ICCJ. Decizia nr. 2221/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2221/2012
Dosar nr. 15073/99/2011
Şedinţa publică din 22 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 52 din 8 martie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul C.C. împotriva sentinţei penale nr. 20 din 16 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi, hotărâre pe care a menţinut-o.
A obligat pe apelant să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penala nr. 20 din 03 noiembrie 2011, a Tribunalului Iaşi, a fost respinsă, ca fiind inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 37 din 21 ianuarie 2010 a Tribunalului Iaşi, menţinută prin Decizia penală nr. 105 din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, şi rămasă definitivă prin nerecurare, formulată de către condamnatul C.C., deţinut în Penitenciarul Iaşi.
Pentru a hotărî astfel prima instanţa a reţinut că revizuientul nu a făcut dovada incidenţei în prezenta cauză a niciunuia din cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. si ca modul de interpretare a probelor se face in cadrul căilor ordinare de atac.
A mai arătat prima instanţa ca motive revizuientului au mai fost invocate cu ocazia judecării altor două cereri de revizuire, ce au făcut obiectul Dosarelor nr. 6765/99/2011 şi nr. 12003/99/2011 ale Tribunalului Iaşi, cereri ce au fost respinse prin sentința penală nr. 290 din 02 iunie 2011 şi 500 din 03 noiembrie 2011, drept pentru care formularea din nou prin cererea de faţă a aceluiaşi caz de revizuire, întemeiat pe aceleaşi apărări şi motive, este, potrivit disp. art. 403 alin. (3)1 C. proc. pen., inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel revizuientul criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie susţinând in continuare ca si in fata instanţei de fond ca nu i-au fost încuviinţate probe în apărare si ca este nevinovat, fiind condamnat pe nedrept pentru infracţiunea de „omor calificat”.
Examinând sentinţa atacata prin prisma motivelor invocate cit si sub toate aspectele legalităţii, Curtea constata ca apelul este nefondat din următoarele motive:
Revizuirea, fiind o cale extraordinara de atac de retractare împotriva sentinţelor penale definitive, nu poate deveni admisibila decât în condiţiile existenţei vreunuia din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, pentru a nu se aduce atingere principiului stabilităţii ordinii juridice.
Art. 394 cod procedura penala prevede limitativ cazurile in care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale.
Astfel:
1) Revizuirea poate fi ceruta când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţa la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasa in cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracţiune in legătura cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când doua sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Motivul invocat de revizuient, precum ca nu au fost probe pentru condamnarea sa si ca este nevinovat, fapt ce se poate dovedi prin reanalizare actelor medico-legale aflate la dosar din care rezultă că nu au fost identificate de medicul legist la necropsia victimei urme de lovituri pe corp, drept pentru care în cauză se impune a se întocmi o contra expertiză, nu se circumscrie nici unui caz dintre cele prevăzute în art. 394 C. proc. pen.
În atare condiţii s-a apreciat că prima instanţa, corect si legal, a respins ca inadmisibila cererea revizuientului.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionată revizuientul condamnat C.C. a declarat prezentul recurs.
În motivarea recursului revizuientul arată, în esenţă, că nu se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost cercetat şi condamnat, că rechizitoriul întocmit de procuror îl consideră drept un act fals.
Recursul declarat de revizuient este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate recunoaşterii de către instanţă a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Totodată revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Cazurile de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. şi sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă în raport de dispoziţiile procesual penale ce reglementează revizuirea dar şi cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României potrivit căruia, părţile interesate care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Se constată că motivul invocat de revizuient precum că acesta ar fi fost condamnat în lipsa unor probe care să ateste vinovăţia pentru săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa, fapt ce se poate dovedi prin reanalizarea actelor medico-legale aflate la dosar din care rezultă că medicul legist nu a identificat la efectuarea necropsiei victimei urme de lovituri pe corp, drept pentru care apreciază că în cauză se impune a se întocmi o contra expertiză, nu se circumscrie niciunui caz de cele expres şi limitativ prevăzute de disp.art. 394 C. proc. pen.
Aşa fiind, se constată că în mod corect şi legal instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul condamnat C.C.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga revizuientul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat C.C. împotriva Deciziei penale nr. 52 din 8 martie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1625/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 1129/2012. Penal. Propunere de arestare... → |
|---|
