ICCJ. Decizia nr. 1599/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din data de 8 mai 2012 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondate cererile de ridicare/ modificare a controlului judiciar formulate de inculpații M.I. și M.O. De asemenea în baza art. 168 C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea împotriva măsurii de instituire a sechestrului asigurător formulată de inculpatul M.O.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut că argumentele expuse de inculpați în cuprinsul cererii cu referire la atitudinea corespunzătoare adoptată în față organelor judiciare, stadiul procedurilor, situația familială dificilă, precum și perspectiva redusă de a-și găsi un loc de muncă în județul Bacău, nu pot constitui temeiuri relevante de natură a justifica ridicarea controlului judiciar sau modificarea obligațiilor impuse de instanța care a acordat liberarea provizorie.
Curtea a mai apreciat că cererile celor doi inculpați apar ca neîntemeiate, raportat la presupunerea rezonabilă și a indiciilor temeinice, precum și a datelor existente din care ar rezulta că inculpații au comis infracțiunile pentru care au fost condamnați la prima instanță.
De asemenea nu a fost primit nici argumentul relativ la egalitatea de tratament între toate persoanele inculpate în cauza de față.
împrejurarea că față de doi dintre inculpații din cauză s-au modificat obligațiile impuse prin hotărârea prin care s-a admis cererea de liberarea sub control judiciar, nu constituie un temei care să justifice admiterea cererilor formulate de inculpați, în considerarea faptului că situația inculpaților din cauza pendinte este diferită.
Având în vedere că inculpații petenți sunt cetățeni străini, existând riscul de fugă al acestora în străinătate, Curtea a apreciat că această împrejurare constituie un argument rezonabil de menținere a controlului judiciar impus acestora.
Referitor la plângerea împotriva măsurii de instituire a sechestrului asigurător formulată de inculpatul M.O., Curtea a respins-o ca nefondată raportat la presupunerea rezonabilă și a indiciilor temeinice, precum și a datelor existente din care ar rezulta că inculpatul a comis infracțiunile pentru care au fost condamnat la prima instanță, arătând că menținerea măsurii asigurătorii instituite asupra unor sume de bani aparținând inculpatului, este oportună și necesară pentru realizarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, în situația în care soluția de condamnare pronunțată în cauză va rămâne definitivă.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate și admiterea cererilor de modificare a controlului judiciar pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri motiv pentru care ele nu vor mai fi reluate.
înalta Curte constată că prin motivele scrise de recurs, cei doi recurenți inculpați au atacat încheierea numai sub aspectul dispoziției de respingere a cererii de modificare a controlului judiciar nefăcându-se referire și la dispoziția de respingere a plângerii împotriva măsurii de instituire a sechestrului asigurător.
De altfel, nici în concluziile orale susținute în fața înaltei Curți, motivele de recurs nu au fost completate cu privire și la dispoziția instanței de apel de respingere a plângerii împotriva măsurii de instituire a sechestrului asigurător.
Ca atare, considerându-se învestită legal numai cu recursurile declarate împotriva dispoziției de respingere a cererii de modificare a controlului judiciar din încheierea din data de 8 mai 2012, înalta Curte examinând recursurile prin prisma dispozițiilor art. 3856alin. (3) și art. 38514 C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
înalta Curte constată că prin încheierea din 16 septembrie 2010 a Tribunalului Bacău s-a admis propunerea procurorului D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților M.O. și M.I. pentru o perioadă de 29 de zile.
Pentru a dispune arestarea preventivă instanța a avut în vedere probatoriul administrat până în acel moment în baza căruia s-a constatat că există indicii temeinice care formează convingerea că inculpații au comis infracțiunile de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 modificată și art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003.
Prin încheierea din 16 noiembrie 2010, Tribunalul Bacău, în baza art. 1608a alin. (2) C. proc. pen. a admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații M.O. și M.I., dispunând punerea în libertate provizorie a fiecărui inculpat.
Conform art. 1608a alin. (3), art. 1602alin. (3) și art. 1602alin. (31) lit. c), f) C. proc. pen. pe timpul liberării provizorii s-a stabilit ca fiecare inculpat să respecte următoarele obligații: să nu depășească limitele teritoriale ale județului Bacău decât în condițiile stabilite de instanță; să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanță ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, respectiv Poliția Onești, potrivit programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de ceilalți coinculpați (cu excepția petenților care sunt frați și locuiesc împreună) cu care a comis fapta, martori, experți și să nu comunice cu acestea direct sau indirect; să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia au săvârșit fapta.
în temeiul art. 1602alin. (32) C. proc. pen. s-a atras atenția fiecărui inculpat asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea obligațiilor stabilite mai sus, în sensul că în cazul încălcării cu rea-credință a acestora se va revoca liberarea provizorie și se va lua măsura arestării preventive.
Față de activitatea infracțională a inculpaților, care au fost surprinși de autoritățile române când au introdus o singură dată în țară țigări fără timbru, de lipsa antecedentelor penale instanța a apreciat că este oportună instituirea controlului judiciar în sarcina acestora.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție -D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Bacău, recurs care a fost respins prin Decizia penală nr. 748 din data de 19 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
Prin încheierea din data de 8 mai 2012 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondate cererile de ridicare/modificare a controlului judiciar formulate de inculpații M.I. și M.O.
în acord cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului statuează că exercițiul drepturilor consacrate de Convenție poate fi limitat cu îndeplinirea a trei condiții esențiale:
- limitarea să fie prevăzută de legea națională în materie, să urmărească un scop legitim, să fie necesară într-o societate democratică.
Această din urmă condiție este supusă unei cerințe adiacente, respectiv ca limitarea recunoscută și aplicată să fie proporțională cu scopul legitim urmărit prin instituirea ei.
în cauză este de observat că obligațiile și interdicțiile impuse de instanță după punerea în libertate a inculpaților constituie garanții în sensul Convenției, iar proporționalitatea între ingerința produsă și scopul urmărit este respectată întrucât răspunde nevoii sociale de prezentare a inculpaților la instanța de judecată pe toată perioada procedurii.
Prin urmare, inculpații nu pot invoca necesitatea protejării exclusive a intereselor personale, în detrimentul procesului penal, care trebuie să se desfășoare în mod continuu, fără întreruperi nejustificate, pe o perioadă rezonabilă de timp. De aceea, câtă vreme nu se poate reține o violare a drepturilor protejate în substanța lor, motivele invocate de inculpați nu pot fi primite, aceștia asumându-și obligațiile specifice controlului judiciar odată cu formularea cererii și neputând absolutiza importanța unor chestiuni ce țin de viața privată, în încercarea de a se sustrage controlului judiciar.
Ridicarea controlului judiciar instituit în sarcina unor persoane cu privire la care există indicii temeinice că au săvârșit infracțiuni de contrabandă nu doar contravine eticii și moralei justiției, dar face ca însăși ideea de justiție să cadă în derizoriu.
De asemenea, prin raportare la exigențele art. 5 parag. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu se impune modificarea și cu atât mai mult ridicarea controlului judiciar, câtă vreme restrângerea dreptului la libera circulație se fondează pe motive pertinente și suficiente a o justifica și nu contravine dispozițiilor legale.
Pertinența și suficiența acestor motive trebuie privită în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportări la prevederile art. 136 C. proc. pen. știut fiind că o măsura preventivă nu mai poate fi considerată legitima atunci când nu se învederează a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal sau pentru a preîntâmpina sustragerea inculpatului de la judecata ori de la executarea pedepsei.
în acord cu instanța de apel, înalta Curte consideră că cererile de ridicare, în principal, respectiv modificare în subsidiar, a controlului judiciar nu pot fi acceptate, având în vedere că inculpații sunt cetățeni străini, existând riscul de fugă al acestora în străinătate, argument rezonabil de menținere a controlului judiciar impus acestora. Tot astfel, faptul că doi coinculpați cercetați în aceeași cauză au obținut modificarea controlului judiciar nu poate constituit temei în admiterea prezentelor cereri, știut fiind faptul că, pe de o parte, practica judiciară nu este izvor de drept iar, pe de altă parte, situația juridică a inculpaților M.O. și M.I. este diferită de cea a coinculpaților.
Pentru aceste considerente, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, recursurile inculpaților.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1014/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 138/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
