ICCJ. Decizia nr. 1619/2012. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1619/2012

Dosar nr. 7655/86/2010

Şedinţa publică din 16 mai 2012

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 17 din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul P.G.C. la:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse de 2 ani închisoare aplicate inculpatului şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru o perioadă de 1 (un) an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat potrivit prev. art. 82 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiţionat şi executarea pedepsei accesorii, anume interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

I s-a atras atenţia inculpatului P.G.C. cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei principale şi accesorii în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni ori neexecutării obligaţiilor civile, prev. de art. 83, respectiv art. 84 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive, de la 06 iulie 2010 până la data de 07 iulie 2010, inclusiv şi de la 09 iulie 2010 până la data de 17 septembrie 2010, inclusiv.

În baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 14, 15 C. proc. pen. şi art. 998, 999 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale I. şi a fost obligat inculpatul P.G.C. să plătească acesteia suma de 330.098 RON, reprezentând c.v. taxelor vamale şi fiscale, la care se adaugă dobânzi/majorări şi/sau penalităţi de întârziere datorate potrivit dispoziţiilor art. 120 C. proc. fisc.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul Suceava a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 529/P/2010 din data de 20 iulie 2010 a fost trimis în judecată inculpatul P.G.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de: dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi contrabandă, prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României.

În fapt, s-au reţinut următoarele:

La data de 21 iunie 2010, numitul Z.I., agent şef adjunct de poliţie în cadrul I.J.P.F. Suceava - S.P.F. Siret, a formulat denunţ la D.G.A. - S.J.A. Suceava aducând la cunoştinţă organelor de poliţie faptul că P.G.C. în data de 17 iunie 2010 l-a contactat telefonic, solicitându-i să se întâlnească. Astfel, aceştia s-au întâlnit la un local din oraşul Siret şi i-a oferit suma de 4.000 euro pentru a-l ajuta să introducă în ţară, peste fâşia verde, mai multe baxuri cu ţigări din Ucraina, ajutorul pe care l-a cerut constând în faptul de a nu monitoriza cu aparatul de termoviziune o anumită porţiune a frontierei timp de o jumătate de oră.

În aceste împrejurări i-a arătat într-o cutie mai multe bancnote în euro, precizând că suma respectivă, de 4.000 euro, este a lui dacă îl ajută. Agentul de poliţie l-a refuzat pe inculpat, spunându-i că nu vrea să se implice în astfel de afaceri.

În cursul zilei de 21 iunie 2010 Z.I. a fost sunat pe telefonul mobil de mai multe ori de către P.G.C., care i-a solicitat să se întâlnească din nou.

Întrucât denunţătorul nu a dat curs invitaţiei inculpatului, refuzând să se întâlnească cu el, inculpatul P.G.C. l-a căutat în aceeaşi zi şi a reînnoit oferta de bani pentru a-i acorda ajutorul în introducerea ilegală de ţigări de contrabandă. Printre altele i-a spus că dacă va fi de acord să se implice, îi va da un telefon cu cartelă ucraineană pentru a putea vorbi, urmând să se întâlnească în altă zi pentru a stabili detalii.

Şi de această dată, Z.I. i-a spus că nu vrea să se implice, întrucât îi este frică de consecinţe, iar la scurt timp s-a deplasat în municipiul Suceava unde a formulat denunţul la D.G.A. - S.J.A. Suceava, fiind ulterior audiat şi de către procuror.

În vederea stabilirii situaţiei de fapt în care s-a derulat sau urma să se deruleze activitatea infracţională denunţată de Z.I. s-a dispus delegarea organelor de poliţie judiciară din cadrul D.G.A. - S.J.A. Suceava pentru efectuarea actelor premergătoare şi a altor acte de urmărire penală, urmărirea penală fiind continuată şi finalizată de către procuror.

În acest sens, s-a constituit echipa operativă, fiind încheiat proces - verbal de organizare a constatării şi fiind dată situaţia de urgenţă, rezultată şi din necesitatea fructificării momentului operativ, s-a dispus prin ordonanţă, pentru o perioadă de 48 de ore, autorizarea provizorie a efectuării de înregistrări audio - video a activităţii inculpatului care a fost confirmată de Tribunalul Suceava fiind emisă autorizaţia de înregistrare audio - video şi în mediu ambiental din 24 iunie 2010. Înregistrările audio - video efectuate potrivit autorizaţiei au fost transcrise în procese - verbale certificate de procuror.

Din aceleaşi considerente, s-a dispus autorizarea provizorie de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice şi a comunicaţiilor SMS efectuate de la posturile telefonice cu numerele N1 şi N2 pentru o perioadă de 48 de ore, pe care Tribunalul Suceava a confirmat-o şi a emis autorizaţia de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice şi a comunicaţiilor SMS efectuate de la postul telefonic cu nr. N2, din 25 iunie 2010. Înregistrările convorbirilor telefonice şi a comunicaţiilor SMS efectuate potrivit autorizaţiei au fost transcrise în procese - verbale certificate de procuror.

S-a reţinut că potrivit fişei postului, agentul şef adjunct de poliţie Z.I. are ca principale atribuţiuni de serviciu activităţi specifice pentru controlul de frontieră şi supravegherea frontierei de stat, respectând totodată şi prevederile Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului.

Printre activităţile specifice pentru supravegherea frontierei de stat se numără şi cea de operator pe autospeciala termoviziune, având, printre altele, următoarele atribuţii:

- întocmeşte o hartă a zonei de supraveghere care va conţine reperele existente în teren, locul de dispunere a autospecialei de supraveghere şi al echipei de intervenţie cât şi distanţele necesare coordonării misiunii;

- (...) se va trece la înregistrarea evenimentului pe suport magnetic, concomitent cu anumite comentarii ale operatorului, efectuate cu ajutorul microfonului din dotarea autospecialei (aceste casete video cu astfel de înregistrări constituie mijloace auxiliare de probă pentru orientarea anchetei judiciare (...).

Agentul de poliţie Z.I. a fost programat să efectueze serviciul de supraveghere cu autospeciala de termoviziune pe sectorul frontierei ce cuprinde şi stâlpii de frontieră 835 - 838 împreună cu agentul principal de poliţie M.A. pentru data de 05 din 06 iulie 2010 între orele 20,00 - 08,00.

Începând cu data de 22 iunie 2010 şi până la data de 06 iulie 2010 a fost monitorizată întreaga activitate desfăşurată de inculpatul P.G.C. atât în mediul ambiental, cât şi convorbirile telefonice.

Inculpatul a purtat, aproape zilnic, mai multe discuţii cu denunţătorul Z.I., solicitându-i ajutorul şi menţinând promisiunea iniţială de a-i da o sumă de bani pentru implicarea sa, de fiecare dată precizând faptul că sunt implicate şi alte persoane, cetăţeni români sau ucraineni, fără a da vreun nume şi că totul este aranjat cu locaţia, doar supravegherea frontierei să fie făcută de către Z.I.

De asemenea, s-a stabilit faptul că întreaga activitate infracţională urma să se desfăşoare mai repede, însă starea nefavorabilă a vremii nu a permis acest lucru, întrucât, aşa cum preciza inculpatul, ar fi fost mai grea trecerea baxurilor de ţigări peste fâşia verde şi ar fi rămas urme.

Astfel, deşi Z.I. a precizat că îi este frică să se implice, inculpatul P.G.C. l-a asigurat pe acesta că treaba va merge bine, totul este aranjat, iar baxurile de ţigări pe care ar fi putut să le treacă, în număr de 60 - 80 vor fi încărcate pentru transport într-o căruţă, astfel cum rezultă din interceptările convorbirilor efectuate în cauză.

Inculpatul a dat detalii şi cu privire la persoanele ucrainene care vor asigura transportul ţigărilor până la fâşia verde a frontierei spunând: „treaba e bună numai că (...) ei nici nu pot trece pe acolo, că ei vin pe acolo (...) trec apa pe la ai, ai înţeles?”, „cum dracu să treacă că au ei K., dar nu poţi să rişti, ai înţeles? Şi vin acolo lângă vamă şi (...)”.

De asemenea, inculpatul s-a gândit şi la modalitatea prin care urma să comunice cu Z.I. momentul începerii acţiunii, spunându-i că îi va da un telefon şi o cartelă cu număr de Ucraina pe care doar vor da câte un apel, atunci când va fi programată acţiunea, de începere şi de final, înţelegând astfel ca în acel interval de timp Z.I. să nu supravegheze cu termoviziune porţiunea de frontieră cuprinsă între stâlpii de frontieră 835 şi 838, pe unde urma să se desfăşoare trecerea ilegală a baxurilor de ţigări, astfel cum rezultă din interceptările telefonice efectuate în cauză.

În data de 05 iulie 2010, inculpatul P.G.C. s-a întâlnit din nou cu Z.I. şi i-a dat acestuia telefonul mobil marca N. şi i-a precizat modalitatea în care se vor contacta pe telefoanele mobile în care se aflau cartele cu numere de Ucraina, precizând că el se află înregistrat în cartela de telefon cu iniţiala „E”, iar Z.I. este înregistrat cu iniţiala „U.”.

De asemenea, i-a adus la cunoştinţă că în seara respectivă se va desfăşura acţiunea plănuită „la ora două în seara asta (...) la ora două o să vină băieţii pe acolo, să (...)”, „la ora două zero, zero, operăm!”.

Şi cu această ocazie, inculpatul a încercat să îl convingă pe Z.I. că nu are de ce să îşi facă griji, întrucât ţigările vor fi depozitate în V. şi nu vor fi mutate din locaţia respectivă decât după vreo două zile, stabilind apoi să se întâlnească a doua zi, după terminarea turei de serviciu, astfel cum rezultă din interceptarea telefonică a convorbirii telefonice dintre cei doi:

Agentul de poliţie Z.I. a intrat în serviciu de supraveghere a frontierei în data de 05 iulie 2010, orele 20,00, împreună cu martorul M.A., cu autospeciala de termoviziune.

Conform înţelegerii avute anterior cu organele de urmărire penală, în jurul orelor 01,55 a contactat de la telefonul său mobil cu numărul N1 echipa operativă căreia i-a adus la cunoştinţă că tocmai fusese apelat de P.G.C. de la telefonul cu numărul N3, prin beep, pe telefonul cu cartelă ucraineană „K.”, primit de la acesta anterior, acesta fiind semnalul că inculpatul a început activitatea de introducere în ţară a ţigărilor peste frontiera verde. De asemenea Z.I. a precizat că a început să filmeze din autospeciala de termoviziune modul cum se introduc ţigările în ţară. La orele 02,35 Z.I. a contactat în acelaşi mod echipa operativă şi a comunicat că a primit din nou un beep de la P.G.C. de la acelaşi număr de telefon, acesta fiind semnalul că s-a terminat activitatea de introducere a ţigărilor peste fâşia verde.

În baza sesizării şi în conformitate cu disp. art. 465 şi urm. C. proc. pen. s-a procedat la surprinderea momentului operativ în data de 06 iulie 2010 a întâlnirii dintre inculpat şi denunţător.

Astfel, în data de 06 iulie 2010, în jurul orelor 09,00 inculpatul P.G.C. s-a deplasat cu autoturismul său, înmatriculat în Anglia, în localitatea R., la locul stabilit cu Z.I., unde s-a întâlnit cu acesta. S-a urcat în maşina cu care se afla Z.I. şi au vorbit aproximativ 15 minute. Z.I. se afla cu autoturismul proprietate personală, marca M.

În baza autorizaţiei de înregistrare în mediul ambiental emisă de Tribunalul Suceava s-a procedat la înregistrarea convorbirii dintre denunţător şi inculpat, fiind instalată, asupra lui Z.I., tehnica de înregistrare, constând în reportofon marca „O.”, din dotarea D.G.A. - S.J.A. Suceava.

S-a stabilit astfel, că inculpatul P.G.C., ajutat de alte persoane, neidentificate, a trecut peste frontiera ţării mai multe baxuri de ţigări din Ucraina, respectiv „o căruţă”, „50 - suntem parolişti”, precum şi modalitatea prin care au fost trecute din partea ucraineană.

De asemenea, inculpatul a precizat că marfa, respectiv ţigările, au fost depozitate la un cumnat de-al lui H. „la cumnat-su în partea aia sus” - identificat ca fiind C.M. - iar cu privire la suma de bani pe care i-a oferit-o şi promis-o, respectiv 4.000 de euro, a precizat că îi va da „cel târziu duminică”, înţelegând că vor fi plătiţi după valorificarea ţigărilor „nu-i problemă (...) le scoatem aşa frumos şi la o sâmbătă (...) banii sunt sigur, nu ne jucăm”.

După terminarea acestei convorbiri, a intervenit echipa operativă formată din procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava şi lucrători de poliţie din cadrul D.G.A. - S.J.A. Suceava, care, după declinarea calităţii, au arătat scopul prezenţei în zona respectivă. Deşi inculpatul P.G.C. a fost întrebat despre motivul prezenţei sale în acel loc şi a întâlnirii cu agentul de poliţie, acesta nu a răspuns nimic, fiind de acord să pună la vedere bunurile pe care le avea asupra sa şi în maşină.

Astfel, asupra inculpatului au fost găsite un număr de patru bancnote în euro, trei telefoane mobile şi o cartelă, precum şi două carcase fără cartele cu scris în limba ucraineană, ce au fost descrise în procesul - verbal. Bunurile respective au fost ridicate, în vederea efectuării cercetărilor, iar cele care s-au stabilit că nu au legătură cu cauza au fost restituite inculpatului.

În aceleaşi împrejurări, agentul de poliţie Z.I. a prezentat organelor de urmărire penală un telefon marca „N.”, de culoare gri, în stare de funcţionare, ce avea cartela introdusă cu numărul N3, despre care a declarat că i-a fost dat de către P.G.C. pentru a ţine legătura telefonic. Drept pentru care, acest telefon a fost ridicat în vederea cercetărilor, făcându-se menţiune în procesul - verbal.

Totodată, s-a constatat că acea cartelă telefonică avea acelaşi număr cu suportul de cartelă pus la dispoziţia organelor de urmărire penală de către inculpat.

Au fost păstrate la dosar, ca şi corpuri delicte, telefonul marca N. cu cartela SIM, seria S1, suportul de cartelă S.I.M., cu elemente de identificare, număr cartelă N3 şi suportul de cartelă SIM cu elemente de identificare, număr cartelă N4.

Date fiind elementele noi apărute în cauză, din care rezulta că ţigările introduse pe teritoriul României în mod ilegal de către inculpat ar fi depozitate la domiciliile numiţilor C.O. şi C.M., s-a solicitat Tribunalului Suceava autorizarea percheziţiilor domiciliare. Au fost emise autorizaţiile de percheziţie nr. A1/2010 şi A2/2010, aceste activităţi fiind efectuate în data de 06 iulie 2010 în prezenţa martorilor asistenţi C.I. şi O.V.

Astfel, la domiciliul lui C.O. au fost identificate şi ridicate un număr de:

- 1630 pachete ţigări marca R. (20 ţigarete/pachet),

- 17480 pachete ţigări marca M. (20 ţigarete/pachet) şi

- 17840 pachete ţigări marca V. (20 ţigarete/pachet).

Aceste bunuri au fost predate la Camera de corpuri delicte din cadrul I.J.P.F. Suceava - Compartimentul de Evidenţă Operativă.

În cauză a fost întocmită şi o planşă foto cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul lui C.O.

De asemenea, a fost întocmită planşa foto cu urmele identificate de la domiciliul lui C.O. şi până la frontiera de stat a României, respectiv până la stâlpul de frontieră nr. 837. Au fost identificate astfel, urme de copită de cal, precum şi urme create de atelaj hipo. A fost întocmită şi o schiţă cu traseul parcurs de persoanele care au transportat ţigările din punctul de frontieră la domiciliul lui C.O.

La dosar a fost depusă şi înregistrarea efectuată de Z.I. în noaptea de 05 din 06 iulie 2010 de pe autospeciala de termoviziune, fiind efectuată şi planşa foto cu indicaţiile necesare.

Prin adresa din 07 iulie 2010 a Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi s-a precizat că „valoarea aferentă mărfurilor în cauză (...) este în cuantum de 41.002,78 RON. Taxele vamale şi fiscale datorate pentru mărfurile în cauză, la importul acestora, sunt în cuantum de 330.098 RON”.

În consecinţă, prejudiciul cauzat de inculpat prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă este de 330.098 RON, reprezentând taxele vamale şi fiscale. În anexa 1 la adresa din 07 iulie 2010 s-a indicat, punctual, modul de calcul al drepturilor vamale şi fiscale pentru fiecare categorie de ţigări introdusă în mod ilegal pe teritoriul ţării noastre de către inculpat.

D.R.A.O.V. I. s-a constituit parte civilă în cauză motivând că „drepturile vamale şi fiscale au devenit exigibile la data de 05 din 06 iulie 2010, întrucât confiscarea nu a intervenit în primul birou vamal de intrare în teritoriul vamal comunitar”, invocând în acest sens Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 02 aprilie 2009, publicată în J. O. seria C nr. 141 din 20 iunie 2001.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut aceeaşi situaţie de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu:

Această situaţie de fapt care s-a probat cu: declaraţiile martorilor Z.I.; O.V.; C.I.; C.O.; M.A.P.; C.V. (propus de inculpat); O.O. (propusă de inculpat) C.M. (propus de inculpat); D.A. (propus de inculpat); adresa din 23 septembrie 2010 emisă de I.J.P.F. Suceava şi adresa din 12 septembrie 2010, prin care Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale I. s-a constituit parte civilă.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul P.G.C. s-a prevalat de dreptul la tăcere potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen., aspect ce a fost consemnat în procesul verbal existent la dosar fond.

Din declaraţia martorului Z.I. a rezultat că acesta este agent şef adjunct de poliţie în cadrul I.J.P.F. Suceava - S.P.F. Siret. Privitor la situaţia de fapt, a arătat că în cursul lunii iunie 2010 a fost contactat de către inculpatul P.G.C., care i-a cerut ca în schimbul sumei de 4.000 euro, să nu observe cu camera de termoviziune locul prin care va fi trecută o cantitate de ţigări. Acesta i-a spus inculpatului că nu este de acord cu această propunere, fapt pentru care ulterior a anunţat organele de poliţie. A mai arătat că s-a întâlnit cu inculpatul de mai multe ori, însă nu a discutat de fiecare dată despre trecerea peste frontieră a ţigărilor. Privitor la suma de bani care i-a fost propusă, martorul a arătat că nu a văzut această sumă de bani, spunându-i expres că aceasta îi va fi dată pentru a nu observa cu camera de termoviziune locul unde avea să aibă loc trecerea ţigărilor peste frontiera verde.

A mai arătat martorul Z.I. că la data de 17 iunie 2010 s-a întâlnit cu inculpatul la un restaurant din oraşul Siret, ocazie cu care a discutat despre ţigări, însă nu mai reţine dacă la această dată i-a arătat suma de 4.000 euro, singurul lucru pe care şi-l aminteşte că acesta avea asupra o cutie. În această împrejurare, inculpatul i-a spus că are suma de 4.000 euro, însă nu a deschis cutia. De asemenea, a arătat că a discutat despre existenţa acestei sume încă de la prima întâlnire, iar ulterior de vreo 3-4 ori, ocazie cu care inculpatul i-a spus că îi va da suma de 4.000 euro, după ce se va întâmpla ceea ce i-a cerut, respectiv după ce el nu va supraveghea zona în care urma să treacă ţigările. Totodată, a arătat că nu are calitatea de poliţist judiciar.

Privitor la data de 5-6 iunie 2010, martorul Z.I. a arătat că probabil la această dată a fost de serviciu la punctul de frontieră Siret pe maşina pe care era instalată termoviziunea într-un punct de observare. În acea noapte a văzut o maşină dinspre Ucraina care a descărcat ceva lângă frontiera ucraineană. Marfa ucraineană a fost preluată de către cineva dinspre partea românească a frontierei, fiind încărcată într-un mijloc de transport hipo. A mai arătat că prin intermediul camerei de termoviziune nu pot fi identificate persoanele, ci se vede doar căldura corpului. De asemenea, nu pot fi identificate nici obiectele, ci se vede doar conturul acestora. Cele observate cu camera de termoviziune se înregistrează pe o casetă care se predă a doua zi şefului de sector. Cu privire la cele întâmplate martorul a anunţat seful de tură, respectiv inspector B.M.

În declaraţia sa, martora din lucrări O.V. a arătat că a participat în calitate de martor asistent la percheziţia efectuată la domiciliul numitei C.O., ocazie cu care au fost găsite în grajd o cantitate de ţigări care a fost consemnată într-un proces-verbal. A mai arătat că în această împrejurare, organele de poliţie au amprentat baxurile de ţigări, iar martora C.O. se afla imobilizată la pat, întrucât aceasta este paralizată.

Din declaraţia martorului din lucrări C.I., a rezultat că acesta, în calitate de martor asistent, a participat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la numitul C.M., soţul numitei C.O., de unde s-au ridicat două telefoane mobile, însă nu au fost găsite alte bunuri.

Audiată fiind în instanţă, martora din lucrări C.O. a arătat că fiind imobilizată la pat, nu a văzut ţigările care s-au găsit la domiciliul său cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare. Totodată, a arătat că nu cunoaşte cum au ajuns ţigările respective în gospodăria sa şi nu ştie să fi fost vreo persoană la ea ca să-i ceară să depoziteze ceva anume.

Martorul din lucrări M.A.P. - agent de poliţie I.J.P.F. Suceava în cadrul sectorului de poliţie frontieră Siret - a arătat că la data de 5 din 6 iulie 2010, în jurul orei 2,00, dimineaţa, fiind de serviciu în zona de frontieră SF 831 şi SF 846, limita cu S.P.F. Dorohoi, a observat prin intermediul autospecialei cu termoviziune, o maşină de tonaj mare care se deplasa dinspre teritoriul ucrainean perpendicular pe frontieră, spre SF 836. La data respectivă, martorul era de serviciu împreună cu agentul şef Z.I. Cu acea ocazie, a observat că maşina respectivă a coborât paralel cu fâşia de frontieră în dreptul SF 837 plus 600-700 metri, după care a staţionat. În acelaşi timp cu maşina, în dreptul unor sere din partea teritoriului românesc, care se află în apropierea frontierei, a coborât o căruţă în care se aflau 3-4 persoane. Căruţa s-a deplasat în acelaşi loc în care se afla camionul pe partea ucraineană şi din camion au început să descarce un număr de colete. Apoi coletele au fost transportate peste linia de frontieră de către cei de pe teritoriul României, din autovehicul în căruţă. Martorul nu a putut vedea exact câte persoane au participat la trecerea peste frontieră a ţigărilor întrucât distanţa era foarte mare şi nu se vedeau decât siluetele acestora. Nu a anunţat imediat despre cele întâmplate, întrucât avea dispoziţie din partea şefului de sector ca cele întâmplate să rămână secrete până la un anumit moment. În acest sens, a arătat că nu avea obligaţia să încheie un proces-verbal ci doar o notă-raport pe care trebuia să o întocmească la ora 6 dimineaţa, după terminarea serviciului. Ori, din dispoziţia şefului de sector nu a întocmit o asemenea notă, întrucât totul trebuia să rămână secret iar întocmirea unei asemenea note, care de regulă trebuia văzută de şeful de tură, nu ar fi asigurat păstrarea confidenţialităţii.

În afară de persoanele din maşină şi căruţă, a mai observat cu termoviziunea trei siluete, despre care colegul său Z.I., i-a spus că sunt persoane din cadrul I.J.P.F. Suceava, ce urmau să filmeze ceea ce se întâmplă. De asemenea, a arătat că nu a putut identifica cu termoviziunea dacă inculpatul se afla printre cele 3-4 persoane din căruţă sau maşină. În maşina de pe teritoriul ucrainean a observat un număr de 6-7 persoane iar după operaţiunea de încărcare a coletelor în căruţă a văzut cum căruţa se deplasa pe lângă sere spre direcţia din care venise, intrând în satul V. Mai departe nu a putut urmări căruţa, întrucât aceasta a intrat între case şi nu mai putea fi văzută.

Coroborând probele administrate în faza de urmărire penală cu cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti a rezultat că începând cu data de 22 iunie 2010 până în data de 06 iulie 2010 a fost monitorizată întreaga activitate desfăşurată de inculpatul P.G.C. atât în mediul ambiental, cât şi convorbirile telefonice.

Astfel, inculpatul a purtat, aproape zilnic, mai multe discuţii cu denunţătorul Z.I., solicitându-i ajutorul şi menţinând promisiunea iniţială de a-i da o sumă de bani pentru implicarea sa, de fiecare dată precizând faptul că sunt implicate şi alte persoane, cetăţeni români sau ucraineni, fără a da vreun nume şi că totul este aranjat cu privire la locaţie, doar supravegherea frontierei să fie făcută de către Z.I.

Acest aspect denotă că întreaga activitate infracţională urma să se desfăşoare mai repede, însă starea nefavorabilă a vremii nu a permis acest lucru, întrucât, aşa cum a arătat inculpatul, ar fi fost mai grea trecerea baxurilor de ţigări peste fâşia verde şi ar fi rămas urme.

Astfel, deşi martorul Z.I. a precizat că îi este frică să se implice, inculpatul P.G.C. l-a asigurat că treaba va merge bine, că totul este aranjat, iar baxurile de ţigări pe care ar fi putut să le treacă, în număr de 60 - 80 vor fi încărcate pentru transport într-o căruţă, aspect care reiese din următoarele convorbiri telefonice:

- „P.G.C. - omule, deci nu ieşim în drum”.

- „ Z.I. - mi-e frică bă (...) că asta nu-i de joacă bă omule (...)”.

- „P.G.C. - undeva acolo avem o locaţie care băieţii au cheie şi când o fi o să ducem (...) oricum îi aranjat şi de sus”;

- „P.G.C. - trebuie să trec diseară (22 iunie 2010) că eu trebuie să mă întâlnesc şi cu băieţii ăia de dincolo în seara asta”,

- „ Z.I. - băi mie îmi e frică, (...) îmi e frică (...)”.

- „P.G.C. - nu trebuie să îţi fie frică, că doar ţi-am spus care e mişcarea şi ai să vezi că o să fie treaba perfect, dar na ştii care e treaba (...)”;

- „P.G.C. - bă omule dacă am vorbit o treabă doar nu vorbim o chestie, că am gândit-o destul de bine şi nu am vorbit-o cu oricine! Ai înţeles? Doar clar ţi-am spus că nu traversăm, nu ieşim în drum ferească Dumnezeu, îi literă de lege. Literă de lege”;

- „ Z.I. - 60 - 80 măi băiete, doar îs baxuri, băi băiete! (...)”.

- „P.G.C. - de băgat într-o căruţă, doar ştii cât durează asta (...) Dă Doamne să fie ok, că doar de asta am zis să fie marja mai mare, m-ai înţeles?”.

Inculpatul a dat detalii şi cu privire la persoanele ucrainene care vor asigura transportul ţigărilor până la fâşia verde a frontierei spunând: „treaba e bună numai că (...) ei nici nu pot trece pe acolo, că ei vin pe acolo (...) trec apa pe la ei, ai înţeles?”, „cum dracu să treacă că au ei K., dar nu poţi să rişti, ai înţeles? Şi vin acolo lângă vamă şi (...)”.

De asemenea, rezultă că inculpatul s-a gândit şi la modalitatea prin care urma să comunice cu Z.I. în momentul începerii acţiunii, spunându-i că îi va da un telefon şi o cartelă cu număr de Ucraina pe care doar vor da câte un apel, atunci când va fi programată acţiunea, de începere şi de final, înţelegând astfel ca în acel interval de timp Z.I. să nu supravegheze cu termoviziunea porţiunea de frontieră cuprinsă între stâlpii de frontieră 835 şi 838, pe unde urma să se desfăşoare trecerea ilegală a baxurilor de ţigări:

- „P.G.C. - deseară oricum ne întâlnim ca să îţi dau telefoanele”;

- „P.G.C. - şi să îţi las şi un număr de telefon (...) ştiu cum să fac”;

- „P.G.C. - telefoanele sunt toate, dar nu băgăm cartele până nu facem odată! Auzi (...) de exemplu dacă fixăm ora două, ei la fără un sfert ei tre să treacă cu o maşină, dar ei trec partea lor acolo. Ştii?”.

La data de 05 iulie 2010, inculpatul P.G.C. s-a întâlnit din nou cu Z.I. şi i-a dat acestuia telefonul mobil marca N. şi i-a precizat modalitatea în care se vor contacta pe telefoanele mobile în care se aflau cartele cu numere de Ucraina, precizând că el se află înregistrat în cartela de telefon cu iniţiala „E”, iar Z.I. este înregistrat cu iniţiala „U”. De asemenea, i-a adus la cunoştinţă că în seara respectivă se va desfăşura acţiunea plănuită „la ora două în seara asta (...) la ora două o să vină băieţii pe acolo, să (...)”, „la ora două zero, zero, operăm!”.

Cu această ocazie, inculpatul a încercat să îl convingă pe Z.I. că nu are de ce să îşi facă griji, întrucât ţigările vor fi depozitate în V. şi nu vor fi mutate din locaţia respectivă decât după vreo două zile, stabilind apoi să se întâlnească a doua zi, după terminarea turei de serviciu:

- „Z.I. - ce faci, cât le ţii, unde le duci?”

- „P.G.C. - la V., una două zile şi după aia valea”.

- „Z.I. - periculoasă treaba, nu-mi fă necazuri (...) vezi cum le duce”.

- „P.G.C. - nu se pune problema, nu ieşim cu ele nicăieri”.

- „Z.I. - deci azi, mâine nu ieşiţi cu ele!”

- „P.G.C. - nici vorbă azi şi la noapte (...)”.

- „Z.I. - mâine când ne întâlnim?”

- „P.G.C. - dimineaţă când ieşi din tură”.

Agentul de poliţie Z.I. a intrat în serviciu de supraveghere a frontierei în data de 05 iulie 2010, orele 20,00, împreună cu martorul M.A., cu autospeciala de termoviziune.

Conform înţelegerii avute anterior cu organele de urmărire penală, în jurul orelor 01,55, Z.I. a contactat de la telefonul său mobil cu numărul N1 echipa operativă căreia i-a adus la cunoştinţă că tocmai fusese apelat de P.G.C. de la telefonul cu numărul N3, prin beep, pe telefonul cu cartelă ucraineană K., primit de la acesta anterior, acesta fiind semnalul că inculpatul a început activitatea de introducere în ţară a ţigărilor peste frontiera verde. De asemenea Z.I. a precizat că a început să filmeze din autospeciala de termoviziune modul cum se introduc ţigările în ţară. La orele 02,35 Z.I. a contactat în acelaşi mod echipa operativă şi a comunicat că a primit din nou un beep de la P.G.C. de la acelaşi număr de telefon, acesta fiind semnalul că s-a terminat activitatea de introducere a ţigărilor peste fâşia verde.

Astfel, s-a stabilit că inculpatul P.G.C., ajutat de alte persoane, neidentificate, a trecut peste frontiera ţării mai multe baxuri de ţigări din Ucraina, respectiv „o căruţă”, „50 - suntem parolişti”, precum şi modalitatea prin care au fost trecute din partea ucraineană:

- „P.G.C. - auzi, noi le-am pus în pungi de rafie”,

- „Z.I. - dar voi aţi făcut urme pe frontieră?”

- „P.G.C. - nimic (...) nici vorbă, am făcut cu cumpănă, cu tot (...)”.

- „P.G.C. - nu sunt că am mers pe punte (…)”, „da (...) şi acolo am dat drumu la punte, înţelegi, şi am pus (...) nu se vede nici pe dracu (...) şi acum dacă plouă oleacă (...)”.

Cu această ocazie, asupra inculpatului au fost găsite un număr de patru bancnote în euro, trei telefoane mobile şi o cartelă, precum şi două carcase fără cartele cu scris în limba ucraineană, ce au fost descrise în procesul - verbal. Bunurile respective au fost ridicate în vederea efectuării cercetărilor, iar cele care s-au stabilit că nu au legătură cu cauza au fost restituite inculpatului.

În aceleaşi împrejurări, agentul de poliţie Z.I. a prezentat organelor de urmărire penală un telefon marca N. de culoare gri, în stare de funcţionare, ce avea cartela introdusă cu numărul N3, despre care a declarat că i-a fost dat de către P.G.C. pentru a ţine legătura telefonic. Şi acest telefon a fost ridicat în vederea cercetărilor, făcându-se menţiune în procesul - verbal.

În ceea ce priveşte probele propuse de inculpat în apărare, anume martorii: C.V., O.O., C.M. şi D.A., constatăm că pe de o parte acestea nu sunt în măsură să contrazică situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpatului, iar pe de altă parte unele din declaraţiile acestor martori sunt nesincere, necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, din declaraţia martorului C.V., socrul inculpatului, a reieşit că inculpatul s-a întâlnit cu denunţătorul Z.I. şi că cei doi au discutat despre un trafic de ţigări, aspect care vine în sprijinul probele mai sus arătate, însă acest martor arată că denunţătorul i-ar fi propus ginerului său să facă trafic de ţigări, aspect contrazis de înregistrarea convorbirilor telefonice din care reiese că iniţiativă în acest sens a avut inculpatul, nu denunţătorul. Ca urmare această ultimă parte a declaraţiei martorului C.V. a fost înlăturată ca fiind nesinceră, fiind probabil determinată pe de o parte de dorinţa martorului de a-l proteja pe ginerele său, iar de pe altă parte de dorinţa de a se răzbuna pe denunţător pentru faptul că l-a denunţat pe ginerele său.

În ceea ce priveşte declaraţia martorei O.I., aşa cum aceasta a declarat în mod direct nu ştie nimic despre faptă. Totodată, acest martor a confirmat întâlnirea dintre inculpat şi denunţător de la restaurantul S. din oraşul Siret, ceea ce vine în sprijinul probelor în defavoarea inculpatului. În schimb, martora afirmă că nu a văzut vreo cutie pe masă unde stătea inculpatul de vorbă cu denunţătorul şi nici sume de bani mai mari asupra inculpatului. Această din urmă parte a declaraţiei martorei O.I., deşi pare să infirme o susţinere a denunţătorului de la urmărire penală, nu se coroborează decât cu declaraţia martorului D.A. Cu toate acestea nu putem reţine ca fiind relevantă această parte din declaraţie, întrucât pe de o parte martora este posibil să nu fi văzut exact ce are în mână sau pe masă inculpatul, neobservându-l tot timpul, iar în al doilea rând pentru că nici nu are mare importanţă dacă la momentul întâlniri la restraurantul S. inculpatul avea sau nu banii asupra sa odată ce a spus denunţătorului că-i va da ulterior suma de 4.000 euro.

Nici declaraţia martorului C.M. nu este în măsură să-l disculpe pe inculpatul deoarece acest martor arată doar că în seara de 5 din 6 iulie 2010 nu l-a văzut în zonă pe inculpat, declarând totodată că a stat acasă cu soţia şi copiii.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului D.A. se constată că aceasta confirmă întâlnirea dintre inculpat şi denunţător din restaurantul S. din oraşul Siret, ceea de fapt este în sensul probatoriului administrat în cauză, fiind în defavoarea inculpatului. Totodată, acest martor a declarat că nu a auzit discuţia din restaurant, astfel că declaraţia sa confirmă susţinerea martorului C.V. că denunţătorul a fost cel care a avut iniţiativă efectuării activităţii de contrabandă. Singura susţinere a acestui martor care pare a fi favorabilă inculpatului este cea cum că nu a văzut pe inculpat să-i dea ceva denunţătorului şi nici vreo cutie asupra sa. Însă, aşa cum am arătat mai sus acest aspect nu are o relevanţă deosebită în cauză, întrucât pe de o parte martorul este posibil să nu fi văzut exact ce a avut asupra lui inculpatul tot timpul cât a stat cu denunţătorul la masă, pentru a vedea aceasta fiind necesar ca martorul să-l fi observat permanent pe inculpat, lucru greu de crezut, iar pe de altă parte nici nu are importanţă deosebită dacă inculpatul avea sau nu asupra sa o cutie ori sume mari de bani odată ce a promis denunţătorului că-i va da suma de 4.000 euro după efectuarea trecerii peste frontieră a ţigărilor.

Ca urmare, coroborând probele administrate în cauză, respectiv: denunţul şi declaraţiile agentului de poliţie Z.I., fişa postului denunţătorului, procesul verbal de organizare a constatării, procesul verbal de identificare, procesele-verbale de transcriere de pe suportul digital a înregistrărilor audio-video şi a convorbirilor telefonice, procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile martorilor, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului P.G.C., constând în aceea că începând cu data de 17 iunie 2010 l-a contactat telefonic, de mai multe ori, pe agentul de poliţie Z.I., lucrător operativ în cadrul I.P.J.P.F. Suceava, SPF Siret - funcţionar public în accepţiunea C. pen., după care s-a întâlnit de mai multe ori cu acesta în mediul ambiental, oferindu-i suma de 4.000 euro şi menţinând această promisiune, pentru ca în tura de noapte, pe timpul exercitării atribuţiunilor de serviciu, să nu supravegheze electronic, prin termoviziune timp de o jumătate de oră, zona dintre SF 835 - 838, perioadă în care va introduce în ţară, peste fâşie verde, mai multe baxuri cu ţigări din Ucraina, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „dare de mită”, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie modificată şi completată, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 6 luni la 5 ani, la maximul special adăugându-se potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 un spor de 2 ani.

Conform cazierului judiciar de la dos. u.p., inculpatul se află la prima încălcare a legii penale.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată, instanţa a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. şi anume gradul de pericol social al faptei săvârşite, faptul că acesta a încercat să corupă un poliţist care avea ca atribuţii de serviciu supravegherea frontierei de stat a României, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, prin oferirea unei sume importante de bani, precum şi persoana inculpatului, care este o persoană tânără, de profesie preot, nu are antecedente penale, este căsătorit, are doi copii minori.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei s-a constatat că prin adresa din 07 iulie 2010 a Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi s-a precizat că „valoarea aferentă mărfurilor în cauză (...) este în cuantum de 41.002,78 RON. Taxele vamale şi fiscale datorate pentru mărfurile în cauză, la importul acestora, sunt în cuantum de 330.098 RON”.

În consecinţă, prejudiciul cauzat de inculpat prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă era de 330.098 RON, reprezentând taxele vamale şi fiscale. În anexa 1 la adresa din 07 iulie 2010 s-a arătat, punctual, modul de calcul al drepturilor vamale şi fiscale pentru fiecare categorie de ţigări introdusă în mod ilegal pe teritoriul ţării noastre de către inculpat.

Ca urmare, având în vedere că inculpatul a produs un prejudiciu cert, lichid şi exigibil bugetului de stat, instanţa în baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 14, 15 C. proc. pen. şi art. 998, 999 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale I. şi a obligat inculpatul P.G.C. să plătească acesteia suma de 330.098 RON, reprezentând c.v. taxelor vamale şi fiscale, la care s-au adăugat dobânzi/majorări şi/sau penalităţi de întârziere datorate potrivit dispoziţiilor art. 120 C. proc. fisc.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel, în termenul legal, inculpatul P.G.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului său inculpatul a arătat, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a considerat că a fost legal sesizată (în condiţiile în care au fost mai multe nereguli procedurale în cursul urmăririi penale după cum urmează: rechizitoriul a fost întocmit de către doi procurori în loc de unul, cauza neputând fi repartizată pentru efectuarea urmăririi penale la doi procurori concomitent dintre care unul era şeful secţiei; mai mult, rechizitoriul a fost semnat doar de unul dintre aceştia; prim procurorul a semnat doar pe prima pagină nu şi la sfârşitul rechizitoriului pentru a fi convinşi că a verificat legalitatea întregului act de sesizare; urmărirea penală a fost începută prin rezoluţie de către un procuror iar punerea în mişcare a acţiunii penale a fost dispusă prin ordonanţă de către un alt procuror; unul dintre procurorii semnatari ai rechizitoriului a fost şi cel care a repartizat cauza spre soluţionare; ordonanţa de extindere a urmăririi penale nu are menţionată ora emiterii astfel că nu se poate stabili exact care a fost succesiunea reală a actelor de procedură în dosar; prezentarea materialului de urmărire penală în cauză a fost făcută de către un singur procuror, diferit de cel ce a pus în mişcare acţiunea penală; faţă de numita C.O. a fost dispusă soluţia de disjungere a cauzei şi declinare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, însă aceasta a fost audiată ca martor în cauză, rechizitoriul nu descrie în mod concret faptele şi împrejurările în care au fost comise pentru a se putea verifica dacă încadrarea este corectă sau nu). A mai arătat inculpatul că în mod greşit i-a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice (se impunea înlăturarea prevederilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, denunţătorul Z.I. neavând calitatea de poliţist judiciar cu atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori de constatare şi urmărire în cazul infracţiunilor). S-a mai arătat că în mod greşit au fost respinse cererile inculpatului de administrare a unor mijloace de probă (adresa către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, D.N.A. sau D.I.I.C.O.T. pentru a se comunica dacă denunţătorul este cercetat într-un dosar în care un TIR cu ţigări de contrabandă a trecut prin vamă şi efectuarea unei expertize a vocii şi autenticităţii înregistrărilor audio-video efectuate în cauză). Inculpatul a arătat că se impunea administrarea altor probe în cauză (expertizarea vocii, efectuarea unei expertize traseologice cu privire la urmele de pe frontieră, expertizarea suportului tehnic (CD) pe care sunt înregistrate imaginile camerei de termoviziune; audierea martorilor O.T. şi A., reaudierea martorilor Z.I. şi M.A.P.; efectuarea unei adrese către I.J.P.F. Suceava cu privire la întocmirea unor rapoarte în seara de 05 din 06 iulie 2010). Inculpatul a mai arătat că prima instanţă nu a constatat modul ilegal în care a fost obţinute unele mijloace de probă şi nu le-a exclus din dosar (înregistrările efectuate în baza autorizaţiei provizorii date de procuror, confirmată ulterior de instanţă; în ordonanţa amintită din 22 iunie 2010 se precizează că sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii de dare de mită, deşi aceasta era deja consumată; a mai arătat că infracţiunea de dare de mită nu este printre cele prev. de art. 91 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la care se poate dispune efectuarea de interceptări; planşele foto cu imagini de la camera de termoviziune - care cuprind imagini ce pot avea o altă dată şi un alt loc; schiţa întocmită de către organele de urmărire penală nu descrie ce s-a identificat în teren şi nu este confirmată de vreun martor; percheziţiile imobiliare de la domiciliile martorilor C.M. şi O. au fost încuviinţate fără ca împotriva acestora să fie începută urmărirea penală; mai mult, inculpatul reţinut nu a fost adus la locul percheziţiei, de faţă fiind doar un martor asistent faţă de doi cum prevede legea; în procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante în mod eronat s-a consemnat că inculpatul şi-a dat acordul de punere la vedere a bunurilor pe care le avea în maşină). Inculpatul a mai arătat că unor mijloace de probă li s-a dat o interpretare eronată (este vorba despre declaraţiile martorilor C.M., C.V., D.A. şi O.O.). A mai arătat că în mod greşit s-a dispus confiscarea de la el a sumei de 4.000 de euro şi că în mod greşit a fost condamnat pe baza unor probe administrate nelegal şi netemeinice. În fine, a mai arătat inculpatul că în mod greşit a fost obligat să plătească statului suma de 330.098 RON în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că ţigările îi aparţineau.

Prin decizia penală nr. 84 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Instanţa de prim control judiciar a reţinut că, în ceea ce priveşte criticile privind nelegala sesizare a instanţei, ca urmare a multiplelor nereguli procedurale din cursul urmăririi penale (rechizitoriul a fost întocmit de către doi procurori în loc de unul, cauza neputând fi repartizată pentru efectuarea urmăririi penale la doi procurori concomitent dintre care unul era şeful secţiei; mai mult, rechizitoriul a fost semnat doar de unul dintre aceştia; prim procurorul a semnat doar pe prima pagină nu şi la sfârşitul rechizitoriului pentru a fi convinşi că a verificat legalitatea întregului act de sesizare; urmărirea penală a fost începută prin rezoluţie de către un procuror iar punerea în mişcare a acţiunii penale a fost dispusă prin ordonanţă de către un alt procuror; unul dintre procurorii semnatari ai rechizitoriului a fost şi cel care a repartizat cauza spre soluţionare; ordonanţa de extindere a urmăririi penale nu are menţionată ora emiterii astfel că nu se poate stabili exact care a fost succesiunea reală a actelor de procedură în dosar; prezentarea materialului de urmărire penală în cauză a fost făcută de către un singur procuror, diferit de cel ce a pus în mişcare acţiunea penală; faţă de numita C.O. a fost dispusă soluţia de disjungere a cauzei şi declinare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, însă aceasta a fost audiată ca martor în cauză, rechizitoriul nu descrie în mod concret faptele şi împrejurările în care au fost comise pentru a se putea verifica dacă încadrarea este corectă sau nu) acestea au fost analizate şi de prima instanţă, Curtea însuşindu-şi pe deplin motivarea acesteia din încheierea de şedinţă din data de 11 august 2010.

Într-adevăr, în mod corect s-a reţinut că nicio dispoziţie legală nu interzice desemnarea mai multor procurori să efectueze urmărirea penală într-o cauză, sau ca urmărirea penală să fie efectuată efectiv de aceştia ori ca rechizitoriul să fie întocmit şi semnat de aceştia. Această posibilitate a procurorilor derivă tocmai din principiul unităţii de acţiune sau al indivizibilităţii Ministerului Public (oricare dintre procurorii unei unităţi de Parchet competente poate să îndeplinească atribuţiile Ministerului Public în numele acestuia). În speţă, având în vedere complexitatea cauzei au fost desemnaţi doi procurori să efectueze urmărirea penală, aceştia efectuând fiecare acte de urmărire penală distincte, în final întocmind împreună rechizitoriul. Această situaţie nu reprezintă o încălcare a normelor de competenţă privind urmărirea penală cum a apreciat inculpatul prin apărător, fiecare dintre cei doi procurori fiind competent, din punct de vedere material şi teritorial, să efectueze urmărirea penală. Textele legale indicate de către inculpat (art. 203, 261 - 268 C. proc. pen.) fac referire la procuror (ca instituţie de drept procesual penal) şi nu trebuie interpretate în sensul că instituie o limitare a numărului de procurori care efectuează urmărirea penală într-o cauză.

A mai arătat inculpatul, prin apărător că rechizitoriul, deşi a fost întocmit de către doi procurori a fost semnat doar de către unul dintre aceştia. Or, această situaţie poate atrage eventual o nulitate relativă, situaţie în care inculpatul trebuia să indice în concret vătămarea suferită (lucru ce nu s-a întâmplat).

Inculpatul, prin apărător a arătat că nu există menţiunea procurorului ierarhic superior de verificare a legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului pe fiecare dintre paginile acestuia, or textul art. 264 alin. (3) C. proc. pen. nu instituie o asemenea obligaţie (rechizitoriul trebuie să cuprindă doar menţiunea procurorului ierarhic superior că a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia nr. 9/2008, dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, condiţie îndeplinită în cauză).

Inculpatul, prin apărător a arătat că rechizitoriul nu descrie în mod concret faptele şi împrejurările în care au fost comise pentru a se putea verifica dacă încadrarea este corectă sau nu. Această apărare este vădit nefondată, din analiza actului de sesizare a instanţei rezultând că acesta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 263 C. proc. pen. (iar faptele imputate acestuia au fost în mod suficient de clar descrise).

Inculpatul, prin apărător a arătat că ordonanţa de extindere a urmăririi penale nu are menţionată ora emiterii astfel că nu se poate stabili exact care a fost succesiunea reală a actelor de procedură în dosar şi că deşi faţă de numita C.O. s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, aceasta a fost audiată ca martor în cauză. Împrejurarea că ordonanţa de extindere a urmăririi penale nu are menţionată ora emiterii este de natură a atrage nulitatea relativă a actului menţionat, situaţie în care inculpatul trebuia să indice în concret vătămarea suferită (lucru ce nu s-a întâmplat). Mai mult, din faptul că această ordonanţă a fost depusă la dosarul cauzei ulterior soluţionării propunerii de arestare preventivă a inculpatului în cauză (cum a arătat şi apărătorul inculpatului în considerentele încheierii de şedinţă din data de 11 august 2010) rezultă fără nici un dubiu că aceasta este ulterioară începerii urmăririi penale deci nu mai există vreun dubiu cu privire la acest aspect. Împrejurarea că faţă de numita C.O. s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi (pentru continuarea cercetărilor faţă de aceasta sub aspectul infracţiunii de contrabandă în modalitatea deţinerii), iar ulterior aceasta a fost audiată ca martor în cauza de faţă nu este de natură a aduce o încălcare a vreunei norme de procedură penală. În condiţiile în care la domiciliul numitei O.C. s-a găsit o cantitate mare de ţigări de contrabandă introduse în ţară de către inculpatul apelant era firesc ca aceasta să fie audiată în calitate de martor (fiind vorba despre o persoană despre care se presupunea că avea cunoştinţă despre împrejurări de natură a servi la aflarea adevărului conform art. 78 C. proc. pen.). Faptul că procurorul de caz a avut dubii cu privire la implicarea acesteia în activitatea infracţională şi a dispus ulterior disjungerea cauzei nu poate impieta asupra calităţii de martor a acesteia în prezenta cauză.

Pe fondul cauzei, în mod corect a reţinut prima instanţă situaţia de fapt şi încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.G.C., acesta comiţând fapta în împrejurările reţinute de prima instanţă şi arătate pe larg în considerentele sentinţei penale atacate (practic, instanţa de apel îşi însuşeşte pe deplin analiza mijloacelor de probă făcută de către prima instanţă).

Inculpatul a arătat că în mod netemeinic prima instanţă a respins propunerea sa de administrare a unor mijloace de probă (adresa către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, D.N.A. sau D.I.I.C.O.T. pentru a se comunica dacă denunţătorul este cercetat într-un dosar în care un TIR cu ţigări de contrabandă a trecut prin vamă şi efectuarea unei expertize a vocii şi autenticităţii înregistrărilor audio-video efectuate în cauză, efectuarea unei expertize traseologice cu privire la urmele de pe frontieră, expertizarea suportului tehnic (CD) pe care sunt înregistrate imaginile camerei de termoviziune; audierea martorilor O.T. şi A., reaudierea martorilor Z.I. şi M.A.P.; efectuarea unei adrese către I.J.P.F. Suceava cu privire la întocmirea unor rapoarte în seara de 05 din 06 iulie 2010).

Curtea a constatat însă că prima instanţă în mod temeinic a respins ca neutile cauzei administrarea mijloacelor de probă amintite.

Astfel, inculpatul a solicitat expertizarea suporturilor înregistrărilor interceptărilor efectuate în cauză, a vocii de pe acestea şi a imaginilor (în cazul celor înregistrate cu camera de termoviziune) fără a aduce un minim de argumente în sprijinul utilităţii şi pertinenţei unui astfel de demers. Aceasta în condiţiile în care în faţa primei instanţe nu a formulat o cerere similară (aici inculpatul a solicitat doar expertizarea înregistrărilor din data de 06 iulie .2010, tot fără o explicaţie credibilă). Simplul fapt că s-a solicitat expertizarea unor suporturi cu înregistrări audio şi video fără a se produce o explicaţie cât de cât plauzibilă privind utilitatea unui astfel de demers conduce la idee că ceea ce s-a intenţionat nu a fost lămurirea cauzei sub toate aspectele sale, ci tergiversarea inutilă a judecăţii ei. Acesta a fost motivul pentru care Curtea a respins la rândul ei, ca neutilă, administrarea acestei probe.

Efectuarea unei expertize traseologice cu privire la urmele de pe frontieră nu se impunea, în condiţiile în care, prin acest gen de expertiză sunt analizate urmele lăsate de diferitele obiecte care au fost folosite în mod direct la săvârşirea unei infracţiuni. Or, în cauză s-a procedat doar la întocmirea unei schiţe a locului faptei, fără o cercetare criminalistică a acestuia, urmată de fixare şi ridicare de urme pentru a fi supuse analizei.

Inculpatul a solicitat reaudierea martorilor Z.I. şi M.A.P. însă aceasta nu mai apărea utilă cauzei având în vedere că aceştia au fost audiaţi atât în cursul urmăririi penale cât şi de prima instanţă (iar declaraţiile lor au fost consecvente), inculpatul având posibilitatea de a adresa întrebări relevante acestora.

Cu privire la relaţiile solicitate de la I.J.P.F. Suceava şi audierea martorilor O.T. şi I., aceste mijloace de probă au fost administrate în faţa instanţei de apel.

Solicitarea unor relaţii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, D.N.A. sau D.I.I.C.O.T. pentru a se comunica dacă denunţătorul era cercetat în vreo cauză, nu avea nicio relevanţă în cauza de faţă motiv pentru care a şi fost respinsă.

Inculpatul a mai criticat sentinţa penală a primei instanţe, arătând că aceasta s-a bazat pe probe obţinute nelegal (în ordonanţa provizorie dată de procuror la data 22 iunie 2010 se precizează că sunt indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii de dare de mită deşi aceasta era deja consumată; a mai arătat că infracţiunea de dare de mită nu este printre cele prev. de art. 91 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la care se poate dispune efectuarea de interceptări; planşele foto cu imagini de la camera de termoviziune - care cuprind imagini ce pot avea o altă dată şi un alt loc; schiţa întocmită de către organele de urmărire penală nu descrie ce s-a identificat în teren şi nu este confirmată de vreun martor; percheziţiile imobiliare de la domiciliile martorilor C.M. şi O. au fost încuviinţate fără ca împotriva acestora să fie începută urmărirea penală; mai mult, inculpatul reţinut nu a fost adus la locul percheziţiei, de faţă fiind doar un martor asistent faţă de doi cum prevede legea; în procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante în mod eronat s-a consemnat că inculpatul şi-a dat acordul de punere la vedere a bunurilor pe care le avea în maşină) şi că alte probe au fost în mod eronat interpretate (este vorba despre declaraţiile martorilor C.M., C.V., D.A. şi O.O.).

Susţinerile inculpatului sunt vădit neîntemeiate. Nu are nici o importanţă asupra valabilităţii autorizării provizorii a interceptării convorbirilor ambientale dintre inculpat şi denunţător faptul că la data amintită infracţiunea de dare de mită era deja consumată (în cauză interceptarea şi înregistrarea se impunea pentru stabilirea situaţiei de fapt, la acel moment fiind făcute totodată acte premergătoare cu privire la infracţiunea de contrabandă). Contrar celor susţinute de inculpat, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor poate fi autorizată în cazul infracţiunilor de corupţie prev. de Legea nr. 78/2000 (cum este cazul în speţă) conform art. 91¹ alin. (2) C. proc. pen. De asemenea, în cauză, la data efectuării percheziţiilor imobiliare privind pe numiţii C.M. şi O. era începută urmărirea penală în cauză faţă de inculpatul apelant (legea - art. 100 alin. ultim C. proc. pen., nu prevede condiţia începerii urmăririi penale faţă de fiecare persoană la care se efectuează percheziţia domiciliară, singura condiţie fiind ca în cauză să fi fost începută urmărirea penală faţă de o persoană sau in rem, condiţie îndeplinită în speţă). Conform art. 104 alin. (4) C. proc. pen. inculpatul reţinut sau arestat este adus să asiste la percheziţie doar atunci când aceasta este efectuată la locuinţa sa (prin urmare organul de urmărire penală nu avea obligaţia de a-l aduce pe inculpatul apelant reţinut la acea dată la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţele numiţilor C.M. şi O.). Celelalte aspecte invocate privind nerelevanţa planşele foto cu imagini de la camera de termoviziune şi a schiţei locului faptei întocmită de către organele de urmărire penală, nu sunt fondate, în condiţiile în care aceste probe se coroborează perfect cu înregistrările convorbirilor interceptate. Împrejurarea că procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante s-ar fi consemnat în mod eronat că inculpatul şi-a dat acordul de punere la vedere a bunurilor pe care le avea în maşină este lipsită de relevanţă în cauză. Mai mult, Curtea a apreciat că prima instanţă a dat o justă apreciere declaraţiilor martorilor C.M., C.V., D.A. şi O.O.).

Curtea a constatat că prima instanţă a individualizat în mod just pedepsele principale aplicate inculpatului apelant, în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., însă a apreciat că în cauză nu se impunea suspendarea condiţionată a executării în temeiul art. 81 C. pen., având în vedere gradul de pericol concret al infracţiunilor săvârşite (mai ridicat decât al unor fapte similare), importanţa valorilor sociale lezate şi atitudinea necorespunzătoare a inculpatului apelant pe parcursul procesului penal. Cu toate acestea dat fiind faptul că în cauză a declarat apel doar inculpatul apelant, având în vedere dispoziţiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen., nu se poate crea acestuia o situaţie mai grea în propria cale de atac.

În ceea ce priveşte critica inculpatului apelant P.G.C. privind greşita aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor legale privind confiscarea specială (fără a detalia însă în ce constă eventuala greşeală), aceasta este nefondată.

Astfel, potrivit art. 255 alin. (4) C. pen. (text care face trimitere art. 254 alin. (3) C. pen. „banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul dării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani”. Or, în cauză, inculpatul apelant P.G.C. a promis numitului Z.I., poliţist de frontieră în cadrul I.J.P.F. Suceava suma de 4.000 euro pentru ca acesta să nu îşi îndeplinească în mod corespunzător atribuţiile de serviciu. Astfel, suma de 4.000 de euro a făcut obiectul infracţiunii de dare de mită şi se impunea confiscarea acesteia.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, legat de infracţiunea de contrabandă, în mod just s-a apreciat că în persoana inculpatului apelant P.G.C. sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 şi urm. din vechiul C. civ. (există fapta ilicită a inculpatului săvârşită cu vinovăţie - inculpatul a introdus în ţară, peste linia de frontieră, ţigări de contrabandă; procedând astfel inculpatul a produs un prejudiciu bugetului de stat; există o legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită a inculpatului şi prejudiciul creat ce rezultă din situaţia de fapt reţinută).

Având în vedere mijloacele de probă amintite cu prilejul analizării laturii penale a cauzei, din care rezultă că apelantul inculpat a introdus în ţară un număr de 36.950 de pachete de ţigări (diferite mărci, de provenienţă extracomunitară), precum şi anexa privind modul de calcul al drepturilor vamale şi fiscale întocmită de D.R.A.O.V. Iaşi, în mod just a stabilit prima instanţă cuantumul daunelor materiale suferite de către partea civilă la suma de 330.098,37 RON.

Inculpatul apelant, sub acest aspect, a arătat că nu s-a dovedit că ţigările găsite în locuinţa martorei C.O. îi aparţin. Or, aşa cum s-a arătat cu prilejul analizării laturii penale a cauzei, din probele administrate în cauză rezultă fără nici un dubiu săvârşirea de către inculpatul apelant a infracţiunii de contrabandă, acesta fiind cel care a depozitat ţigările în locuinţa numitei C.O. (Curtea nu va mai relua cu acest prilej analiza probatoriului făcută pe latura penală a cauzei, făcând doar trimitere la aceasta).

Împotriva deciziei penale nr. 84 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava în termen legal a declarat recurs inculpatul P.G.C., reiterând practic criticile pe care le-a formulat în apel.

Inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 2, 14, 17 şi 18 C. proc. pen. şi a solicitat, în principal, trimiterea cauzei la Parchet pentru refacerea actului de sesizare la prima instanţă în vederea rejudecării.

În subsidiar, inculpatul solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu există probe directe care să dovedească vinovăţia sa, iar dacă se va trece peste această apărare solicită reindividualizarea pedepsei în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Recursul este nefondat.

Referitor la prima critică formulată şi întemeiată pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 2 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că instanţa a fost legal sesizată.

Rechizitoriul întocmit în cauză cuprinde toate menţiunile cerute de dispoziţiile art. 263 C. proc. pen., descriindu-se faptele reţinute în sarcina inculpatului, încadrarea juridică a acestora, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată faţă de inculpat, precum şi dispoziţiei de trimitere în judecată a acestuia.

Contrar celor susţinute de recurentul inculpat nicio dispoziţie legală nu interzice ca urmărirea penală să fie efectuată de doi procurori ori ca rechizitoriul să fie întocmit, de asemenea, de către doi procurori. Aceştia exercită atribuţiile Ministerului Public în limitele competenţei Parchetului din care fac parte, astfel că aceeaşi cauză poate fi instrumentată de mai mulţi procurori, în funcţie de complexitatea acesteia, fiecare putând efectua anumite acte de urmărire penală.

Rechizitoriul întocmit în cauză de doi procurori a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim procurorul Parchetului, conform cerinţelor art. 264 alin. (3) C. proc. pen., fără a avea vreo relevanţă împrejurarea că această menţiune a verificării nu apare şi la sfârşitul rechizitoriului.

De asemenea, faptul că rechizitoriul nu a fost semnat decât de unul dintre procurorii care l-au întocmit poate constitui o nulitate relativă, ipoteză în care inculpatul trebuia să indice în concret vătămarea care i-a fost adusă.

Critica referitoare la încadrarea juridică a faptei în dispoziţiile art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 este, de asemenea, nefondată, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. nefiind incident în speţă.

Instanţele au realizat o corectă încadrare juridică a faptei, reţinând şi dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, martorul Z.I. faţă de care inculpatul a săvârşit infracţiunea de dare de mită având funcţia de poliţist de frontieră, cu atribuţii în domeniul controlului trecerii peste frontiera de stat a României conform prevederilor art. 1 lit. k), art. 12 alin. (1), (2), (3) şi art. 14 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

În motivarea recursului, inculpatul arată că instanţele au încălcat principiul nemijlocirii, însuşindu-şi unele probe administrate la urmărirea penală fără a avea posibilitatea discutării în contradictoriu a temeiniciei acestora, a solicitat administrarea unor probe, cerere care i-a fost respinsă.

Referitor la acest motiv de recurs, Înalta Curte constată, pe de o parte, că în cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii din lucrări Z.I., O.V., C.I., C.O., M.A.P., precum şi martorii propuşi de inculpat C.M., C.V., D.A., martori cărora inculpatul a avut posibilitatea să le adreseze întrebări conform dispoziţiilor art. 327 C. proc. pen.

Pe de altă parte, împrejurarea că inculpatului nu i s-au încuviinţat anumite cereri referitoare la administrarea unor probe poate fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 10 C. proc. pen., care însă nu-şi găseşte aplicabilitatea în cauză.

Pentru a fi incident acest caz de casare este necesar ca instanţa să nu se fi pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Or, instanţa de apel, la termenele din 6 aprilie 2011 şi 24 noiembrie 2011 a respins cererile formulate de inculpat prin apărător privind efectuarea expertizei traseologice, a expertizei criminalistice a înregistrărilor audio-video, reaudierea unor martori şi efectuarea unei adrese la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Suceava, respectiv D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Suceava.

Inculpatul a mai solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu există probe directe din care să rezulte că a comis faptele.

Înalta Curte constată că probele administrate în cauză dovedesc fără dubiu săvârşirea de către inculpat a celor două infracţiuni pentru care a fost condamnat, respectiv cea de dare de mită şi contrabandă prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 şi, pe cale de consecinţă, s-au aplicat prevederile legale referitoare la confiscarea sumei de 4.000 de euro, a ţigărilor descoperite cu ocazia percheziţiei domiciliare, precum şi obligarea la plata sumei de 330.098 RON reprezentând contravaloarea taxelor vamale şi fiscale la care se adaugă dobânzi/majorări şi/sau penalităţi de întârziere.

În drept, inculpatul şi-a întemeiat această critică pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., apreciind că în cauză s-a omis o gravă eroare de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare în sensul art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi esenţială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.

În speţă, nu suntem în prezenţa unei grave erori de fapt, situaţia de fapt reţinută pe larg de instanţe nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând că recurentul inculpat se face vinovat de infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.

În fapt, inculpatul i-a promis agentului de poliţie Z.I., lucrător operativ în cadrul I.J.P.F. Suceava - S.P.F. Siret, începând cu data de 17 iunie 2010, suma de 4.000 euro pentru ca în tura de noapte în care va fi programat să efectueze serviciul, să nu supravegheze electronic, prin termoviziune, timp de o jumătate de oră, zona dintre SF 835-838, pentru a-i facilita introducerea în ţară, prin fâşia verde, a mai multor baxuri cu ţigări din Ucraina.

În noaptea de 5 din 6 iulie 2010, inculpatul a introdus în ţară, împreună cu alţi complici, 36950 pachete de ţigări, peste fâşia verde dintre Ucraina şi România, ţigări pe care le-a depozitat la domiciliul numitei C.O. din satul V., comuna M., judeţul Suceava, cauzând astfel un prejudiciu la bugetul de stat în sumă de 330.098 RON reprezentând taxele vamale şi fiscale.

Săvârşirea faptelor de către inculpat rezultă din declaraţiile martorului Z.I., care au fost constante pe întreg parcursul procesului penal, declaraţii care se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate între inculpat şi acest martor la datele de 22 iunie 2010, 23 iunie 2010, 27 iunie 2010, 5 iulie 2010 şi 6 iulie 2010, precum şi cu declaraţiile martorului M.A.P., procesele-verbale de percheziţie domiciliară, transcrierea de pe suportul digital a înregistrării cu camera de termoviziune din noaptea de 5 din 6 iulie 2010, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor O.V., C.I. şi C.O.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurarea că acesta a promis suma de 4.000 euro şi a introdus în ţară 36.950 pachete de ţigări de contrabandă cauzând un prejudiciu însemnat, în cuantum de 330.098,37 RON, care nu a fost acoperit, datele care circumstanţiază persoana inculpatului.

Astfel, acesta nu e cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit şi are în întreţinere doi copii minori, este caracterizat pozitiv în societate şi nu a recunoscut comiterea faptei.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G.C. împotriva deciziei penale nr. 84 din 7 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1299/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1668/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 1619/2012. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1619/2012. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs