ICCJ. Decizia nr. 1625/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1625/2012
Dosar nr. 9681/40/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2012
Asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 260 din 17 noiembrie 2011 a Tribunalului Botoşani s-a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 29 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Botoşani formulată de revizuientul P.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Botoşani a reţinut că prin sentinţa penală nr. 29 din 22 februarie 2011 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin Decizia penală nr. 2448 din 20 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, împotriva victimei M.F., precum şi că odată cu judecarea cauzei atât în fond cât şi în căile de recurs, instanţele au analizat apărările condamnatului cu privire la vinovăţia acestuia.
S-a concluzionat că revizuientul nu invocă fapte şi împrejurări noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) Cod, cererea fiind inadmisibilă deoarece motivele invocate nu se regăsesc între cele expres prevăzute de lege drept temeiuri pentru reformarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, nefiind invocată existenţa unor fapte sau împrejurări noi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul, cale de atac ce a fost respinsă ca nefondată, prin Decizia penală nr. 3 din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, reţinându-se, în esenţă, că nu este permis ca, pe calea revizuirii, să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Decizia dată în apel a fost atacată cu recurs de către revizuientul P.G. care a arătat că este nevinovat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, astfel că, în mod firesc, nu poate fi promovată decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În cauză petentul condamnat a susţinut că este nevinovat, aspecte ce s-ar circumscrie cazului prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. privitor la împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, ce ar fi condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale şi netemeinice de condamnare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat.
Înalta Curte apreciază că prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pot fi invocate atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, şi doar dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
În speţă, aspectele ce ţin de vinovăţia petentului sunt chestiuni de fond ce au fost examinate şi soluţionate cu autoritate de lucru judecat de instanţa care a pronunţat condamnarea revizuientului P.G., ca atare acestea nu mai pot fi puse în discuţie în acest moment, cât timp revizuientul nu a propus administrarea în concret a vreunei probe noi.
De altfel aceste temeiuri de fapt pentru care se solicită revizuirea nu au un caracter de noutate ci constituie doar o reiterare a susţinerilor deja învederate de condamnat în cursul soluţionării în fond a cauzei, susţineri ce au fost analizate şi respinse motivat de instanţele competente.
Prin urmare, toate aspectele invocate de revizuient, neputând servi la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, nu se încadrează în disp.art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul P.G.
Văzând şi disp.art. 192 alin. (1) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat P.G. împotriva Deciziei penale nr. 3 din 16 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1795/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2221/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
