond) prin care au fost trimişi în judecată M.L. şi alţi inculpaţi, s-a dispus disjungerea cauzei pentru completarea probatoriului faţă de inculpata M.M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi şantaj calificat în formă continuată prev. şi ped. de art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cauza fiind înregistrată sub nr. 21D/P/2007 la D.I.I.C.O.T.- Structura Centrală. (filele 9, 10 - vol. Xll Dosar nr. 6D/P/2007).

Prin Ordonanţa din data de 23 ianuarie 2007 din Dosarul nr. 12D/P/2007 a procurorilor D.D. şi M.H. de la D.I.I.C.O.T. Structura Centrală, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei înregistrată sub nr. 12D/P/2007, în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, cu motivarea că, din probele administrate rezultă că marea pondere a activităţii grupului infracţional s-a desfăşurat în circumscripţia Curţii de Apel Cluj,unde s-au produs şi rezultatele infracţiunilor, majoritatea activităţilor de urmărire penală urmează să se desfăşoare în această arie teritorială, astfel că pentru o mai bună îndeplinire a actului de justiţie şi în vederea soluţionării cu celeritate a cauzei,se impune declinarea dosarului la Serviciul Teritorial Cluj având în vedere şi modificările prev. de art. 12 din Legea nr. 508/2004 şi disp. art. 45 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 42 C. proc. pen.( filele 1, 2, 3 și 4 din Dosar nr. 6/D/P/2007 vol. I).

Prin Ordonanţa din data de 23 ianuarie 2007 a procurorilor D.D. şi H.M. de la D.I.I.C.O.T.- Structura Centrală din Dosarul nr. 21/D/P/2007, în baza art. 45 alin. (1) rap. la art. 45 alin. (1) rap. la art. 42, şi art. 34 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus reunirea cauzei înregistrată sub nr. de Dosar nr. 21/D/P/2007 la Dosar nr. 12/D/P/2007.(filele 9,10 Dosar nr. 6/D/P/2007 vol. I).

La fila 1 din Dosarul nr. 6/D/P/2007 (vol. I, dos. urm. pen.), pe Ordonanţa din data de 23 ianuarie 2007 din Dosarul nr. 12.D/P/2007, există consemnată rezoluţia din data de 26 ianuarie 2007 a procurorului şef de la acea dată, în sensul că se va înregistra dosar penal, precum şi ştampila de înregistrare a Dosarului nr. 6/D/P/2007 la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, fiind desemnaţi pentru efectuarea urmăririi penale cei doi procurori .D.D. şi M.H., context în care s-ar fi produs disjungerea de care se prevalează parchetul, respectiv din Dosar nr. 403/D/P /2007, în Dosar nr. 12/D/P/2007, care în urma înregistrării ca rezultat al rezoluţiei procurorului şef la acea dată, a fost înregistrat sub nr. 6D/P/2007 de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj.

Prin Ordonanţa din data de 5 februarie 2007 a procurorilor D.D. şi M.H. de la D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Cluj, (filele 10-11 Dosar nr. 6/D/P/2007 vol. I) în Dosar nr. 6/D/P/2007 s-a dispus extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale faţă de numitul P.A.Z. pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi a infr. de şantaj calificat în formă continuată, prev. şi ped. de art. 194 alin. (2) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se că din materialul de urmărire penală rezultă probe şi indicii temeinice că, grupul infracţional constituit din inculpaţii M.L.A., M.A., V.D.A., C.A.E., O.I., G.A. şi P.C.D. şi inculpata M.M.A. a fost sprijinit de către P.A.Z., material, prin finanţarea grupului şi punerea la dispoziţie a spaţiului şi a dotărilor necesare desfăşurării activităţii ziarului „G.C." şi de asemenea, acesta a folosit publicaţiile “trustului G.” în interesul său sau al societăţilor sale, orchestrând şantajul exercitat de către inculpaţi pentru a determina societăţile concurente să facă sau să nu facă anumite activităţi, să renunţe la participarea la licitaţii, sau să încheie contracte în scopul de a obţine foloase în mod ilicit.( filele 10, vol. ll din Dosar nr. 6/D/P/2007, vol. 1)

Prin Ordonanţa din data de 5 februarie 2008 a procurorului şef M.H. de la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, (filele 187-192 Dosar nr. 6/D/P/2007 vol. II) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului D.D.L. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. şi ped. de art. 260 alin. (1) C. pen. Totodată în baza art. 38 C. proc. pen. rap. la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus şi disjungerea cauzei faţă de M.L.A., P.C.D., M.A., V.D.A., C.A.E., G.A. şi M.M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi a infracţiunii de spălare de bani prev. şi ped. de art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea cauzei faţă de P.A.Z. pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi a infr. de şantaj calificat în formă continuată, prev. şi ped. de art. 194 alin. (1), 2 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.,uz de fals în formă continuată (sub forma participaţiei improprii fără vinovăţie ), art. 31 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea cauzei şi faţă de alte persoane neidentificate sau care, la acel moment aveau calitatea de făptuitori, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare, respectiv de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, a infracţiunii de spălare de bani prev. şi ped. de art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a infr. de şantaj calificat în formă continuată, prev. şi ped. de art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen.

Prin Ordonanţa din data de 20 iulie 2009 a procurorului şef M.H. de la D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Cluj, (filele 194-195 Dosar nr. 6/D/P/2007 vol. II) s-a dispus schimbarea încadrării juridice faţă de inculpatul P.A.Z., din infracţiunea de şantaj calificat în formă continuată, prev. şi ped. de art 194 alin. (1), (2) C. pen. în infracţiunea de şantaj prev. şi ped. de art. 194 alin. (1) C. pen., reţinându-se în esenţă că din probatoriul administrat în cauză s-a stabilit că .inculpatul a exercitat în mod direct ameninţări şi a obţinut un folos material injust numai de la partea vătămată I.D. şi deşi au existat mai multe acte materiale, acestea se circumscriu formei de bază a infracţiunii de şantaj, iar pe de altă parte, latura obiectivă a infracţiunii s-a realizat numai prin ameninţări.

Prin Ordonanţa din data de 23 iulie 2009 a procurorului şef M.H. de la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, (filele 196-198 Dosar nr. 6/D/P/2007 vol. II) s-a dispus disjungerea cauzei faţă de numitul P.A.Z., S.K. şi alte persoane din cercul de suspecţi, în vederea completării cercetărilor cu privire la infracţiunii de spălare de bani prev. şi ped. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, instigare la mărturie mincinoasă, faptă prev. şi ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 C. pen. şi favorizarea infractorului, faptă prev. şi ped. de art. 264 C. pen.

Ca atare, în faza de urmărire penală au fost operate mai multe disjungeri succesive precum şi o reunire a cauzelor,în acest din urmă caz, a Dosarului cu nr. 21/D/P/2007 la Dosarul nr. 12/D/P/2007 care a fost înregistrat ca şi Dosar separat sub nr. 6/D/P/2007, tocmai pentru a se asigura, aşa cum s-a menţionat de către procurori, buna administrare a justiţiei şi a nu se depăşi durata rezonabilă a unui proces penal.

La termenul de judecată din data de 14 decembrie 2009, procurorul de şedinţă a solicitat trimiterea cauzei la Tribunalul Brăila pentru a se lua în discuţie conexarea prezentei cauze, la Dosarul nr. 964/113/2007 al acelei instanţe la care s-a strămutat cauza în care sunt inculpaţi L.M. ş.a. motivându-şi solicitarea că trimiterea cauzei se impune pentru o bună administrare a justiţiei, pentru judecarea acestor două dosare împreună, respectiv conexarea lor, condiţiile fiind legal întrunite.(filele 140-141 dosar instanţă fond).

La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2010, procurorul de şedinţă a reiterat aceeaşi solicitare în scris, motivând că este incident cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a) C. proc. pen. faţă de inculpatul P.A.Z.,susţinându-se că acesta ar fi participat la săvârşirea uneia şi aceleiaşi infracţiuni pentru comiterea căreia s-a dispus anterior trimiterea în judecată a altor inculpaţi, din motive obiective urmărirea penală fiind efectuată separat faţă de aceste persoane, iar în prezent, ambele cauze se află în acelaşi stadiu de judecată al cercetării judecătoreşti, la două instanţe de fond diferite, prima instanţă sesizată fiind Tribunalul Brăila având în vedere şi disp. art. 36 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. pen. (filele 238-241 dosar instanţă fond).

La acel termen de judecată, instanţa de fond a hotărât că se va pronunţa la termenul din data de 22 februarie 2010, deoarece procurorul a depus mai multe acte urmând a fi studiate de către instanţă.

La termenul de judecată din data de 22 februarie 2010, instanţa de fond a respins această solicitare a parchetului ca inadmisibilă, cu motivarea că este contrară disp. art. 35 şi art. 33 lit. a) C. proc. pen., neexistând o situaţie premisă pentru ca mai multe instanţe competente potrivit legii să judece diferite infracţiuni în cauzele a căror reunire se cere şi de asemenea că,nu sunt întrunite cerinţele art. 33 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru că, pe rolul Tribunalului Cluj respectiv a Tribunalului Brăila sunt infracţiuni distincte, cu conţinut diferit, neavând aceleaşi părţi, conţinut şi obiect ( filele 295 - 296 dosar instanţă fond).

Prin prorogarea de competenţă se înţelege extinderea competenţei normale a organelor judiciare asupra unor cauze care, în mod firesc revin altor organe judiciare, potrivit legii „ ratione materiae" sau „ratione loci".

Potrivit art. 33 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. există indivizibilitate când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane.

Potrivit art. 35 alin. (1) C. proc. pen., în caz de indivizibilitate sau conexitate, dacă competenţa în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte aparţine potrivit legii mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi făptuitorii revine instanţei mai întâi sesizate, iar dacă competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad.

Potrivit art. 36 alin. (1) C. proc. pen. reunirea cauzelor se hotărăşte de instanţa căreia îi revine competenţa de judecată potrivit disp. art. 35 C. proc. pen.

Potrivit art. 37 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. în cazurile de indivizibilitate prev. în art. 33 lit. a) şi b) C. proc. pen. precum şi în cele de conexitate, cauzele sunt reunite dacă ele se află în faţa primei instanţe de judecată, chiar după desfiinţarea hotărârii cu trimitere de către instanţa de apel sau după casarea cu trimitere de către instanţa de recurs, iar cauzele se reunesc şi la instanţele de apel precum şi la cele de recurs de acelaşi grad, dacă se află în acelaşi stadiu de judecată.

Conexarea -reglementată de disp. art. 34 C. proc. pen., este cazul de prorogare de competenţă prevăzut de lege în situaţia existenţei unei legături între două sau mai multe infracţiuni care relevă necesitatea reunirii lor, în cadrul aceluiaşi proces penal pentru a fi urmărite sau judecată împreună.

Indivizibilitatea - reglementată de disp.art. 33 C. proc. pen., este cazul de prorogare de competenţă prevăzut de lege în situaţia existenţei unei legături între două sau mai multe cauze penale, sau judecarea întregului complex faptic şi de persoane de către acelaşi organ judiciar.

Mecanismul de stabilire a competenţei în situaţia reunirii cauzelor pe motiv de conexitate în faza de judecată (care ar fi incidenţă în optica procurorului în speţă) este următorul : reunirea se dispune de instanţa căreia îi revine competenţa de a judeca toate faptele şi pe toţi inculpaţii, respectiv instanţa mai întâi sesizată, dacă toate instanţele în faţa cărora se află cauze conexe sunt egale în grad şi de aceeaşi natură, va opera astfel o prorogare de competenţă în favoarea instanţei mai întâi sesizate, iar mecanismul de stabilire a competenţei în situaţia reunirii cauzelor pe motiv de indivizibilitate este similar cu cel de la conexitate.

Reunirea a două sau mai multe cauze penale conexe este facultativă şi se dispune din oficiu, ori la cererea părţilor sau a procurorului, de către instanţa în favoarea căreia operează prorogarea de competenţă.

Se remarcă, că procurorul a solicitat trimiterea cauzei la Tribunalul Brăila spre conexare la al şaselea termen de judecată după administrarea probaţiunii, motivând că există cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a) C. proc. pen.-, în sensul că la săvârşirea unei infracţiuni au participat în calitate de coautori, instigatori sau complici mai multe persoane (participaţia penală), deşi o bună administrare a justiţiei implică în ipoteza unei conexităţi,ca instanţa care dispune reunirea cauzelor să aprecieze şi cu privire la administrarea probelor ce vizează toate cauzele reunite.

Instanţa de fond - Tribunalul Cluj s-a pronunţat asupra acestei solicitări doar după două termene de judecată, motivat şi de necesitatea studierii actelor depuse de către procurorul de şedinţă şi nu după mai multe amânări de pronunţare, aşa cum se susţine de către parchet, şi în mod pertinent a respins solicitarea procurorului.

Potrivit art. 32, 35, 36, 37 C. proc. pen. prorogarea competenţei în caz de conexitate este guvernată de următoarele reguli:

- cauzele penale să fie cunoscute

- să se fi pus în mişcare acţiunea penală în aceeaşi perioadă sau în acelaşi timp, astfel să poată face obiectul unei cauze aflate în aceeaşi fază şi etapă procesuală

- cauzele să se afle în faţa primei instanţe de judecată, chiar după desfiinţarea hotărârii cu trimitere de către instanţa de apel sau după casarea cu trimitere de către instanţa de recurs

- cauzele să se afle în apel sau în recurs în faţa unor instanţe de apel sau recurs de acelaşi grad ori în acelaşi stadiu de judecată

Deci,prorogarea este posibilă numai atunci când faptele între care există legături de conexitate ce impun reunirea, pot fi întrunite în faţa aceluiaşi organ judiciar.

- determinarea organului judiciar competent de a judeca cauzele reunite,se face după două criterii şi anume gradul organelor judiciare şi natura organelor judiciare în faţa cărora se află cauzele penale.

În primul rând, se impune a se sublinia faptul că, acţiunea penală faţă de inculpatul P.A.Z. a fost pusă în mişcare concomitent cu trimiterea sa în judecată, prin rechizitoriul din data de 29 iulie 2009 a D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Cluj, la un interval de circa 2 ani şi 5 luni, după ce au fost trimişi în judecată inculpaţii din Dosarul nr. 403/D/P/2006, prin rechizitoriul din data de 19 ianuarie 2007 întocmit de procurorii D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj.

În al doilea rând, Dosarul nr. nr. 964/113/2007 al Tribunalului Brăila s-a format ca şi efect al strămutării - care constituie remediul procesual prin intermediul căruia o anumită cauză penală este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre rezolvare unei alte instanţe de acelaşi grad şi aceeaşi natură în vederea garantării imparţialităţii întregii instanţe - conform încheierii penale nr. 1242 din 06 martie 2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție), în Dosar nr. 802/1/2007, cerere care a fost formulată de către M.L. (fila 239 dosar instanţă de fond), strămutare care deci, a survenit anterior trimiterii în judecată a inculpatului P.A.Z.

Tribunalul Brăila a devenit o instanţă competentă prin investirea acesteia prin prorogarea judiciară, atribuită de către Înalta Curte de Casație și Justiție) prin hotărârea de strămutare, competenţa teritorială normală fiind substituită cu una delegată, şi din moment ce dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. proc. pen. fac referire la existenţa mai multor instanţe competente potrivit legii, evident că Tribunalul Brăila nu este o instanţă competentă potrivit legii într-o accepţiune strictă conform dispoziţiilor procesuale legale actuale, ci a fost investită aşa cum s-a menţionat, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti, iar unica instanţă competentă pentru soluţionarea prezentei cauze, în primă instanţă, a fost Tribunalul Cluj, astfel că solicitarea procurorului, în mod corect a fost respinsă de către instanţa de fond.

Dosarul fiind deja pe rolul instanţei de apel,evident că nu subzistă nici condiţia esenţială ca respectivele cauze să se afle în faţa primei instanţe de judecată, de acelaşi grad, iar sintagma din cuprinsul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în sensul că, cauzele sunt reunite dacă ele se află în faţa primei instanţe de judecată, chiar după desfiinţarea hotărârii cu trimitere de către instanţa de apel sau după casarea cu trimitere de către instanţa de recurs, se referă la alte situaţii.

În acest moment procesual este inoportună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a „impune" acestei instanţe trimiterea cauzei la Tribunalul Brăila pentru conexarea dosarelor deoarece, pe de o parte nu sunt întrunite condiţiile legale în acest sens raportat la cele expuse mai sus, iar pe de altă parte:

- La Tribunalul Cluj s-a pus deja în discuţia părţilor această solicitare care a fost respinsă motivat,aşa cum s-a arătat mai sus.

- Instanţa de apel nu poate „impune" Tribunalului Cluj să repună în discuţia părţilor solicitarea procurorului, să o încuviinţeze automat şi să trimită dosarul la Tribunalul Brăila, în absenţa unei prevederi legale exprese în acest sens, fiind o facultate a instanţei, aşa cum s-a menţionat.

- De la începerea urmăririi penale faţă de inculpatul P.A.Z. în data de 05 februarie 2007, până la data soluţionării prezentului apel au trecut 4 ani şi 1 lună de zile, evident eludându-se atât disp. art. 6 par.l din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care impune judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei, cât şi a disp. art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 10 din Legea nr. 304/2004, care prevăd ca toate persoanele au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.

C.E.D.O. prin hotărârile adoptate (C.E.D.O. - 1995 Allenet de Ribemont c/a Franţei, 1997 Phillis nr. 2 c/a Greciei, 1999 Humen c/a Poloniei, 2002 Davies c/a Marii Britanii, 2005 Tudorache c/a României) a reliefat că durata rezonabilă a procedurii penale se apreciază în fiecare cauză în parte,în funcţie de circumstanţele sale, după următoarele criterii xomplexitatea cauzei în fapt şi în drept, comportamentul părţilor, comportamentul autorităţilor şi importanţa pentru părţi a obiectului procedurii.

Se remarcă, că de la începerea urmăririi penale faţă de inculpatul P.A.Z. din data de 05 februarie 2007 până la data sesizării instanţei de fond, respectiv 29 iulie 2009, deşi în cauză au fost efectuate cercetări faţă de un singur inculpat şi s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru două infracţiuni concurente, a trecut un interval de timp de circa 2 ani şi 5 luni, ulterior instanţa de fond, cât şi cea de apel procedând la efectuarea cercetării judecătoreşti şi administrarea probelor,într-un interval de circa 2 ani. Astfel, o trimitere a cauzei pentru a se dispune conexarea la un dosar care se află în curs de soluţionare în primă instanţă la Tribunalul Brăila, şi vizează mai mulţi inculpaţi, trimişi în judecată pentru comiterea mai multor infracţiuni, este o încălcare flagrantă a disp. art. 6 din C.E.D.O., cu atât mai mult cu cât, nu există un fundament legal în acest sens.

Pe de altă parte, un proces penal declanşat împotriva unei persoane, în speţă împotriva inculpatului, implică un disconfort psihic, concretizat prin starea de incertitudine pe care o creează în ceea ce priveşte situaţia sa personală şi concomitent şi o alterare a imaginii sale în atât mediul privat, dar şi în cel public, astfel că finalizarea cât mai rapidă a procedurii nu poate decât să diminueze astfel de consecinţe.

- Nu se poate face abstracţie nici de faptul că a fost epuizată deja probaţiunea, inclusiv cea menţionată în rechizitoriu, astfel că o trimitere spre rejudecare ar echivala cu o formalitate procesuală forţată, excesivă, care ar conduce,aşa cum s-a menţionat mai sus, la încălcarea dreptului la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât nu sunt îndeplinite condiţiile legale în acest sens.

- Art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. care reglementează soluţiile ce pot fi pronunţate în apel, respectiv cele de trimitere spre rejudecare, sunt prevăzute expres şi limitativ şi nu include ipoteza solicitată de către procuror, adică:

- când judecata în primă instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate

- când judecata în primă instanţă a avut loc în lipsa unei părţi care deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa de această imposibilitate

- când există vreunul din cazurile de nulitate prev.de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Ca atare, raportat la cele expuse mai sus, nu sunt întrunite condiţiile legale pentru a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj pentru trimiterea dosarului la Tribunalul Brăila în vederea conexării şi deci, nici sub acest aspect apelul parchetului nu este fondat.

3. În cuprinsul motivelor de apel se critică şi poziţia adoptată de către instanţa de fond,în sensul că nu a depus diligente pentru soluţionarea legală a laturii civile a cauzei.

În prealabil, este de menţionat faptul că urmărirea penală împotriva inculpatului a început la data de 5 februarie 2007, iar trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriu s-a realizat la data de 29 iulie 2009, deci, după circa 2 ani şi 5 luni, interval de timp în care procurorii de caz nu au procedat la identificarea „ părţii civile şi a părţii responsabilă civilmente"în cauză, deoarece evident, atât SC B.C. SRL precum şi SC S.E.E. SRL nu au aceste calităţi procesuale.

La termenul de judecată din data de 12 octombrie 2009, (fila 49 dosar instanţă de fond) procurorul de şedinţă a formulat o cerere „pentru întregirea cadrului procesual",raportat la obiectul cauzei deduse judecăţii, pentru efectuarea unei adrese către SC B.C. SRL în vederea comunicării poziţiei acestei societăţi, precum şi dacă aceasta se constituie sau nu parte civilă în cauză, iar raportat la art. 170 C. proc. pen. instanţa putând dispune şi din oficiu restabilirea situaţiei anterioare, şi introducerea în cauză a societăţii în beneficiul căreia a fost obţinut folosul injust, respectiv SC S.E.E. SRL.

În mod pertinent, instanţa de fond a respins cererile, cu motivarea că infracţiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată sunt infracţiuni de pericol şi nu de rezultat,şi chiar dacă există indicii că cele două societăţi comerciale au fost implicate cu posibile daune materiale, nu au nici un raport de cauzalitate cu infracţiunea de şantaj reţinută în sarcina inculpatului.

SC B.C. SRL cu sediul în Iaşi - reprezentată de G.F.C., aşa cum rezultă din conţinutul contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 2006 la data de 24 iulie 2006, a devenit proprietara inclusiv a bazei sportive situate în municipiul Cluj-Napoca, zona „ între Lacuri", strada T.F.N. compusă din teren în suprafaţă totală de 24.900 mp, în urma achiziţionării, de la S.C. C.U.G. S.A. Cluj - Napoca reprezentată legal de Lichidator SC E. SRL Arad reprezentată prin administrator L.O.I. (filele 21-24 din Dosar nr. 6D/P/2007), iar suprafaţa de 13.947 mp din această bază sportivă, ulterior a înstrăinat-o către SC S.E.E. SRL, aşa cum rezultă din contractul de vânzare -cumpărare încheiat în formă autentică la data de 16 noiembrie 2006 (filele 48-51 Dosar nr. 6/D/P/2007).

De asemenea, trebuie precizat faptul că SC B.C. SRL cu sediul în Iaşi, titulara iniţială a dreptului de proprietate, nu a depus plângere penală împotriva inculpatului, numai partea vătămată D.I., care la data de 18 ianuarie 2007 şi la data de 27 februarie 2007 (filelel2-17 din Dosar nr. 6D/P/2007) fiind audiată în cursul urmăririi penale, a solicitat tragerea la răspundere penală a persoanelor care au participat la comiterea infracţiunii de şantaj exercitată împotriva sa, fără să îl nominalizeze în mod expres pe inculpat, şi s-a constituit parte civilă în faţa instanţei de fond (filele 31, 32, dos. instanţă de fond ) cu suma de 100.000 de euro daune morale, iar cu ocazia audierii acesteia în apel şi-a menţinut această poziţie procesuală (fila 311 dosar instanţă de apel).

Nici chiar partea civilă D.I.A., în faza de urmărire penală şi nici ulterior în faţa instanţei de judecată, nu a considerat că ar fi oportună introducerea în cauză a acelor două societăţi comerciale menţionate, adică SC B.C. SRL precum şi SC S.E.E. SRL în calitate de parte civilă,respectiv partea responsabilă civilmente.

Între SC B.C. SRL cu sediul în Iaşi reprezentată de administrator I.G. şi SC l.M.C. SRL reprezentată de -partea civilă D.I.A. în calitate de administrator a fost încheiat contractul de antrepriză din 2006, împrejurare confirmată atât de actele de la dosar (filele 18-20,vol. I, din Dosarul nr. 6/D/P/2007, precum şi din declaraţia părţii civile (fila 13, vol. I, Dosar nr. 6/D/P/2007, fila 313 din dos. inst. de apel).

Contractul de antrepriză implică ca, în mod uzual ca una dintre părţi numită antreprenor se obligă să execute pe riscul său o anumită lucrare pentru cealaltă parte,numită client în schimbul unui preţ.

Ca atare, în virtutea relaţiilor contractuale de antrepriză nu s-a transferat implicit şi dreptul de proprietate asupra bazei sportive situate în municipiul Cluj-Napoca, zona „între L.", strada T.,compusă din teren în suprafaţă totală de 24.900 mp, de la SC B.C. SRL .cu sediul în Iaşi la SC l.M.C. SRL, iar din actele dosarului nu rezultă că partea civilă I.D. ar avea calitatea de asociat, acţionar sau administrator al SC B. SRL şi nici că ar fi depus plângere penală în calitate de reprezentant al acestei societăţi.

Chiar şi în cuprinsul Protocolului de colaborare încheiat la data de 09 august 2006, între aceste două societăţi se menţionează în mod expres că SC B.C. SRL este titulara dreptului de proprietate asupra bazei sportive situate în municipiul Cluj-Napoca, zona „între Lacuri", strada T., F.N. compusă din teren în suprafaţă totală de 24.900 mp, în urma achiziţionării, de la S.C. C.U.G. S.A. (filele 18-20, vol. I, Dosar nr. 6/D/P/2007 ),aspect care rezultă de altfel şi din cuprinsul înscrisului autentificat la notar public, intitulat „T.", intervenită la data de 14 septembrie 2006 între SC S.E.E. SRL reprezentată de către administrator O.C.,, SC I.G. SRL reprezentată de către preşedinte D.I.A., SC I.M.C. SRL reprezentată de către administrator D.I.A., şi SC B. SRL Iaşi, reprezentată prin I.G. prin mandatar cu procură autentificată la notar public, G.F.C., această din urmă societate fiind titulara dreptului de proprietate asupra bazei sportive (filele 58-59, vol. l., Dosar nr. 6/D/P/2007).

Şi din cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare autentificat la notar public, încheiat la data de 16 noiembrie 2006, rezultă că SC B. SRL laşi, reprezentată prin I.G. prin mandatar -cu procură autentificată la notar public - G.F.C., în calitate de vânzătoare, a vândut dreptul de proprietate asupra bazei sportive, respectiv teren în suprafaţă de 13.947 mp şi construcţii situate în municipiul Cluj - Napoca, zona „între L.", strada T. F.N, către SC S.E.E. SRL reprezentată de către administrator O.C.,în calitate de cumpărătoare. (filele 48-51, vol. 1, Dosar nr. 6/D/P/2007].

În acest context, solicitarea procurorului excede cadrului legal procesual.

Potrivit art. 221 C. proc. pen. organul de urmărire penală - în speţă D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj - este sesizat prin plângere sau denunţ, ori se sesizează din oficiu, când află pe orice altă cale că s-a săvârşit o infracţiune, iar în cazul în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu încheie un proces verbal în acest sens.

Potrivit art. 224 alin. (1) C. proc. pen. plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau o persoană juridică referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.

În absenţa unei plângeri sau denunţ care trebuie adresată organului de urmărire penală şi prin prisma disp. art. 201 şi art. 202 C. proc. pen., este evident că, introducerea în cauză în orice fază de judecată, în speţă, în primă instanţă sau în apel, cum s-a solicitat de către procuror a unei părţi vătămate sau civile, care nu are formulată plângere penală şi în absenţa vreunui denunţ sau proces - verbal de sesizare din oficiu, este inadmisibilă.

Pe de altă parte,conform art. 24 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal se numeşte parte vătămată, iar dacă exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal se numeşte parte civilă.

Paguba trebuie să fie deci, urmarea directă a infracţiunii, fără a se interpune un alt raport juridic, astfel că în speţă, prezumata vătămare adusă SC B. SRL, trebuia să fie consecinţa violenţelor sau ameninţărilor inculpatului, adică consecinţa acţiunilor incriminate de lege, fără ca între acţiunea pretinsă de lege şi vătămarea prezumata să se interpună un alt raport juridic.

Potrivit art. 15 alin. (2) C. proc. pen. constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare

Instanţa de judecată nu se poate substitui organului de urmărire penală pentru a solicita SC B.C. SRL ce poziţie procesuală adoptă, respectiv dacă formulează plângere penală şi dacă are pretenţii civile în cauză şi în nici un caz după citire actului de sesizare, care este rechizitoriul.

Mai mult, chiar dacă potrivit art. 18 alin. (1) C. proc. pen. procurorul poate susţine în faţa instanţei acţiunea civilă pornită de persoana vătămată, această dispoziţie nu are incidenţă în lipsa plângerii penale a SC B.C. SRL laşi, (sau a unei alte modalităţi de sesizare a organului de urmărire penală, însă care nu există în prezenta cauză) şi nici nu ne aflăm în prezenţa vreunui caz de exercitare a acţiunii civile din oficiu reglementat de art. 18 alin. (2) C. proc. pen.

Trebuie subliniat şi faptul că, subiect pasiv al infracţiunii de şantaj poate fi doar o persoană fizică, şi nu una juridică, având în vedere că această infracţiune a fost incriminată ca infracţiune contra libertăţii persoanei în cap. 11 din C. pen., şi nu ca infracţiune patrimonială.

Infracţiunea de şantaj, ca şi infracţiunea de ameninţare,are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la libertatea morală a persoanei fizice, astfel că libertatea morală neputând fi un atribut şi al persoanei juridice, aceasta din urmă nu poate fi titular al unei acţiuni civile ce ar decurge dintr-o faptă îndreptată strict împotriva unei persoanei fizice.

Ori, din probele administrate nu rezultă ca inculpatul să fi exercitat vreo acţiune de ameninţare directă sau indirectă, împotriva reprezentanţilor SC B. SRL în calitate de persoane fizice, pe care nici nu îi cunoştea de altfel, pentru a-i determina să înstrăineze în favoarea SC S.E.E. SRL terenul sportiv menţionat mai sus.

În concluzie, procurorul chiar în absenţa promovării căii de atac a apelului de către partea civilă D.I.A., nu poate susţine acţiunea civilă nici măcar cu privire la daunele morale pretinse de aceasta, deoarece cât priveşte caracterul prejudiciului material sau moral, nu are nici o relevanţă atâta timp cât prejudiciul este evaluabil în bani, iar disp. art. 998 C. civ. - baza legală a despăgubirii părţilor vătămate nu face distincţie în raport cu acest caracter, iar a raţiona altfel înseamnă a distinge acolo unde legea nu distinge, ceea ce ar reprezenta o încălcare a unui principiu de interpretare a legii, şi în acest context nici solicitarea procurorului de a se confisca suma de 400.000. de euro de la inculpat, nu este fondată .

Adică, atât timp cât există în cauză o constituire de parte civilă, chiar numai în ceea ce priveşte daunele morale, procurorul nu se poate substitui acelei părţi civile şi să susţină acţiunea civilă şi cu privire la daunele materiale pentru care acea parte civilă nu a formulat pretenţii şi în consecinţă să solicite confiscarea acelor sume de bani în baza art. 118 lit. e) C. pen., în absenţa, în cadrul aceluiaşi proces penal a unei alte persoane vătămate căreia i s-ar fi cauzat un prejudiciu (moral sau material ), prin comiterea aceleiaşi infracţiuni, (în speţă de şantaj), de către acelaşi inculpat, (adică P.A.Z.), şi care nu s-a constituit parte civilă cu acea sumă de bani, în speţă cu suma de 400.000 de euro, ce ar reprezenta daune materiale.

De altfel, procurorul de şedinţă,în faţa instanţei de apel, când a solicitat în subsidiar condamnarea inculpatului pentru cele două infracţiuni reţinute în rechizitoriu, nu a mai solicitat şi obligarea inculpatului la plata daunelor morale în favoarea părţii civile, apreciind că latura civilă a cauzei ar trebui susţinută de către partea civilă, însă totuşi a solicitat confiscarea sumei de 400.000 de euro de la inculpat (fila 7 din încheierea de amânare a pronunţării din data de 04 martie 2011 dosar instanţă de apel).

Potrivit art. 24 alin. ultim C. proc. pen. persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru fapta provocată prin fapta inculpatului sau inculpatului se numeşte parte responsabilă civilmente.

Stabilirea unei asemenea răspunderi civile are la bază preexistenta anumitor relaţii între inculpat sau inculpat şi persoana chemată să răspundă civil, pentru paguba produsă prin infracţiune, fie în baza C. civ., fie în baza unor legi speciale.

În cadrul SC S.E.E. SRL,. aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor O.C. (fila 72 dos. instanţă de fond ), C.V.F., (fila 293 - 294 dos. instanţă de fond), F.Z.L. (filele 318-320 dos. instanţă de fond ), B.C.E. (filele 349-351 dos. instanţă de fond), F.C.D., (fila 357 dos. instanţă de fond ), V.F. (fila 358 dos. instanţă de fond), inclusiv din declaraţiile inculpatului (fila 45 dos. instanţă de fond şi fila 319-326 dosar instanţă de apel), dar nu în ultimul rând şi din rechizitoriul parchetului (fila 20 din rechizitoriu), inculpatul P.A.Z.,nu avea nici o calitate oficială, nici un raport legal concretizat într-o formă scrisă cu această societate, existau doar înţelegeri verbale, care evident că nu conferă calităţi şi atribuţii oficiale pentru derularea unor raporturi civile şi comerciale, astfel că, nu sunt întrunite condiţiile pentru antrenarea calităţii de parte responsabilă civilmente a acestei societăţi.

Potrivit art. 16 C. proc. pen. introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente, poate avea loc la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată şi aceasta poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă luând procedura din stadiul în care se afla în momentul intervenţiei.

Din moment ce, până la citirea actului de sesizare SC S.E.E. SRL nu a fost introdusă în prezenta cauză,ulterior până la terminarea cercetării judecătoreşti la prima instanţă, este o opţiune a acesteia de a interveni în procesul penal, însă aceasta nu şi-a manifestat nici un moment voinţa de a participa în procesul penal pentru că nu are această calitate procesuală de parte responsabilă civilmente.

Pe de altă parte disp. art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. prevăd că desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi dispunerea rejudecării de către instanţă a cărei hotărâre a fost desfiinţată este posibilă doar în cazurile expres şi limitativ prevăzute (adică, când judecata în primă instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate, când judecata în primă instanţă a avut loc în lipsa unei părţi care deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa de această imposibilitate sau când există vreunul din cazurile de nulitate prev.de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.).

Ca atare, trimiterea spre rejudecare a cauzei de către instanţa de apel la instanţa de fond pentru introducerea unor părţi noi în procesul penal, care nu figurează ca şi părţi în cursul urmăririi penale, mai mult nici măcar nu a fost depusă vreo plângere, nu există un denunţ sau o sesizare din oficiu, - nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile în care se poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Având în vedere poziţia celor două societăţi comerciale, care nu au nici o calitate procesuală şi nici nu şi-au manifestat voinţa de a participa în procesul penal, până la momentele procesuale reglementate de lege, nici problema restabilirii situaţiei anterioare cu privire la terenul în litigiu care formează obiectul material al infracţiunii de şantaj în accepţiunea parchetului, nu poate fi valorificată.

Incidenţa principiului restabilirii situaţiei anterioare, (restitutio in integrum) presupune în mod imperativ o manifestare de voinţă expresă a părţii vătămate, iar în speţă unica parte vătămată care s-a constituit parte civilă este D.I.A. şi nu a formulat o asemenea solicitare.

În stadiul procesual al apelului nu s-a impus nici citarea celor două societăţi comerciale adică, SC B.C. SRL şi SC S.E.E. SRL, tocmai pentru că nici una dintre acestea nu au nici o calitate procesuală în prezenta cauză.

În contextul celor expuse mai sus, trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea introducerii în cauză a SC B.C. SRL şi SC S.E.E. SRL, în calitate de parte civilă respectiv, de parte responsabilă civilmente, precum şi restabilirea situaţiei anterioare cu privire la terenul din litigiu este exclusă.

4. S-a mai invocat de către Parchet în motivarea apelului că deşi reprezentantul D.I.I.C.O.T. s-a opus, instanţa de judecată a încuviinţat şi a dispus audierea numiţilor M.L.A. şi M.A., prezenta cauză fiind disjunsă din cauza în care aceştia au calitatea de inculpaţi.

A.A. care are calitate de inculpat în acelaşi dosar (nr. 403 D/P/2006), în care au calităţi de inculpaţi şi M.L.A. şi M.A., a fost audiat în calitate de martor în Dosar nr. 6D/P/2007, încă din faza de urmărire penală, aşa cum rezultă din declaraţia sa de la filele 66-68, vol. l.

În acest context, are primordialitate principiul egalităţii armelor consacrat de art. 6 parag. 3 lit. d) din C.E.D.O., care prevede că, orice acuzat are dreptul de a interoga sau de a face să fie interogaţi martorii în acuzare şi de a obţine citarea şi interogarea martorilor în apărare în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării, iar scopul acestei dispoziţii este acela, de a plasa persoana acuzată în ceea ce priveşte audierea martorilor pe o poziţie de egalitate atât cu Ministerul Public cât şi cu celelalte părţi.

Prin prisma jurisprudenţei C.E.D.O., „noţiunea de martor", trebuie privită într-o accepţiune mai largă şi nu trebuie interpretată strict doar în sensul dreptului intern, respectiv aceea de persoană care relatează în faţa organelor judiciare ceea ce a văzut sau ceea ce cunoaşte în legătură cu obiectul acuzaţiei, de pildă martorul infiltrat într-o structură de traficanţi de droguri, expertul, partea civilă sau chiar un inculpat într-o altă cauză - C.E.D.O. Ludi c.Elveţiei (1992), Bonisch c.Austriei (1985), Bricmont c.Belgiei (1989), Luca c.Italiei (2001).

Chiar dacă cei trei martori au calitatea şi de inculpaţi în Dosarul nr. 403 D/P/2006, nu putea fi înlăturată audierea acestora, deoarece singurele prevederi legale exprese restrictive în sensul ca o persoană să fie ascultată numai ca şi martor sunt cele prevăzute în cuprinsul art. 79 alin. (2) C. proc. pen., adică calitatea de martor are întâietate faţă de calitatea de apărător, cu privire la faptele şi împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreuneia dintre părţi, precum şi cele prevăzute în cuprinsul art. 82 C. proc. pen., în virtutea căruia persoana vătămată poate fi ascultată ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată, ori în speţă nu este incident nici unul dintre aceste cazuri.

Dacă procurorul de şedinţă a propus la termenul de judecată din data de 12 octombrie2009 audierea tuturor martorilor din rechizitoriu, inclusiv a martorului A.A., care are concomitent şi calitate de inculpat în acelaşi Dosar nr. 403/D/P/2006, în care au calitate de inculpaţi şi M.L.A. şi M.A., proba fiind încuviinţată de către instanţa de fond, evident că, s-ar fi eludat principiul egalităţii armelor, dacă s-ar fi omis de la audiere ceilalţi doi martori.

Oricum s-ar fi impus audiaţi, din moment ce se susţine de către parchet că cei trei martori ar fi constituit un grup infracţional, pe care inculpatul l-ar fi sprijinit financiar, pe de o parte, iar pe de altă parte, declaraţiile acestora din Dosarul nr. 403/D/P/2006 - nu au fost ataşate prezentului dosar, a fost depus de către procurorul de şedinţă doar rechizitoriul,care constituie numai un act de sesizare al instanţei şi nu o probă, iar pentru clarificarea stării de fapt chiar era imperios necesară audierea acestora.

De altfel, în considerentele hotărârii instanţa de fond a avut în vedere şi a analizat în concret toate cele trei declaraţii ale acestor martori şi nu le-a acordat o valoare probantă dinainte stabilită, respectând disp. art. 63 C. proc. pen.

Ca atare, Curtea a constatat că nici sub acest aspect apelul parchetului nu este fondat şi trebuie subliniat şi faptul că în cuprinsul încheierilor de şedinţă din datele de 29 octombrie 2009, 02 noiembrie 2009, 25 noiembrie 2009, 14 decembrie 2009, nu există consemnată vreo opoziţie a procurorului de şedinţă, privind audierea martorilor, nici măcar la termenul din data de 18 ianuarie 2010, când apărătorul inculpatului a solicitat încuviinţarea şi a audierii martorilor M.L.A. şi M.A., reprezentantul parchetului nu s-a opus încuviinţării martorilor propuşi în apărare şi a lăsat soluţia la aprecierea instanţei, (încheierea de şedinţă de la filele 266-267 dosar instanţă de fond) astfel că, motivul de apel concretizat în opoziţia vehementă a procurorului de şedinţă privind audierea celor doi martori nu corespunde realităţii.

5. Referitor la susţinerile procurorului că audierea unor martori s-a făcut în mod tendenţios, Curtea va constatata că, procurorul nu a făcut nici o nominalizare expresă a martorilor care se presupune că au fost audiaţi într-o asemenea manieră, referindu-se în mod general doar că martorii erau de profesie avocaţi.

Prin prisma disp. art. 327 alin. (1) C. proc. pen. judecătorul pune întrebările pe care le apreciază necesare, astfel că martorii au răspuns la întrebările instanţei ceea ce nu echivalează cu o audiere tendenţioasă, de altfel nici nu s-a făcut dovada că aceste păreri au fost exprimate ca rezultat al întrebărilor puse în mod expres de către preşedintele completului de judecată cu ocazia audierii acestora, în faţa instanţei de fond.

Părerile juridice emise de către martorii l.C.E., B.C., F.Z. care sunt de profesie avocaţi în cuprinsul declaraţiilor luate la tribunal, (filele 318-320, 349-351, 310-312 dosar instanţă de fond) în sensul dacă în cauză sunt sau nu .întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii, nu au influenţat instanţa de fond, pentru că aceasta nu şi-a motivat soluţia de achitare exclusiv pe părerile juridice exprimate de către aceşti martori, ci pe probele existente la dosar.

6. Este superfluă şi susţinerea procurorului referitoare la faptul că instanţa de fond a făcut referire la depoziţiile martorilor l.C.E., B.C. şi H.G.l., depoziţii care în accepţiunea parchetului sunt mincinoase şi care contrazic celelalte probe, având în vedere că procurorul de şedinţă s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă faţă de cei trei martori.

Astfel, prin rezoluţia din data de 30 august 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj adoptată în Dosar nr. 91/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii l.C.E. şi B.C., ambii avocaţi în cadrul Baroului Cluj pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. şi ped. de art. 260 alin. (1) C. pen. (fila 193-194 dosar instanţă de apel).

Cu privire la martorul H.G.l., D.I.I.C.O.T. nu a depus vreo hotărâre penală definitivă de condamnare a acestui martor pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă,nici măcar nu a menţionat în ce stadiu procesual se află sau dacă există acel dosar penal vizând pe martor, astfel că în mod corect instanţa de fond a avut în vedere şi declaraţia acestui martor la pronunţarea soluţiei.

Oricum, acest motiv invocat este cel puţin paradoxal din moment ce motivele de apel ale parchetului au fost fundamentate exclusiv pe probele administrate în faza de urmărire penală,( iar acest martor nu a fost audiat în faza de urmărire penală ) fără a se proceda şi la o analiză a probelor administrate în faza de judecată la instanţa de fond.

Ceea ce este relevant însă, este faptul că, instanţa de fond la adoptarea soluţiei a analizat şi interpretat toate probele administrate, inclusiv declaraţiile celor trei martori l.C.E., B.C. şi H.G.l. şi a acordat eficienţă disp. art. 63 C. proc. pen. referitoare la probele şi aprecierea lor în concordanţă cu celelalte probe administrate.

7. Este nefondat şi motivul de apel referitor la faptul că instanţa de fond nu a manifestat rol activ cu privire la citarea şi audierea părţii vătămate D.I.A. şi deşi aceasta s-a prezentat la unul dintre termenele de judecată nu a fost audiată, iar cercetarea judecătorească în primă instanţă s-a finalizat fără audierea şi fără a se da citire declaraţiei acesteia din faza de urmărire penală.

Din actele dosarului rezultă că, procedura de citare cu partea vătămată D.I.A. care s-a constituit parte civilă în cauză, (filele 31, 32 dosar instanţă de fond) a fost legal îndeplinită (fila 14, fila 25 -a semnat personal pe citaţie conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, fila 40 dosar instanţă de fond), iar la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2009,( fila 102 dosar instanţă de fond) aceasta s-a prezentat în faţa instanţei de fond, fiind asistată de către d-l avocat O.V., acordându-i-se termen în cunoştinţă însă nu a fost prezent la dezbateri procurorul.

La fila 100 din dosarul instanţei de fond există o cerere prin care procurorul de şedinţă a solicitat strigarea cauzei după ora 13,00 pentru data de 25 noiembrie 2009, deoarece la aceeaşi dată urma să participe ca şi procuror de şedinţă la soluţionarea a încă şase cauze penale aflate pe rolul Curţii de Apel Cluj, cu inculpaţi aflaţi în stare de arest preventiv.

La aceeaşi dată de 25 noiembrie 2009, acelaşi procuror de şedinţă a formulat o a doua cerere pentru strigarea cauzei pentru ora 14,00 (fila 101 dosar instanţă de fond), menţionând totodată că l-a încunoştinţat de situaţia intervenită pe d-nul procuror şef M.H., acesta însă comunicându-i că este în imposibilitatea de a desemna un alt procuror din cadrul D.I.I.C.O.T. pentru a participa la judecarea acelei cauze, deoarece o parte din procurori efectuau concediul obligatoriu fără salariu.

La ora 15,30 în data de 25 noiembrie 2009, instanţa de fond a reluat din nou dezbaterile, însă a constatat că se află în imposibilitatea de a proceda la audierea atât a părţii vătămate cât şi a martorilor prezenţi, în absenţa procurorului de şedinţă a cărui participare era obligatorie conform art. 315 C. proc. pen., iar la ora 15,45 la sala de judecată procurorul de şedinţă s-a prezentat solicitând a se consemna prezenţa sa( fila 103 dosar instanţă fond).

Ulterior, instanţa de fond la data de 01 decembrie 2009 a formulat o adresă către D.I.I.C.O.T. - în atenţia procurorului şef,pentru a asigura prezenţa la sala de judecată a procurorului de şedinţă( fila 104 dosar instanţă fond).

Ca atare, nu este imputabil instanţei de fond faptul că nu a putut să procedeze la audierea părţii civile prezentă în instanţă la termenul din data de 25 noiembrie 2009, având în vedere absenţa procurorului de şedinţă de la judecarea cauzei, iar ulterior,partea vătămată nu s-a mai prezentat în instanţă invocând motive medicale (fila 117 dosar instanţă fond).

Nu era necesar ca instanţa de fond să dea citire declaraţiei părţii vătămate deoarece,disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., care se referă, doar la citirea declaraţiilor martorilor, atunci când ascultarea acestora nu mai este posibilă, nu pot fi aplicate prin analogie, iar prevederile art. 325 C. proc. pen. referitoare la citirea declaraţiilor anterioare ale inculpatului raportat la disp. art. 326 C. proc. pen. vizând ascultarea celorlalte părţi, se referă la situaţia în care,inculpatul sau celelalte părţi sunt prezente în instanţă şi nu îşi mai amintesc anumite fapte sau împrejurări sau când există contraziceri între declaraţiile făcute în instanţă şi cele date anterior, astfel că preşedintele cere acestora explicaţii,putând da citire în întregime sau în parte a declaraţiilor anterioare.

Cu ocazia soluţionării apelului la termenul de judecată din data de 4 martie 2011, partea civilă s-a prezentat în faţa instanţei de apel ocazie cu care a fost audiată (declaraţia acesteia fiind consemnată la filele 311-318 dosar instanţă de apel).

Ca atare, raportat la cele expuse mai sus, nici acest motiv de apel formulat de către parchet nu este fondat.

8. Referitor la motivul de apel invocat de procuror în sensul că instanţa de fond a omis audierea în calitate de martori a unui număr de 20 de persoane care au fost audiate şi în faza de urmărire penală, aceşti martori au fost citaţi cu ocazia judecării apelului şi au fost audiaţi relatând împrejurări similare relatate de către alţi martori audiaţi de către instanţa de fond pentru dovedirea stării de fapt.

Instanţa de apel, prin prisma efectului devolutiv al apelului, conferit de disp.art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a suplimentat probaţiunea în cauză, astfel că a procedat la audierea următorilor martori: Ş.G.I. (filele 327-328), T.M. (filele 329-330), B.H.E. fostă S. (fila 331), S.D. (filele 332-333), D.S.L. (filele 334-335), U.H.D. (fila 336), M.L.A. (filele 337-338), R.T.V. (fila 339), C.A.V. (filele 340-341), M.P. (fila 342), B.I. (fila 343), C.O.V. (fila 344), T.V. (filele 345-346), M.L. (fila 347), S.R.C. (filele 348-349), N.T. (fila 350), B.R.V. (fila 351), K.S. (fila 352).

Cu privire la martorii P.I., T.C. şi S.A., instanţa de apel a dat eficienţă disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen. în sensul că a dat citire declaraţiilor acestor martori din faza de urmărire penală având în vedere că s-a aflat în imposibilitatea de a efectua audierea acestora raportat la conţinutul proceselor verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere (filele 277-278, 279-280, 362, 373, dosar instanţă de apel). De asemenea, instanţa de apel a revenit asupra audierii martorelor C.S.E., L.I.I. şi D.F. deoarece cunoşteau aspecte similare relatate de către martorii H.V., A.A., N.N., S.D., C.R., D.S., respectiv, C.V., sau partea civilă. (filele 94-96,170, vol. l Dosar nr. 6/D/P/2007 şi filele 156-157, vol. II Dosar nr. 6/D/P/2007).

9 .Este superfluu şi motivul de apel cu privire la necesitatea efectuării unei expertize tehnice pentru evaluarea terenului sportiv, precum şi eliberarea unui certificat de urbanism pentru că nu se cunoaşte regimul juridic al acestui imobil,aspecte care ar fi rezultat din dezbaterile de la instanţa de fond.

Nu s-a indicat de către procuror care sunt probele ce impuneau clarificarea acestui aspect, din moment ce, chiar partea civilă D.I.A. a menţionat cu ocazia audierii sale (fila 314 dos. inst. de apel), că acel teren valora 400.000. de euro, susţinere bazată pe actele prin care acest teren a fost achiziţionat raportat la valoarea pieţei, valoare necontestată, deşi nu s-a constituit parte civilă cu acea sumă.

În cazul în care persoana vătămată, în speţă,D.I.A., care s-a şi constituit parte civilă în cauză, nu a făcut nici un demers în acest sens, mai mult, nici nu s-a constituit parte civilă în cauză cu privire la suma de 400.000 de euro, care ar reprezenta daune materiale, instanţa nu se poate substitui acesteia şi nici procurorul nu poate exercita acţiunea civilă din moment ce nu există plângere penală formulată de SC B. SRLIaşi şievident, nici constituire de parte civilă a acesteia cu privire la daunele materiale.

Nici SC B. SRL Iaşi şi nici partea civilă D.I.A. nu sunt persoane cu capacitate de exerciţiu restrânsă sau persoane lipsite de capacitate de exerciţiu, singurele ipoteze, care ar permite procurorului să exercite acţiunea civilă din oficiu, conform art. art. 18 alin. (2) C. proc. pen. şinici instanţa nu îşi poate exercita rolul activ în vederea administrării de probe pentru dovedirea laturii civile,fără să existe o aparenţă de lipsă de imparţialitate a acesteia, pentru că nu ar mai fi garantate drepturile prev. de art. 6 parag. 1 şi 3 lit. b) şi c) din C.E.D.O., care presupun ca inculpatul să cunoască încă de la începutul procesului în faţa instanţei cuantumul pretenţiilor părţii civile, obiectul acestora -daune materiale şi/sau daune morale,precum şi mijloacele de probă, pe care sunt întemeiate aceste pretenţii, pentru a avea timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării şi sub aspectul laturii civile a cauzei,pentru a propune probe în apărare.

Procurorul de şedinţă a solicitat la ultimul termen de judecată din data de 12 aprilie 2010, instanţei de fond efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea terenului sportiv, precum şi eliberarea unui certificat de urbanism pentru că în opinia sa, nu se cunoştea regimul juridic al acelui imobil, motivând că are relevanţă asupra laturii penale a cauzei, chiar dacă nu s-au solicitat despăgubiri de către partea civilă.

Considerentele expuse de către Curte la pct. 1.3 vizând prezumtiva calitatea de parte civilă a SC B.C. SRL, îşi păstrează fundamentul juridic pentru a combate şi acest motiv de apel, fără însă a mai fi reiterate.

Este de menţionat şi faptul că, conform contractului de vânzare -cumpărare autentificat la data de 24 iulie 2006, S.C. C.U.G. S.A. a vândut SC B.C. SRL imobilul înscris în C.F. Cluj-Napoca, deci se cunoaşte şi regimul juridic din moment ce terenul este intabulat şi nu se impune a se solicita un certificat de urbanism, care oricum nu ar afecta, nici starea de fapt, nici soluţia pronunţată în drept.

Instanţa de fond a respins în mod pertinent solicitările, deoarece nu aveau legătură cu obiectul cauzei, iar pe de altă parte, din probele dosarului nu rezultau elemente care ar fi putut fi clarificate cu obţinerea unui certificat de urbanism.

Martorul C.A., în calitate de lichidator judiciar al S.C.C.U.G.. S.A., audiat atât în faza de urmărire penală (filele 168-169, vol 1, Dosar nr. 6/D/P/2007), cât şi în faza de judecată (filele 340-341 dos. instanţă de apel) a arătat că baza sportivă nu a fost cuprinsă în operaţiunea de valorificare în bloc a activelor acestei societăţi, tocmai pentru că s-ar fi obţinut un preţ mai mic, iar pe de altă parte nu s-a procedat la o evaluare reală a acestei baze sportive, pentru că implica timp şi costuri suplimentare, iar scopul licitaţiei era de a se obţine un preţ cât mai bun, pornind şi de la considerentul că piaţa reglementează preţul. Astfel, s-a obţinut în urma licitaţiei, fiind incident principiul disponibilităţii părţilor ce guvernează raporturile civile şi comerciale,preţul menţionat în contractul de vânzare autentificat la notar la data 14 iulie 2006. (filele 21-24, vol. l Dosar nr. 6/D/P/2007).

Această solicitare a procurorului de efectuare a expertizei tehnice a fost reiterată şi la termenul de judecată din data de 11 februarie 2011, iar instanţa de apel a respins această probă ca nefiind concludentă, pertinentă şi utilă cauzei, în contextul în care există la dosarul cauzei actele de dobândire, respectiv de înstrăinare a terenului, acte în care se menţionează şi valoarea terenului şi se poate recurge la un simplu calcul matematic pentru stabilirea valorii acelui teren, evident raportat şi la cele expuse mai sus.

10. Nu este întemeiat, nici motivul de apel referitor la faptul că la ultimul termen de judecată instanţa de fond a respins solicitarea procurorului de şedinţă de a studia actele depuse de către apărătorul inculpatului, precum şi amânarea cauzei în acest sens.

La ultimul termen de judecată de la tribunal, respectiv 12 aprilie 2010, apărătorul inculpatului într-adevăr a depus o serie de acte, care însă existau deja la dosarul instanţei de fond, majoritatea încă din faza de urmărire penală, precum şi câteva articole din mass-media ( filele 467-513 dosar instanţă de fond ), astfel că nu se impunea acordarea unui alt termen de judecată, iar pe de altă parte instanţa de fond a dispus amânarea pronunţării hotărârii, perioadă de timp în care procurorul avea posibilitatea să studieze aceste acte şi ca atare să depună concluzii scrise.

Aceste acte sunt următoarele: raport de constatare întocmit de B.G. specialist şef serviciu în cadrul D.N.A. (filele 359-382), declaraţia martorului S.R.C. dată la D.N.A. (filele 383-384), antecontract de vânzare-cumpărare încheiat între SC B.C. SRL şi SC S.E.E. SRL (filele 385-392), tranzacţie încheiată între SC B.C. SRL şi SC S.S.E.E. SRL, SC l.G. SRL, SC l.M.C. SRL (filele 393-399), renunţare la judecată (filele 400-408), contract de publicitate din data de 01 noiembrie 2006 (filele 409-416), act adiţional la contractul de închiriere spaţii publicitare din 01 decembrie 2006 diverse colante publicitare (filele 418-426), proces-verbal de reziliere a contractului de închiriere din 27 mai şi din 27 iunie 2005 (filele 427-431), act adiţional la contractul de închiriere din 31 mai 2001 (fila 432), act adiţional la contractul de închiriere din 31 mai 2001 (fila 433), contract de închiriere încheiat între SC E. SA şi SC E. SRL (filele 434- 439), act adiţional la contractul de închiriere din 31 ianuarie 2007 (fila 440), act adiţional la contractul de închiriere din 31 ianuarie 2007 (fila 441), contract de închiriere între SC E. SA şi SC M.C.M. SRL (filele 442-445), anexa nr. 2 - P.S.I. la contractul din 31 ianuarie 2007 (filele 446-447), proces verbal de reziliere al contractului de închiriere între SC E. SA şi SC C.M. SRL (fila 448), act adiţional la contractul de închiriere din 24 aprilie 2005 între SC E. SA şi SC C.M. SRL (fila 449), contract de închiriere între SC E. SA şi SC C.M. SRL (filele 450-452), proces- verbal de reziliere a contractului de închiriere din 01 decembrie 2000 între SC E. SA şi SC G.P.M. SRL (fila 453), acte adiţionale între SC E. SA şi SC G.P.M. SRL (filele 454-457), contract de închiriere între SC E. SA şi SC M. SRL Sucursala Cluj (filele 458-461), contract de închiriere între SC E. SA şi SC M. SA (filele 462-466).

Articolele de presă al căror conţinut se referă la partea civilă D.I.A. se află la filele 467-514 din dosarul instanţei de fond şi care au fost depuse pentru circumstanţiere, aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 12 aprilie 2010,( fila 517 dosar instanţă de fond).

Oricum, nici acest motiv de apel nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile prev. de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. ce implică desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

11. De asemenea s-a criticat de către Parchet că înainte de acordarea cuvântului pe fond a procurorului de şedinţă, acesta a solicitat din nou trimiterea cauzei la Tribunalul Brăila în vederea conexării, cererea fiind respinsă, deşi a fost fondată pe dispoziţiile art. 33 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar măcar disjungerea cauzei cu privire la infracţiunea prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 reţinută în sarcina inculpatului şi trimiterea dosarului disjuns la Tribunalul Brăila în vederea conexării la Dosarul nr. 964/113/2007.

O asemenea solicitare în vederea conexării într-un moment procesual în care probaţiunea a fost finalizată şi mai mult, o cerere similară a fost respinsă la termenul de judecată din data de 22 februarie 2010 (filele 295-296) de către instanţă de fond pentru că nu erau îndeplinite condiţiile legale este excesivă, încălcându-se, atât dreptul la un proces echitabil, cât şi „buna administrare a justiţiei".

Este superfluă şi solicitarea de disjungere cu privire la infracţiunea prev.şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, fiind de remarcat faptul că D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj l-a trimis în judecată pe inculpat pentru două infracţiuni concurente,care implică o anumită interdependenţă între ele, astfel că ar fi fost chiar paradoxal, să se dispună disjungerea celor două infracţiuni, făcând abstracţie de faptul că nici măcar nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru a se proceda la efectuarea unei asemenea operaţiuni juridice.

Astfel, disjungerea este măsura procesuală dispusă de către instanţa de judecată în vederea bunei desfăşurări a procesului penal, constând în judecarea separată a unor infracţiuni sau inculpaţi, fiind o măsură facultativă şi se poate dispune la cererea părţilor sau din oficiu în toate cazurile de conexitate ori de indivizibilitate.

Potrivit disp. art. 38 C. pen.pin cazul de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a) C. proc. pen. (invocat de către parchet în speţă şi care se referă la participaţia penală), şi în toate cazurile de conexitate, instanţa poate, în vederea unei mai bune judecăţi dispune disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau unele dintre infracţiunile care fac obiectul cauzei să aibă loc separat.

Aşadar, disjungerea poate fi dispusă, fiind deci o dispoziţie facultativă pentru instanţă, când într-o cauză figurează ca inculpaţi participanţii la săvârşirea unei infracţiuni, sau când sunt deduse judecăţii în faţa unei instanţe în cadrul aceluiaşi proces, mai multe fapte penale conexe.

Disjungerea intervine ca urmare a necesităţii de a se asigura o cât mai bună desfăşurare a procesului penal, adică fără întârzieri inutile şi fără a face să depindă în mod injust situaţia unor subiecţi procesuali de situaţia altor subiecţi sau soluţionarea unei cauze de rezolvarea altei cauze care face obiectul aceluiaşi proces penal.

De asemenea, disjungerea operează totdeauna în cadrul aceleiaşi instanţe,pentru că nu constituie o declinare de competenţă, ci o scindare în desfăşurarea procesului penal, la instanţa care a fost regulat sesizată şi care s-a investit legal cu judecarea faptei sau faptelor ca şi în speţă, care fac obiectul acelui proces penal.

Ca atare, întreg materialul probator, administrat în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată, rămâne nescindat, separarea operând numai asupra succesiunii şedinţelor de judecată la instanţa respectivă, şi asupra momentului soluţionării procesului în raport cu faptele, făptuitorii sau acţiunile disjunse.

În concluzie, în caz de disjungere, instanţa îşi menţine competenţa de a judeca toate infracţiunile şi pe toţi inculpaţii cu care a fost sesizată iniţial, dar prin judecăţi succesive, pentru partea disjunsă cauza urmând a fi judecată după soluţionarea cauzei rămasă spre judecată, de aceeaşi instanţă sesizată iniţial, adică chiar în ipoteza în care, instanţa de fond, Tribunalul Cluj, ar fi operat disjungerea pentru infr. de şantaj prev. şi ped. de art. 194 alin. (1) C. pen., tot această instanţă trebuia să procedeze la judecarea celeilalte infracţiuni, cea prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi nu să trimită dosarul după disjungere, la Tribunalul Brăila, în vederea conexării.

Disjungerea procesuală nu este decât opusul joncţiunii procesuale, concretizată în reunirea cauzelor în caz de indivizibilitate sau conexitate.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracţiuni în forma concursului real, context în care este evident că solicitările procurorului formulate la ultimul termen de judecată eludează atât dispoziţiile procesual penale în vigoare, dar exced şi cadrului procesual cu care instanţa a fost investită, şi nu în ultimul rând, a unei „bune administrări a justiţiei", neputând avea loc concomitent, operarea disjungerii şi conexării, atâta timp cât nu sunt îndeplinite condiţiile legale, un asemenea procedeu juridic fiind inadmisibil.

în contextul celor expuse mai sus, în mod clar, evident şi neechivoc solicitarea procurorului de disjungere a cauzei pentru săvârşirea infr. de şantaj prev. şi ped. de art. 194 C. pen. de către inculpat şi trimiterea cauzei pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 în vederea conexării la tribunalul Brăila, este lipsită de orice fundament juridic, iar o trimitere spre rejudecare la instanţa de fond este exclusă.

11. Nefondată a fost apreciată şi solicitarea parchetului de a se dispune admiterea apelului şi în urma judecării cauzei să se dispună condamnarea inculpatului de către instanţa de apel, la pedepse cu executare în regim de detenţie pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată.

Cu ocazia dezbaterii pe fond a apelului, s-a solicitat de către procurorul de şedinţă şi confiscarea de la inculpat a sumei de 400.000.de euro şi această solicitare fiind superfluă .

În prealabil, se impune a se preciza că motivele de apel expuse în vederea solicitării condamnării inculpatului pentru cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată, se fundamentează exclusiv pe probele administrate în faza de urmărire penală, astfel că la fila 4 din dosarul instanţei de apel se şi menţionează de către procuror că, „în urma cercetărilor efectuate în faza de urmărire penală s-a stabilit următoarea stare de fapt".

De altfel, la o analiză atentă, motivele de apel ale parchetului constituie o redare aproape integrală a rechizitoriului, expunându-se exhaustiv conţinutul declaraţiilor părţilor sau ale unor martori audiaţi în faza de urmărire penală, fără a se proceda, la o analiză concretă şi a probelor administrate în faza de judecată, care vizau inclusiv acei martori, declaraţiile părţii vătămate sau ale inculpatului.

Pentru acurateţe juridică, trebuiau să fie formulate criticile aduse hotărârii instanţei de fond şi pe baza probelor administrate în faza de judecată, pentru că, prin prisma disp. art. 291 C. proc. pen.,instanţa reia administrarea probelor din faza de urmărire penală în faza de judecată, în condiţii de oralitate, contradictorialitate şi nemijlocire, tocmai pentru a asigura părţilor dreptul la un proces echitabil.

Instanţa de fond, ca urmare a administrării unor probe utile pertinente şi concludente, respectiv, declaraţiile părţii vătămate D.I.A. (filele 12-17, vol. I. Dosar nr. 6/D/P/2007), declaraţiile inculpatului P.A.Z. (filele 177-181, 183-189 şi vol. I. Dosar nr. 6/D/P/2007şi filele 45-48 dosar instanţă de fond), precum şi a următorilor martori: S.A.B. (fila 213, vol. I. Dosar nr. 6/D/P/2007 şi fila 70 dos. instanţă de fond), O.C. (filele 109-110, vol. II. Dosar nr. 6/D/P/2007 şi fila 71 dos. instanţă de fond), P.l. (fila 5, vol. II. Dosar nr. 6/D/P/2007 şi fila 132 dos. instanţă de fond ), P.M. (filele 72-77, vol. I. Dosar nr. 6/D/P/2007 şi filele 133-134 dos. instanţă de fond), N.N. (filele 78-83, vol. I. Dosar nr. 6/D/P/2007 şi filelel35-136 dos. instanţă de fond), A.A. (filei 66-67, vol. I Dosar nr. 6/D/P/2007şi filele 137-138 dos. instanţă de fond), C.S.( filele 80-81, vol. II. Dosar nr. 6/D/P/2007 şi fila 139 dos. instanţă de fond), N.M.P., (filele 60-65, vol. I. Dosar nr. 6/D/P/2007 şi filele 261-263 dos. instanţă de fond), C.R.C. (filele 97-102, vol. I. Dosar nr. 6/D/P/2007 şi filele 264-265 dos. instanţă de fond), H.V.O. (filele 84-90, vol. I. Dosar nr. 6/D/P/2007 şi filele 288-289 -dos. instanţă de fond), P.R.C. (filele 66-69, vol. II. Dosar nr. 6/D/P/2007 şi filele 290-291 dos. instanţă de fond), M.J. (filele 123-125, vol. II. Dosar nr. 6/D/P/2007 şi fila 292 dos. instanţă de fond), C.V.F. (filele 6-7, vol. II. Dosar nr. 6/D/P/2007şi filele 293-294 dos.instanţă de fond),P.l. (filele 98-99, vol. II. Dosar nr. 6/D/P/2007 şi fila 308 dos. instanţă de fond), H.G.l. (filele 309, 352 dos. instanţă de fond), I.C.E. (filele 107-110, vol. I. Dosar nr. 6/D/P/2007 şi filele 310-312 dos. instanţă de fond ), M.A. (fila 313 dos. instanţă de fond ), P.A. (filele 314-315 dos. instanţă de fond), M.I.P. (filele 105-106, vol. I. Dosar nr. 6/D/P/2007, vol. l.şi filele 316-317 dos. instanţă de fond), F.Z.L. fila 320 dos. instanţă de fond), B.C.E. (filele 349-351-dos. instanţă de fond), M.L.A. ( filele 353-354-dos instanţă de fond), P.V. (fila 355-dos. instanţă de fond), P.G.l. (fila 356-dos. instanţă de fond), F.C.D. filele 131-133, vol. II. Dosar nr. 6/D/P/2007 şi fila 357 dos. instanţă de fond), V.F. (filele 135-136, vol. II. Dosar nr. 6/D/P/2007 şi fila 358 dos. instanţă de fond), copia declaraţiei a martorului S.R.C. (filele 383-384 dos. instanţă de fond ), antecontract de vânzare - cumpărare autentificat la notar public la data de 14 septembrie 2006, încheiat între SC B. SRL cu sediul laşi şi SC S.E.E. SRL cu sediul Cluj-Napoca, (filele 385-392 dos. instanţă de fond ), Tranzacţie autentificată la notar public la data de 14 iunie 2006 intervenită între SC S.E.E. SRL cu sediul Cluj-Napoca, SC l.G. SRL cu sediul în Iaşi, SC l.M.C. SRL cu sediul în Cluj-Napoca, şi între SC B. SRL laşi (filele 393-396 dos. instanţă de fond), Renunţare la judecată autentificată la notar public la data de 14 septembrie 2006, intervenită între SC l.M.C. SRL şi SC S.E.E. SRL cu sediul în Cluj-Napoca (filele 400-404 dos. instanţă de fond), Renunţare la judecată autentificată la notar public la data de 14 septembrie 2006 de către SC S.E.E. SRL cu sediul în Cluj-Napoca în Dosar nr. 1326/2006 al Tribunalului Cluj (filele 404-406 dos. instanţă de fond), Renunţare la judecată autentificată la notar public la data de 14 septembrie 2006 de către SC S.E.E. SRL cu sediul în Cluj-Napoca în Dosar nr. 2908/2006 al Tribunalului Mureş, (filele404-406,dos.instanţă de fond), Declaraţie de renunţare la calea de atac a recursului autentificată la notar public la data de 14 septembrie 2006 a SC S.E.E. SRL cu sediul în Cluj-Napoca în Dosar nr. 632/2006 al Curţii de Apel Târgu-Mureş (fila 408-dos. instanţă de fond], contract de publicitate din data de 01 noiembrie 2006 încheiat între SC S.E.E. SRL cu sediul Cluj-Napoca şi SC B. SRL cu sediul Iaşi ( filele 409-413 dos. instanţă de fond), act adiţional la contractul de închiriere spaţii publicitare nr. 1612 din 01 decembrie 2006 .diverse colante publicitare (filele 418-426 dos. instanţă de fond), proces- verbal de reziliere a contractului de închiriere din 27 mai şi din 27 iunie 2005 (filele 427-431 dos. instanţă de fond), act adiţional la contractul de închiriere din 31 mai 2001 (filele 432 dos. instanţă de fond), act adiţional la contractul de închiriere din 31 mai 2001 (fila 433 dos. instanţă de fond), contract de închiriere încheiat între SC E. SA şi SC E. SRL (filele 434-439 dos. instanţă de fond), act adiţional la contractul de închiriere din 31 ianuarie 2007 (fila 440 dos. instanţă de fond], act adiţional nr. la contractul de închiriere din 31 ianuarie 2007 (fila 441 dos. instanţă de fond), contract de închiriere între SC E. SA şi SC M.C.M. SRL (filele 442-445 dos. instanţă de fond), anexa - P.S.I. la contractul din 31 ianuarie 2007 (filele 446-447 dos. instanţă de fond), proces verbal de reziliere al contractului de închiriere între SC E. SA şi SC C.M. SRL (fila 448 dos. instanţă de fond], act adiţional la contractul de închiriere din 24 aprilie 2005 între SC E. SA şi SC C.M. SRL (fila 449 dos. instanţă de fond), contract de închiriere între SC E. SA şi SC C.M. (filele 450-452 dos. instanţă de fond), proces verbal de reziliere a contractului de închiriere din 01 decembrie 2000 între SC E. SA şi SC G.P.M. SRL (fila 453 dos. instanţă de fond), acte adiţionale între SC E. SA şi SC G.P.M. SRL (filele 454-45 dos. instanţă de fond), contract de închiriere între SC E. SA şi SC M. SRL Sucursala Cluj (filele 458-461 dos. instanţă de fond), contract de închiriere între SC E. SA şi SC M. SA (filele 462-466 dos. instanţă de fond), precum şi articolele de presă al căror conţinut se referă la partea civilă D.I.A. (filele 467-514 din dosarul instanţei de fond), Protocol de coolaborare încheiat între între SC B. SRL cu sediul Iaşi şi SC l.G. SRL cu sediul în Iaşi din data de 18 iunie 2006 (filele 18,19,20,vol. I, Dosar nr. 6/D/P/2007), factura fiscală, (fila,31, vol. I Dosar nr. 6/D/P/2007), factura fiscală (fila 32, vol. I Dosar nr. 6/D/P/2007),procese - verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Cluj (filele 161-167, 171-174 vol. I Dosar nr. 6/D/P/2007), adresă cabinet avocat F.Z .şi răspuns (filele 18-27, vol. II. Dosar nr. 6/D/P/2007), procese - verbale de confruntare (filele 37-43, 72-73, 115-118, 119-121, 146-148, 150-152, 154„ 158, vol. II Dosar nr. 6/D/P/2007), adresa notarului public O.O.P. şi documentele anexă (filele 45-45-54, vol. II. Dosar nr. 6/D/P/2007), adresă răspuns de la Consiliul Judeţean Cluj (fia 78, vol. II., Dosar nr. 6/D/P/2007), adresă H.V.B. T.Bank din data de 13 aprilie 2007, (filele 74, 88-89, vol. II. Dosar nr. 6/D/P/2007), Hotărârea A.G.A. de la SC S.E.E. SRL (fila 163, vol. II. Dosar nr. 6/D/P2007), documente ale comisiei rogatorii-(filelel-239, vol. III Dosar nr. 6/D/P/2007), documente privind licitaţia publică pentru construirea unui ansamblu de tip mall (filele 1-230,vol. IV Dosar nr. 6/D/P/2007), documente privind licitaţia publică pentru construirea unui ansamblu de tip mall filele 1-195, vol. V Dosar nr. 6D/P/2007), documente aparţinând SC P.T. SRL (filele-243, vol. VI, Dosar nr. 6/D/P/2007, documente prvind SC S.E.E. SRL (filele 85-96, documente privind SC E. SA (filele 1-139, vol. VIII, Dosar nr. 6/D/P/2007), copii ale actelor din Dosarele nr. 2908/2006, nr. 2069/2006 ale Tribunalului Târgu-Mureş şi Dosarelor nr. 1326/2006 a Tribunalului Cluj, şi nr. 632/2006 a Curţii de apel Târgu-Mureş (filele 1-180, vol. IX, Dosar nr. 6/D/P/2007, copii ale actelor depuse în instanţe (filele 1-218, vol. X., Dosar nr. 6/D/P/2007, procese -verbale de redare a convorbirilor telefonice (filele 1-202, vol. XI, Dosar nr. 6/D/P/2007), dar şi următoarele: raport de constatare întocmit de către B.G., specialist şef serviciu D.N.A. (filele 359-382-dos. instanţă de fond), rechizitoriu din data de 19 ianuarie 2007 întocmit de D.I.I.C.O.T. -S.T. Cluj în Dosar nr. 403/D/P/2007 (filele 160-237-dos. instanţă de fond), sentinţa penală nr. 119 din data de 07 mai 2008 pronunţată de către Tribunalului Brăila în Dosar nr. 964/113/2007, (filele 243-259-dos. instanţă de fond], a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea.

Instanţa de apel a completat probaţiunea în cauză, astfel că a procedat la audierea părţii civile D.I.A. (filele 311-318 dosar instanţă de apel), a inculpatului P.A.Z. (filele 319-326 dosar instanţă de apel], precum şi a următorilor martori: Ş.G.l. (filele 327-328), T.M. (filele 329-330), B.H.E. fostă S. (fila 331), S.D. (filele 332-333), D.S.L. (filele 334-335), U.H.D. (fila 336), M.L.A. (filele 337-338), R.T.V. (fila 339), C.A.V. (filele 340-341), M.P. (fila 342), B.l. (fila 343), C.O.V. (fila 344), T.V. (fila 345-346), M.L. (fila 347), S.R.C. (filele 348-349), N.T. (fila 350), B.R.V. (fila 351), K.S. (fila 352).

Cu privire la martorii P.l., T.C., şi S.A. instanţa de apel a dat eficienţă disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen. în sensul că a dat citire declaraţiilor acestor martori din faza de urmărire penală, (filele 137-138, vol. II, fila 94, vol. II.şi filele 100-101, vol. II Dosar nr. 6/D/P/2007), având în vedere că s-a aflat în imposibilitatea de a efectua audierea acestora raportat la conţinutul proceselor verbale de îndeplinire a mandatelor de aducere (filele 277,279-280, 362, 373, dosar instanţă de apel).

Instanţa de apel a revenit asupra audierii martorelor C.S.E., L.I.I. şi D.F. Astfel, martora C.S.E. (filele 94-96 vol .1, Dosar nr. 6/D/P/2007) cunoştea aspecte similare relatate de ceilalţi martori audiaţi, adică H.V., A.A., N.N., S.D., C.S., C.R. şi D.S.

De asemenea, martora L.I.I. (fila 170 vol. l, Dosar nr. 6/D/P/2007), în calitate de reprezentant al firmei lichidatoare a SC C.U.G. .SA (respectiv SC C.I.T. SRL Sprl"), a participat doar la semnarea actului autentic de vânzare - cumpărare, prin care această societate a vândut baza sportivă C.U.G., si zona Complex U.T., situată în Cluj-Napoca, SC B. SRL,deoarece martorul C.A. care s-a ocupat de procedura de inventarire, evaluare şi valorificare a activelor patrimoniului S.C. C.U.G. .S.A, urma să efectueze o deplasare în afara ţării, aspecte necontestate şi dovedite şi cu actele de la dosar (file 1 21-24, vol. I Dosar nr. 6/D/P/2007, filele ).

Martora D.F. avea calitatea de director al diviziei de finanţări imobiliare al H.V.B. România, iar declaraţia sa a vizat consecinţele neacordării sau acordării cu întârziere a împrumutului de la bancă către partea civilă D.I.A. pentru construirea unui mall, acest din urmă fapt ar fi întârziat şi obţinerea beneficiilor materiale, de către aceasta, adică chirii, din acel proiect imobiliar, aspecte necontestate de către părţi. (filele 156-157, vol. II Dosar nr. 6/D/P/2007).

Curtea, prin prisma tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond şi de apel menţionate mai sus, va reţine următoarele:

II. A. în rechizitoriul parchetului s-a menţionat că subzistă infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev.de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, reţinută în sarcina inculpatului P.A.Z., deoarece acesta în perioada 2004-2006 a susţinut financiar grupul infracţional condus de inculpatul M.L.A., prin finanţarea, sub diverse forme a publicaţiilor aparţinând “trustului G.”şi de asemenea i-a închiriat la preţuri modice mai multe birouri din complexul „S.C.", pentru a asigura spaţiul necesar desfăşurării activităţii trustului de presă, cu consecinţa exercitării unui control direct şi nemijlocit al inculpatului asupra publicaţiilor trustului Gazeta prin intermediul lui M.L.

De asemenea, inculpatul cunoştea componenţa grupului şi modul de operare şi a folosit publicaţiile trustului în interesul său personal sau al societăţilor sale, orchestrând şantajul exercitat de către grupul infracţional, pentru a determina societăţile concurente să facă sau să nu facă anumite activităţi, să renunţe la participarea la unele licitaţii, sau să încheie contracte, în scopul de a obţine foloase materiale în scop ilicit, inclusiv faţă de partea vătămată I.D.

S-a mai reţinut în rechizitoriu în esenţă că, în anul 2004 numiţii M.L.A., G.A. şi P.D.C. au pus bazele unui grup infracţional organizat, în scopul obţinerii prin şantaj a unor contracte de publicitate, iar la momentul constituirii au mai făcut parte din acest grup şi M.A., V.D., C.A., A.A., O.M.S. şi M.A.M., iar în anul 2005 a aderat şi O.I.

Grupul infracţional era condus de către M.L.A., care deţinea funcţia de director general în cadru “trustului G.”, numiţii G.A. şi P.C.D. au avut rolul de a dezvolta structura teritorială a grupului, aceştia înfiinţând şi coordonând activitatea ziarelor din judeţele Mureş, Sibiu, respectiv Maramureş, Bacău şi Neamţ, cei doi fiind şi cei care selectau persoanele ce urmau a fi şantajate, coordonau campaniile împotriva acelor persoane, inclusiv activităţile de culegere de informaţii cu privire la acele persoane, încheiau contractele cu cei care cedau şantajului, chiar personal, sau primeau direct bunuri sau sume de bani, fără a încheia contracte.

Datele pe baza cărora erau şantajate părţile vătămate erau furnizate, în special de G.A., P.D.C. M.A., V.D., A.A. şi O.I. De asemenea, M.A. a dobândit o poziţie importantă în cadrul grupului transmiţând ordinele date de către M.L. celorlalţi membrii ai grupului,luând decizii cu privire la activităţile infracţionale,iar în lipsa acestuia cu părţile care cedau şantajului, hotăra cu care dintre societăţile comerciale din compunerea “trustului G.”, urmau să se încheie contractele, iar controlul şi modul de exploatare al informaţiilor provenind de la membrii grupului îl deţinea M.L.

Se impune a se preciza că, instanţa nu a fost investită să se pronunţe în prezenta cauză dedusă judecăţii, cu privire la săvârşirea infracţiunilor de constituire, aderarea, sprijinire a unui grup infracţional, prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 pentru care inculpaţii M.L.A., G.A. şi P.D.C. şi M.A., V.D., C.A., A.A. şi O.M.S. au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul din data de 19 ianuarie 2007 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj în Dosar nr. 403/D//P/2006, care în prezent face obiectul Dosarului nr. 964/113/2007 al Tribunalului Brăila.

În opinia parchetului, sprijinirea acestui grup infracţional de către inculpat, s-ar fi concretizat prin două modalităţi, şi anume:

A.l.) Virarea unor sume de bani de către inculpat societăţilor care aparţin lui M.L., sub pretextul finanţării ziarului ( nu s-a indicat care ziar ) pentru înfiinţarea de noi publicaţii, cu consecinţa exercitării unui control direct şi nemijlocit al inculpatului asupra publicaţiilor “trustului G.” prin intermediul lui M.L.

Aceste împrejurări menţionate în motivele de apel de către procuror, (filele 8-9 dosar instanţă de apel) ar rezulta din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice de la filele 161-167, 171 -173,174, vol. l Dosar urmărire penală, nr. 6D/P/2007, declaraţiile martorilor H.V., A.A., N.N., S.D., C.S., C.R., M.N., D.S., de la filele 83-90, 66-67, 78-83, 60-65, 68-77, 91-93, 94-96, 97-102, 103-104, vol. l Dosar de urmărire penală, nr. 6/D/P/2007 şi P.l. de la fila 5, vol. 11 Dosar urmărire penală,nr. 6D/P/2007, ale inculpatului de la filele 171-181, vol. l din faza de urmărire penală, Dosar nr. 6/D/P/2007, precum şi din documentele puse la dispoziţia D.l.l.C.O.T.-ului prin comisia rogatorie solicitată autorităţilor judiciare din Ungaria, care ar releva că inculpatul avea posibilitatea să opereze în contul societăţii „L.E. L.L.C."(filele 1-240, vol. III, Dosar urmărire penală nr. 6/D/P/2007).

A.2.) inculpatul i-a închiriat lui M.L. la preţuri modice mai multe birouri, în incinta Complexului „S.C." pentru a asigura spaţiul necesar desfăşurării activităţii trustului de presă, aşa cum rezultă din actele depuse, la filele 108, 161, 176, 179, 186, 190, 196, 229, 231, 233, 235, 237, 239 din vol. Vl, filele, 94, 112, 135, 192, 194, 197, 199, 202, fila 58, vol. Vlll, Dosar nr. 6/D/P/2007.

A.l. Cu privire la prima modalitate de sprijinire a grupului,prin virarea unor sume de bani de către inculpat societăţilor care aparţin lui M.L., ( fila 6 din rechizitoriul parchetului vol. Xll, din faza de urmărire penală, Dosar nr. 6/D/P/2007 şi filele 4-5 din motivele de apel dosar instanţă de apel ),sub pretextul finanţării ziarului pentru înfiinţarea de noi publicaţii, cu consecinţa exercitării unui control direct şi nemijlocit al inculpatului asupra publicaţiilor “trustului G.” prin intermediul lui M.L., în baza tuturor probelor administrate, Curtea a constatat următoarele:

Astfel, M.L. era administrator şi reprezentant al SC L.P. SRL, înregistrată sub nr. J/12/748/2002 la O.R.C. Cluj care îi are ca şi asociaţi pe M.M.A. şi L.E. L.L.C., în cote egale, societate care a editat “G.C.” (fila 22 vol. l, filele 58-61, vol. Vlll, Dosar nr. 6/D/P/2007). Alte acte emise de către Oficiul Registrului Comerţului, care să ateste calitatea de acţionar, asociat sau de administrator, a lui M.L. la alte societăţi comerciale, pe care nici măcar nu le-a nominalizat parchetul, având ca obiect de activitate mass-media sau alte obiecte de activitate, nu există la dosarul cauzei, astfel că, nu este dovedită susţinerea parchetului că acesta ar deţine mai multe societăţi în contul cărora inculpatul ar fi virat sume de bani şi nici nu s-a dovedit prin vreun mijloc de probă, prin ce modalitate,ce sume de bani, care sunt conturile bancare, identificate cu număr, datele virării sumelor de către inculpat în conturile acestor presupuse societăţi, care ar aparţine lui L.M.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, din procesul -verbal de redare a convorbirilor telefonice de la fila 174 (vol. l, Dosar nr. 6/D/P/2007), rezultă existenţa unei convorbiri telefonice efectuată la data de 30 ianuarie 2006 între inculpatul P.A.Z. şi M.L. despre plata unor facturi pentru firma SC L.P. SRL, în contextul în care, SC L.P. SRL a încheiat un contract de închiriere a unui spaţiu pentru altă destinaţie decât cea de locuinţă, înregistrat din data de 27 mai 2005, pe o durată de 1 an (filele 58-60, vol. Vlll, Dosar nr. 6/D/P/2007 ) cu SC E. SA reprezentată de către inculpatul P.A.Z., unde îşi aveau sediile închiriate mai multe ziare şi posturi de radio, convorbire care nu a fost contestată nici de către inculpat (fila 48 dosar instanţă de fond) şi, nici de către M.L. (fila 354 dosar instanţă de fond).

Martora S.A.B., angajată în calitate de secretară la firma inculpatului, a declarat că la contabilitate erau trimise facturile primite de la ziarul “G.C.” la fel ca şi cele primite de alte ziare,cum ar fi de exemplu, „Z.", „M.", „K.", etc, în paginile cărora se făcea publicitate firmei inculpatului, (la dosar fiind depuse şi contractele aferente, dar şi facturi fiscale), însă nu a remarcat că plata sumelor către ziarul lui L.M. să se fi efectuat preferenţial sau să fie virate sume mai mari raportat la conţinutul celorlalte facturi de la celelalte publicaţii menţionate. (fila 70, dos. inst. de fond).

Convorbirile telefonice al căror conţinut sunt redate la filele 171-173, vol. l, Dosar nr. 6/D/P/2007 şi pe care le menţionează parchetul pentru a reliefa relaţia de finanţare de către inculpat în favoarea societăţilor comerciale ce ar aparţine lui M.L., ( însă aşa cum s-a menţionat mai sus nu există probe că acesta ar avea calitatea de asociat sau acţionar sau administrator la mai multe firme) sunt lipsite de relevanţă, sunt discuţii generice şi nici măcar nu conturează existenţa unui grup infracţional, în care M.L., ar avea calitatea de conducător,iar acest grup ar fi sprijinit financiar de către inculpat şi totodată, nu rezultă vreo acţiune de coordonare, organizare sau control, desfăşurată de către inculpat asupra activităţii din grupul infracţional menţionat în rechizitoriu de către parchet, nici măcar că i-ar fi cunoscut pe ceilalţi componenţi ai grupului .

De asemenea, din conţinutul celorlalte convorbiri telefonice, aşa cum rezultă din procesele -verbale de redare a acestora, din vol. XI, Dosar. nr. 6/D/P/2007, nu rezultă în concret vreo activitate sau activităţi ale inculpatului, ce ar intra în conţinutul infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat conform art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Cu ocazia unei convorbiri telefonice efectuată între inculpatul P.A.Z. şi M.L. (fila 162, vol. l. Dosar nr. 6/D/P/2007), inculpatul i-a spus acestuia din urmă să o înregistreze pe partea civilă D.I.A. şi să o fotografieze pe acesta împreună cu martorul N.M., dar nu în scopul de a se da publicităţii acea înregistrare prin intermediul publicaţiei lui M.L., care oricum nu a dat curs solicitării inculpatului, ci pentru a obţine dovada unei legături între partea civilă şi martor, deoarece inculpatul suspecta că licitaţia pentru mall-ul din cartierul G. din municipiul Cluj -Napoca, s-a desfăşurat, ca urmare a comiterii unor fapte de corupţie, motiv pentru care inculpatul a şi depus plângere penală la D.N.A. Bucureşti, întocmindu-se un dosar penal înregistrat sub. nr. 93/P/2005, fiind irelevant că ulterior s-a pronunţat o soluţie de netrimitere în judecată.

Instanţa de fond a procedat la o analiză detailată a declaraţiilor martorilor H.V.O., A.A. şi N.N.N., atât a celor din faza de urmărire penală, (filele 84-88, 66-67, 82-83 vol. l, Dosar nr. 6/D/P/2007) de care se prevalează parchetul pentru a acredita ideea finanţării de către inculpat a apariţiei ziarului „G.B.", cu suma de 200.000.-300.000 de euro,cât şi a celor din faza de judecată (filele 288-289, 137-138, 135-136 dosar instanţă de fond.

În esenţă, declaraţiile celor trei martori H.V.O., A.A. şi N.N.N., relevă că despre presupusa finanţare în suma de 200.000-300.000. de euro a “G.B.”, de către inculpat, nu există date concrete şi nu au suport probator în sensul celor inserate în declaraţiile de la organele de urmărire penală şi este cunoscută doar din zvonuri publice, unora chiar li s-a cerut să confirme acele zvonuri din mediul jurnalistic (martorul H.V.O.), sau au aflat de la alţi colegi (martorul A.A. a arătat că a aflat de la martorii C.R., şi M.A., martori care au infirmat acest aspect aşa cum rezultă din declaraţiile lor, precum şi din declaraţia martorului P.M. (filele 133-134-dos.instanţă de fond) sau din conţinutul discuţiilor de la redacţie la o cafea (martora N.N.N.).

În concluzie, cei trei martori nu au putut să indice date şi probe certe, în sensul finanţării de către inculpat a apariţiei ziarului „G.B.", cu suma de 200.000-300.000 de euro şi parchetul nu a dovedit în mod clar, neechivoc acest lucru prin alte mijloace de probă.

Nu corespunde realităţii nici susţinerea parchetului că martorii A.A., P.M., N.N., H.V., S.D., C.S., C.R., M.N., D.S.L., au confirmat faptul că inculpatul a exercitat prin intermediul lui M.L. un control asupra informaţiilor publicate în ziarele aparţinând trustului “G.”

Dimpotrivă, martorii A.A., P.M., N.N., H.V., C.R., M.N., M.A., M.L., audiaţi de către instanţa de fond şi D.S.L. şi S.D. audiaţi de către instanţa de apel, au declarat în esenţă că, nu există probe concrete că inculpatul ar fi finanţat publicaţia lui M.L., ci au existat doar discuţii pe această temă în mediul jurnalistic şi de afaceri,iar percepţia unora dintre aceştia - care au fost şi angajaţi la ziar -cu privire la finanţare, reducându-se doar la faptul că s-a încheiat un contract de închiriere a unui spaţiu ziarului “G.C.” de către firma la care inculpatul era acţionar, în schimbul chiriei făcându-se publicitate, fiind încheiat deci un contract de tip barter.

De asemenea, nu s-a confirmat nici faptul că inculpatul ar fi exercitat prin intermediul lui M.L. un control asupra informaţiilor publicate în ziarele aparţinând trustului “G.”, control care s-ar fi concretizat prin faptul că angajaţii ziarului nu aveau voie să publice articole negative la adresa inculpatului, a firmelor sale sau a unor persoane aflate în anturajul său şi totodată că,li s-ar fi cerut acestora să publice articole cu caracter calomnios la adresa firmelor concurente cu cele ale inculpatului. Astfel, martorii A.A., P.M., N.N., H.V.O., C.R., M.A., M.L., P.G. şi S.D. au declarat că inculpatul nu le-a cerut niciodată nici personal, nici prin intermediul lui M.L. sau a altor persoane, să publice articole negative sau pozitive despre diferite persoane fizice sau juridice,nici măcar cu privire la partea civilă D.I. sau al firmelor acestuia. Şi mai mult, martorul P.M. a arătat că a preluat şi a publicat în ziarele “trustului G.” mai multe informaţii referitoare la afacerile părţii civile,astfel că a luat legătura cu un anume domn S., responsabil de informaţiile apărute în alte publicaţii din laşi şi Timişoara (adică I. şi B.),acesta constituind sursa informaţilor sale şi îşi asumă răspunderea pentru conţinutul acelor articole. De asemenea,inculpatul nici nu era singura persoană despre care nu se scriau articole negative, aspecte pe care şi instanţa de fond de altfel le-a constatat.

Nu se poate face abstracţie nici de faptul că, SC E. SRL reprezentată de către inculpat a încheiat un contract de publicitate cu SC L. SRL, care edita „G.C.," reprezentată de către M.L. (filele 161-164, vol. Vl, Dosar nr. 6/D/P/2007), iar regula în mediul jurnalistic era că nu se publicau articole negative despre firmele sau persoanele care au încheiate contracte de publicitate cu publicaţia respectivă, aspect confirmat de asemenea de către martorii audiaţi şi menţionaţi mai sus şi care au calitatea de ziarişti.

Din declaraţiile martorilor M.L., P.l., P.G. precum şi cele ale inculpatului, rezultă că în perioada 1998-1999 inculpatul a intermediat într-un cadru public legătura dintre numitul J.W.-cetăţean american şi M.L. - care intenţiona să iniţieze un proiect media la solicitarea acestuia din urmă.

Ulterior a fost înfiinţată în baza acestor discuţii, SC L.P. SRL Cluj Napoca, înregistrată sub nr. J12/748/2002 la O.R.C. Cluj asociaţi fiind numita M.M.A. şi L.E. L.L.C., în cote egale. Cetăţeanul american (care între timp a decedat) l-a rugat pe inculpat să-i pună la dispoziţie în vederea înfiinţării societăţii, un jurist sau un economist, situaţie în care a fost desemnat martorul Precup llarie,care în acea perioadă lucra la firma unde tatăl inculpatului era administrator, în calitate de contabil, iar martorul nu a negat acest aspect arătând că a trecut o perioadă de timp îndelungată (circa 9 an), dar îşi aminteşte doar că a fost mandatat să deschidă un cont bancar .Oricum, există la dosar declaraţia autentificată la notariat prin care acest martor a declarat că firma L.E. L.L.C. îndeplineşte toate condiţiile legale pentru deţinerea şi exercitarea calităţii de asociat în SC L.P. SRL Cluj Napoca, ulterior fiind adoptat statutul şi contractul de societate al SC L.P. SRL redactat de avocatul F.Z. la data de 13 martie 2002, care a şi atestat identitatea părţilor la cabinetul său, în baza art. 3 lit. c) din Legea nr. 51/1995 modificată şi republicată, deci asociaţii nu s-au deplasat la notar în acest sens, aspect pe care martorul P. l-a şi precizat. (fila 132 dos. instanţă de fond, fila 5, fila 10, filele 20-27, vol. ll Dosar nr. 6/D/P/2007).

Parchetul a acreditat ideea unei prezenţe pur formale sau chiar inexistente, a martorului P.l. la încheierea actelor constitutive ale SC L.P. SRL în scopul de a combate menţiuni din cuprinsul declaraţiei inculpatului care, a arătat că nu cunoaşte în ce condiţii s-au asociat cele două firme, şi de a dovedi totodată implicarea inculpatului şi urmărirea unui interes al acestuia în constituirea firmei, însă actele de la dosar, precum şi declaraţiile martorilor M.L., P.l., P.G. şi ale inculpatului dovedesc contrariul.

Aceste împrejurări au fost apreciate de către instanţa de fond că nu au vreo legătură de cauzalitate cu faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, fiind anterioare perioadei infracţionale reţinută în rechizitoriu, adică 2004-2006 şi care oricum, nu conturează nici o activitate infracţională desfăşurată de către persoanele menţionate mai sus.

Este lipsită de orice suport probator şi susţinerea parchetului în sensul că, la data de 26 martie 2003, la B.I.C.E. Ltd. din Budapesta, firma L.E. L.L.C. a deschis un cont în valoare de 30.000 de dolari SUA, pentru finanţarea publicaţiilor aparţinând “trustului G.” Curtea a constatat că, prin comisia rogatorie solicitată de către parchet a fi efectuată de către autorităţile judiciare din Ungaria, s-a trimis o copie după un contract de deschidere a unui cont în valută pentru clienţi persoane juridice străine, adresată B.C.E. Ltd. din Budapesta, la data de 26 martie 2002, (şi nu 2003, cum a menţionat parchetul în rechizitoriu şi în motivele de apel), iar titulara contului era firma L.E. L.L.C. înregistrată în SUA şi semnatar declarat (semnatarul autorizat pentru dispoziţii referitoare la cont) era numitul S.K., iar pe o copie a unui act (fără denumire) emis de aceeaşi bancă, la rubrica specimen de semnătură este menţionat numele şi prenumele inculpatului, iar ca şi titular de cont firma L.E. L.L.C., fără alte detalii (fila 198, filele 200, 201, vol. lll, Dosar nr. 6/D/P/2007)

Nu există menţionată vreo sumă nici în dolari SUA, şi nici în euro în cuprinsul acestui contract de deschidere de cont şi în nici un caz că, acel cont avea ca şi scop finanţarea publicaţiilor aparţinând “trustului G.”

Aceste înscrisuri nu conţin date, care să dovedească că ar fi avut loc operaţii bancare şi în consecinţă, virarea unor sume de bani din contul firmei L.E. L.L.C. înregistrată în SUA în contul SC L.P. SRL la care administrator este M.L., nici măcar nu s-a comunicat dacă a existat sau există vreo sumă de bani în acel cont sau că s-ar fi virat sume de bani vreodată şi către cine, nici că acest cont a fost deschis de către inculpat, alimentat de către acesta sau de societăţile sale.

Celelalte documente trimise de către autorităţile judiciare ungare, prin comisie rogatorie, respectiv declaraţiile luate cu ocazia audierii martorilor S.N. şi S.B., precum şi adrese de la agenţia de T.A., de la SC T.M. SRL, precum şi acte medicale emise de Spitalul Magyar I.A., procese-verbale şi condici de prezenţă ale dezbaterilor şi conferinţelor din cadrul firmei T.F. K.F.T., nu vizează faptele deduse judecăţii în prezenta cauză, (ci alte fapte.cauza fiind disjunsă în acest sens faţă de inculpat prin Ordonanţa din data de 05 februarie 2008 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj filele, 102-159, 160-164, 177-182) 184-190, vol. III, Dosar nr. 6/D/P/2007).

Ca atare, această modalitate de sprijinire prin virarea unor sume de bani de către inculpat societăţilor care aparţin lui M.L., pe care a susţinut-o parchetul, în absenţa unor probe utile, pertinente şi concludente, nu există .

A.2. Cu privire la cea de a doua modalitate de sprijinire a grupului infracţional, prin închirierea de către inculpat lui M.L. la preţuri modice, mai multe birouri în incinta Complexului „S.C." pentru a asigura spaţiul necesar desfăşurării activităţii trustului de presă, Curtea a reţinut următoarele:

Contracte de închiriere a unor spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă au fost încheiate de către SC E. SA (care include complexul „S.C.", clădire cu destinaţie birouri şi spaţii comerciale ) şi cu alte societăţi comerciale din mass-media şi din domeniul publicitar, iar contracte barter, de tipul celui încheiat cu societatea reprezentată de M.L. au fost încheiate şi cu alte publicaţii, deci nu a fost un caz singular, şi cu mult timp înaintea contractului încheiat cu societatea acestuia din urmă, aşa cum a menţionat şi instanţa de fond, conform actelor dosarului, respectiv, contract de închiriere încheiat între SC E. SA şi SC E. SRL (filele 434- 439 dos. instanţă de fond), act adiţional la contractul de închiriere din 31 ianuarie 2007 (fila 440 dos. instanţă de fond), act adiţional la contractul de închiriere din 31 ianuarie 2007 (fila 441 dos. instanţă de fond), contract de închiriere între SC E. SA şi SC M.C.M. SRL (filele 442-445 dos. instanţă de fond), anexa - P.S.I. la contractul din 31 ianuarie 2007 (filele 446-447 dos. instanţă de fond), proces verbal de reziliere al contractului de închiriere între SC E. SA şi SC C.M. SRL (fila 448 dos. instanţă de fond), act adiţional la contractul de închiriere din 24 aprilie 2005 între SC E. SA şi SC C.M. SRL (fila 449 dos. instanţă de fond), contract de închiriere între SC E. SA şi SC C.M. SRL (filele 450-452 dos. instanţă de fond), proces verbal de reziliere a contractului de închiriere din 01 decembrie 2000 între SC E. SA şi SC G.P. M. SRL (fila 453 dos. instanţă de fond), acte adiţionale între SC E. SA şi SC G.P. M. SRL (filele 454-457 dos. instanţă de fond), contract de închiriere între SC E. SA şi SC M. SRL Sucursala Cluj (filele 458-461 dos. instanţă de fond), contract de închiriere între SC E. SA şi SC M. SA (filele 462-466 dos. instanţă de fond), care se regăsesc şi în vol. V, VII Dosar nr. 6/D/P/2007.

Barterul - constituie o operaţiune comercială prin care se efectuează un schimb de mărfuri sau servicii având valori echivalente, eliminându-se transferul de sume de bani, între participanţi şi se realizează printr-un acord de barter şi implicit a contractului de barter, fiind consacrat de dreptul comercial şi uzitat pe piaţa comercială.

De altfel şi martorii P.V. şi P.G. au confirmat în calitatea lor de ziarişti că inculpatul, obişnuia să-şi facă reclamă firmelor sale în schimbul chiriei oferite unor întreprinderi media şi chiar şi martorele N.N. şi C.S. cunoşteau că a fost încheiat un asemenea contract de tip barter între SC E. SA reprezentată de către inculpat şi SC L. SRL, care edita “G.C.”

Mai mult, astfel cum a rezultat din probele administrate, “G.C.” a înlocuit în spaţiu o altă publicaţie, iar intermedierea în vederea încheierii contractului de închiriere a fost realizată de numitul D.F., fost director al „E.Z.", ediţia de Cluj.

Pe de altă parte, nu s-a dovedit de către parchet că M.L. a închiriat mai multe birouri, pentru alte publicaţii care i-ar aparţine sau care ar fi reprezentate de către acesta, de către firmele inculpatului, deşi la dosar există mai multe contracte de închiriere depuse atât în faza de urmărire penală, cât şi de judecată, dar care se referă la alte societăţi.

Obiectul contractului de închiriere pentru spaţii cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, încheiat între SC E. SA, în calitate de locator, reprezentată de către inculpat, director şi d-na M.E., director economic şi SC L. SRL, reprezentată de L.M. în calitate de administrator, în calitate de locatar, l-a constituit închirierea unui spaţiu în suprafaţă totală de 80 de mp, situat în imobilul corp clădire P+5 situat în Cluj -Napoca, având destinaţia birouri şi un spaţiu în parcarea păzită, (fila 58-64,vol. VIII, Dosar nr. 6/D/P/2007).

Chiria a fost stabilită de comun acord,adică 6 euro mp (spaţiu), +50 de euro /loc parcare, + T.V.A. lunar, iar contravaloarea chiriei spaţiului (a punerii la dispoziţie şi a folosinţei), care face obiectul contractului de închiriere, consta în asigurarea de către locatar a unui spaţiu de reclamă pentru locator în ziarul “G.C.” în valoare de 480 de euro + T.V.A., conform tarifelor de mare publicitate a cotidianului, fiind anexate şi facturile fiscale aferente. (filele 58-61, filei 62-128 vol. Vill, din Dosar nr. 6/D/P/2007).

Au fost încheiate de către SC E. SA şi alte contracte similare,menţionate cu titlu exemplificativ şi de către instanţa de fond, adică, contractul de închiriere între SC E. SA şi SC E. SRL prin care în schimbul asigurării spaţiului necesar în aceeaşi clădire, locatarul asigura spaţiu de publicitate locatorului în ziarul „E.Z. "ediţia de Transilvania în valoare de 500 dolari SUA + T.V.A. (2001-2005 inclusiv). De asemenea, prin contractul de închiriere dintre SC E. SA şi SC C.M. SRL sau dintre SC E. SA şi SC G.P.M. SRL, s-a asigurat spaţiu de funcţionare contra prestării de publicitate în ziarul „M.C." (2000-2009).

Este evident că, printr-un simplu calcul matematic, preţul chiriei era stabilit diferit la încheierea fiecărui contract, în funcţie de suprafaţa închiriată, astfel că pentru o suprafaţă de 221,16 mp de exemplu, chiria era stabilită la suma de 1.276 euro +T.V.A., (aşa cum rezultă din actul adiţional la contractul de închirire încheiat între între SC E. SA şi SC G.P. M. SRL filele 454-457 dos. instanţă de fond),şi în acest mod se explică diferenţa cuantumului chiriei calculată pentru suprafaţa de 80 mp închiriată societăţii lui M.L. (în sumă de 480 de euro +T.V.A. ), pe care parchetul a interpretat-o ca fiind modică.

În concluzie, nici sub această formă nu a fost dovedită finanţarea de către inculpat în accepţiunea art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 un grup infracţional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Conform art. 2 lit. b ) din aceeaşi lege, nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional, în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii din cadrul grupului.

Ca atare, rezultă că trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii pentru existenţa reală a unui grup infracţional organizat şi anume:

- grupul să fie format din trei sau mai multe persoane;

- acest grup să acţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat, ceea ce implică existenţa unei ierarhii prestabilite în cadrul grupului, o cunoaştere prealabilă a rolului fiecărui membru al grupului, existenţa anumitei planificări, organizări şi control;

- grupul infracţional să nu aibă caracter ocazional;

- existenţa unei coeziuni psihice între membrii grupului, aceştia trebuind să aibă încă de la început reprezentarea faptului că fac parte dintr-o grupare creată în scopul special comiterii unor infracţiuni grave, că există anumite reguli prestabilite care trebuie respectate, că fiecare are rolul său bine determinat;

- infracţiunile să fie comise în scopul obţinerii unui folos material;

Cu privire la atitudinea psihică, membrii grupului infracţional organizat trebuie să aibă reprezentarea că fac parte dintr-o grupare creată tocmai pentru comiterea unor infracţiuni grave, precum şi rolul şi atribuţiile pe care le au în cadrul grupului.

Este nefondată şi susţinerea parchetului în sensul că inculpatul cunoştea structura grupului infracţional şi modul lui de organizare.

Curtea va reţine în baza declaraţiilor inculpatului, că acesta îl cunoştea doar pe M.L. de mai mulţi ani, pe soţia acestuia M.A.M. a văzut-o doar o dată sau de două ori în decurs de câţiva ani, pe O.l. l-a întâlnit la serbarea unei zile de naştere, pe A.A. l-a cunoscut la tribunal pentru că a fost audiat în calitate de martor în prezentul dosar, iar pe G.A. şi P.D.C. şi M.A., V.D., C.A., nu îi cunoaşte.

Declaraţiile inculpatului sunt confirmate şi de declaraţiile martorilor ziarişti audiaţi, din care rezultă că nici ei şi nici membrii grupului nu-l cunoşteau pe inculpat, decât în calitate de persoană publică, nu cunosc date ca acesta să se fi implicat personal şi să fi coordonat activitatea redacţională urmărind un scop concret, după cum nici unul dintre ei nu a relevat ca activitatea grupului să fi fost derulată în folosul inculpatului, ori acesta să fi cunoscut scopul în care acţionau membrii grupului, aspecte pe care le-a constatat în mod corect şi instanţa de fond.

Ca atare, nu rezultă, raportat la cele expuse mai sus, că inculpatul ar fi cunoscut pe toţi membrii grupului infracţional, atribuţiile exacte ale acestora în cadrul grupului, modalitatea de operare, precum şi activităţile detailate ale grupului, perioada de timp în care au acţionat, scopul urmărit de aceştia,ori foloasele dobândite prin acţiunile întreprinse.

Fără suport probator, este şi susţinerea de către parchet, că inculpatul ar fi folosit publicaţiile trustului în interesul său personal, sau pentru obţinerea unor foloase materiale în mod ilicit.

Astfel, nu au fost indicate în mod concret ce foloase au fost obţinute, valoarea acestora, în ce context, la ce dată, care sunt persoanele fizice sau juridice prejudiciate de către inculpat, cu excepţia terenului în suprafaţă de 13.947 mp, situat în Cluj-Napoca, zona Complex U.T., menţionat de partea vătămată I.D. că ar fi fost dobândit prin comiterea infracţiunii de şantaj, (faptă care aşa cum se va menţiona la pct. ll.lit. b) nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni],

Infracţiunea de sprijinire a grupului infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 presupune furnizarea de asistenţă, de ajutor sau îndrumări în vederea săvârşirii infracţiunilor grave prevăzute de lege.

în cauză, nu s-a dovedit că inculpatul a avut vreo contribuţie care să faciliteze activitatea grupului sau să îl susţină material sau moral, în acest din urmă caz, în sensul unor consilieri, furnizări de informaţii, încurajări sau altele de acest gen.

Deoarece, în prezenta cauză din probele administrate nu a rezultat existenţa infracţiunii de sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat prev.şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, în mod corect instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului P.A.Z. în baza art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în sensul că această faptă nu există.

11. B. Cu privire la săvârşirea infracţiunii de şantaj, s-a reţinut în rechizitoriu în esenţă că, în perioada ianuarie-noiembrie 2006, inculpatul a determinat o campanie denigratoare prin intermediul publicaţiilor “trustului G.”, la adresa părţii vătămate D.I. şi a constrâns-o prin ameninţări, ce au constat în inducerea unei temeri că inculpatul are pârghiile necesare pentru ca să îi blocheze investiţiile părţii civile şi să îi cauzeze astfel pierderi de milioane de euro, să îi cedeze pentru suma derizorie de 10.000 de euro, un teren în suprafaţă de 13.947 mp, situat în municipiul Cluj-Napoca, în zona „între Lacuri",cu o valoare de circulaţie de 400.000 de euro, faptă care în opinia parchetului ar fi dovedită cu declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor N.M., P.R., D.F., C.S., P.l., O.C., M.J., C.A.V., C.V.F., F.C., V.F.,copiile Dosarului nr. 1326/2006 al Tribunalului Cluj, strămutat la Tribunalul Mureş, adică pe o probaţiune selectivă, administrată doar în faza de urmărire penală, însă care a fost indicată în cuprinsul motivelor de apel, (filele 12-17, 60-65, 66-69, 123-125, 168-169, 171-174, vol. l, 6-7, 80-81, 166-69, 123-125, 131-133, 135-136 vol. ll, Dosar nr. 6/D/P/2007).

Aşa cum rezultă din toate probele administrate, Curtea a reţinut că, ordinea cronologică a derulării stării de fapt este următoarea :

Într-o fază anterioară organizării licitaţiei, în vederea construirii unui ansamblu de tip „mall" în Cluj -Napoca, martorul M.N., care avea calitatea de preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj la acea dată, a încercat atribuirea directă, fără licitaţie a terenului din zona U.T, din Cluj-Napoca, către firma părţii civile D.l.,adică SC l.G. SRL în baza rezoluţiei preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, martorul S.R., arhitect şef al judeţului la acea dată, după identificarea terenului, a întocmit un referat de specialitate, iar ulterior Direcţia juridică a Consiliului Judeţean a întocmit un proiect de hotărâre pentru atribuirea directă a terenului către SC l.G. SRL iniţiativă care a fost respinsă, hotărându-se organizarea unei licitaţii, aspecte ce rezultă atât din declaraţia martorului S.R., declaraţia inculpatului cât şi din conţinutul unor articole de presă (filele 383 -384, 480 dos. inst. de fond, 320, 348-349 dos. inst. de apel )

În toamna anului 2005, Consiliul Judeţean Cluj, a organizat olicitaţie în scopul încheierii unui contract de asociere a terenului din zona Univers „T", din cartierul G., din Cluj-Napoca în vederea construirii unui ansamblu de tip „mall", licitaţie la care s-au înscris două societăţi comerciale, şi anume SC l.G. SRL laşi reprezentată de către partea civilă D.l. şi SC S.E.E. SRL Cluj, reprezentată de C.F. şi O.T. în baza împuternicirii emise de administratorul societăţii F.C. (filele 164-165, vol. ll, Dosar nr. 6/D//P/2007.

SC S.E.E. SRL a fost înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj sub nr. de ordine J/12/1028/2002 din 29 mai 2002 (filele 27-28, vol. 1V, Dosar nr. 6/D/P/20070 asociaţi în cote egale fiind F.C. şi M.D. L.L.C., cu sediul în SUA. Din declaraţiile inculpatului, precum şi ale martorilor F.C., V.F., F.Z., B.C., rezultă că iniţiativa constituirii SC S.E.E. SRL, a aparţinut inculpatului, iar în ipoteza intervenirii unei oportunităţi pentru realizarea unor investiţii imobiliare, conform unei înţelegerii verbale, dar care nu a fost concretizată într-un act oficial, inculpatul ar fi contribuit cu 25-50 la sută la capitalul social,iar profitul ar fi fost distribuit în baza unei convenţii scrise, în funcţie de amploarea proiectului. Inculpatul P.A.Z. a fost desemnat reprezentantul în România al unor investitori americani, aspect cunoscut de martorii indicaţi. Din avizul de prezenţă depus (filele 198,199 vol. l, Dosar nr. 6/D/P/2007] rezultă că, inculpatul P.A.Z. este reprezentantul acţionariatului M.D. L.L.C.. în consecinţă, în virtutea calităţii sale în cadrul M.D. L.L.C. şi a înţelegerii menţionate, inculpatul era interesat în promovarea intereselor SC S.E.E. SRL

După depunerea ofertelor la licitaţie, susţine parchetul, că inculpatul ar fi determinat o campanie denigratoare prin intermediul publicaţiilor “trustului G.”, la adresa părţii civile, însă fără a se menţiona titlul articolelor sau data apariţiilor, nici măcar în cuprinsul rechizitoriului din Dosar nr. 403/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj nu există asemenea menţiuni şi fără a exista probe concludente, utile şi pertinente în acest sens.

Partea civilă a declarat că nu cunoaşte cine a declanşat campania de presă negativă împotriva sa şi că doar bănuieşte că inculpatul ar fi acea persoană, dar nu are probe, iar cei care i-au relatat despre relaţia dintre inculpat şi „trustul G." se bazau pe faptul că trustul respectiv avea birourile închiriate de către firmele inculpatului. (file 324 dos. inst. de apel).

Probatoriului administrat în cauză, nu a confirmat faptul că, inculpatul ar fi exercitat prin intermediul lui M.L. un control asupra informaţiilor publicate în ziarele aparţinând trustului “G.”, control care s-ar fi concretizat şi prin faptul că ziariştilor, angajaţi ai ziarului li s-ar fi cerut să publice articole cu caracter calomnios, la adresa firmelor concurente cu cele ale inculpatului, inclusiv referitoare la adresa părţii civile, sau a firmelor acesteia, aşa cum s-a menţionat şi la pct. ll.A.l. din considerentele prezentei decizii.

Declaraţiile martorilor-ziarişti care au publicat articole referitoare la partea civilă relevă că o parte din articole au fost preluate din alte publicaţii din laşi şi Timişoara (I. şi B.). Astfel, martorul P.M. a arătat că a preluat şi publicat în ziarele trustului “G.” mai multe informaţii referitoare la afacerile părţii vătămate I.D., că a luat legătura cu un anume domn S. responsabil de acele informaţii, acesta constituind sursa articolelor publicate, (filele 133-134 dos. inst. de fond, filele 76-77 vol. l, Dosar nr. 6/D/P/2007). De altfel, martorul a arătat că îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor respective.

Şi martora N.N.N. a arătat că a scris despre firmele părţii vătămate I.D., dar că a publicat informaţii reale şi verificate personal, astfel că apreciază că nu au un conţinut calomnios sau denigrator, (dos. inst de fond fila 135). Nici martorii C.S., S.D., A.A., M.A. nu au declarat că inculpatul le-ar fi cerut să scrie într-un anume mod, despre partea civilă I.D., ori despre firmele sale. (filele 66-67, 94-96 91-93 vol. l, Dosar nr. 6/D/P/2007, filele 137-138 dos. inst. de fond, filele 332-333 dos. inst. de apel)

La dosarul instanţei de fond au fost depuse mai multe articole din diferite ziare din ţară sau preluate de pe internet, din care rezultă că s-au publicat diverse articole referitoare la partea civilă sau a firmelor acesteia . (filele 467-513 dos. inst. de fond)

Pe de altă parte chiar partea civilă I.A.D., cu ocazia audierii sale în faţa instanţei de apel (fila 312) a declarat că l-a contactat pe M.L. din proprie iniţiativă, pentru a-i prezenta proiectele sale şi să îl informeze că ar fi dorit cu ocazia publicării articolelor negative la adresa sa sau a firmelor sale, să i se fi luat punctul de vedere (adică dreptul la replică).

De asemenea, partea civilă a mai declarat că a avut iniţiativa încheierii unui contract de publicitate cu „trustul G.," pentru ca cetăţenii clujeni să fie informaţi corect despre derularea proiectelor sale, şi nu M.L. i-a impus să încheie un contract de publicitate cu SC l.M.C. SRL. S-a şi procedat la încheierea unui asemenea contract, însă partea civilă a specificat că „trustul G." nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile, în sensul de a face publicitate reală şi efectivă firmei sale, astfel că a şi reziliat acest contract, după arestarea ziariştilor.

De asemenea, după depunerea ofertelor de către cele două societăţi comerciale, martorul N.M. a încercat să îl contacteze pe inculpat de mai multe ori, prin intermediul martorului P.A., la acea dată viceprimar al municipiului Cluj-Napoca şi coleg de partid cu martorul, pentru a-i transmite inculpatului să îşi retragă oferta de la licitaţia menţionată mai sus, în schimb urmând să îi fie atribuite alte terenuri situate pe Calea T., respectiv lângă Liceul G.C., şi totodată în acest sens să se întâlnească cu inculpatul, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor P.A., F.Z., M.l., B.C., precum şi din declaraţiile inculpatului.

În acest context a avut loc la hotelul „V." din municipiul Cluj-Napoca, o întâlnire între martorul N.M. şi inculpatul P.A.Z., în cadrul căreia martorul i-a spus inculpatului că nu poate avea toate mall-urile din Cluj şi că îi vor fi atribuite alte terenuri în schimbul renunţării la licitaţie, propunere refuzată de către inculpat, care totodată a dedus din această poziţie exprimată de către martor, că SC S.E.E. SRL nu poate câştiga licitaţia.

După examinarea celor două oferte pe baza caietului de sarcini (vol. 1V, Dos nr. 6/D/P/2007), a fost anunţată societatea câştigătoare a licitaţiei, şi anume SC l.G. SRL, semnându-se la data de 31 ianuarie 2006 şi contractul de asociere, încheiat între SC U.T. SRL şi SC I.G. SRL (filele 141-152, vol. IV, Dosar nr. 6/D/P/2007).

Membrii comisiei de licitaţie : martorii C.S. (filele 80-81, vol. II, Dosar nr. 6/D/P/2007, fila 139 dos. inst. de fond ), P.I., (fila 98, vol. II, Dosar nr. 6/D/P/2007, fila 308, dos. inst. de fond) ),M.J. (filele 123-125, vol. ll, Dosar nr. 6/D/P/2007, fila 292 dos. inst. de fond), B.I. (filele 76-77, vol. II, Dosar nr. 6/D/P/2007, fila 343 dos. inst. de apel), M.P.(filele 85-86, vol. ll, Dosar nr. 6/D/P/2007, fila 342 dos. inst. de apel), C.O.V. (filele 95-97, vol. ll, Dosar nr. 6/D/P/2007, fila 344 dos. inst. de apel), T.V. (filele 129-130, vol. ll, Dosar nr. 6/D/P/2007, filele 345-346 dos. inst. de apel), T.M. ( filele 113-114, vol., Dosar nr. 6/D/P/2007, filele 329-330 dos. inst. de apel), M.L. (filele 126-128, vol. ll, Dosar nr. 6/D/P/2007, fila 3 47 dos. inst. de apel, S.R.C. (filele 140-141, vol. ll, Dosar nr. 6/D/P/2007, filele 348-349 dos. inst. de apel), respectiv cei ai comisiei de contestaţie a licitaţiei (martorii N.T. (fila 87, vol. ll, Dosar nr. 6/D/P/2007, fila 350 dos. inst. de apel), B.R., (fila 91,vol. II, Dosar nr. 6/D/P/2007, fila 351 dos. inst. de apel), K.Ş. filele 92-93, vol. II, Dosar nr. 6/D/P/2007, fila 352 dos. inst. de apel), S.A. (filelel00-101,vol. II, Dosar nr. 6/D/P/2007), Ş.G. fila 111-112, vol. ll, Dosar nr. 6/D/P/2007, filele 327-328 dos. inst. de apel), T.C. (fila 94, vol. II, Dosar nr. 6/D/P/2007), au declarat că nu au fost semnalate incidente procedurale cu ocazia derulării licitaţiei, nu au existat influenţări a rezultatului licitaţiei din partea nici unei persoane şi fiecare membru a stabilit individual punctajul pe baza caietului de sarcini.

Oricum, aşa cum a constatat şi instanţa de fond, derularea procedurilor licitaţiei, stabilirea punctajului, şi dacă desemnarea câştigătorului licitaţiei a fost corect stabilită nu fac obiectul prezentei cauze, astfel că este irelevant că inculpatul a purtat discuţii cu martorul Petran Ioan, preşedintele comisiei de licitaţie sau cu martorul M.J., membru al comisiei de licitaţie, deoarece martorii au arătat că inculpatul dorea doar să se asigure că licitaţia se va derula în mod corespunzător, având în vedere că de la deschiderea ofertelor trecuse un interval de timp de trei săptămâni, iar câştigătorul nu fusese anunţat, deşi în mod uzual o asemenea procedură nu durează atâta timp. (filele 292,308 dos. inst. de fond ).

Parchetul a achiesat părerilor personale exprimate de către unii membrii ai comisiei de licitaţie, în sensul că participarea SC S.E.E. SRL la licitaţie a fost doar formală, fără a urmări câştigarea licitaţiei, în urma consultării verbale cu inculpatul. Scopul organizării unei licitaţii este însă de a se depune cât mai multe oferte şi de a fi aleasă cea mai bună, iar atribuţiile membrilor comisiei se limitează la desemnarea unui câştigător în urma analizării ofertelor, fiind irelevante în prezenta cauză aprecierile personale exprimate în sensul menţionat.

Şi aprecierea a parchetului că, SC S.E.E. SRL a depus pentru licitaţie o ofertă net inferioară, excede cadrului legal, cu atât mai mult cu cât există la dosar depus un raport de constatare întocmit de către B.G., specialist şef serviciu D.N.A. (filele 359-382-dos. instanţă de fond) care relevă contrariul, iar autoritate judecătorească, care era abilitată să se pronunţe asupra acestei probleme era Tribunalul Mureş, respectiv Curtea de Apel Târgu-Mureş, dacă nu ar fi intervenit ulterior renunţarea la însăşi dreptul pretins de către SC S.E.E. SRL.

SC S.E.E. SRL, prin intermediul avocaţilor,în urma consultărilor verbale cu inculpatul, a formulat iniţial o contestaţie adresată Consiliului Judeţean Cluj (filele 1-2,vol. IV, Dosar nr. 6/D/P/2007), iar după respingerea acesteia, o acţiune în contencios administrativ ce a făcut obiectul Dosar nr. 1326/2006 al Tribunalului Cluj.(filele 4-14, vol. IX, Dosar nr. 6/D/P/2007).

Acest demers legal, a fost interpretat de către parchet, în sensul că de fapt SC S.E.E. SRL şi implicit inculpatul nu au avut intenţia de a câştiga licitaţia, ci de a contesta în instanţă rezultatul licitaţiei în scopul de a întârzia astfel construirea complexului de tip „mall", şi a acorda posibilitatea inaugurării mai întâi a mallul-ui „P." edificat de firma inculpatului.

Atâta timp cât legea conferă unei persoane fizice sau juridice dreptul de a promova o acţiune în instanţă, un asemenea demers nu poate fi apreciat ca fiind abuziv şi nefondat.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată, interesul putând fi atât privat, cât şi public, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său, sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, adresat altui subiect de drept.

Situaţia premisă intervenită, adică participarea la licitaţie a celor două societăţi, desemnarea câştigătoarei licitaţiei, atacarea rezultatului licitaţiei în instanţă, a plasat ambele părţi într-un impas, impunându-se urgent soluţii, pentru că în caz contrar s-ar fi declanşat consecinţe negative, concretizate în pierderi financiare pentru firmele acestora, adică partea civilă putea să piardă în instanţă licitaţia şi să nu mai poată rambursa creditul de la bancă sau să îi fie întârziate lucrările de construcţie a mall-ului,dar şi beneficiile ce urmau a fi obţinute, iar inculpatul să nu îşi poată finaliza proiectul „P." datorită controalelor efectuate, dar şi blocarea proiectului „E." din Bucureşti.

După promovarea acţiunii în contencios de către SC S.E.E. SRL s-a formulat o cerere de strămutare a cauzei de către avocaţii acestei societăţi având în vedere că una dintre părţi era Consiliul Judeţean Cluj, raportat şi la poziţia martorului M.N., preşedintele Consiliul Judeţean Cluj (la acea dată), cauza fiind strămutată la instanţele din Târgu-Mureş conform încheierii din 29 martie 2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţia de contencios administrativ şi fiscal, (fila 23, vol. lX, Dosar nr. 6/D/P/2007 ).

Prin încheierea din data de 9 iunie 2006 în Dosar nr. 2069/2006, al Tribunalului Mureş, a fost admisă cererea de suspendare a actului administrativ formulată de SC S.E.E. SRL în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Cluj şi SC l.G. SRL şi s-a dispus suspendarea executării dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Hotărârea Consiliul Judeţean Cluj din 19 ianuarie 2006. S-a dispus suspendarea executării procesului verbal din 19 decembrie 2005 al Comisiei de evaluare a ofertelor de asociere pentru construirea unui ansamblu de tip mall pe terenul în suprafaţă de 68.430 mp din cartierul G., Cluj-Napoca. S-a dispus suspendarea executării contractului de asociere din 31 ianuarie 2006 încheiat între cei doi pârâţi pe baza Hotărârii din 19 ianuarie 2006 emise de pârâtul Consiliul Judeţean Cluj. Suspendarea a fost dispusă provizoriu, până la soluţionarea irevocabilă a fondului cauzei. (fila 24 vol. IX, Dosar nr. 6/D//P/2007).

Poziţia critică vehementă adoptată de către parchet în cuprinsul rechizitoriului - pentru a motiva poziţia părţii civile în sensul că i s-ar fi creat o stare de temere, raportat la hotărârile judecătoreşti -privind soluţiile adoptate de către Tribunalul Mureş, respectiv Curtea de Apel Târgu-Mureş, sub aspect procedural şi material, induc percepţiei publice în mod nejustificat, suspiciuni asupra obiectivitătii şi imparţialităţii acestor instanţe ceea ce este inacceptabil.

După desemnarea câştigătorului licitaţiei, inclusiv după pronunţarea hotărârii de către Tribunalul Mureş, martorul N.M. a încercat din nou în mod repetat să ia legătura cu inculpatul şi să-i propună o înţelegere pentru stingerea litigiului din instanţă.

Astfel, martorul P.A., a declarat că martorul N.M. de mai multe ori i-a cerut să îi intermedieze o întâlnire cu inculpatul, spunându-i că în schimbul renunţării la proces îi va oferii inculpatului alte terenuri (pe Calea Turzii şi lângă Liceul G.C.), iar partea vătămată I.D. îi va face şi el o ofertă inculpatului, care nu poate fi refuzată,respectiv un alt teren. Totodată, a atras atenţia martorului P.A. că în cazul în care inculpatul îi va refuza propunerea de stingere a litigiului îi va crea probleme în derularea proiectelor imobiliare ale inculpatului, (filele 314-315 dos. inst de fond).

Martorul l.M., preşedintele clubului de fotbal C.F.R. Cluj, a arătat că şi prin intermediul său şi a altor persoane, martorul N.M. a încercat să ia legătura cu inculpatul, propunându-i în schimbul renunţării la acţiunea în justiţie diferite terenuri, în caz contrar proiectele imobiliare ale inculpatului urmând a întâmpina greutăţi. Şi acest martor a aflat de propunerea făcută inculpatului de a i se oferi un teren pe Calea T. şi altul în baza sportivă C.U.G. (filele 316-317 dos. inst. de fond).

Propuneri similare au fost făcute şi prin intermediul martorilor H.l. şi C.F. care, alături de martorii F.Z. şi B.C., cunoşteau şi ei de ofertele lansate de martorul N.M. pentru stingerea litigiului, precum şi că în caz de refuz intervenirea unor probleme a derulării proiectelor imobiliare ale inculpatului. (filele 309, 352, 293-294, 349-351, 320 dos. inst. de fond.

Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor menţionaţi, coroborate cu cele ale inculpatului, acesta a refuzat o perioadă de timp să se întâlnească cu martorul N.M., şi nu a dorit să încheie nici o înţelegere în vederea stingerii litigiului, refuz care rezultă din încercările repetate ale martorului N.M. de a-l contacta prin diverse persoane.

În contextul în care pe şantierul P. au fost demarate controale, iar proiectul E. a fost blocat prin hotărâre de guvern, inculpatul a acceptat în final o întâlnire cu martorul M.N.

Şi martorul E.l.,avocatul părţii civile I.D., avea cunoştinţă de încercările părţii vătămate şi ale martorului N.M. de a-l determina pe inculpat să renunţe la proces prin oferirea în schimb a unor terenuri. Astfel, martorul a arătat că partea vătămată a încercat o mediere cu inculpatul prin persoane importante, precum M.N. sau R.T., cunoscând inclusiv propunerea privind atribuirea către inculpat a terenului de pe Calea T. (filele 310-311, dos. inst de fond)

Întâlnirea inculpatului cu martorul M.N. a avut loc la “Vila T.” din Cluj-Napoca, discuţiile fiind auzite şi de martorul C.F., care se afla la o masă alăturată. De altfel, întâlnirea de la “Vila T.” nu e contestată de martorul N.M., doar conţinutul discuţiilor, dar care este probat prin declaraţiile martorilor menţionaţi care ştiau de oferta avansată inculpatului, precum şi de martorii care au luat cunoştinţă ulterior de aceste discuţii.

Astfel, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului, coroborată cu cea a martorului C.F., dar şi a martorilor menţionaţi, cu ocazia întâlnirii de la “Vila T.”,martorul N.M. i-a cerut inculpatului să renunţe la litigiul de pe rolul instanţei din Mureş având ca obiect licitaţia, iar în schimbul renunţării va primi un teren pe Calea T. şi totodată,partea vătămată îi va oferi un teren în baza sportivă C.U.G. din cartierul G., refuzul acceptării aducându-i noi probleme în derularea investiţiilor, (filele 293-294 dos. inst. de fond )

Această discuţie a fost adusă în scurt timp la cunoştinţa martorului M.I. care locuieşte aproape de “Vila T.” şi unde s-au deplasat inculpatul şi C.F. după întâlnirea cu N.M. De asemenea, această discuţie a fost adusă şi la cunoştinţa martorilor P.A.,B.C. în vederea stingerii litigiului şi F.Z., care la scurt timp l-a şi anunţat pe inculpat că avocatul părţii civile martorul l.E. l-a contactat telefonic pentru a stabili o întâlnire în vederea stingerii litigiului.

Ca atare, probele administrate relevă cu certitudine că nu inculpatul a solicitat terenul din baza sportivă C.U.G. pentru stingerea litigiului, ci oferta atribuirii acelui teren a fost lansată de martorul N.M. şi partea civilă D.I.

Analizând oferta primită din perspectiva intervenirii unor impedimente pentru continuarea investiţiilor sale demarate, despre care a fost avertizat de către martorul N.M., cu consecinţa unor pierderi financiare importante, inculpatul a luat hotărârea comunicată tuturor martorilor implicaţi de a accepta doar oferta de a stinge litigiul pentru terenul din baza sportivă C.U.G. şi stabilirea unei întâlniri.

La prima întâlnire care a avut loc la cabinetul avocaţial al martorului Farcaş Zoltan (şi care a sosit doar la finalul discuţiilor) au participat inculpatul, partea civilă şi martorii B.C., celălalt avocat al inculpatului şi l.E., avocatul părţii civile, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor şi ale inculpatului.

Astfel, cum arată martorii B.C. şi l.E., întâlnirea dintre inculpat şi partea vătămată era urmare a întâlnirii dintre inculpat şi matorul N.M.,de la “Vila T.”, termenii negocierii fiind prestabiliţi şi cunoscuţi de ambele părţi.

De altfel, ambii martori au arătat că imediat după ce inculpatul şi partea civilă au făcut cunoştinţă, aceasta din urmă a întrebat dacă „ne-am înţeles?", iar replica inculpatului a fost „dacă-i musai, cu plăcere", confirmându-se o înţelegere anterioară.

Tot din conţinutul declaraţiilor martorilor B.C. şi l.E., rezultă aşa cum de altfel a reţinut şi instanţa de fond, că nu inculpatul a solicitat terenul, ci partea civilă D.I. a lansat propunerea de a dona terenul din baza sportivă C.U.G. clubului de fotbal C.F.R. Cluj pentru stingerea litigiului.

Această propunere de efectuare a unei donaţii în schimbul renunţării la judecată nu a fost însă agreată de inculpat şi de avocaţii prezenţi, pe motiv că, clubul de fotbal nu era parte în proces.

Susţinerea de către parchet că inculpatul a solicitat terenul s-a bazat exclusiv pe declaraţiile părţii civile şi ale avocatei acesteia, martora P.R., care nu a participat la întâlnirea desfăşurată la cabinetul avocatului F.Z. unde părţile au ajuns la o înţelegere.

Pe de altă parte declaraţiile martorei P.R. au fost înlăturate, în mod pertinent de către instanţa de fond, fiind subiective, deoarece aceasta a manifestat un evident interes în cauză în susţinerea părţii civile I.D., câştigătorul licitaţiei organizate de Consiliul Judeţean Cluj condus la acea dată de martorul N.M., pentru că secretar general al Consiliului Judeţean Cluj era mama acestei martore, respectiv numita P.M.

Oricum, se poate observa că oferirea terenului din baza sportivă C.U.G. de către partea civilă rezultă nu numai din declaraţiile celor doi avocaţi martori direcţi, dar şi din celelalte probe care dovedesc că anterior acestei întâlniri s-au depus diligente pentru a-l contacta pe inculpat, cu propunerea de a stinge litigiul în schimbul atribuirii altor terenuri, unul oferit chiar de partea civilă I.D.

A doua întâlnire a avut loc la biroul inculpatului şi a avut ca scop stabilirea modalităţii concrete de încheiere a înţelegerii. Astfel, cum au arătat martorii prezenţi l.E., C.F., F.Z., B.C., la această întâlnire, partea civilă a prezentat schiţele bazei sportive C.U.G. şi personal a delimitat terenul din cadrul bazei ce urma să fie oferit contra stingerii litigiului, fiind ajutat şi de un topograf care a şi calculat preţul terenului.

Tot partea civilă a stabilit efectuarea unei vânzări-cumpărări a terenului, preţul total fiind de 250.000 de euro, din care suma de 10.000 de euro plătibilă, iar suma de 240.000 de euro compensată prin prestare de publicitate pe terenul Clubului de fotbal C.F.R. Cluj.

Cu privire la persoana care a stabilit preţul terenului şi deci al înţelegerii, deşi în rechizitoriu se susţine că ar fi fost inculpatul, instanţa de fond a reţinut în mod corect că în realitate acea persoană a fost partea civilă I.D., deoarece martorii care au participat personal la negocierile dintre părţi adică B.C., F.Z. şi l.E. confirmă acest aspect ale căror declaraţii se coroborează cu cele ale inculpatului.

De asemenea, susţinerile părţii civile I.D. în sensul că inculpatul i-ar fi impus preţul, pe de o parte nu sunt confirmate de nici o altă probă, declaraţia martorei P.R. este singulară, dar şi subiectivă totodată şi a relatat împrejurări cunoscute doar din discuţiile pe care le-a avut cu partea civilă, iar pe de altă parte sunt nesincere deoarece a declarat că nu a relatat nimănui despre „şantajul" la care a fost supus de către inculpat.

Nu în ultimul rând, partea vătămată a lansat în mod clar oferta unei donaţii, împrejurare dovedită, de unde rezultă că acesteia nu i s-a impus nici un preţ de către inculpat, iar iniţiativa modalităţilor de rezolvare a situaţiei conflictuale i-a aparţinut în exclusivitate.

Deşi prin rechizitoriu s-a susţinut că inculpatul a impus părţii vătămate un preţ derizoriu de 10.000 de euro, instanţa de fond a reţinut ca fiind dovedit faptul că partea civilă I.D. a cerut stingerea litigiului oferind în schimb cu titlu de donaţie terenul din baza sportivă C.U.G., iar ulterior pentru că inculpatul şi avocaţii nu au acceptat din cauza impedimentelor legale, a stabilit preţul terenului la suma de 250.000 de euro, din care 10.000 de euro plătibili, iar diferenţa de 240.000 de euro compensată prin servicii de publicitate. De altfel, nici partea civilă nu a invocat că cedarea terenului s-ar fi realizat pentru suma de 10.000 de euro, cum s-a susţinut în rechizitoriu, ci a indicat suma de 250.000 de euro, inclusiv în constituirea sa de parte civilă (filele 31,32 dos. inst. de fond).

În urma înţelegerii intervenite între inculpat şi partea civilă, în condiţiile reţinute în mod real de instanţa de fond, la un interval de câteva luni, au fost perfectate şi actele aferente, unele fiind redactate chiar de avocata părţii civile, martora P.R. şi care ulterior au fost autentificate la notar.

Aceste acte sunt următoarele: - Antecontract de vânzare cumpărare autentificat la notariat la data de 14 septembrie 2006 (filele 385-392 dos. inst. de fond) încheiat între SC B.C. SRL reprezentată de G.F.C. în calitate de promitent vânzător şi SC S.E.E. SRL reprezentată de O.C.,în calitate de promitent cumpărător. Obiectul contractului se referea la faptul că promitentul vânzător se obliga să vândă promitentului cumpărător baza sportivă situată în Cluj-Napoca, zona „între Lacuri", f.n., compusă din teren în suprafaţă de 13.947 mp, şi construcţii, proprietatea promitentului vânzător în baza procesului - verbal de adjudecare din 05 iunie 2006 şi a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 24 iulie 2006 şi pentru care a fost întocmită şi documentaţia cadastrală aferentă.

Promitentul vânzător se obliga să vândă promitentului cumpărător aceste imobile sub condiţia stingerii definitive şi irevocabile.ca urmare a renunţării de către SC S.E.E. SRL la toate drepturile subiective pretinse în faţa tuturor instanţelor de judecată, a tuturor litigiilor dintre SC S.E.E. SRL pe de o parte şi SC l.G. SRL, respectiv SC l.M.C. SRL, pe de altă parte având ca şi obiect nemijlocit şi /sau conex, direct sau indirect realizarea unui ansamblu multifuncţional de tip Mall, denumit în continuare Proiect, pe terenul din Parcul de Est, cartierul G., din municipiul Cluj-Napoca şi imobilul teren pe care se situează proiectul.

Preţul a fost stabilit la suma totală de 250.000 de euro fără T.V.A., plata sumei de 10.000 de euro urmând să fie efectuată la data semnării contractului în formă autentică, iar restul de preţ în sumă de 240.000 de euro urmând să se compenseze cu contravaloarea serviciilor de publicitate care urmau să se presteze de către promitentul-cumpărător către promitentul vânzător, conform contractului de publicitate care urma să fie încheiat între părţi cel mai târziu până la data de 22 septembrie 2006. Promitentul cumpărător se obliga să stingă prin renunţare la toate drepturile materiale şi procesuale pretinse în faţa tuturor instanţelor de judecată faţă de SC l.G. SRL şi SC l.M.C. SRL.

Totodată se obliga să renunţe ca în urma hotărârilor ce se vor pronunţa să renunţe la exercitarea oricărei posibile căi de atac prevăzute de legislaţia română, şi că nu va face nici un alt demers pe cale extrajudiciară nici pe cale administrativă, nici în faţa unei autorităţi şi sau organizaţii care ar avea ca scop afectarea în mod direct sau indirect realizarea Proiectului.

Semnarea contractului autentic a fost condiţionată de renunţarea la judecată în forma menţionată mai sus de către SC S.E.E. SRL, iar în caz contrar şi dacă nu se respectau termenele stabilite în acest sens, s-a prevăzut şi obligarea SC S.E.E. SRL la plata unor daune interese în cuantum de 2.000.000.de euro către SC B.C. SRL.

Contractul de vânzare -cumpărare, a fost autentificat la notariat la data de 16 noiembrie 2006. (filele 48-51, vol. l Dosar nr. 6/D/P/2007), deci după ce s-a luat act de renunţarea la drepturile pretinse (05 octombrie 2006) de către SC S.E.E. SRL.

- Tranzacţia încheiată la data de 14 septembrie 2006, autentificată la notariat, între SC S.E.E. SRL, reprezentată de către O.C., SC l.G. SRL, reprezentată de către D.I.A. SC l.M.C. SRL reprezentată de către D.I.A. şi SC B.C. SRL, reprezentată de către I.G. avea ca obiect stabilit ca părţile în vederea obţinerii avantajelor reciproce stabilite în cuprinsul tranzacţiei să colaboreze pe deplin în vederea aducerii la îndeplinire a obiectului acestei tranzacţii, părţile convenind să stingă orice litigiu aflat pendinte între părţi la data semnării tranzacţiei, să preîntâmpine şi să nu demareze ulterior nici un alt proces, litigiu direct sau indirect care ar putea interveni ulterior între părţi, având ca obiect nemijlocit şi /sau conex, direct sau indirect, proiectul descris în preambul (filele 393-399, dos. inst. de fond).

- Renunţarea la judecată autentificată din 14 septembrie 2006, exprimată de către SC l.M.C. SRL la judecata recursului care face obiectul Dosar nr. 632/2006 al Curţii de Apel Târgu-Mureş cu termen la data de 26 septembrie 2006, recurs pe care îl promovase această societate împotriva încheierii pronunţate de Tribunalul Mureş în Dosar nr. 2069/2006 (filele 400-401 dos. inst. de fond ).

- Renunţarea la judecată autentificată din 14 septembrie 2006,exprimată de către SC l.G. SRL cu privire la judecata recursului care face obiectul dos. nr. 632 /2006 al Curţii de Apel Târgu-Mureş cu termen la data de 26 septembrie 2006, recurs pe care îl promovase această societate împotriva încheierii pronunţate de Tribunalul Mureş în Dosar nr. 2069-2006 (filele 402-403 dos. inst. de fond).

- Renunţarea la judecată autentificată din 14 septembrie 2006 exprimată de către SC S.E.E. SRL cu privire la la drepturile deduse judecăţii şi respectiv la judecarea cauzei care face obiectul dosarului iniţial al Dosar nr. 1326/2006 al Tribunalului Cluj, având ca obiect acţiunea în contencios administrativ pentru anularea licitaţiei, completată şi extinsă la data de 30 martie 2006, cauză care a fost strămutată la Tribunalul Mureş fiind înregistrată sub nr. 2069/2006, şi care a mai fost precizată, completată şi extinsă la data de 23 iunie 2006 .(filele 404-405 dos. inst de fond )

- Renunţarea la judecată autentificată din 14 septembrie 2006 exprimată de către SC S.E.E. SRL cu privire la drepturile deduse judecăţii şi respectiv la judecarea cauzei ce face obiectul Dosar nr. 2908/2006 al Tribunalului Mureş având ca obiect cererea de ordonanţă preşedinţială (filele 406-407 dos. inst. de fond)

- Declaraţia autentificată din 14 septembrie 2006, pe propria răspundere a SC S.E.E. SRL, în sensul exprimării acordului cu renunţarea la judecată oricăruia dintre recurenţii la judecata recursului care face obiectul Dosar nr. 632/2006 al Curţii de Apel Târgu Mureş, (fila 408 dos. inst. de fond).

În baza acestor acte, prin Decizia nr. 713 din 05 octombrie 2006 a Curţii de Apel Târgu-Mureş în Dosar nr. 632/2006 s-a luat act de renunţarea la însăşi dreptul pretins de reclamanta SC S.E.E. SRL în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Cluj şi SC l.G. SRL laşi, hotărâre irevocabilă. (fila 85, vol. IX, Dosar nr. 6/D/P/2007).

De asemenea, s-a încheiat şi contractul de publicitate din data de 01 noiembrie 2006 între SC S.E.E. SRL şi SC B.C. SRL, constând în promovarea imaginii acestei societăţi pe terenul clubului de fotbal C.F.R. Cluj, (filele 409-413, dos. inst. de fond)

Instanţa de fond în mod corect a reţinut că publicitatea a fost efectiv prestată, aşa cum rezultă din fotografiile depuse la dosar şi care surprind imagini din unele meciuri de fotbal televizate, ori diferite evenimente ale clubului de fotbal, din acestea rezultând promovarea SC B.C. SRL (filele 418-436 dos. inst. de fond).

Nu se poate face abstracţie nici de faptul că, SC B.C. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 782 a devenit proprietara bazei sportive C.U.G. şi deci al terenului în cauză, numai la data de 24 iulie 2006, deci după ce acţiunea în contencios administrativ a fost promovată în instanţă. (filele 48-51, vol. l, Dosar nr. 6/D/P/2007.

Infracţiunea de şantaj în opinia parchetului, s-ar fi comis sub aspectul laturii obiective prin două modalităţi:

B.l.- printr-o campanie denigratoare de presă la adresa părţii civile I.D. exercitată de către inculpat prin intermediul publicaţiilor “trustului G.”

B.2.- prin constrângerea părţii civile, prin ameninţări, ce au constat în inducerea unei temeri părţii civile D.I., că inculpatul are pârghiile necesare pentru ca să îi blocheze investiţiile acesteia şi să îi cauzeze astfel pierderi de milioane de euro şi ca atare, să îi cedeze pentru suma derizorie de 10.000 de euro, un teren în suprafaţă de 13.947 mp, situată în municipiul Cluj-Napoca, în zona „între L.", cu o valoare de circulaţie de 400.000 de euro.

Potrivit art. 194 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de şantaj, constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă pentru a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.

În cazul acestei infracţiuni sunt încălcate primordial relaţiile sociale referitoare la libertatea persoanei, şi anume libertatea morală,în scopul de a se obţine un beneficiu, fapta fiind în esenţă o formă mai gravă a infracţiunii de ameninţare.

Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de şantaj presupune o constrângere exercitată asupra unei persoane, adică impunerea ca acea persoană să facă sau să nu facă ceva împotriva voinţei acesteia.

Constrângerea trebuie exercitată prin violenţă, (modalitate care nu a fost invocată în prezenta cauză) sau ameninţare şi de natură a produce celui împotriva căruia se exercită o stare de temere .

Ameninţarea implică exercitarea de către făptuitor a unui act de natură să inducă victimei temerea că, în viitor,ea, soţul ei sau o rudă apropiată urmează să suporte un rău, constând în săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare, temere care o pune în situaţia de a nu mai avea resurse psihice necesare pentru a rezista constrângerii.

Dacă ameninţarea, în raport cu condiţiile concrete, nu era susceptibilă de a produce victimei o asemenea temere, elementul material al infracţiunii de şantaj nu este realizat.

Astfel, răul cu care se ameninţă trebuie să fie injust, de aceea ameninţarea cu realizarea unui drept împotriva celui ameninţat prin folosirea unei căi legale, chiar dacă acesta ar expune pe cel ameninţat la anumite consecinţe păgubitoare, nu este aptă de a produce temerea pe care legiuitorul a reglementat-o.

Din starea de fapt reţinută de instanţă, nu a rezultat ca inculpatul P.A.Z. să fi determinat o campanie de presă denigratoare sau să o fi ameninţat pe partea civilă D.I.

Partea civilă totodată a declarat că nu a fost supus unor ameninţări sau violenţe din partea inculpatului (fila 318 dos. inst. de apel), însă momentul în care s-a simţit presionat a fost atunci când au intervenit problemele juridice datorate promovării contestaţiei la licitaţie şi au continuat articolele denigratoare la adresa sa. (fila 318 dos. inst. de apel)

Determinarea de către inculpat a campaniei denigratoare de presă prin intermediul publicaţiilor « trustului Gazeta » împotriva părţii civile, aşa cum s-a menţionat mai sus nu a fost dovedită, iar pe de altă parte o asemenea modalitate,nici nu se poate circumscrie laturii obiective a infracţiunii de şantaj, care se realizează doar prin violenţă (fizică) sau ameninţare.

Declaraţiile părţii civile, confirmate şi de declaraţiile martorilor şi a inculpatului, relevă că inculpatul i-ar fi spus părţii civile că va întreprinde demersurile necesare pentru continuarea proceselor în instanţă,cu privire la licitaţia privind construirea unui ansamblu de tip « mall », în cartierul G. din municipiul Cluj-Napoca.

Această modalitate de exprimare a inculpatului, adică promovarea unei acţiuni în instanţă şi continuarea proceselor nu constituie o ameninţare, în accepţiunea art. 194 C. pen., iar inculpatul nu a urmărit să îi creeze părţii vătămate o stare de temere.

Sunt superflue susţinerile parchetului, bazate exclusiv pe declaraţiile martorilor M.N., care a încercat de mai multe ori intermedierea unor întâlniri cu inculpatul pentru a-l determina să renunţe la licitaţie, iar ulterior la litigiul din instanţă prin oferirea unor terenuri în schimb, şi P.R. a cărei declaraţie a fost înlăturată, fiind dovedită subiectivitatea acesteia, în sensul că inculpatul ar avea influenţă asupra instanţelor din Târgu-Mureş şi astfel ar avea pârghiile necesare pentru a bloca părţii civile investiţiile şi cauzarea unor prejudicii de milioane de euro, iar aceste supoziţii,care de altfel nu au fost probate, i-ar fi creat părţii civile o stare de temere de natură a o alarma.

La stabilirea aptitudinii ameninţării de a alarma, trebuie să se aibă în vedere şi persoana celui ameninţat, calităţile sale subiective, gradul său de pregătire profesională şi starea psihică în care s-a găsit în momentul comiterii faptei.

Ori, partea civilă D.I., aşa cum rezultă din C.V.-ul acestuia depus la dosar este licenţiat în economie şi administrarea afacerilor (filele 154-155, vol. V., Dosar nr. 6/D/P/2007) şi a mai participat la realizarea unor proiecte de tip „Mall" şi în alte zone ale ţării, deci cunoştea procedurile ulterioare unei licitaţii, adică posibilitatea atacării în instanţă a rezultatului, iar pe de altă parte, acesta a beneficiat de asistenţa juridică din partea unei case de avocatură, astfel că raportat la aceste aspecte, nu se poate aprecia că i s-ar fi cauzat o stare de temere, ca urmare a continuării acţiunilor demarate în instanţă de către inculpat.

Ca atare, nu subzistă infracţiunea de şantaj sub aspectul laturii obiective, pentru că elementul material al infracţiunii nu este realizat.

De asemenea,tot partea civilă a declarat că dacă avocatul său nu i-ar fi recomandat posibilitatea încheierii unei tranzacţii pentru rezolvarea situaţiei intervenite între cele două firme, nu s-ar fi gândit la o asemenea modalitate de rezolvare a situaţiei, fiind decizia sa personală de a încheia tranzacţia, deci nu a fost influenţat şi nici ameninţat de inculpat şi nici nu se poate susţine că ideea tranzacţiei i-a aparţinut inculpatului, aşa cum a interpretat parchetul. (fila 317 dos. inst de apel

Nu se poate face abstracţie nici de faptul că inculpatul nu a încercat vreodată să o contacteze pe partea civilă nici personal, nici prin intermediul altor persoane, dimpotrivă inculpatul fiind cel pe care atât martorul M.N., cât şi partea civilă au încercat de mai multe ori să îl contacteze ori personal, ori prin intermediul martorilor care au fost audiaţi, pentru a-l convinge iniţial să îşi retragă oferta de la licitaţia organizată, iar ulterior pentru oferirea unor alte terenuri în schimbul renunţării la procesele intentate pentru anularea licitaţiei câştigate de firma părţii civile.

Se remarcă deci şi lipsa intenţiei inculpatului de a o şantaja pe partea civilă, lipsind şi latura subiectivă a infracţiunii de şantaj.

Nu s-a făcut nici dovada obţinerii unui folos injust de către inculpat, în contextul în care terenul a fost achiziţionat cu suma de 250.000 de euro de către SC S.E.E. SRL, reprezentată de administratorul O.C., care a declarat că asupra sa pentru nu a exercitat nici o persoană presiuni pentru încheierea contractului, şi în prezent această societate este proprietara terenului sportiv, iar inculpatul aşa cum s-a mai menţionat nu deţine vreo calitate oficială în această societate.

În contextul celor expuse mai sus, rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective, astfel că, instanţa de fond în mod corect a pronunţat o soluţie de achitarea a inculpatului P.A.Z. în baza art. 10 litd) C. proc. pen. prin prisma probelor de la dosar.

III. În concordanţă cu soluţia de achitare a inculpatului P.A.Z., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în mod corect instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă concretizată în suma de 100.000. de euro, reprezentând daune morale formulată de către partea civilă D.I.A.

IV. Nu este oportună nici solicitarea formulată de către parchet a confiscării de la inculpat a sumei de 400.000. de euro pentru motivele arătate la punctul 1.3 din considerentele prezentei decizii şi care nu se mai impun a fi reiterate.

În contextul tuturor considerentelor expuse mai sus, Curtea, în baza art. 379 pct 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva sentinţei penale nr. 178 din 16 aprilie 2010 pronunţată în Dosar nr. 4411/117/2009 al Tribunalului Cluj.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală şi solicitând desfiinţarea hotărârii instanţei de fond, casarea deciziei atacate şi în rejudecare, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii şi confiscarea sumei de 400.000 euro.

Au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 şi 18 C. proc. pen. înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, cât şi prin prisma cazurilor de casare care, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, constată că recursul formulat de Parchet este nefondat.

Deşi Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică- nu a formulat nicio critică legată de acest caz de casare.

De altfel, nici prima instanţă, nici cea de apel nu au schimbat încadrarea juridică a faptelor propusă prin Rechizitoriu, iar în motivele de recurs se solicită de către Parchet, condamnarea inculpatului P.A.Z. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. - s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare- Curtea constată că nu este incident.

Eroarea gravă de fapt desemnează un viciu în stabilirea situaţiei de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanţă între modul cum acestea au fost percepute şi analizate în hotărâre.

Discordanţa între percepţia judecătorului şi conţinutul real al probelor trebuie să fie evidentă, adică să fie sesizabilă imediat, întrucât încalcă regulile logicii, ale naturii.

Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu priveşte dreptul suveran de apreciere a probelor ci, exclusiv, discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.

Înalta Curte constată că cele reţinute de instanţă ca situaţie de fapt corespund conţinutului probelor administrate în cauză.

De asemenea, motivarea instanţelor privind inexistenţa infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi cea privind neîndeplinirea elementelor componente ale laturii subiective şi a celei obiective în cazul infracţiunii de şantaj este pertinentă şi corectă.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat, urmând ca statul să suporte cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj împotriva Deciziei penale nr. 45 A din 11 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Definitivă.

Pronunţată m şedinţă publică, azi 10 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1488/2012. Penal. Plângere împotriva...  ICCJ. Decizia nr. 1615/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1488/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs