ICCJ. Decizia nr. 1280/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa nr. 1280/2012

Dosar nr. 3191/1/2012

Şedinţa publică din 24 septembrie 2012

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluţia din 9 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (1) rap. la art. 10 lit. a) şi b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de I.I. - procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 289 şi art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)

În argumentarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale procurorul a reţinut, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), că nu există date sau indicii temeinice din care să rezulte săvârşirea acestei infracţiuni, fapta neexistând în materialitatea sa, iar cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), s-a constatat că fapta nu este de natură penală.

Împotriva acestei rezoluţii, petiţionarul B.Ş. a formulat plângere, iar prin rezoluţia nr. 1377/II/2/2012, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, art. 228 alin. (6) C. proc. pen. şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus:

- respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiţionar împotriva rezoluţiei din 9 aprilie 2012, dispusă de secţia de urmărire penală şi criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul cu acelaşi număr;

- infirmarea, parţială, a rezoluţiei din 9 aprilie 2012;

- neînceperea urmăririi penale faţă de I.I., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)

S-a reţinut că soluţia adoptată în Dosarul nr. 239/P/2012 este legală deoarece nu au rezultat date, indicii ori dovezi care să se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunilor sesizate.

În legătură cu temeiul juridic indicat de procuror, referitor la infracţiunea prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), s-a apreciat, însă, că în mod incorect s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. b) C. proc. pen., fiind aplicabile cele ale art. 10 lit. a) din acelaşi Cod.

În acest sens, s-a reţinut că dispoziţiile art. 10 lit. b) C. proc. pen. sunt incidente atunci când fapta săvârşită nu este încriminată de legea penală, fiind fie de natură civilă, disciplinară sau contravenţională, fie o faptă care fusese iniţial prevăzută de legea penală, dar apoi a fost dezincriminată, aspecte care nu se regăsesc în speţa analizată.

Prin urmare, s-a apreciat că rezoluţia din 9 aprilie 2012 este legală şi temeinică din punctul de vedere al soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, mai puţin în ceea ce priveşte temeiul juridic referitor la infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), astfel că a fost infirmată parţial, sub acest aspect, cu menţinerea soluţiilor adoptate pe fond.

Nemulţumit de soluţia adoptată, în condiţiile prevăzute de art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul B.Ş. s-a adresat cu plângere Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a fost înregistrată pe rolul secţiei penale a acestei instanţe la data de 27 aprilie 2012.

Înalta Curte constată, însă, că plângerea formulată de petiţionar este greşit îndreptată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Totodată, art. 278 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. stabileşte competenţa de soluţionare a plângerilor formulate împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror, în favoarea procurorului ierarhic superior celui care a adoptat actul contestat de către parte.

Procedura de control pe cale ierarhică, în cadrul unităţii de Parchet, constituie, în cazul soluţiilor de netrimitere în judecată, o etapă prealabilă declanşării verificării actului de către instanţă, în procedura specială reglementată de art. 2781 C. proc. pen.

Dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. prevăd expres succesiunea etapelor care preced declanşarea controlului judecătoresc şi condiţionează sesizarea instanţei de confirmarea de către procurorul ierarhic superior a soluţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rezoluţie sau ordonanţă.

Rezultă, aşadar, că persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate beneficiază de verificarea în două etape a soluţiei date de procuror, astfel:

- controlul intern, declanşat în aplicarea principiului subordonării ierarhice, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţia României, republicată, în cadrul Parchetului din care face parte procurorul care a dat soluţia de netrimitere în judecată şi

- controlul judecătoresc, iniţiat prin formularea, în termenul prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., a unei plângeri adresate instanţei căreia i-ar reveni competenţa să soluţioneze cauza în fond.

În situaţia particulară în care soluţia de netrimitere în judecată este infirmată de către primul procuror în procedura prevăzută de art. 278 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., soluţia acestuia din urmă urmează a fi supusă controlului ierarhic din raţiuni ce ţin atât de respectarea principiului controlului şi subordonării ierarhice, dar şi a dreptului părţii de a beneficia de un dublu control al soluţiilor de netrimitere în judecată.

Soluţia infirmată de procurorul ierarhic superior nu mai are nici o putere, astfel că prin adoptarea de către acesta din urmă a unei soluţii de netrimitere în judecată - diferită sau identică în conţinut, întemeiată pe motivele invocate în plângerea petiţionarului sau pe alte motive - ne vom afla din nou în prima etapă a procedurii, ce presupune, cu necesitate, verificarea acestei soluţii pe cale ierarhică.

Atacarea direct în instanţă a soluţiei de netrimitere în judecată, adoptată de primul procuror în absenţa confirmării acesteia de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., echivalează cu prematura sesizare a instanţei prin plângere.

În consecinţă, organul judiciar competent a soluţiona plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei prim-procurorului prin care s-a infirmat rezoluţia ori ordonanţa de netrimitere în judecată şi s-a dat aceeaşi sau altă soluţie de netrimitere în judecată, pentru alte motive ori pentru unele dintre motivele invocate de petiţionar, este procurorul ierarhic superior. În acest sens sunt şi dispoziţiile deciziei nr. 1 din 19 ianuarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.

În prezenta cauză, se constată că prin rezoluţia din 16 mai 2012, procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că rezoluţia din 9 aprilie 2012 este legală şi temeinică din punct de vedere al soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul I.I., mai puţin în ceea ce priveşte temeiul juridic referitor la infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), astfel că rezoluţia anterior menţionată a fost infirmată parţial, sub acest aspect, cu menţinerea soluţiilor adoptate pe fond.

Astfel fiind, având în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că nu este învestită legal să judece prezenta cauză, astfel că va trimite plângerea formulată de petiţionarul B.Ş. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare, urmând ca soluţia infirmată de procurorul şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin rezoluţia din 16 mai 2012 să fie supusă verificării cale ierarhică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Trimite plângerea formulată de petiţionarul B.Ş. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2012.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1280/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond