ICCJ. Decizia nr. 1779/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1779 /20 13
Dosar nr. 30193/3/2012
Şedinţa publică din 24 mai 2013
Prin sentinţa penală nr. 814 din 27 septembrie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul R.N., cu obligarea sa la 100 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 955 din 15 decembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul R.N. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 174-175 lit. b) C. pen. şi art. 20 raportat la art. 174-175 lit. a) şi b) C. pen., rămasă definitivă la data de 20 februarie 2012, prin decizia penală nr. 461 din 20 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cererea de revizuire, condamnatul R.N. a arătat că este nevinovat, că obiectele contondente folosite la comiterea faptelor nu îi aparţin, solicitând efectuarea unui experiment judiciar, că nu sunt probe temeinice împotriva sa.
De asemenea, revizuientul a arătat că a formulat plângeri penale împotriva procurorului care a instrumentat dosarul de urmărire penală şi a judecătorului care a soluţionat cauza pe fond.
S-a apreciat că, în calea de atac a revizuirii, nu se poate prelungi probaţiunea prin mijloace de probă pentru fapte care au fost deja stabilite de instanţa de judecată.
Aspectele arătate de revizuient au fost avute în vedere şi analizate de instanţă cu ocazia cercetării judecătoreşti, precum şi în căile de atac ordinare.
În ceea ce priveşte motivul de revizuire, prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen., o condiţie esenţială este hotărârea judecătorului sau ordonanţa procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuientul R.N., arătând personal şi prin avocat, că îşi întemeiază cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 394 lit. a) şi d) C. proc. pen., astfel că solicită, pe fond, admiterea cererii.
Prin decizia penală nr. 352/A din 17 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul R.N. împotriva sentinţei penale nr. 814 din 27 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A obligat apelantul la 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
Cu privire la primul caz de revizuire, prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. s-a constatat că petentul nu a arătat fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţă.
Referitor la cazul prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen. s-a constatat că nu există hotărâre judecătorească sau ordonanţă a procurorului cu privire la pretinsa comitere a unei infracţiuni de către magistraţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul.
Reiterând motivele arătate în faţa instanţelor de fond şi apel, revizuentul condamnat a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în faţa instanţelor de fond şi apel şi pe fond, admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 394 lit. a) şi d) C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin cererea de revizuire formulată şi detaliată în scris, întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. a) şi d) C. proc. pen., condamnatul revizuent R.N. a arătat, în esenţă, că probatoriul nu a fost corect şi complet administrat, că de la dosar lipsesc mai multe înscrisuri, că în mod greşit a fost reţinută vinovăţia sa pentru comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat. De asemenea, revizuentul a arătat că a formulat plângeri penale împotriva procurorului care a instrumentat dosarul de urmărire penală şi a judecătorului care a soluţionat cauza pe fond.
Revizuirea este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Totodată, revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.
Cazurile de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen. şi sunt singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii privitoare la o eventuală nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins corecte este exclusă în raport de dispoziţiile procesual penale ce reglementează revizuirea, dar şi cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României potrivit căruia părţile interesate care îşi legitimează calitatea procesuală pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Înalta Curte constată că motivele invocate de revizuentul condamnat nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Aşa cum în mod corect au reţinut şi instanţele de fond şi de apel, revizuentul nu a făcut dovada existenţei unor fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute la momentul soluţionării cauzei pe fond şi care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare şi nici nu s-a făcut dovada existenţei unei hotărâri judecătoreşti sau a unei ordonanţe a procurorului care să statueze asupra fondului cauzei cu privire la pretinsa săvârşire a vreunei infracţiuni de către vreunul din magistraţii care au pronunţat hotărâri în cauză.
Cum în speţă motivele de revizuire invocate nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 394 C. proc. pen. care sunt de strictă interpretare şi aplicare, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat R.N. împotriva deciziei penale nr. 352/A din 17 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat a plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 751/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1780/2012. Penal → |
|---|
