ICCJ. Decizia nr. 751/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr. 751 /20 13

Dosar nr. 8140/1/2012

Şedinţa publică din 9 septembrie 2013

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluţia nr. 61/P/2012 din 29 octombrie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de: gl. bg. dr. G.A.I., col. G.F., It. col. P.D.C., mr. D.M., mr. A.R. şi cpt. S.S.R., toţi din U.M. X1 Bucureşti, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (toţi făptuitorii) şi de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 247 C. pen. (gl. bg. dr. G.A.I.) întrucât aceste fapte nu există.

Pe baza examinării materialului de cercetare penală s-au reţinut următoarele:

Prin plângerea penală formulată la data de 15 mai 2012 şi înregistrată la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti sub nr. 128/P/2012, numita B.A.P., domiciliată în Bucureşti, sector 3, fost subofiţer în cadrul U.M. X1 Bucureşti, a solicitat tragerea la răspundere penală a membrilor comisiei de examinare, a preşedintelui acesteia, cpt. S.S.R. şi a comandantului unităţii, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece prin măsurile dispuse de aceştia a fost pusă la dispoziţie şi trecută în rezervă, în mod abuziv, la data de 30 noiembrie 2011.

În mod concret, petiţionara a învederat faptul că, în cazul său, au fost încălcate prevederile Legii nr. 448/2006, ale Legii nr. 80/1995, modificată prin Legea nr. 18/2006 şi ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind Metodologia de organizare şi desfăşurare a examenelor şi concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante, după cum urmează:

- a fost obligată să susţină interviu în faţa comisiei de examinare, la data de 28 iunie 2011, în timp ce se alfa în programul unităţii, deşi în conformitate cu dispoziţiile actelor normative sus menţionate trebuia să fie intervievată în cea de a doua zi liberă;

- în momentul susţinerii interviului nu s-a asigurat prezenţa în sală a secretarului comisiei, care avea atribuţii de consemnare a întrebărilor, răspunsurilor şi a punctajului obţinut, iar interviul nu a fost înregistrat prin intermediul camerelor video;

- preşedintele subcomisiei, cpt. S.S.R., i-a adresat întrebări ad-hoc privind interpretarea unor articole din dispoziţiile legale prevăzute în bibliografie şi tematică, fără a avea un ghid de interviu cu întrebări pe teme profesionale, în timp ce altor participanţi le-a adresat întrebări cu caracter general şi sugestiv, ceea ce a condus la promovarea examenului de către aceştia în detrimentul său;

- acelaşi ofiţer a obligat-o să susţină interviul fără să fi avut posibilitatea să ia cunoştinţă de bibliografie şi tematică întrucât, în perioada 9-24 iunie 2011, s-a aflat în concediu medical;

- comandantul U.M. X1 Bucureşti a refuzat să-i aprobe eliberarea unor acte necesare promovării unei acţiuni în justiţie, deşi cererile altor colegi, aflaţi în aceeaşi situaţie, au fost rezolvate pozitiv;

- în perioada 1 iulie-14 septembrie 2011, conducerea unităţii nu i-a permis să participe la concursul pentru ocuparea unor posturi vacante, ca urmare a procesului de disponibilizare, pe care au fost încadraţi, în schimb, alţi 9 subofiţeri, contrar actelor normative în materie.

Prin rezoluţia nr. 734/II-6/2012 din 12 iunie 2012, în temeiul art. 209 alin. (41) C. proc. pen., s-a dispus preluarea dosarului penal, în vederea efectuării urmăririi penale, de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, unde a fost înregistrat sub nr. 69/P/2012, cauză în care, prin ordonanţa din 7 august 2012, s-a dispus declinarea competenţei în favoarea D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, apreciindu-se că există indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii asimilate infracţiunilor de corupţie de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen.

Din examinarea actelor dosarului penal declinat a rezultat că, la baza acestei reîncadrări juridice, au stat plângerile adresate Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti de către numita B.A.P., la dalele de 15 mai 2012 şi 12 iulie 2012, precum şi declaraţia acesteia din data de 11 iulie 2012.

S-a constatat că, în cea de a doua plângere, se fac referiri atât la infracţiunea de abuz în serviciu contra persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., cât şi la infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., prima referindu-se la presupusele abuzuri comise de cadrele militare implicate în activităţile de reorganizare instituţională, iar cea de a doua la îngrădirea accesului la informaţii (în sensul că nu i-au fost eliberate copii de pe ordinele şi regulamentele privind restructurarea unităţilor din jandarmerie, motivându-se că ar avea regim clasificat) şi nepermiterea participării la concursul pentru ocuparea funcţiilor devenite vacante, ocupate de 9 subofiţeri, în ordinea mediilor obţinute la interviu.

Având în vedere caracterul inform al sesizărilor, care nu cuprindeau toate elementele prevăzute la art. 222 alin. (2) C. proc. pen., în special indicarea făptuitorilor, care erau cunoscuţi de petiţionară şi a mijloacelor de probă, iar în această fază procesuală, nemaifiind oportună restituirea, pe cale administrativă, pentru completare, conform alin. (8) al art. sus-menţionat, introdus prin art. XVIII pct. 29 din Legea nr. 202/2010, la datele de 23 august 2012 şi 17 septembrie 2012, s-a procedat la audierea sus-numitei, ocazie cu care a făcut precizări cu privire la persoanele şi faptele imputate acestora, după cum urmează:

1. Gl. bg. dr. G.A.I., comandantul U.M. X1 Bucureşti, pentru următoarele fapte abuzive:

a) emiterea ordinului de detaşare de la Detaşamentul Y Jandarmi la Compartimentul formare profesională din 3 iunie 2011;

b) emiterea şi neaducerea la cunoştinţă a ordinului de punere la dispoziţie din 15 iunie 2011;

c) nerespectarea criteriilor de disponibilizare în Ministerul Administraţiei şi Internelor;

d) analiza discriminatorie a situaţiei personalului propriu aflat în situaţii sociale deosebite (concediu medical, concediu maternitate, concediu îngrijire copil, etc.) în cadrul şedinţei din 15 iunie 2011;

e) aprobarea fără verificare a regulamentului din 23 iunie 2011 privind organizarea şi desfăşurarea examinării personalului din unitate în vederea departajării şi numirii pe funcţii la reorganizare;

f) neaducerea la cunoştinţă a conţinutului procesului-verbal de şedinţă din 1 iulie 2011, ca urmare a ieşirii la raport pentru a semnala necesitatea prezenţei sale la parchetul militar;

g) interzicerea participării la susţinerea examenului/concursului pentru ocuparea posturilor rămase vacante prin trecerea în rezervă a unui nr. de 9 cadre militare, în perioada 1 iulie-14 septembrie 2011;

h) reîncadrarea unor cadre militare aflate în concedii medicale prin susţinerea unor examene la sfârşitul lunii decembrie 2011;

i) aplicarea diferenţiată a situaţiilor persoanelor aflate în concedii medicale, prin aceea că 10 subofiţeri din cei 701 înscrişi la interviu, care, deşi au lipsit din motive medicale, au fost declaraţi respinşi datorită neprezentării, criterii de departajare care nu au fost luate în considerare şi în cazurile altor subofiţeri, care au participat la examenul/concursul organizat la sfârşitul lunii decembrie 2011, deşi se aflau în concedii medicale;

j) neaducerea la cunoştinţă, conform legii, a ordinului de trecere în rezervă cu nerespectarea propunerii deciziei medicale din 30 noiembrie 2011.

2. Mr. D.M., şef de Stat Major la U.M. X1 Bucureşti, pentru „aplicarea nelegală şi abuzivă a dispoziţiilor în materie prin elaborarea unui regulament propriu de desfăşurare a examenului/concursului, în calitate de preşedinte al Comisiei de Examinare”.

3. Cpt. S.S.R., comandantul Detaşamentului Y Jandarmi din cadrul U.M. X1 Bucureşti, pentru:

- adresarea unor întrebări ad-hoc, discriminatorii şi cu rea-voinţă, cu scopul clar de a o elimina din concurs şi

- participarea nelegală a acestuia în cadrul subcomisiei nr. 2 întrucât, la data susţinerii interviului, se afla în conflict de interese, decurgând din nesoluţionarea contestaţiei formulate de sus-numita împotriva evaluării pe anul 2010.

4. Lt. col. P.D.C., şeful Biroului Resurse Umane din cadrul U.M. X1 Bucureşti, pentru:

- nepublicarea posturilor vacante din structura U.M. X1 Bucureşti;

- neîntocmirea dosarului de candidat conform actelor norrnative în vigoare;

- neîntocmirea fişei de lichidare;

- întocmirea ilegală a dosarului de pensie;

- favorizarea unei stări conflictuale prin influenţarea declaraţiei la adresa sa făcută de plt. B.F., în cadrul şedinţei de comandă din 29 septembrie 2011;

5. Mr. A.R., pentru generarea unei stări conflictuale prin calificarea ca neîntemeiată a necesităţii prezenţei sale la parchetul militar.

6. Lt. col. G.F. pentru soluţionarea nefavorabilă a solicitării sale pentru ocuparea unor posturi vacante.

În continuare, pe parcursul efectuării actelor premergătoare, în prezenta cauză, respectiv la datele de 19 septembrie 2012, 25 septembrie 2012, 11 octombrie 2012, 19 octombrie 2012 şi 22 octombrie 2012, petiţionara B.A.P. a formulat mai multe cereri şi memorii, prin care a adus completări acuzaţiilor formulate, ce au fost avute în vedere la adoptarea soluţiei, însă şi-a exprimat şi nemulţumirea cu privire la tergiversarea cercetărilor. Totodată, a solicitat declinarea competenţei în favoarea altui organ de urmărire penală, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe motiv că, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., acestuia i-ar reveni competenţa după calitatea persoanei, cu privire la infracţiunile săvârşite de generali. În acest context, a subliniat că nu a sesizat existenţa propriu-zisă a unor fapte de corupţie, ci a unor fapte de abuz în serviciu, activităţile pe care le consideră ilegale fiind colaterale activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor, căruia îi este subordonat Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, impunând ca soluţia să fie adoptată de instanţele şi organele judiciare civile, sugerând astfel că, la comiterea faptelor respective, ar fi fost implicate şi persoane civile, pe care nu le nominalizează. De asemenea, la data de 11 octombrie 2012, a formulat cerere de recuzare a procurorului de caz, care a fost respinsă, ca inadmisibilă, de procurorul ierarhic superior din cadrul D.N.A., prin ordonanţa din 15 octombrie 2012.

A fost avut în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 210 C. proc. pen., organul de urmărire penală, sesizat potrivit art. 221, este dator să-şi verifice competenţa, obligaţie legală care, în prezenta cauză, a fost îndeplinită de procurorul militar din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial, care a încadrat faptele sesizate de petiţionară în dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat art. 246 C. pen. şi a constatat că sunt întrunite condiţiile art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002, competenţa de efectuare a urmăririi penale revenind procurorilor militari din cadrul D.N.A., indiferent de gradul militar pe care îl au persoanele cercetate [art. 13. alin. (3) din O.U.G nr. 43/2002].

Din cuprinsul actelor premergătoare efectuate a rezultat următoarea situaţie de fapt:

Prin ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. I/654/2011 privind reorganizarea unităţilor din Jandarmeria Română, care a intrat în vigoare la data de 15 iunie 2011, au fost aprobate organigramele unităţilor din Jandarmeria Română, statul de organizare a Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, lista cu posturile, pe tipuri de categorii de funcţii, grade militare, clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare, repartizate Jandarmeriei Române şi situaţia numerică a posturilor propuse în statele de organizare ale Jandarmeriei Române. Prin aplicarea acestuia, numărul de posturi prevăzute în statele de organizare ale unităţilor din Jandarmeria Română, a fost diminuat cu 3.527. Drept urmare, Inspectorul General al Jandarmeriei Române a emis ordinul din 10 iunie 2011, prin care au fost aprobate: a) Statele de organizare ale unităţilor şi structurilor subordonate Inspectoratului General al Jandarmeriei Române şi b) Listele cu repartiţia pe unităţi/structuri subordonate Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, a posturilor aprobate pe tipuri de funcţii, grade militare, clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare.

La nivelul U.M. X1 Bucureşti, indicativ care aparţine Unităţii Speciale X2 Jandarmi, Protecţie Instituţională Bucureşti, în vederea asigurării condiţiilor necesare punerii în aplicare a măsurilor de reorganizare, concomitent cu îndeplinirea misiunilor date în responsabilitate, a fost adoptat Planul de măsuri, înregistrat la data de 15 iunie 2011, care prevedea activităţile ce trebuiau derulate, termenele de execuţie şi persoanele responsabile.

Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei, a rezultat faptul că, la unitatea respectivă, din care a făcut parte şi petiţionara, au fost reduse funcţii de subofiţer operativ principal, astfel că prin ordinul din 15 iunie 2011, toţi cei 707 subofiţeri care ocupau funcţii de această natură au fost puşi la dispoziţie, inclusiv plt. maj. B.A.P. Pentru ocuparea celor 655 posturi devenite astfel vacante, s-a procedat la departajarea celor 701 subofiţeri rămaşi ca urmare a demisiei a 4 subofiţeri şi clasării medicale ca inapţi pentru serviciul militar a doi, prin interviu pe subiecte profesionale, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) din ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin ordinul de zi pe unitate din 15 iunie 2011 au fost stabilite componenţele comisiei şi subcomisiilor de examinare a căror activitate s-a desfăşurat în conformitate cu regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea examinării personalului în vederea departajării şi numirii pe funcţii la reorganizare, înregistrat din 23 iunie 2011. Totodată, a fost adoptat ghidul de interviu, înregistrat la data de 24 iunie 2011 şi prin ordinele comandantului unităţii din 15 iunie 2011, au fost transmise către toate structurile şi aduse la cunoştinţa întregului personal măsurile de ordin organizatoric ce urmau a fi aplicate la nivelul unităţii, tematica şi bibliografia de studiu în vederea exaininării.

La data de 16 iunie 2011, plt. maj. B.A.P. din cadrul Detaşamentului Y Jandarmi, a întocmit raport personal, prin care solicita aprobarea de participare la examinarea organizată la nivelul unităţii, în vederea departajării şi numirii în funcţii. Aceasta a susţinut interviul la data de 28 iunie 2011, în faţa subcomisiei de examinare nr. 2, compusă din col. S.N. preşedinte, cpt. B.M., cpt. S.S.R. (comandantul subunităţii din care făcea parte sus-numita) membrii şi plt. maj. N.S. secretar, ocazie cu care a obţinut nota finală 4,27 şi s-a clasat pe poziţia 676 din cei 701 participanţi, ultimul subofiţer declarat admis clasându-se pe poziţia 655 cu nota finală 4,97, conform procesului-verbal din 29 iunie 2011 şi tabelului nominal anexat.

În perioada 4 iulie-21 iulie 2011, plt. maj. B.A.P. a efectuat o parte „din. concediul de odihnă pe anul 2011, după care, în perioada 22 iulie-21 octombrie 2011, a fost internată succesiv în diferite secţii ale Spitalului clinic de urgenţă al Ministerului Administraţiei şi Internelor (pneumologie şi psihiatrie) şi în concedii medicale post-spitalizare, totalizând un număr de 90 de zile, situaţie în care a fost prezentată Comisiei de Expertiză Medicală şi Evaluare a Capacităţii de Muncă din Spitalul de Urgenţă „D.G.” Bucureşti, care la data de 17 noiembrie 2011, prin decizia medicală, a hotărât clasarea ca „inapt pentru serviciul militar în timp de pace, apt limitat la război”, cu gradul III de invaliditate, decizia vizată de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, la data de 30 noiembrie 2011. În consecinţă, începând cu această dată, sus-numita a fost trecută în rezervă, cu drept de pensie, prin ordinul comandantului unităţii din 7 decembrie 2011.

Din conţinutul adresei din 6 martie 2012 a rezultat că sus-numita a luat la cunoştinţă, pe bază de semnătură, la data de 17 noiembrie 2011, de conţinutul deciziei Comisiei de Expertiză Medicală şi Evaluare a Capacităţii de Muncă din Spitalul de Urgenţă „D.G.” Bucureşti, după care, în luna decembrie, a procedat la întocmirea documentaţiei pentru acordarea pensiei de invaliditate, fiind nefondate acuzaţiile aduse lt. col. P.D.C., cu privire la întocmirea abuzivă a dosarului de pensie. Cea în cauză a refuzat, însă, de mai multe ori, semnarea fişei de lichidare, care a fost întocmită la nivelul unităţii şi depusă la dosar în copie xerox, cu adresa din 20 septembrie 2012.

În cauză, au fost audiate toate cele 6 cadre militare acuzate de petiţionara, plt. maj. (r) B.A.P., care au susţinut că şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu cu respectarea cadrului normativ în vigoare referitor la reorganizarea instituţională a unităţilor din Jandarmeria Română, aspecte confirmate şi de alte cadre militare audiate, dar şi de înscrisurile puse la dispoziţie cu ocazia cercetărilor. Astfel, gl. bg. G.A.I. a declarat că, în calitate de comandant al unităţii, a dispus măsurile legale pentru organizarea şi desfăşurarea examenului în vederea departajării şi numirii pe funcţii la reorganizare pentru perioada 25-28 iunie 2011 şi nu are cunoştinţă despre nereguli care să aducă atingere intereselor participanţilor. După data de 15 septembrie 2011, până la care cei declaraţi respinşi au fost disponibilizaţi, ca urmare a eliberării unor posturi vacante, a fost organizat un concurs la data de 20 decembrie 2011, la care au participat subofiţeri din interiorul sistemului. În ceea ce o priveşte pe petiţionară, s-a arătat că a participat la interviu, din subcomisie făcând parte şi şeful ei direct, cpt. S.S.R., însă nu a întrunit punctajul de a fi admisă.

Din conţinutul raportului către Inspectorul General al Jandarmeriei Române, înregistrat din 27 iulie 2011, a rezultat că, la data de 1 iulie 2011, plt. maj. B.A.P. s-a prezentat la raportul comandantului unităţii, la discuţie participând It. col. G.F. şi mr. A.R., ocazie cu care, referitor la modul de desfăşurare a interviului din data de 28 iunie 2011, a precizat că „nu contestă rezultatul şi nici modul de desfăşurare, neavând nimic de obiectat în acest sens deoarece nu s-a pregătit”.

Mr. D.M., şeful de Stat major al unităţii, a precizat că prin ordin de zi pe unitate a fost numit preşedinte al comisiei de examinare, care a întocmit regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea examinării în vederea departajării şi numirii pe funcţii la reorganizare, avizat pentru legalitate de consilierul juridic şi aprobat de comandantul unităţii, urmărindu-se ca prin activităţile de reorganizare să nu fie afectată executarea misiunilor. În această calitate, zilnic, înainte de începerea activităţilor de examinare, a instruit personalul participant.

Cpt. S.S.R., membru al subcomisiei de examinare nr. 2 şi comandant al detaşamentului din care a făcut parte petiţionara, a declarat că aceasta a semnat de luare la cunoştinţă a datei examinării şi a fost de acord să participe la această activitate, iar întrebările care i-au fost puse la interviu nu au fost diferite de cele adresate altor candidaţi şi au făcut pane din aceeaşi tematică asigurată tuturor cadrelor. La începutul examinării, s-a extras un plic din cele 4 plicuri sigilate, în care se aflau întrebările şi răspunsurile.

Aceste aspecte au fost confirmate şi de col. S.N. preşedintele subcomisiei respective, care şi-a amintit că, la interviu, sus-numita ar fi răspuns la mai multe întrebări cu „nu ştiu”, deşi a insistat să o determine să se gândească, mai ales ca avea timp suficient la dispoziţie.

Mr. B.M., membru în subcomisia de examinare nr. 2, a menţionat că interviul susţinut de petiţionară a fost înregistrat video, iar întrebările adresate acesteia nu au fost tendenţioase, făcând parte din tematica de studiu anunţată anterior şi care consta în legislaţia în vigoare parcursă în programul de pregătire profesională, derulat în perioada februarie-mai 2011, la care au avut acces toate cadrele.

Lt. col. P.D.C., şeful Biroului Resurse Umane din cadrul U.M. X1 Bucureşti, a declarat că aspectele sesizate de plt. maj. (r) B.A.P. cu privire la organizarea şi desfăşurarea examinării nu se confirmă, această activitate desfăşurându-se în conformitate cu prevederile regulamentului elaborat la nivelul unităţii. Aceasta, deşi se afla în concediu medical la data declanşării procedurii de reorganizare instituţională, s-a prezentat pentru a lua la cunoştinţă despre organizarea examinării şi a întocmit raport pentru participare. În ceea ce priveşte obligativitatea prezentării la examinare în a doua zi liberă, a precizat că era aplicabilă numai personalului care executa serviciul în ture. Până la data de 15 septembrie 2011, posturile care s-au vacantat au fost ocupate în ordinea mediilor obţinute la interviu, de către personalul aflat la dispoziţie, în astfel de situaţii nefiind aplicabile prevederile O.U.G. nr. 34/2009.

Trecerea în rezervă a petiţionarei s-a realizat în baza unei decizii medicale a Comisiei de expertiză medico-militară şi evaluarea capacităţii de muncă prin care s-a stabilit că este inapt pentru serviciul militar şi nu are nicio legătură cu procesul de reorganizare instituţională.

Cu privire la încadrările plt. maj. P.C. la U.M. X3 Bucureşti şi plt. A.C. la U.M. X1 Bucureşti, a declarat că s-au realizat în conformitate cu prevederile ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008, aceştia aflându-se în poziţia „la dispoziţie în vederea încadrării”, momente în care petiţionara era deja trecută în rezervă.

Fiind audiaţi, plt. P.C. şi plt. A.C. au relatat că, după ce au fost respinşi la interviurile susţinute la data de 28 iunie 2011, au rămas la dispoziţia unităţii, aflându-se în concedii medicale şi, ulterior, participând la examenele organizate pentru ocuparea unor posturi vacante la U.M. X3 Bucureşti şi, respectiv, U.M. X1 Bucureşti, unde au fost declaraţi admişi.

Lt. col. A.R. a confirmat că, în cursul anului 2011, plt. maj. B.A.P. s-a prezentat în audienţă la comandantul unităţii, ocazie cu care a adus la cunoştinţă aspecte personale petrecute cu mulţi ani în urmă, constând în stări conflictuale avute cu colegi din unităţile unde a lucrat. A menţionat că i s-ar fi acordat un calificativ de apreciere pentru care nu fi semnat, însă, când i s-au prezentat documentele din dosarul personal, s-a constatat că exista semnătura de luare la cunoştinţă.

Col. G.F., ofiţer specialist resurse umane în cadrul U.M. X1 Bucureşti, a declarat că procesul de reorganizare instituţională s-a derulat în conformitate cu ordinele Ministrului Administraţiei şi Internelor şi Inspectorului General al Jandarmeriei Române, iar plt. maj. (r) B.A.P., aflată, la data punerii la dispoziţie, în concediul medical pentru îngrijirea copilului cu handicap, aflat în custodia surorii sale, s-a prezentat la unitate pentru a lua la cunoştinţă de examen, tematică şi bibliografie, întocmind raport de participare.

La data de 28 iunie 2011, când era prezentă la serviciu, a susţinut interviul, însă a fost trecută în rezervă, la data de 30 noiembrie 2011, ca urmare a clasării medicale ca inapt pentru serviciul militar.

Cu privire la încadrarea plt. maj. P.C. la o altă unitate de jandarmi şi a plt. A.C. la U.M. X1 Bucureşti, ambii aflaţi în concedii medicale şi la dispoziţia unităţii, a precizat că au participat la examene pentru ocuparea unor posturi vacante conform prevederilor ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008.

În cauză, a fost audiat şi plt. maj. N.S. secretarul subcomisiei de examinare nr. 2, care a precizat că nu a avut nicio implicare în examinarea candidaţilor, atribuţie ce revenea preşedintelui şi membrilor subcomisiei, prezenţa sa nefiind necesară întrucât activitatea respectivă a fost înregistrată audio-video.

Prin ordonanţa din 17 septembrie 2012, s-a dispus transcrierea convorbirilor care au avut loc cu ocazia examinării plt. maj. B.A.P. de către subcomisia de examen nr. 2.

Din examinarea procesului-verbal nr. 788/II-1/2012 din 24 septembrie 2012, întocmit de către ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Serviciului Tehnic al D.N.A., a rezultat că, la întrebările 1, 2 şi 5, răspunsurile au fost simple negaţii, iar întrebările 3, 4 şi 6 au fost parţiale, ceea ce a condus la nota finală 4,27. Nu s-a confirmat că întrebările ar fi fost puse tendenţios şi ar fi vizat subiecte complicate, de fiecare dată examinatorii insistând cu întrebări ajutătoare pentru a o determina să se concentreze şi să formuleze răspunsuri corespunzătoare.

A fost avut în vedere că, prin art. 132 din Legea nr. 78/2000, se reglementează, ca infracţiune asimilată celor de corupţie, toate cele trei tipuri de infracţiuni de abuz în serviciu reglemente de C. pen., deci şi cele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 247 C. pen., vizate de petiţionară în actele de sesizare, cu condiţia obţinerii de către funcţionarul public a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial pentru sine sau pentru altul.

S-a reţinut că, la ambele infracţiuni, elementul material al laturii obiective poate să constea, alternativ, fie în neîndeplinirea, fie în îndeplinirea defectuoasă a unui act, la care subiectul activ era obligat în virtutea şi exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, care de altfel este o variantă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, acesta trebuind să determine îngrădirea folosinţei sau exerciţiului drepturilor vreunui cetăţean ori crearea pentru acesta a unor situaţii de inferioritate pe temeiurile indicate expres de textul incrirninator.

S-a mai reţinut că urmarea imediată, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., constă în vătămarea intereselor legale ale unei persoane, deci în lezarea, atingerea materială, fizică sau morală a acesteia, pe când în cazul infracţiunii prevăzute de art. 247 C. pen., constă în lezarea unui drept recunoscut unui cetăţean prin lege, îngrădirea exerciţiului sau folosinţei acestuia ori crearea unei situaţii de inferioritate dezavantajoase.

Din punct de vedere al poziţiei subiective a făptuitorului, s-a reţinut că infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor se săvârşeşte cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă, pe când infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi se săvârşeşte numai cu intenţie indirectă, opinie dominantă conturată în literatura de specialitate.

Din analiza materialului probator administrat în faza actelor premergătoare urmăririi penale în prezenta cauză, prin prisma consideraţiilor teoretice expuse, nu au fost identificate elemente ale infracţiunilor sesizate, cele 6 cadre militare acuzate exercitându-şi atribuţiile de serviciu faţă de petiţionară cu bună-credinţă, fără a urmări, direct sau indirect, vătămarea intereselor legale ale acesteia sau să-i creeze o situaţie de inferioritate pe vreunul din temeiurile enumerate la art. 247 C. pen.

Astfel, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte reorganizarea instituţională, reprezentanţii unităţii nu au făcut decât să respecte actele normative adoptate de organele ierarhic superioare, respectiv Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, nota finală obţinută de petiţionară fiind rezultatul pregătirii acesteia.

S-a avut în vedere că, potrivit art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, cadrele militare, în activitate, categorie în care se includ şi subofiţerii, pot fi trecute în rezervă sau direct în retragere şi în situaţia când, în urma reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, nu sunt posibilităţi pentru a fi încadraţi în alte funcţii sau unităţi, trecerea în rezervă sau direct în retragere făcându-se din oficiu [art. 85 alin. (2)].

În legătură cu legalitatea ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. I/654/2011 şi a ordinului din 10 iunie 2011, emis de Inspectorul General al Jandarmeriei Române, s-a avut în vedere că s-a pronunţat şi o instanţă de contencios administrativ, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care, prin sentinţa civilă nr. 4421 din 29 iunie 2012 (Dosar nr. 4500/2/2012), a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de un fost subofiţer în aceeaşi unitate de jandarmi, trecut în rezervă ca urmare a reorganizării instituţionale.

S-a reţinut, de asemenea, că prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2012, reclamantul a solicitat instanţei constatarea nulităţii absolute a celor două ordine, a punerii sale la dispoziţia unităţii şi trecerii în rezervă, dar şi a celorlalte măsuri premergătoare şi ulterioare acesteia, precum şi repunerea în situaţia anterioară. În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că, prin dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 416/2007 şi art. 12 alin. (4) din O.G. nr. 30/2007, se recunoaşte Ministrului Administraţiei şi Internelor competenţa de a stabili structura organizatorică a unităţilor proprii ministerului, precum şi competenţa de a înfiinţa, disloca, desfiinţa şi alte unităţi, institute, ateliere de reparaţii sau producţie similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcţie operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor şi a fondurilor de salarii aprobate.

În ceea ce priveşte critica făcută de reclamant cu privire la încălcarea Legii nr. 24/2000 şi a Legii nr. 202/1998, constând în nepublicarea celor două ordine în M. Of. şi secretizarea excesivă a acestora, instanţa a precizat că ordinele contestate nu au natura unor acte administrative cu caracter normativ, ci cu caracter individual, având ca obiect aprobarea organigramelor unităţilor din Jandarmeria Română astfel că nu sunt supuse regimului publicării în M. Of., mai ales că vizează reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

S-a reţinut că toate aceste împrejurări, ce constituie chestiuni prealabile în procesul penal conform art. 44 alin. (3) C. proc. pen., soluţionate de instanţa de contencios administrativ, sunt pe deplin valabile şi în combaterea susţinerilor petiţionarei plt. maj. (r) B.A.P., în legătură cu presupusele abuzuri comise în activitatea de reorganizare instituţională de către persoanele indicate de aceasta.

S-a constatat că majoritatea aspectelor considerate ilegale de către petiţionară nu aveau acest caracter, ci fuseseră reglementate prin regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea personalului din Unitatea Specială X2 Jandarmi Protecţie Instituţională Bucureşti, în vederea departajării şi numirii pe funcţii la reorganizare, depus în copie xerox la dosar alături de alte acte şi documente de sus-numita la data de 12 septembrie 2012. Elocventă în acest sens a fost dispoziţia referitoare la situaţia în care, după ocuparea posturilor, unul sau mai mulţi subofiţeri din cei încadraţi pe funcţie sunt trecuţi în rezervă, prin demisie la cerere sau pensionare, când locul vacantat va fi ocupat în ordinea mediilor obţinute la examinare de următorii militari rămaşi la dispoziţie, aşa cum s-a procedat şi la nivelul U.M. X1 Bucureşti, până la data de 15 septembrie 2011.

De asemenea, s-a-avut în vedere că ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, nu instituie obligativitatea comunicării către persoanele interesate a anunţurilor privind posturile vacante pentru care se organizează concursuri, aşa cum a pretins petiţionara, ci, conform art. 26 alin. (1) al ordinului, acestea se publică cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de data desfăşurării concursului, pe pagina de internet a instituţiei organizatoare sau a structurii ierarhic superioare, ori, dacă acestea nu există ori nu sunt operaţionale, în presa scrisă.

S-a reţinut că nici imputarea făcută ofiţerilor din cadrul Biroului Resurse Umane, cu privire la neîntocmirea dosarului de concurs, nu are temei legal, un astfel de dosar trebuind să conţină, ca prim document, cererea de înscriere a candidatului, cerinţă prevăzută expres de art. 36 alin. (1) lit. a) din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea examenelor/concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Administraţiei şi Internelor, publicată în M. Of. nr. 833/11.12.2008.

Nu în ultimul rând, a fost constatată lipsa legăturii de cauzalitate dintre acţiunile şi inacţiunile imputate celor 6 cadre militare faţă de care s-au efectuat cercetările şi urmarea imediată, respectiv trecerea în rezervă a petiţionarei, care nu a avut ca temei rezultatul obţinut la interviul pe probleme profesionale, ci clasarea sa medicală ca „inapt pentru serviciul militar în timp de pace, apt limitat la război”, care a condus la acordarea pensiei de invaliditate prin decizia din 12 martie 2012 a Casei de Pensii Sectoriale din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În ceea ce priveşte cerinţa ca funcţionarul care a comis una dintre infracţiunile de abuz în serviciu prevăzute de C. pen. să fi obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, care face parte integrantă a urmării imediate în cazul acestei infracţiuni asimilate celor de corupţie, s-a reţinut că nu a fost confirmată de probele administrate, ci doar sugerată de acuzaţiile făcute de plt. maj. (r) B.A.P., care a presupus că, în cadrul interviului, alţi colegi ar fi fost avantajaţi prin gradul de dificultate redus al întrebărilor adresate de examinatori, însă, cu toate acestea, nu a putut nominaliza cel puţin un candidat care să fi beneficiat de acest regim preferenţial, susţinând că a luat cunoştinţă de astfel de cazuri din discuţiile purtate cu diverşi colegi, ale căror identităţi nu le-a dezvăluit, iar situaţiile plt. maj. P.C. şi plt. A.C. nu sunt relevante în cauză, ambii fiind declaraţi respinşi la interviul pe probleme profesionale şi menţinuţi la dispoziţie, din motive medicale, după care au participat la alte concursuri de încadrare.

Faţă de cele arătate, în cauză, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de toate persoanele suspectate de comiterea infracţiunii asimilate, infracţiunilor de corupţie de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., rezultând incidenţa cazului de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta sesizată neexistând în materialitatea ei.

Aceeaşi soluţie a fost dispusă şi cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 247 C. pen., sesizată în sarcina gl. bg. dr. G.A.I., deoarece nu s-a confirmat că acesta, în calitate de comandant al U.M. X1 Bucureşti, i-ar fi îngrădit petiţionarei folosinţa sau exerciţiul drepturilor ori i-a creat o situaţie de inferioritate pe vreunul din temeiurile enumerate în textul incriminator.

Ulterior, la data de 5 decembrie 2012, prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. nr. 2118/C/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionară împotriva soluţiei anterior expuse, constatându-se că aceasta este legală şi temeinică.

Din verificarea rezoluţiei contestate şi a actelor dosarului s-a constatat că nu rezultă aspecte de netemeinicie ori de nelegalitate în adoptarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, iar pe parcursul instrumentării dosarului, s-au respectat toate dispoziţiile procesual penale privind aflarea adevărului, garantarea dreptului la apărare, precum şi cele care definesc scopul procesului penal.

Nemulţumită de soluţia procurorului, petiţionara s-a adresat cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată competentă să judece infracţiunile reclamate, reiterând motivele de nelegalitate şi netemeinicie formulate împotriva soluţiei dispuse în cauză.

În esenţă, petiţionara a solicitat admiterea plângerii, arătând că este nemulţumită de faptul că nu s-au făcut cercetări corespunzătoare în cauză.

Cu prilejul concluziilor orale formulate în faţa instanţei, s-a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate, schimbarea încadrării juridice a faptelor şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial pentru cercetarea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 C. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:

Plângerea adresată instanţei de judecată competente de către persoana nemulţumită de modul în care a fost soluţionată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-art. 278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac şi vizează controlul judecătoresc al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 2781 C. proc. pen., de natură a da eficienţă dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României şi art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, investeşte instanţa, sub un prim aspect, cu examinarea legalităţii şi temeiniciei rezoluţiei sau, după ordonanţei atacate.

Cum soluţionarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac şi, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, aşadar, că, sesizată cu plângerea menţionată, instanţa de judecată nu este investită cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanţa de judecată competentă pronunţă una din soluţiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.

În prezenta cauză, se constată că soluţia adoptată de parchet faţă de intimaţii G.A.I., G.F., P.D.C., D.M., A.R. şi S.S.R. este legală şi temeinică, având în vedere intervenţia art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunţarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de aceştia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, sau nepatrimonial, prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (pentru toţi intimaţii) şi, respectiv, de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 247 C. pen. (în cazul intimatului G.A.I.), întrucât faptele reclamate nu există.

Analizarea modului în care s-a derulat cercetarea penală în cauză, observarea măsurilor dispuse de procuror, conduc la concluzia că toate actele efectuate sunt subscrise cadrului procesual legal, astfel încât criticile formulate de petiţionară se privesc ca fiind neîntemeiate.

Tot astfel, se reţine că, în actualul cadru procesual, nu poate fi primită nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor şi de trimitere a cauzei la organul competent pentru cercetarea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 247 C. pen., având în vedere caracterul special al procedurii reglementate de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., care obligă instanţa la anumite soluţii, printre care nu se găseşte şi cea la care apărarea a făcut referire. În plus, se reţine că, în cauză, au fost efectuate cercetări pentru faptele reclamate de petiţionară, procurorul fiind cel care stabileşte încadrarea juridică a faptelor ce fac obiectul unui dosar penal, faţă de aspectele descrise în sesizarea penală, acesta nefiind ţinut de calificarea dată de autorul plângerii, iar pe de altă parte, se impune a fi avută în vedere şi împrejurarea că, potrivit art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002, D.N.A. îi revenea competenţa de a cerceta infracţiunile de abuz în seiviciu asimilate infracţiunilor de corupţie prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. şi, respectiv, la art. 247 C. pen., presupus a fi fost comise de cadre militare cu grad de ofiţeri, faţă de care în cauză s-a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimaţii şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii gl. bg. dr. G.A.I., col. G.F., lt. col. P.D.C., mr. D.M., mr. A.R. şi cpt. S.S.R., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (toţi făptuitorii) şi de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 247 C. pen. (gl. bg. dr. G.A.I.), rezoluţie care va fi menţinută.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara B.A.P. împotriva rezoluţiei nr. 61/P/2012 din 29 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, pe care o menţine.

Obligă petiţionara la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 4136/2012. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1779/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 751/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond