ICCJ. Decizia nr. 1794/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1794/2012
Dosar nr. 172/42/2011
Şedinţa publică din 28 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 251 din 15 noiembrie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, printre altele, cererea de revizuire formulată de condamnaţii C.N., F.I., M.M. şi G.D.
A obligat revizuenţii la plata unei sume de câte 800 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel Piteşti a reţinut, în esenţă că, condamnaţii C.N., F.I., M.M. şi G.D. au solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 51/F din 20 mai 2008 pronunţată în dosarul nr. 4444/46/2005 (număr în format vechi 515/P/2005) al Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze de minori şi de familie, hotărâre prin care C.N. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen. şi art. 292 C. pen.; F.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen., art. 291 alin. (3) C. pen., art. 26 rap la art. 215 alin. (2) C. pen. şi art. 292 C. pen.; M.M. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen., art. 291 alin. (3) C. pen., art. 26 rap la art. 215 alin. (2) C. pen. şi art. 292 C. pen.; G.D. trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. a fost achitată in temeiul disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen.; tuturor condamnaţilor pentru pedepsele rezultante s-a făcut aplicarea disp. art. SâiC. pen.++++
Sub aspectul laturii civile a dispus anularea actelor false, repunerea părţii civile Federalcoop Constanta în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunilor.
Hotărârea a fost recurată iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţia penală prin Decizia nr. 981/18 martie 2009 pronunţată în dosarul nr. 5144/1/2008 a admis recursurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi ale inculpaţilor, modificând decizia
3
instanţei de fond în sensul că în baza art. 246 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (l lit. a)) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (l lit. e)) C. pen. a condamnat-o pe inculpata G.D. la pedeapsa de 3.000 RON amendă; în baza art. 11 pct. 2 lit. a)) rap.la art. 10 lit. d)) C. proc. pen. a achitat pe inculpaţii Ghivu, Marin şi Fotin pentru săvârşirea infracţiunea prev. de art. 292 C. pen.; în baza art. 334 C.p.p. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii prev. de art. 215 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 214 alin. (2)C. pen., pentru inculpatul Chivu şi încadrarea juridică a infacţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 214 alin. (2) C. pen., pentru inculpaţii M.M. şi F.I., dispunând condamnarea celor 4 inculpaţi la câte 3 ani închisoare şi a menţinut dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, precum şi celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Revizuenţii au invocat incidenţa art. 394 alin. (l lit. c)) C. proc. pen., cu excepţia revizuentei G.D. care a invocat în plus şi disp. art. 394 alin. (l lit. a)) C. proc. pen.
S-a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 309/P/2003 din 4 martie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, după o prealabilă înţelegere, inculpaţii C.N. şi Boca Maranda in calitate de reprezentanţi legali ai Consumcoop Constanţa la data de 20 iunie 2003 au procedat la modificarea Deciziei nr. 209 din data de 4 iunie 1973 şi autorizaţiei pentru executare de lucrări nr. 32520 din data de 6 octombrie 1974 privind imobilul din Palazul Mare atestând nereal pe aceste documente, iar apoi împreună cu învinuiţii F.I. şi M.M. asociaţi la Marion John SRL Constanţa au îhncheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public Doina Gheorghe sub nr. 1965 din data de 20 iunie 2003 deşi Consumcoop Dobrogea nu deţinea documente din care să rezulte că este proprietara imobilelor respectiv Hanul Amzacea - restaurant (ca si clădire) şi terenul în suprafaţă de 970,09 mp., printre altele invocându-se şi protocolul din data de 18 mai 1992 din care rezulta că proprietarul construcţiei este Federalcoop.
S-a reţinut că revizuenţii au susţinut că prin declararea nulităţii Protocolului încheiat la data de 18 mai 1992 între Federalcoop Constanţa şi Consumcoop Constanţa ar fi incident cazul prevăzut de art 394 alin. (l lit. c)) C. proc. pen.
în dovedirea afirmaţiilor au depus în copie ordonanţa nr. 847/P/2007 din 22 august 2008 a Parchetului de pe lângă
4
Tribunalul Constanţa prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. a învinuitei Frâncu Aurelia, aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 RON şi conform art. 245 alin. (l lit. c))C. proc. pen. urma să fie sesizată instanţa de judecată pentru a proceda la anularea actului fals, soluţie rămasă definitivă după ce s-au exercitat căile de atac prevăzute de art. 2781 C. proc. pen. prin Decizia penală nr. 85 din data de 30 ianuarie 2009 pronunţată în dosarul nr. 20938/212/2008 de către Tribunalul Constanţa - Secţia penală (filele 28-38); încheierea din 25 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa- Secţia comercială în dosarul nr. 375/118/2007 prin care s-a dispus sesizarea Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa în vederea efectuării de acte de cercetare penală împotriva numitei Frâncu Aurelia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată incriminată de disp. art. 72 C. pen.; Sentinţa civilă nr. 496/Com/19 iunie 2009 a Tribunalului Constanţa - Secţia comercială prin care s-a constatat nulitatea absolută integrală a actului intitulat "Protocol" încheiat la data de 18 mai 1992 între Federalcoop Constanţa şi Consumcoop Constanţa, precum şi Decizia civilă nr. 26/Com/l 1 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ambele pronunţate în cauza înregistrată sub nr. 375/118/2007.
S-a reţinut că revizuenta G.D. prin cererea din data de 21 iunie 2010 înregistrată iniţial sub nr. 429/III/6/2010 şi ataşată ulterior celorlalte cereri de revizuire, a invocat în plus şi motivul prevăzut de art. 394 alin. (l lit. a) C. proc. pen. susţinând că au apărut împrejurări şi documente care nu au fost cunoscute de instanţă în momentul soluţionării cauzei, iar pe de altă parte un înscris care a servit ca temei al hotărârii de condamnare a fost declarat nul absolute.
S-a mai arătat că, în cauză în conformitate cu prevederile art. 399 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a efectuat cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire cu privire în special la stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului Hanul Amzacea (clădiri, construcţii, teren), concluzionând următoarele: factura fiscală seria CT ACC nr. 7820513 din 20 iunie 2003 prin care Consumcoop Constanţa cu sediul în Satul de vacanţă - Casa Dolj înstrăinase Marion John SRL cu sediul în Constanţa str. Amzacea, nr. 7 cuprinde
menţiunile că se înstrăinează un imobil şi suprafaţa de 970,09 mp., dar din relaţiile primite de la OCPI Constanţa rezultă că terenul a fost dobândit de Marion John SRL prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1715 din 6 octombrie 2004 emis de BNP Darie vânzător fiind Primăria mun. Constanţa, iar cu privire la construcţie deşi există contractul de vânzare cumpărare nr. 1965 emis de BNP Gheorghe, s-a respins (cererea formulată de Marion John SRL de intabulare a dreptului de proprietate asupra construcţiei de unde rezultă că atât această factură cât şi celelalte documente au fost întocmite pro causa încercând să se creeze o aparenţă de legalitate tranzacţiei din data de 20 iunie 2003 autentificată de notarul G.D. sub nr. 1965 deşi, în realitate nu există documente care să ateste cu certitudine dreptul de proprietate al Consumcoop Constanţa (în prezent Dobrogeacoop Societate Cooperativă cu sediul în Constanţa, Sat Vacanţă, Anexa Casa Vîlcea).
A reţinut în esenţă, că la data de 20 iunie 2003 actul de vânzare-cumpărare dintre Consumcoop Constanţa şi Marion John SRL Constanţa având ca obiect înstrăinarea complexului Hanul Amzacea şi suprafaţa de 970,09 mp. situate în mun. Constanţa str. Amzacea, nr. 7 autentificat de notarul G.D., precum şi celelalte documente anexate acestuia constituie un fals, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1965/20.062003, de altfel a fost anulat la data de 17 februarie 2010 de către judecătorul delegat la compartimentul executări penale din cadrul Curţii de Apel Piteşti şi, totodată, că actul intitulat "Protocol" încheiat în 1992 între Federalcoop Constanţa si Consumcoop Constanţa nu a fost anulat printr-o decizie definitivă şi irevocabilă neputându-se invoca nici ordonanţa procurorului, deoarece a fost sancţionat uzul de fals
Prin Sentinţa penală nr. 2095 din data de 16 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admisă cererea formulată de către petenţii F.I., M.M., şi C.N. şi s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Ploieşti, menţinându-se actele îndeplinite la instanţa de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
S-a mai reţinut că au fost depuse la dosar, pe parcursul desfăşurării cauzei atât în faţa Curţii de Apel Piteşti cât şi în faţa Curţii de Apel Ploieşti o serie întreagă de acte, atât de către revizuenţi cât şi de către intimata Federalcoop Constanţa, respectiv: autorizaţie de construire nr. 33619/1969 emisă de Primăria Constanţa; adresa nr. 58.900/2001 emisă de aceeaşi
6
instituţie; proces verbal de recepţie finală din 20 septembrie 1970; fişa bunului imobil referitoare la Hanul Amzacea; protocol din 18 mai 1992; protocol nr. 1 din 31 august 2000; procese verbale din 2001 şi 2002; contract de închiriere nr. 3/04 ianuarie 2002; protocoale de predare - primire din 29 iulie 2002, 12 iulie 2002, 17 iulie 2002, 19 august 2002, 8 octombrie 2003, 01 septembrie 2003, 08 august 2002, 23 mai 2002, 01 septembrie 2005, 04 ianuarie 1993; cereri de înscriere menţiuni din data de 01 aprilie 1994, 05 ianuarie 1995, Hotărârea nr. 4 din 17 decembrie 2002 a Adunării Generale Extraordinare; contract de predare în locaţie de gestiune din 04 ianuarie 1994; încheierea de intabulare nr. 11735/20 octombrie 2004 dată de Judecătoria Constanţa; Decizia civilă nr. 243/10 aprilie 2006 dată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 429/2006; Sentinţa civilă nr. 8516/COM/13 decembrie 2006 dată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 1951/118/2006; Sentinţa civilă nr. 5762 /22 martie 2011 a Judecătoriei Constanţa dată în dosar nr. 18104/212/2008; Decizia nr. 2891/22 septembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Comercială în dosarul nr. 375/118/2007; o serie de adrese emise de Serviciul public de taxe şi impozite Constanţa; contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1965/20 iunie 2003 de BNP Doina Gheorghe; Decizia comercială nr. 11/2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 1331/44/2010, precum şi o serie de acte referitoare la situaţii financiare şi patrimoniale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea de apel a reţinut, în esenţă că cererea de revizuire este inadmisibilă, deoarece:
Declararea ca fiind fals a Protocolului încheiat la data de 18 mai 1992 între Federalcoop Constanţa şi Cosumcoop Constanţa prin decizia irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este, total ineficientă, deoarece la momentul comiterii faptelor şi al condamnării inculpaţilor, Protocolul respectiv era pe deplin valabil şi crea o aparenţă de drept pe care nimeni nu avea dreptul s-o încalce prin metode infracţionale.
Susţinerea, revizuenţilor condamnaţi, în sensul că au fost de bună credinţă în a considera că bunul aparţine Consumcoop nu poate fi reală. Pe de o parte, ştiau de existenţa rolului fiscal în favoarea Consumcoop şi atunci ar fi trebuit să aducă acest lucru la cunoştinţa instanţelor penale ce au judecat cauza pe fondul său, în scopul de a fi achitaţi (deci nu este împrejurare nouă în înţelesul legii penale); iar pe de altă parte nu cunoşteau de acest rol deschis în favoarea Consumcoop şi atunci rezultă reaua
7
credinţă a acestora atunci când au realizat activitatea infracţională.
împrejurarea că la dosarul cauzei soluţionate de către Curtea de Apel Piteşti nu s-au depus, ulterior pronunţării soluţiei, actele despre care se pretinde că ar fi false respectiv Autorizaţia pentru executare de lucrări nr. 32520/1974 şi Decizia nr. 209/1973 a Consiliului Popular al judeţului Constanţa, reprezintă doar o născocire a revizuenţilor. Actele respective nu constituie, în nici un caz, "împrejurări noi", fiind absurd să fie considerate aşa câtă vreme împrejurările noi se referă la fapte, aspecte concrete ce ar fi dus la o cu totul altă soluţie.
Totodată, s-a reţinut că nici înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către revizuenţi din care ar rezulta că pe strada Amzacea există 8 unităţi diferite aparţinând cooperaţiei, între acestea fiind şi construcţia magazin mixt cu bufet, acesta din urmă aparţinând Federalcoop şi pentru care a fost emisă Autorizaţia de construire nr. 33619/7 octombrie 1969 nu reprezintă împrejurări noi, iar cu atât mai puţin să conducă la altă soluţie, de altfel, chiar revizuenţii afirmând că cele reţinute în hotărârea de condamnare cu privire la acest aspect sunt doar "supuse incertitudinii".
Mai mult s-a arătat că revizuenţii - condamnaţi nu puteau avea credinţa faptului că Hanul Amzacea se află în patrimoniul Consumcoop Constanţa şi că ar putea fi înstrăinat în mod legal, vis-â-vis de situaţia juridică existentă la acel moment. în acest sens, curtea de apel a constatat că revizuenţii au încearcat să acrediteze ideea, că Serviciul public de impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului local Constanţa menţionează calitatea de proprietar al Consumcoop încă din anul 1974 şi că temeiul înscrierii în rolul fiscal este Autorizaţia pentru executare lucrări nr. 32520/06 octombrie 1974.
S-a reţinut că, doar ultima parte a afirmaţiei se dovedeşte a fi adevărată, fără însă să se precizeze, pe de o parte din ce moment a figurat Dobrogea Coop (fostă Consumcoop Constanţa) în respectivele evidenţe, iar pe de altă parte că Dobrogea Coop Societate Cooperativă Constanţa a deschis rol fiscal în conformitate cu declaraţia de impunere din data de 30 ianuarie 1996, însoţită de anexa privind situaţia clădirilor la data de 01 ianuarie 1996, neprezentând alte documente din care să reiasă dreptul de proprietate asupra imobilului, conform legislaţiei în vigoare.
în aceste condiţii, curtea de apel a apreciat că, în cauză nu ne aflăm în prezenţa cazurilor prev. de art. 394 alin. (l lit. a)) şi c)
8
C. proc. pen. întrucât din probele strânse în cursul cercetării nu rezultă date pentru admiterea în principiu în baza art. 403 alin. (3) Cod procedură.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs revizuenţii condamnaţi F.I., M.M., G.D. şi C.N. invocând, cazurile prevăzut de art. 394 alin. (Uit.a) şi c) C. proc. pen., au solicitat, admiterea recursurilor, casarea sentinţei atacate şi pe fond, achitarea acestora.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 385 9pct. l72 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
Potrivit art. 394 alin. (l lit. a)) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Acest caz de casare potrivit art. 394 alin. (2) C. proc. pen. constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Pentru a fi incident acest caz de revizuire, este necesar ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se fi descoperit elemente noi, de natură a influenţa stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei condamnatului, în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluţie diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându -se pe această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.
în speţă, Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut curtea de apel că Protocolul încheiat la data de 18 mai 1992 între Federalcoop Constanţa şi Cosumcoop Constanţa până la momentul comiterii faptelor şi al condamnării inculpaţilor, era pe deplin valabil. De asemenea, susţinerea revizuenţilor condamnaţi, în sensul că au fost de bună credinţă în a considera că bunul aparţine Consumcoop nu poate fi reală deoarece, pe de o parte, dacă ştiau de existenţa rolului fiscal în favoarea Consumcoop atunci ar fî trebuit să aducă acest lucru la cunoştinţa instanţelor penale ce au judecat cauza pe fondul său, în scopul de a fi achitaţi (deci nu este împrejurare nouă în înţelesul legii penale), iar pe de altă parte, dacă nu cunoşteau de acest rol deschis în favoarea Consumcoop, atunci rezultă reaua credinţă a acestora.
Totodată, Autorizaţia pentru executare de lucrări nr. 32520/1974, Decizia nr. 209/1973 a Consiliului Popular al
9
judeţului Constanţa şi înscrisurile depuse din care ar rezulta că pe strada Amzacea există 8 unităţi diferite aparţinând cooperaţiei, între acestea fiind şi construcţia magazin mixt cu bufet, acesta din urmă aparţinând Federalcoop şi pentru care a fost emisă Autorizaţia de construire nr. 33619 din data de 7 octombrie 1969 nu reprezintă împrejurări noi, întrucât nu se referă la fapte, aspecte concrete ce ar fi dus la o cu totul altă soluţie.
De aceea, susţinerile revizuenţilor condamnaţi nu se încadrează în dispoziţiile art. 3941it.a) C. proc. pen., nefiind vorba de o împrejurare nouă şi, totodată, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile prevăzute de art. 3941it.c) C. proc. pen. respectiv, înscrisul care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, astfel că în mod legal şi temeinic cererea condamnaţilor a fost respinsă ca inadmisibilă.
Aşa fiind, recursul este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15pct. llit. b))C. proc. pen., cu obligarea revizuenţii condamnaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca ne fondate, recursurile declarate de revizuenţii condamnaţi F.I., M.M., G.D. şi C.N. împotriva Sentinţei penale nr. 251 din 15 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.
Obligă recurenţii revizuenţi condamnaţi la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2012.
PREŞEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
F.DragomirR.CosmaI.A.Ilie
MAGISTRAT ASISTENT
L.Miu
RED/TEHNORED.L.M.
10
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1615/2012. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 1814/2012. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
