ICCJ. Decizia nr. 1615/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1615/2012
Dosar nr. 6327/121/2010
Şedinţa publică din 16 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 427 din 24 mai 2011, Tribunalul Galaţi, secţia penală, a admis cererea de rejudecare a cauzei penale ce formează obiectul Dosarului penal înregistrat sub nr. 6740/121/2007 al Tribunalului Galaţi, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 289 din 26 mai 2009, cerere formulată de condamnatul C.J.S. în conformitate cu dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen.
Potrivit art. 5221 alin. (2) raportat la art. 406 alin. (1) C. proc. pen., a anulat sentinţa penală nr. 289 din 26 mai 2009 a Tribunalului Galaţi şi, în consecinţă:
A fost condamnat petentul (condamnat) C.J.S. la o pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a 11-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) si art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
A aplicat art. 71 si art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii provizorii în Italia în vederea predării către România, începând de la data de 24 februarie 2010, precum şi durata executată de la 4 mai 2010 lăzi.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi art. 1003 C. civ., petentul a fost obligat, în solidar cu inculpatul E.A.C. la plata sumei de 1.523,26 lei, cu titlu de despăgubiri civile, în favoarea părţii civile spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. A.A." Galaţi şi a sumei de 8.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, în favoarea părţii civile M.N. Restul pretenţiilor civile au fost respinse.
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la petentul-condamnat.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că petentul a solicitat rejudecarea cauzei, învederând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, cu referire la imposibilitatea de a se prezenta în instanţă, întrucât în perioada în care a fost judecat şi condamnat în lipsă era arestat în altă cauză în Italia.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 289 din 26 mai 2009, pronunţată în Dosar nr. 6740/121/2007, Tribunalul Galaţi a condamnat inculpatul C.J.S. la o pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. pen., pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul E.A.C. la o pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat.
În latură civilă inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata de despăgubiri civile, respectiv a sumei de 1.523,28 lei în favoarea unităţii spitaliceşti şi a sumei de 8.000 lei daune morale în favoarea părţii civile M.N..
În fapt, s-a reţinut că, în data de 22 iulie 2005, în jurul orelor 1800, martorul T.O. stătea de vorba cu mai mulţi vecini, între care şi martorul M.S., în faţa blocului M din Cartierul M. În apropiere, respectiv în gradina blocului, pe o bancă, jucau cărţi partea vătămată M.N. şi martorii B.M.G., C.I., B.l., C.D.T., T.C. şi T.A.
La un moment dat, pe lângă martorul T.O. a trecut inculpatul C.J.S., persoană cunoscută în cartier, cu care, în urmă cu ceva timp, martorul avusese un conflict legat de faptul că acesta din urmă accidentase cu maşina pe cineva.
Ajungând în dreptul martorului T.O., inculpatul l-a înjurat şi scuipat, instigându-l să vină către el pentru a se bate.
Martorul a răspuns doar verbal provocării, moment în care, de pe banca unde juca cărţi, s-a ridicat partea vătămată M.N. şi a strigat la inculpat să-1 lase în pace pe martorul T.O. şi să-şi vadă de treabă. Inculpatul C.S. şi-a continuat deplasarea şi, în mers, a înjurat-o şi a ameninţat-o pe partea vătămată. După acest incident partea vătămată şi martorii şi-au văzut fiecare de activităţile lor.
Inculpatul a mers la domiciliu şi, hotărât să se răzbune pe partea vătămată, a cerut inculpatului E.A.I. să îi însoţească. Cu cei doi au mers şi făptuitorii P.G.D., M.D.O. şi A.F. De la locuinţa sa, inculpatul C.J.S. a luat o bâtă de baseball pe care a ascuns-o la spate, sub haină. Inculpatul E.A.C. a luat asupra sa o rangă metalică, pe care a ascuns-o pe lângă corp. Cu toţii s-au deplasat la bloc, loc în care, în gradină, jucau cărţi partea vătămată şi martorii.
Ajunşi în zonă, din grup s-a desprins inculpatul C.J.S. şi s- a apropiat de bancă, punând mâna pe braţul martorului B.I.
În momentul în care martorul s-a întors, inculpatul a realizat că acesta nu este cel pe care îl caută şi s-a apropiat de partea vătămată M.N., l-a ridicat de braţ în picioare şi, fără să-i spună ceva, l-a lovit cu pumnul în zona feţei.
Partea vătămată a încercat să-i spună ceva, însă inculpatul C.J.S. a scos bâta de sub tricou şi a lovit-o pe partea vătămată, care se întorsese cu spatele pentru a fugi, în spate şi în ceafă.
Partea vătămată a fugit, ocolind banca, după ea fugind şi inculpaţii C.J.S. şi E.A.C. şi, în fugă fiind, partea vătămată a fost lovită cu ranga metalică de inculpatul E.C., o singura dată, în partea stângă a capului, cu intensitate. Partea vătămată a îngenuncheat, dar nu a căzut jos şi a reuşit să-şi continue deplasarea către scara blocului în care locuia.
Inculpaţii au continuat să alerge după partea vătămată şi, în faţa blocului în care locuia, partea vătămată a fost ajunsă şi lovită peste corp de către cei doi inculpaţi, în lovirea părţii vătămate neimplicându-se şi făptuitorii P.G.D., M.D.O. și A.F.
În final, partea vătămată a reuşit să se ridice şi a fugit în apartament, locuinţa sa fiind situată la parter.
Văzându-l pe martorul T.O. care tocmai se pregătea să intre în scara blocului, inculpaţii şi făptuitorii şi-au concentrat atenţia asupra acestuia.
Martorul T.O. a reuşit să intre în scara blocului şi a început să ţină uşa de la intrare în scara blocului, pentru a nu permite accesul agresorilor, în ajutorul martorului sărind şi martorul Moldoveanu Sandu, fratele părţii vătămate.
În această busculadă, martorul T.O. a reuşit să prindă bâta de baseball a inculpatului C.J.S. şi a aruncat apoi cu ea după inculpat.în continuare, inculpaţii şi făptuitorii au părăsit zona de conflict.
Pentru că se simţea foarte rău, partea vătămată a fost condusă la spital, unde s-a intervenit chirurgical. Prin raportul de constatare medico-legală s-a concluzionat că leziunile produse părţii vătămate au pus în pericol viaţa acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.
Sentinţa a rămas definitivă prin neapelare.
Analizând cererea de rejudecare formulată de condamnatul C.J.S., instanţa de fond a constatat că, în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, aceasta este întemeiată şi urmează a fi admisă. Pentru rejudecarea cauzei s-a fixat termen de judecată la 01 aprilie 2011. La termenul din 03 mai 2011, până la începerea cercetării judecătoreşti, respectiv până la citirea rechizitoriului, condamnatul a declarat că recunoaşte săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi a solicitat ca judecata să se facă doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.Acesta a precizat însă că este de acord să achite sumele cu care părţile vătămate s-au constituit părţi civile.
Instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului C.J.S. care, la data de 22 iulie 2005, împreună cu o altă persoană, în loc public, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat părţii vătămate M.N. lovituri repetate cu o bâtă peste corp şi în zona capului, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime conform alin. (7) al art. 3201 C. proc. pen., gradul de pericol social concret al infracţiunii, apreciat în raport de modalitatea şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită, dar şi de persoana şi conduita inculpatului, care este tânăr şi nu se află la primul impact cu legea penală, fiind şi recidivist.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, criticile privind greşita admitere a cererii de rejudecare a cauzei şi de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., precum şi obligarea în solidar a inculpaţilor la despăgubiri civile.
Prin Decizia penală nr. 189/A din 29 august, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a înlăturat dispoziţia potrivit căreia, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi art. 1003 C. civ., petentul condamnat C.J.S., în solidar cu inculpatul E.A.C., să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă „Sf. A.A." Galaţi suma de 1.523,28 lei cu titlu de despăgubiri civile şi părţii civile M.N. suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale şi a dispus, în baza aceloraşi texte de lege, ca aceste sume să fie plătite de petentul condamnat C.J.S.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut că apelul este fondat numai sub aspectul celui de al doilea motiv, în raport de împrejurarea casării hotărârii de condamnare, privindu-l pe inculpatul E.A.C., şi trimiterea cauzei instanţei de fond, în vederea administrării de probe.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, invocând cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 3859 pct. 171 şi 18 C. proc. pen., însă, în faţa instanţei de recurs procurorul, la termenul din data de 19 martie 2012 a precizat că restrânge motivele de recurs formulate, susţinând numai cazul de casare prev de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Procurorul a precizat că decizia instanţei de apel este nelegală numai în ceea ce priveşte menţinerea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. în cazul rejudecării cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 5221 C. proc. pen., motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a ambelor hotărâri şi, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, pentru ca judecata să se desfăşoare cu respectarea principiilor prevăzute de art. 6 §3 lit. d) din C.E.D.O.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 5221 alin. (1) C. proc. pen.,Jn cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului."
În ceea ce priveşte procedura de rejudecare, în conformitate cu prevederile art. 522 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la rejudecarea în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare, dispoziţiile privind procedura revizuirii cuprinse în art. 404 - 408 din acelaşi cod, inclusiv dispoziţiile art. 405 alin. (1), se aplică în mod corespunzător, iar potrivit art. 405 alin. (1) C. proc. pen., rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedură privind judecata în primă instanţă.
Reprezentantul Ministerului Public a criticat decizia atacată apreciind că în mod greşit au fost menţinute dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., întrucât rejudecarea cauzei după extrădare este o completare a procedurii desfăşurate în lipsa condamnatului, fiind astfel depăşit termenul până la care se putea cere judecarea în procedura simplificată.
Doctrina penală a stabilit că procedura simplificată prev. de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. este pe deplin aplicabilă şi în cazul rejudecării speciale prevăzută de art. 5221 C. proc. pen.
Pe de o parte, procedura simplificată de judecare a cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei reprezintă un veritabil beneficiu acordat inculpatului dispus să îşi recunoască vinovăţia şi probele administrate în faza de urmărire penală. Orice inculpat are posibilitatea de a uza de acest drept pe care legea ii pune la dispoziţie. Acest drept este recunoscut şi inculpatului judecat şi condamnat în lipsă care solicită rejudecarea sa potrivit art. 5221.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 3201 se încadrează în prevederile Titlului II, Cap. II din Partea specială a C. proc. pen. ce reglementează regulile de judecată în primă instanţă. Or, atâta vreme cât legiuitorul nu a înţeles ca aplicabilitatea acestor prevederi speciale să fie exceptate în situaţia rejudecării prevăzute de art. 5221, acest drept nu poate fi îngrădit în mod arbitrar celui ce solicită şi i se încuviinţează rejudecarea.
Nu în ultimul rând, raportat la finalitatea cererii de rejudecare aplicarea art. 3201 se răsfrânge în mod benefic asupra situaţiei inculpatului rejudecat cu privire la individualizarea cuantumului sau a modalităţii de executare a pedepsei. De altfel, cu privire la admisibilitatea aplicării procedurii de judecată simplificată prevăzută de art. 320 în cazul rejudecării potrivit prevederilor art. 5221 practica judiciară recentă a instanţei supreme s-a pronunţat în sens afirmativ (Decizia nr. 3369/2011 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția penală).
În consecinţă, în procedura de rejudecare în caz de extrădare dispoziţiile art. 320: C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, sunt aplicabile, întrucât constituie reguli de procedură privind judecata în primă instanţă.
În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., conform cu care hotărârea este supusă casării în situaţia în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, instanţa de recurs constată că s-a dat eficienţa cuvenită criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., dispoziţiilor prev. de art. 3201C. proc. pen., precum şi faptului că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, acesta aflându-se în situaţia prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., referitoare la recidiva postexecutorie, în raport de pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2801 din 25 noiembrie 1998 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la data de 7 decembrie 1998, astfel cum rezultă din fişa de cazier (fila 16 dosar fond).
Constatând, aşadar, că pedeapsa a fost în mod just individualizată, atât ca întindere, cât şi ca mod de executare, critica formulată de Ministerul Public este neîntemeiată.
În consecinţă, pentru motivele expuse, conform art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 189/A din 29 august 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privindu-l pe condamnatul C.J.S., ca nefondat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 189/A din 29 august 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe condamnatul C.J.S.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1495/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1794/2012. Penal → |
|---|
