ICCJ. Decizia nr. 1014/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 103 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Caraș-Severin a fost condamnat inculpatul G.F.G. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71,art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.
în baza art. 14,art. 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ. (1381-1395 actualul C. civ.), a fost obligat inculpatul G.F.G., față de partea civilă J.I. la plata sumei de 10.000 lei - daune morale.
Au fost respinse ca nedovedite celelalte pretenții solicitate de partea civilă J.I.
în baza art. 17,art. 346 C. proc. pen., 998-999 C. civ. (1381-1395 actualul C. civ.), a fost obligat inculpatul, față de părțile civile minore D.G.D. și D.C.R. (prin reprezentant legal - tutore J.I.), la plata sumei de 10.000 euro (sau echivalentul în lei la momentul plății efective) pentru fiecare, cu titlul de daune morale și la plata sumei de 150 lei (pentru fiecare) cu titlul de prestație periodică - de la data săvârșirii faptei - 13 iunie 2011 și până la majoratul minorilor sau terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani.
Din studiul actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul G.F.G. a cunoscut-o pe victima D.T.G. din Hunedoara și au stat în anumite perioade în concubinaj la locuința inculpatului din Bucova, jud. Caraș-Severin.
în data de 26 mai 2011, inculpatul s-a întors din Italia, iar în data de 28 mai 2011 a plecat la Hunedoara pentru a o aduce acasă pe concubina sa, D.T.G. De la acea dată și până în data de 13 iunie 2011 cei doi au stat împreună la locuința inculpatului din satul Bucova, împreună cu membrii familiei acestuia, și anume mama și copiii săi.
în data de 10 iunie 2011, cei doi s-au certat pentru că concubina și-a lăsat cartea de identitate la Hunedoara, neputând să plece împreună cu inculpatul în Italia. Concubina i-a spus inculpatului că a trăit cu un alt bărbat în Hunedoara, iar inculpatul a lovit-o peste față de mai multe ori și, pentru că nu i-a spus totul despre relațiile pe care le-a avut cu acest bărbat, a ieșit din cameră, luând din apropiere o bucată de lemn, groasă de cca. 3-4 cm și o lungime de 40-50 cm, după care a revenit în cameră. Victima fiind așezată pe pat, inculpatul a lovit-o cu această bucată de lemn peste picioare și mâini, repetat, insistând să-i spună totul despre ce fel de relație a avut cu bărbatul din Hunedoara. Spunându-i că a făcut perversiuni sexuale cu acest bărbat, inculpatul s-a enervat și a lovit-o puternic cu pumnul în zona toraco - abdominală. Apoi i-a spus că se va gândi dacă vor mai rămâne împreună și a ieșit din cameră.
în data de 13 iunie 2011, victima D.T.G. a plecat la Hunedoara pentru a-și lua buletinul. Din probele administrate nu a rezultat însă că aceasta a fost în ziua respectivă la Hunedoara, revenind acasă în jurul orelor 18,00, fără carte de identitate. Fiind în bucătărie împreună cu inculpatul pentru a servi masa, aceasta a leșinat la un moment dat, căzând. Inculpatul a ridicat-o și a pus-o pe pat, încercând să-i acorde ajutor, iar mama inculpatului a chemat ambulanța, cadrele medicale de pe ambulanță constatând decesul.
Din raportul medico-legal din 22 august 2011, avizat de I.M.L. Timișoara, a rezultat că moartea victimei D.T.G. a fost de natură violentă, ea datorându-se politraumatismului soldat cu: traumatism cranio-cerebral și facial (hematom subdural, mici contuzii în trunchi cerebral și multiple echimoze și excoriații faciale) și traumatism traco-abdominal (fracturi sterno-costale, hematom hepatic rupt, hematom subcapsular și retroperitoneal și ruptură rinichi drept complicat în evoluție cu șoc traumatic și hemoragic. S-a apreciat că leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu și sau de corpuri dure, asociată, cu mare probabilitate, cu compresiune toraco - abdominală. Aspectul morfologic al leziunilor externe, al hematomului subdural subacut și al hematoamelor fibrino-hematice hepatice și perirenal dreapta relevă că leziunile au o vechime de 3-5 zile anterior decesului. Ruptura hematomului hepatic descris la diagnosticul anatomo - patologic macroscopic s-a putut produce în doi timpi, cu existența unui interval liber între traumatism și ruptura capsulei hepatice la acest nivel. S-a concluzionat că moartea poate data din 13 iunie 2011.
Din analiza acestui act a rezultat că leziunile cauzate victimei au o vechime de 3-5 zile, anterior decesului, că acestea puteau fi produse numai de către inculpat, întrucât cei doi au fost împreună în acea perioadă, precum și faptul că aceste leziuni au avut o intensitate deosebită, producând politraumatism cu traumatism cranio-cerebral, în special, fracturile sterno-costale, rupturile hepatice și de rinichi, fiind cauzate și prin compresiune toraco-abdominală.
în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut în parte săvârșirea faptei penale. Astfel, deși acesta a susținut că nu a lovit victima în mod repetat și cu intensitate în zona toraco-abdominală sau cranio-cerebrală, totuși leziunile nu puteau fi produse de alte persoane, atât timp cât victima nu a părăsit locuința inculpatului și nici de către membrii familiei acestuia cu care a fost în relații bune. Atât din declarația inculpatului, cât și din declarația martorilor audiați în faza de urmărire penală a rezultat faptul că victima a venit de la Hunedoara, împreună cu inculpatul, la sfârșitul lunii mai 2011 și nu a mai plecat după aceea la Hunedoara, fiind agresată în data de 10 iunie 2011 de către inculpat. Astfel, s-a apreciat că există legătură de cauzalitate între agresiune și decesul victimei la data de 13 iunie 2011, întrucât decesul a survenit ca urmare a leziunilor cauzate în data de 10 iunie 2011.
Fiind audiat în instanță, inculpatul G.F.G. a arătat că se prevalează de dispozițiile art. 3201alin. (7) C. proc. pen., în sensul că recunoaște în totalitate faptele și încadrarea lor juridică, își însușește probatoriul administrat în faza de urmărire penală, însă nu este de acord să plătească daunele civile solicitate.
Toate aspectele învederate mai sus, precum și declarația inculpatului, au confirmat faptul că victima D.T.G. a decedat ca urmare a leziunilor cauzate de către inculpat la data de 10 iunie 2011. Dată fiind declarația făcută de inculpat în fața completului de judecată, instanța de fond și-a însușit starea de fapt descrisă de organul de urmărire penală și recunoscută în totalitate de inculpat, stare probată prin coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală cu recunoașterea de către inculpat în cursul cercetării judecătorești, conturându-se astfel trăsăturile constitutive ale infracțiunii de omor.
Pentru această faptă, care prezintă un pericol social deosebit de ridicat și care a avut drept urmare suprimarea vieții unei persoane apropiate inculpatului, respectiv concubina acestuia, dar și raportat la dispozițiile art. 3201alin. (7) C. proc. pen., instanța de fond a apreciat că o pedeapsă al cărei cuantum să fie orientat spre minimul special (proporționalizat ulterior aplicării dispozițiilor art. 3201C. proc. pen.), respectiv de 8 ani închisoare cu executare în condițiile prevăzute de art. 71 și 64 C. pen., este în măsură să contribuie la reeducarea și reintegrarea socială a inculpatului, la formarea unei atitudini corecte din partea acestuia față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, îndeplinindu-se totodată cerințele scopului preventiv al acesteia. Prima instanță a apreciat totodată că forma de executare a pedepsei principale și cuantumul acesteia sunt de natură să răspundă scopului educativ și coercitiv urmărit prin aplicarea unei pedepse, interesul general al societății fiind nu doar acela de a se evita pe viitor riscul producerii unor fapte similare, ci și cel de reintegrare socială a vinovatului după ispășirea pedepsei.
în ceea ce privește latura civilă a cauzei dedusă judecății, prin coroborarea întregului material probator administrat, prima instanță a constatat că pretențiile materiale și morale solicitate sunt admisibile în parte, în sensul că într-adevăr se impune obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice în favoarea minorilor rămași fără mamă, după cum se impune repararea prin echivalent a suferințelor psihice cauzate de decesul victimei.
în privința daunelor materiale, Tribunalul Caraș-Severin a considerat că este evidentă necesitatea acordării unei sume de bani periodice fiecăruia dintre cei doi copii minori, starea lor de necesitate durând până la împlinirea vârstei majoratului sau după caz până la terminarea studiilor (fără a fi depășită limita de vârstă de 25 de ani), însă respectiva sumă trebuie proporționalizată nu doar în funcție de necesitățile minorilor, ci și de posibilitatea inculpatului. în consecință, luându-se ca valoare de calcul venitul minim pe economie și aplicându-se cota de împărțire cuvenită unui număr de doi copii, prima instanță a apreciat ca adecvată acordarea unei prestații lunare de câte 150 lei în favoarea fiecăruia dintre minori, prelungită în timp până la momentele enunțate mai sus.
Tot în privința daunelor materiale, prima instanță a constatat că cele solicitate de partea civilă J.I. sunt nedovedite, nefiind administrate niciun fel de probe prin care să fie dovedită efectuarea lor nu doar în cuantumul solicitat, ci însăși din punct de vedere al existenței cheltuielilor respective; prin urmare solicitările privind această categorie de daune au fost respinse.
Pe de altă parte, daunele morale solicitate de partea civilă J.I. au fost apreciate ca exagerate, apreciindu-se că suferințele cauzate membrilor familiei victimei D.T.G. justifică obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei față de partea civilă J.I. și a sumei de câte 10.000 euro (plătibili în această formă sau prin echivalent monedă românească) fiecăruia dintre minorii D.D.G. și D.C.R. La stabilirea acestor cuantumuri s-a avut în vedere amploarea suferinței prilejuită de dispariția fiicei, respectiv mamei acestor părți civile, precum și necesitatea acordării unei consolări pentru schimbarea inerentă a modului de viață în continuare. Proporționalizarea acestor sume s-a făcut pe baza existenței inerente a unei suferințe legitime cauzate părților de pierderea unei persoane atât de apropiate, acordarea unei compensații fiind legitimă, nefiind administrate probe concludente care să dovedească existența unui prejudiciu superior de natură morală.
împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei în infracțiunea de omor, arătând că își asumă răspunderea juridică doar pentru infracțiunea de vătămări cauzatoare de moarte.
Prin decizia penală nr. 18/ A din 6 februarie 2012, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând, a înlăturat aplicarea disp. art. 64 lit. c) C. pen.
Instanța de prim control judiciar a reținut că fapta inculpatului a fost corect încadrată în disp. art. 174 C. pen., însă sentința atacată este netemeinică sub aspectul aplicării disp. art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară și accesorie, întrucât față de natura infracțiunii comise de inculpat, nu se impune și aplicarea pedepsei complementare și accesorie, prevăzută de acest articol, care constă în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii.
împotriva deciziei penale nr. 18/ A din 6 februarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.F.G., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen., iar în subsidiar, reținerea de circumstanțe atenuante judiciare - lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră și reducerea pedepsei.
în drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe disp. art. 3859pct. 14 și 17 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu recunoașterea inculpatului în fața primei instanțe s-a dat o corectă încadrare juridică a faptei acestuia în disp. art. 174 C. pen.
în fapt, la data de 10 iunie 2011, inculpatul a lovit-o pe concubina sa D.T.G., în mod repetat, cu o bucată de lemn, precum și cu mâinile peste corp, producându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia în 13 iunie 2011.
Potrivit raportului medico - legal din 22 august 2011, avizat de I.M.L. Timișoara, moartea victimei D.T.G. a fost violentă, ea datorându-se politraumatismului soldat cu: traumatism cranio-cerebral și facial (hematom subdural, mici contuzii în trunchi cerebral și multiple echimoze și excoriații faciale) și traumatism toraco-abdominal (fracturi sterno-costale, hematom hepatic rupt, hematom subcapsular și retroperitoneal și ruptură rinichi drept complicat în evoluție cu șoc traumatic și hemoragic. S-a apreciat că leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu și sau de corpuri dure, asociată, cu mare probabilitate, cu compresiune toraco-abdominală. Aspectul morfologic al leziunilor externe, al hematomului subdural subacut și al hematoamelor fibrino-hematice hepatice și perirenal dreapta relevă că leziunile au o vechime de 3-5 zile anterior decesului. Ruptura hematomului hepatic descris la diagnosticul anatomo-patologic macroscopic s-a putut produce în doi timpi, cu existența unui interval liber între traumatism și ruptura capsulei hepatice la acest nivel. S-a concluzionat că moartea poate data din 13 iunie 2011.
Infracțiunea de omor se deosebește de cea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte sub aspectul laturii subiective, prin aceea că infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. este o infracțiune praeterintenționată, ce presupune atât intenția în ceea ce privește fapta de lovire sau vătămare corporală, cât și culpa - în ceea ce privește moartea victimei.
în cazul omorului, făptuitorul acționează cu intenția directă sau indirectă de a ucide.
Pentru delimitarea celor două infracțiuni este deci necesară determinarea poziției psihice cu care a acționat făptuitorul, care se apreciază în fiecare caz în parte în raport de instrumentul folosit de făptuitor, regiunea corpului lovită, numărul și intensitatea loviturilor, raporturile dintre infractor și victimă anterioare săvârșirii faptei, atitudinea infractorului după comiterea acesteia.
în speță, inculpatul a lovit victima, ce era concubina sa, cu o bucată de lemn groasă de cca. 3-4 cm și cu o lungime de 40-50 cm., i-a aplicat acesteia lovituri repetate și de mare intensitate în zona cranio-cerebrală și toracă-abdominală, cauzându-i traumatism cranio-cerebral și facial, precum și traumatism toraco-abdominal (fracturi sterno-costale, hematom hepatic rupt, hematom subcapsular și retroperitoneal și ruptură rinichi drept acestea putând fi cauzate și prin compresiune toraco abdominală.
Leziunile de violență s-au putut produce, potrivit raportului de expertiză medico - legală prin lovire cu și de corpuri dure, asociată cu mare probabilitate, cu compresiune toraco-abdominală.
Toate acestea demonstrează că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată raportat la criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea de săvârșire, datele care evidențiază persoana inculpatului - cu o atitudine procesuală oscilantă, cunoscut cu antecedente penale, acesta fiind condamnat în mai multe rânduri, fapt ce denotă perseverența sa infracțională.
în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțe atenuante, atitudinea sa sinceră în fața instanței fiind deja valorificată în procedura prev. de art. 3201C. proc. pen.
Față de cele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, iar în baza art. 38516 rap. la art. 381 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 14 iunie 2011 la zi.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1016/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1599/2012. Penal → |
|---|
