ICCJ. Decizia nr. 1814/2012. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1814/2012
Dosar nr. 286/2/2012
Şedinţa publică din 29 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 106 din 9 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală,, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 126/F din 18 martie a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 11006/2/2010, formulată de condamnatul A.D.A.A.M. domiciliat în Bagdad, Irak, aflat în Arestul Secţiei 4 Poliţie).
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca onorariul traducătorului autorizat pentru două ore să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. 286/2/2012 (nr. 130/2012), ca urmare a declinării de competenţă dispuse prin sentinţa penală nr. 1182 din 06 decembrie 2011 de Judecătoria sector 1 Bucureşti, condamnatul A.D.A.A.M. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracţiunii de trafic de raigranţi prin sentinţa penală nr. 126/F din 18 martie a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 11006/2/2010), invocând motive familiale, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
În susţinerea cererii condamnatul a arătat că executarea în continuare a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia sa, cei trei copii minori pe care îi are împreună cu fosta sa soţie, dintre care unul cu afecţiuni medicale speciale, fiind lipsiţi de mijloace materiale, fosta soţie nerealizând în prezent niciun venit.
Cu ocazia dezbaterilor în faţa instanţei, condamnatul a precizat că apartamentul în care locuiesc copii nu este al său şi nici al fostei sale soţii care nu are un loc de muncă, este restantă la plata întreţinerii iar singurul venit în reprezintă alocaţia copiilor, familia sa riscând să fie evacuată (aşa cum s-a arătat şi prin memoriul depus la dosarul cauzei prin Serviciul registratură la data de 03 februarie 2012).
La termenul de judecată din 10 februarie 2012, instanţa de fond a încuviinţat efectuarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatului, la 08 martie 2012 fiind depus la dosar prin Serviciul registratură, referatul de anchetă socială din 29 februarie 2012 întocmit de Serviciul Asistenţă Socială Pantelimon din cadrul D.G.A.S.P.C. sector 2 Bucureşti - Consiliul local sector 2 Bucureşti.
Totodată, la dosarul cauzei au fost depuse în fotocopie certificatele de naştere ale celor trei minori, declaraţia în formă autentică dată de numita M.F. (fosta soţie a condamnatului), precum şi o scrisoare medicală privind-o pe minora A.D.J.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
S-a avut în vedere că, din referatul de anchetă socială rezultă că petentul condamnat a fost căsătorit cu M.F., căsătorie din care au rezultat trei copii. Cei doi au divorţat în anul 2010, copii fiind încredinţaţi spre creştere şi educare mamei, cu obligaţia tatălui la plata pensiei alimentară. Cei trei copii minori împreună cu mama lor locuiesc într-un apartament confort I compus din 3 camere, proprietatea sorei numitei M., locuinţa fiind modernizată recent, camerele curat întreţinute, frumos mobilate şi dotate cu tot confortul, aceştia beneficiind de aparatură electronică şi electrocasnică recentă. Familia figurează cu o restanţă la întreţinere de 1.100 lei, conform celor spuse de doamna M. mijloacele materiale ale familiei fiind doar alocaţiile celor trei copii. Fosta soţie şi cei trei copii minori ai condamnatului nu se confruntă cu probleme deosebite de sănătate.
Din acelaşi referat se mai reţine fosta soţie păstrează legătura cu fostul său soţ prin vizite lunare la penitenciar, ocazie cu care îi duce acestuia pachete cu alimente.
Instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 C. proc. pen., întrucât nu s-a dovedit existenţa vreunei împrejurări speciale cu consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia şi care să reclame întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul A.D.A.A.M., solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârii atacate şi rejudecănd pe fond, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, pentru a avea posibilitatea să-şi rezolve situaţia familială deosebită, având în vedere că soţia sa nu lucrează şi nu are venituri, decât alocaţia copiilor, are datorii mari la întreţinere, iar unul dintre copii are o stare de sănătate precară.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
întreruperea executării pedepsei constituie o excepţie de la regula punerii în executare a hotărârilor definitive de condamnare, asigurarea eficienţei pedepsei aplicate, realizarea scopului şi funcţiilor acesteia, precum şi a scopului procesului penal putând fi atinse prin executarea efectivă a pedepselor privative de libertate aplicate de instanţa de judecată.
Din economia dispoziţiilor art. 455 C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. potrivit cărora .instanţa de executare poate dispune întreruperea executării pedepsei închisorii pe o durată de cel mult 3 luni, o singură dată, când din cauza unor împrejurări speciale continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, rezultă că legiuitorul a avut în vedere situaţii speciale, cu caracter vremelnic, apte să producă consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia şi care ar putea fi înlăturate în cazul întreruperii pe timp limitat a executării pedepsei închisorii.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că, recurentul condamnat A.D.A.A.M. se afla în executarea unei pedepse de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi prin sentinţa penală nr. 126/F din 18 martie a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 11006/2/2010
Referatul de anchetă socială din 29 februarie 2012 întocmit de Serviciul Asistenţă Socială Pantelimon din cadrul D.G.A.S.P.C. sector 2 Bucureşti - Consiliul Local sector 2 Bucureşti, atestă faptul că petentul condamnat A.D.A.A.M. a fost căsătorit cu numita M.F., căsătorie din care au rezultat trei copii. Cei doi au divorţat în anul 2010, copii fiind încredinţaţi spre creştere şi educare mamei, cu obligaţia tatălui la plata pensiei alimentară. Cei trei copii minori împreună cu mama lor locuiesc într-un apartament confort I compus din 3 camere, proprietatea sorei numitei M., locuinţa fiind modernizată recent, camerele curat întreţinute, frumos mobilate şi dotate cu tot confortul, aceştia beneficiind de aparatură electronică şi electrocasnică recentă. Familia figurează cu o restanţă la întreţinere de 1.100 lei, conform celor spuse de doamna M. mijloacele materiale ale familiei fiind doar alocaţiile celor trei copii. Fosta soţie şi cei trei copii minori ai condamnatului nu se confruntă cu probleme deosebite de sănătate.
Din acelaşi referat se mai reţine că, fosta soţie a condamnatului păstrează legătura cu fostul său soţ prin vizite lunare la penitenciar, ocazie cu care îi duce acestuia pachete cu alimente.
În deplin acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că, situaţia în care se afla familia condamnatului sub aspect social, material şi medical nu se constituie în împrejurări speciale de natura celor prevăzute de lege din cauza cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa.
Aşa fiind, în mod judicios prima instanţă, reţinând că familia-condamnatului nu se află în vreo împrejurare dintre cele avute în vedere de legiuitor, a respins cererea de întrerupere a executării pedepse, apreciind că în cauză nu s-a dovedit existenţa condiţiilor reglementate în art. 455 C. proc. pen. raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de condamnatul A.D.A.A.M. este nefondat şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca atare.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul condamnat va fi obligat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.D.A.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 106 din 9 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală,.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei^
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azd 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1794/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1818/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
