ICCJ. Decizia nr. 1807/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1807/2012
Dosar nr. 3764/86/2011
Şedinţa publică din 29 mai 2012
Deliberând asupra recursului de faţă, constată că prin sentinţa penală nr. 165 din 26 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava, inculpatul H.P.D. a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. raportat la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 347 raportat la art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., a fost disjunsă acţiunea civilă a părţii vătămate Ş.M.M. şi a părţilor civile Spitalul Municipal Rădăuţi şi Spitalul Judeţean de Urgenţă „S.I.N." Suceava şi în baza art. 99 alin. (4) al Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti s-a stabilit termen în şedinţă publică pentru data de 16 noiembrie 2011, ora 09:00.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu din timpul cercetării judecătoreşti, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Suceava.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 754/P/2010 din 11 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava fost trimis în judecată inculpatul H.P.D., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, inculpatul H.P.D. se află în stare de recidivă postexecutorie deoarece prin sentinţa penală nr. 520 din 04 mai 2006 a Judecătoriei Rădăuţi a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni pentru comiterea unor infracţiuni contra patrimoniului persoanei, fiind arestat la data de 14 iunie 2006 şi liberat la data de 18 decembrie 2007, cu rest neexecutat de 361 zile. Şi anterior acestei condamnări a mai comis infracţiuni contra patrimoniului persoanelor pentru care a fost condamnat de Judecătoria Rădăuţi. Pentru a dovedi că pedepsele mici la care a fost condamnat nu au constituit un mijloc de reeducare pentru persoana sa, acesta a continuat să comită fapte antisociale, aşa după cum se va arăta şi în continuare.
Fratele inculpatului, martorul H.V.N., trăieşte în concubinaj cu martora J.A.M. (la casa părinţilor acesteia) din anul 2009. Motivaţi de naşterea primului lor copil, cei doi concubini au hotărât să organizeze botezul acestuia la data de 13 noiembrie 2010, urmând ca în ziua de 14 noiembrie 2010 să fie organizată „scălduşca" copilului. Întrucât casa familiei J. era neîncăpătoare pentru toţi invitaţii, aceste evenimente au fost organizate la casa martorilor D.C. şi D.E. din comuna B..
În ziua de 14 noiembrie 2010, la petrecerea de „scălduşca", martora J.S. (mama numitei J.A.M.) l-a invitat şi pe Ş.M.M. Din cercetări a reieşit că martora J.S. întreţine de mai multă vreme relaţii de prietenie cu victima Ş.M.M., relaţii cunoscute şi acceptate şi de soţul acesteia, martorul J.M.
De asemenea, s-a reţinut şi faptul că partea vătămată avea relaţii foarte bune cu numiţii H.V.N. şi J.A.M., motiv pentru care, la sfârşitul lunii octombrie 2010, i-a invitat pe aceştia să vină cu copilul lor şi să locuiască în casa sa.
Partea vătămată Ş.M.M. a ajuns la casa familiei D. în jurul orei 13:00 cu aproximaţie şi până la ora 18:00 a consumat o cantitate mare de băuturi alcoolice. Mare parte din timp, partea vătămată a stat la masă şi a ţinut-o pe genunchii pe martora J.S.
La aceeaşi petrecere a participat şi inculpatul H.P.D., şi în cursul zilei de 13 noiembrie 2010, dar şi în cursul zilei de 14 noiembrie, acesta a consumat cantităţi apreciabile de băuturi alcoolice. În timpul petrecerii din ziua de 14 noiembrie 2010, în jurul orelor 17:00, inculpatul a invitat-o la dans pe numita J.S. şi, probabil datorită stării de ebrietate în care se afla, s-a dedat la un comportament indecent.
Partea vătămată Ş.M.M. a observat acest lucru şi i-a solicitat să o lase în pace pe martoră, folosind şi expresii triviale la adresa acestuia. Vizibil deranjat de faptul că a fost întrerupt din „dans", inculpatul s-a apropiat de partea vătămată Ş.M.M. şi i-a aplicat o lovitură cu palma peste faţă.
Pentru ca acest incident să nu degenereze, martorii D.C. şi D.E. au intervenit între cei doi, reuşind să-i tempereze. În intervalul de timp care a urmat, victima şi inculpatul au continuat, de la distanţă, să se insulte reciproc. De asemenea, inculpatul a adresat victimei mai multe „invitaţii" de a ieşi amândoi afară pentru a se bate.
În jurul orelor 18:00 - 18:30 cu aproximaţie, partea vătămată Ş.M.M. a luat hotărârea de a pleca spre domiciliul său. Sesizând intenţia victimei, în momentul în care aceasta a trecut prin dreptul său, inculpatul a încercat să o lovească cu piciorul în spate, intenţie nematerializată datorită intervenţiei prompte a martorului D.C.
Sesizând atitudinea vădit agresivă a inculpatului, martorul D.C. împreună cu soţia sa l-au împiedicat pe acesta să iasă după victimă şi în mod forţat l-au condus într-una din camerele casei. Cu mare greutate cei doi martori au reuşit să îl ţină pe inculpat preţ de câteva minute în cameră, timp în care acesta, proferând în continuare injurii şi ameninţări, tot încerca să iasă după victimă.
După câteva minute, inculpatul a reuşit să fugă din încăpere în pofida eforturilor martorilor de a-l reţine acolo, a părăsit casa şi a pornit în urmărirea părţii vătămate Ş.M.M., pe care a reuşit să o ajungă din urmă şi în apropierea casei unde se desfăşura petrecerea, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în diverse zone ale corpului.
Considerând că în acest mod a aplicat o corecţie persoanei care l-a împiedicat „să se distreze", inculpatul a revenit în casa soţilor D.C. şi D.E. şi a afirmat faţă de aceştia că „a condus victima spre casă". Din tonul inculpatului, martorul D.C. a înţeles că acesta a exercitat acte de violenţă asupra lui Ş.M.M.
Totodată, martorul D.C. i-a solicitat soţiei sale să vadă dacă s-a întâmplat ceva cu partea vătămată, motiv pentru care aceasta împreună cu martora J.A.M. au părăsit casa şi s-au deplasat pe uliţă. Observând că Ş.M.M. este căzut în drum, cele două persoane i-au comunicat acest lucru şi martorului D.C.
Auzind aceasta, martorul a întrebat din nou pe inculpat ce s-a petrecut afară, iar de această dată, i-a răspuns martorului „i-am dat un pumn în cap".
Martora J.A.M. i-a adus la cunoştinţă concubinului său, H.V.N. despre incidentul survenit şi a solicitat acestuia să meargă afară să vadă ce este cu partea vătămată.
S-a mai reţinut că, din depoziţia martorei Ş.M.M. care a relatat că în momentul în care s-a apropiat de locuinţa sa, a văzut doi tineri în apropierea victimei, iar unul dintre aceştia îl înjura pe cel de-al doilea şi i se adresa cu expresia „băi G." (G. este porecla pe care o are inculpatul), rezultă că H.V.N. a ieşit singur din casă, urmat în scurt timp de inculpat, care ajungând din nou în apropierea victimei şi sesizând că aceasta este căzută, acesta i-a aplicat noi lovituri în zona cranio-cerebrală.
În jurul orei 20:00, inculpatul a ieşit din casa familiei D., s-a apropiat de locul unde era căzută victima şi pentru a înlătura urmele agresiunii anterioare, a apucat-o de umeri şi a târât-o în acest mod pe o distanţă de circa 18 metri, abandonând-o apoi în curtea gospodăriei numitului C.P.
La ora 20:10 martorul C.P., ieşind întâmplător din casă, a descoperit victima căzută în curtea imobilului său şi a informat despre acest lucru pe lucrătorii postului local de poliţie.
Ulterior, la faţa locului a fost solicitată şi prezenţa unei ambulanţe care a transportat victima la Spitalul Municipal Rădăuţi. În cursul zilei de 15 noiembrie 2010, victima a fost transportată şi internată la Spitalul Judeţean de Urgenţă „S.I.N." Suceava unde a fost supusă unor intervenţii chirurgicale complexe.
Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. M1. întocmit de Serviciul de Medicină Legală. Suceava (dosar de urmărire penală), victima a prezentat un traumatism cranio -cerebral cu hemoragie subarahnoidiană difuză, dilacerare temporală stângă cu edem cerebral masiv, contuzii hemoragice frontale, fractură parieto - temporală stângă, echimoze şi excoriaţii. După morfologia lor, leziunile craniene au putut fi produse prin lovire cu un corp contondent cu suprafaţă plană la nivel parieto - temporal stâng, urmată de cădere, şi de lovire cu mijloace contondente (pumni, picioare). Echimoza orbitară dreaptă, echimoza frontală stânga extinsă orbitar şi suborbitar, excoriţia de pe piramida nazală precum şi excoriaţia malară stângă s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente (pumni, picioare). Excoriaţia de la nivelul genunchiului stâng s-a putut produce prin cădere pe o suprafaţă dură sau prin lovire cu mijloace contondente. După topografia leziunilor s-a apreciat că poziţia posibilă a agresorului a fost în partea antero-laterală stângă a victimei. Leziunile victimei nu prezintă caracteristici tipice de autoapărare. Leziunile pot necesita 65-75 zile de îngrijiri medicale, iar în opinia medicului legist viaţa victimei a fost pusă în primejdie, intervenţia neurochirurgicală impunându-se de urgenţă pentru salvarea vieţii sale.
S-a reţinut că în cauză există constituire de parte civilă din partea Spitalului municipal Rădăuţi (dosarul de urmărire penală) şi a Spitalul Judeţean de Urgenţă „S.I.N." Suceava (dosarul de urmărire penală).
Dată fiind starea gravă în care victima se află şi în prezent, aceasta nu a putut fi audiată. Numita M.L., fiica victimei nu a precizat dacă se constituie sau nu parte civilă în cauză (dosarul de urmărire penală).
Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanţă a reţinut că, partea vătămată Ş.M.M. s-a constituit parte civilă în cursul cercetării judecătoreşti (dosarul instanţei de fond), iar în cadrul procedurii speciale în baza căreia s-a soluţionat latura penală, partea vătămată a arătat că doreşte efectuarea unei expertize medico-legale prin care să se stabilească faptul că a suferit leziuni care au determinat încadrarea sa în grad de handicap I, iar pentru dovedirea pretenţiilor civile a considerat se impune administrarea probelor.
În baza art. 347 raportat la art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea acţiunii civile formulată de partea vătămată Ş.M.M. şi de părţile civile Spitalul Municipal Rădăuţi şi Spitalul Judeţean de Urgenţă „S.I.N." Suceava şi în baza art. 99 alin. (4) din Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, s-a stabilit termen în şedinţă publică pentru data de 16 noiembrie 2011, ora 09:00.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpatul H.P.D. şi partea civilă Ş.M.M.
În apelul său, inculpatul a criticat hotărârea instanţei de fond, sub aspectul netemeinicie, considerând cuantumul pedepsei ca fiind prea sever.
Partea civilă nu şi-a motivat apelul nici în scris şi nici oral, nefiind prezentă la dezbateri.
Prin decizia penală nr. 2 din 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul H.P.D. şi partea civilă Ş.M.M. împotriva sentinţei penale nr. 165 din 26 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 3764/86/2011.
A fost obligată partea civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare şi inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON pentru onorariul apărătorului din oficiu (av. C.I.) urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, cât şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a constatat că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Din ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă, raportul de constatare medico-legală traumatologică, raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. M1. întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, procesele-verbale de examinare criminalistică şi planşele fotografice aferente, raportul de expertiză genetică, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat, adresa Spitalului Municipal Rădăuţi, adresa Spitalului Judeţean de urgenţă „S.I.N." Suceava, dovezi predare primire bunuri, procesle-verbale de audiere a minorului J.V., declaraţiile martorilor M.L., C.P., C.M.D., Ş.M.M., D.C., D.E., B.R.R., J.A.M., P.I.N., G.V., J.V., J.S., J.M., B.S., H.M.M., T.P.A., H.V.N., procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, coroborate cu declaraţiile inculpatului, instanţa de prim control judiciar a reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi de drept ca cea descrisă în rechizitoriu şi reţinută şi de prima instanţă, în sensul că la data de 14 noiembrie 2010, inculpatul H.P.D. , într-un loc public situat pe raza comunei B., a exercitat acte de violenţă de intensitate ridicată cu intenţia de a suprima viaţa victimei Ş.M.M., producându-i leziuni care i-au pus acesteia viaţa în primejdie, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a mai reţinut că, pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut şi a regretat săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., apreciindu-se că în mod corect prima instanţă a procedat la reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, aspect criticat de inculpat în apelul său, s-a constatat că prima instanţă a respectat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., având în mod corect în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei, modalitatea de săvârşire, urmarea produsă, poziţia procesuală corectă, precum şi antecedentele sale penale, inculpatul fiind anterior condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea unor infracţiuni contra patrimoniului persoanei şi liberat condiţionat la data de 18 decembrie 2007, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 361 zile.
În raport de aceste elemente, instanţa de apel a apreciat că, în mod corect a reţinut instanţa de fond că nu se poate reţine în favoarea inculpatului nicio circumstanţă atenuantă sau personală, astfel încât, pedeapsa aplicată acestuia pentru infracţiunea săvârşită, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de 7 ani închisoare, exprimă gradul concret de pericol social al infracţiunii şi periculozitatea inculpatului, fiind de natură să asigure reeducarea sa şi prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 52 C. pen.
De asemenea, instanţa de apel a considerat că, în mod legal prima instanţă a făcut şi aplicarea art. 65 alin. (2) C. pen., referitoare la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, precum şi a dispoziţiilor art. 71 C. pen. privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă, instanţa de prim control judiciar a constatat că acesta este nefondat, întrucât instanţa de fond, în mod corect a aplicat dispoziţiile art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., care prevăd posibilitatea disjungerii acţiunii civile de acţiunea penală, atâta timp cât rezolvarea acţiunii civile presupune administrarea de probe în faţa instanţei.
S-a reţinut că în cauză, partea vătămată a solicitat efectuarea unei expertize medico - legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul H.P.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi reducerea pedepsei aplicate, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante legale a stării de provocare, întrucât a aplicat lovituri victimei deoarece aceasta i-a adresat injurii. A mai solicitat să se ţină seama de circumstanţele sale personale care îi sunt favorabile în sensul că a avut o atitudine procesuală sinceră, a recunoscut şi regretat fapta comisă, nu are o fire violentă, are o situaţie materială precară, fiind singurul întreţinător al familiei şi are un copil în vârstă de 4 luni.
Examinând recursul în raport de motivul invocat, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. , Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se reţine că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în raport cu materialului probator administrat în cauză, au dat o corectă încadrare juridică faptei, iar pedeapsa aplicată a fost just proporţionalizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.
În baza propriului examen, Înalta Curte constată că inculpatul H.P.D. a recunoscut comiterea faptei atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti astfel cum a fost reţinută în actul de sesizare a instanţei, fiind de acord ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în cauză, relevante fiind declaraţiile date de inculpat, inclusiv cea prin care a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă, raportul de constatare medico-legală traumatologică, raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. M1. întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, procesele - verbale de examinare criminalistică şi planşele fotografice aferente, raportul de expertiză genetică, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat, procesele - verbale de audiere a minorului J.V., declaraţiile martorilor M.L., C.P., C.M.D., Ş.M.M., D.C., D.E., B.R.R., J.A.M., P.I.N., G.V., J.V., J.S., J.M., B.S., H.M.M., T.P.A. şi H.V.N.
Constatând întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală, instanţa de fond şi instanţa de apel au hotărât în mod corect, în opinia Înaltei Curţi, condamnarea inculpatului H.P.D. pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., reţinându-se că la data de 14 noiembrie 2010 pe fondul consumului de alcool, acesta a avut o altercaţie verbală cu victima Ş.M.M. în interiorul locuinţei martorilor D.C. şi D.E., iar după o perioadă de timp după ce victima a părăsit imobilul, cu intenţia de a se deplasa la domiciliul său, inculpatul a urmărit-o şi a exercitat asupra acesteia acte de violenţă cu corpuri şi mijloace contondente dure. Ulterior acestui incident, inculpatul a târât victima de la locul altercaţiei pe o distanţă de aproximativ 18 m, abandonând-o în stare de inconştienţă în curtea gospodăriei martorului C.P.
În ceea ce priveşte critica recurentului inculpat privind greşita individualizare a pedepsei aplicate acestuia de instanţa de fond şi menţinută de instanţa apel, Înalta Curte constată că, potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., care prevăd criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Infracţiunea de tentativă la omor calificat, reţinută în sarcina inculpatului, este sancţionată cu închisoare de la 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi.
Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 7 ani închisoare, care sub aspectul cuantumului se situează sub limita minimă a pedepsei prevăzută de textul de lege incriminator.
Înalta Curte constată că în mod justificat, în procesul de stabilire a tratamentului sancţionator aplicat inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, reduse cu o treime, prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, inculpatul a aplicat mai multe lovituri victimei, în zone anatomice vitale, cu obiecte contondente dure, a deplasat-o de la locul unde a avut altercaţia pentru a scăpa de răspundere penală şi deşi aceasta se afla în stare de inconştienţă, a abandonat-o, fără a lua măsurile necesare şi a anunţa serviciul medical de urgenţă în vederea acordării de îngrijiri medicale, valoarea socială ocrotită de lege, dreptul la viaţă a victimei, dar şi urmarea produsă - din raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, rezultând că victima a suferit leziuni foarte grave şi anume, traumatism cranio - cerebral cu hemoragie subarahnoidiană difuză, dilacerare temporală stângă cu edem cerebral masiv, contuzii hemoragice frontale, fractură parieto - temporală stângă, echimoze şi excoriaţii, viaţa sa fiind pusă în primejdie.
De asemenea, în procesul de individualizare a pedepsei au fost avute în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfăşurării procesului penal, a recunoscut şi regretat fapta comisă, din fişa de cazier judiciar şi din înscrisurile ataşate la dosarul de urmărire penală (dosar de urmărire penală), rezultă că nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, nefiind lipsit de relevanţă faptul că acesta a săvârşit fapta din prezenta cauză, în sare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 520 din 04 mai 2006 a Judecătoriei Rădăuţi, la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni pentru comiterea unor infracţiuni contra patrimoniului persoanei, fiind arestat la data de 14 iunie 2006 şi liberat la data de 18 decembrie 2007, cu rest neexecutat de 361 zile, aspect ce denotă perseverenţa sa infracţională şi demonstrează împrejurarea că scopul pedepsei aplicate anterior, ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare şi prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, nu a fost atins, acesta continuând să comită fapte antisociale.
Susţinerea inculpatului în sensul că ar fi săvârşit fapta în stare de provocare, ca reacţie la cuvintele injurioase pe care partea vătămată i le-ar fi adresat, sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză, acestea neconducând la stabilirea unei situaţii de fapt care să justifice reţinerea circumstanţei atenuante legale prevăzută de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen.
Înalta Curte reţine că din interpretarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., rezultă că pentru existenţa circumstanţei atenuante legale a stării de provocare se cer întrunite cumulativ mai multe condiţii: infracţiunea să fie săvârşită sub stăpânirea unei puternice emoţii, starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin violenţă, provocarea să fi fost săvârşită de victima infracţiunii printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, iar riposta la acţiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator.
Astfel, pentru a fi reţinută această circumstanţă atenuantă legală, este necesar ca actul provocator, constând într-o atingere adusă demnităţii inculpatului, să aibă o anumită gravitate, de natură a determina o puternică tulburare sau emoţie în psihicul acestuia, or în cauză probele administrate nu confirmă existenţa unei conduite ilicit, culpabile a victimei, iar faptul că nu poate constitui o stare de provocare.
Raportând cauzei acest text de lege, din materialul probator administrat în ambele faze procesuale, respectiv depoziţiile martorilor D.C., D.E., J.A.M., P.I.N., G.V., J.V., J.S., J.M., H.M.M. şi B.S., rezultă că cel care a iniţiat conflictul dintre părţi este inculpatul H.P.D. După ce partea vătămată Ş.M.M. i-a reproşat inculpatului că are un comportament necorespunzător faţă de concubina sa, matora J.S., inculpatul şi partea vătămată şi-au adresat reciproc injurii, iar inculpatul i-a aplicat acestuia şi o palmă.
Pentru ca acest incident să nu degenereze, martorii D.C. şi D.E. au intervenit între cei doi, reuşind să-i tempereze. în intervalul de timp care a urmat, victima şi inculpatul au continuat, de la distanţă, să se insulte reciproc.
De asemenea, inculpatul a adresat victimei mai multe „invitaţii" de a ieşi amândoi afară pentru a se bate.
La o perioadă scurtă de timp, după ce a avut loc altercaţia între cei doi, victima, aflată într-o stare avansată de ebrietate, a părăsit imobilul familiei D., martorii încercând să îl tempereze pe inculpat pentru a nu pleca în urmărirea victimei, pe care intenţiona să o bată.
După câteva minute, inculpatul a reuşit să fugă din locuinţa familiei D., în pofida eforturilor martorilor de a-l reţine acolo şi a pornit în urmărirea părţii vătămate Ş.M.M. Ajungând din urmă victima, inculpatul şi-a pus în aplicare planul infracţional, aplicându-i mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în diverse zone ale corpului, cu corpuri contondente, continuând să o lovească şi după ce aceasta era căzută la pământ.
Aşa fiind, se constată că probatoriul administrat nu confirmă susţinerea inculpatului în sensul că „ar fi fost provocat" prin una din modalităţile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. („prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă") şi nu relevă o atitudine agresivă din partea victimei Ş.M.M., folosirea de ameninţări sau de obiecte contondente care să îi creeze inculpatului o puternică tulburare sau emoţie soldată cu gestul extrem vizând lovirea acesteia cu obiecte contondente dure peste tot corpul, în zone anatomice vitale.
Constatând că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.P.D., apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.
Se va constata că recurentul inculpat este arestat in alta cauză.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligată la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.P.D. împotriva deciziei penale nr. 2 din 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Constată că recurentul inculpat este arestat in alta cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1280/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2563/2012. Penal → |
|---|
