ICCJ. Decizia nr. 1488/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1488/2012
Dosar nr. 1633/59/2011
Şedinţa publică din 09 mai 2012
Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 363/PI din 19 decembrie 2011 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul A.l. împotriva Referatului nr. 355/VI11/1/2011 întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara la data de 21 octombrie 2011.
A obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub nr. 1633/59 la data de 07 noiembrie 2011, petentul A.l. a solicitat soluţionarea legală a plângerii sale, motivând că procurorul, soluţionând plângerea sa penală, a exclus actele probatorii încălcându-se prev. art. 62 C. proc. pen. şi art. 263 C. pen., favorizând criminalii şi complicii acestora, a urmărit împiedicarea participării la proces, a omis sesizarea organelor judiciare,favorizând criminalii şi complicii acestora.S-a mai susţinut că s-a adoptat rezoluţia cu nerespectarea unor hotărâri judecătoreşti şi că s-a refuzat cercetarea infracţiunilor de tentativă de omor cu probe materiale şi acte probatorii.
Examinând plângerea petentului s-a constatat acesta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:Potrivit prevederilor art. 2781, alin. (1) C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei de ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror se poate face plângere la instanţa de judecată în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a plângerii formulate în condiţiile prev. de art. 277 şi art. 278 C. proc. pen. Din examinarea textului menţionat mai sus s-a constatat că pentru a fi admisibilă o plângere adresată instanţei de judecată în condiţiile prev. de art. 2781C. proc. pen. se cere condiţia expresă ca aceasta să vizeze actele emise de procuror respectiv rezoluţie sau ordonanţă prin care să se dispună scoaterea de sub urmărire penală, clasarea sau încetarea urmăririi penale. Din actele de la dosar s-a constatat că petentul a formulat o plângere penală împotriva magistraţilor judecători N.A., B.L., B.G. din cadrul Curţii de Apel Timişoara şi a magistratului procuror E.B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, însă procurorul D.N.A. care a analizat plângerea, a considerat că nu se impune efectuarea urmăririi penale a intimaţilor, menţionaţi de petent în plângerea penală, pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, întrucât acesta nu a descris faptele concrete care să impună efectuarea de cercetări şi verificări de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Timişoara, astfel că s-a emis doar un referat prin care s-a dispus clasarea lucrării.
Prin urmare, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus respingerea plângerii petentului ca inadmisibilă, în baza art. 2781, alin. (8) lit. a) C. proc. pen..
Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări C. proc. pen., de natură a contribui la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi suprimarea unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva hotărârilor pronunţate în procedura prevăzută în art. 2781 C. proc. pen.
În acest sens, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Aceste modificări au impus inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziţii tranzitorii, care se regăsesc în dispoziţiile art. 24.
În privinţa căilor de atac, singura normă tranzitorie se regăseşte în alin. (1) al art. 24, iar aceasta stabileşte, cu claritate, drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunţării hotărârii ce se doreşte a fi atacată.
Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia legea procesual penală este de imediată aplicare, cât şi spiritului Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.
În consecinţă, constatând că în speţă sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 19 decembrie 2011, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că această hotărâre este definitivă, menţiune existentă de altfel atât în minuta, cât şi dispozitivul sentinţei atacate.
În această situaţie, întrucât petiţionarul a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, recursul cu care a fost învestită, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul A.l. împotriva sentinţei penale nr. 363/PI din 19 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1487/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1495/2012. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
