ICCJ. Decizia nr. 1818/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1818/2012
Dosar nr. 1215/57/2011
Şedinţa publică din 29 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 148 din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. raportat la art. 18 Legea nr. 508/2004 au fost condamnaţi inculpaţii:
- A.L., cetăţean italian, dom. în Cazalmaggore, jud. Cremona, Italia cu reşedinţa în Alba Iulia, jud.Alba, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup nestructurat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional nestructurat.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b), c) C. pen., pe un termen de 2 ani.
În baza art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de executarea de activităţi miniere fără permis sau licenţe.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni, sporită la 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare s/a dispus ca inculpatul să respecta următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la la Serviciul de probaţiune din raza de domiciliu.
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile,precum şi întoarcerea.
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă
- supravegherea executării acestor obligaţii a fost încredinţată Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004, a fost condamnată inculpata A.E. domiciliată în Sebeş, jud. Alba, la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe un termen de 1 an.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani, sporită la 2 ani şi 4 luni închisoare.
În baza. art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 şi 4 luni .
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a. Să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune din raza de domiciliu.
b. Să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile,precum şi întoarcerea.
c. Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.
d. Să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă
Supravegherea executării acestor obligaţii a fost încredinţată Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.,cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 condamnă inculpata - G.A.M., domiciliată în Alba-Iulia, jud. Alba, la o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional nestructurat.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. art. 3201 C. proc. pen., art. 18 Legea nr. 508/2004 a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe un termen de 2 ani.
În baza art. art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de executare de activităţi miniere fără permis sau licenţe .
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni, sporită la 3 ani închisoare.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a. să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba.
b. să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile,precum şi întoarcerea.
c. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.
d. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Supravegherea executării acestor obligaţii a fost încredinţată Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.,cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 au fost condamnaţi inculpaţii:
- C.M.E., dom. în Alba-Iulia, jud. Alba.
- P.O.I., domiciliat în Alba Iulia, jud. Alba.
- B.D., domiciliat în Şard, comuna Ighiu, jud. Alba, la câte o pedeapsă de 1 an şi 2 luni pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional nestructurat.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 18 din Legea nr. 508/2004 au fost condamnaţi aceeaşi inculpaţi la câte o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe un termen de 1 an.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaţilor C.M.E.,P.O.I. şi B.D., urmând ca aceştia să execute pedeapsa cea mai grea de câte 1 ani şi 6 luni sporită la 1 an şi 8 luni închisoare.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 8 luni.
În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpaţii să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a. Să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba;
b. Să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu,reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile,precum şi întoarcerea;
c. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d. să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Supravegherea executării acestor obligaţii a fost încredinţată Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba.
În baza art. 864 C. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor asupra cauzelor care atrag revocarea măsurii suspendării sub supraveghere.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b), c),C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor s-a dispus suspendatrea şi executării pedepselor accesorii.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., au fost obligaţi la plata despăgubirilor civile către partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. şi D.G.F.P. Alba:
- inculpaţii A.L., G.A.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente SC E. SRL şi SC P. SA la plata sumei de 92.062 lei (prejudiciu din relaţia cu SC E. SRL) reprezentând redevenţe miniere.,
- inculpaţii A.L., A.E., G.A.M., C.M., P.O.I. şi B.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SA la plata sumei de 1.280.071 lei prejudiciu rezultat din vânzările ilegale de beton, reprezentând impozit pe profit şi T.V.A.;
- inculpaţii L.A., A.E. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SA la plata sumei de 843.4571ei (prejudiciu rezultat din scăzăminte 3% eroare de cântărire reprezentând impozit pe profit şi T.V.A.);
- inculpaţii A.L., G.A.M., în solidar cu părţile responsabile civiimente SC P. SA şi SC A. SRL la plata sumei de 55.200 lei (vânzări beton pentru drumul de acces la se SC A. SRL, reprezentând impozit pe profit şi T.V.A.);
- inculpaţii A.L., G.A.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente SC P. SA şi SC A. SRL la plata sumei de 105.296,08 lei(prejudiciu rezultat din necolectarea T.V.A.-ului prin nefacturarea lucrărilor către SC A. SRL);
- inculpaţii A.L., G.A.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente SC P. SA şi SC A. SRL la plata sumei de 124.786 lei (prejudiciu rezultat din contract de întreţinere spaţii verzi fictiv, între SC A. SRL şi SC P. SA);
- inculpaţii A.L., G.A.M. în solidar partea responsabilă civilmente SC P. SA la plata sumei de 884.874 lei( prejudiciu rezultat din reevaluarea terenurilor vândute de SC P. SA la SC K. SA reprezentând impozit pe profit);
- inculpaţii A.L., G.A.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SA la plata sumei de 59.910 lei( prejudiciu rezultat din diminuarea redevenţelor miniere).
În baza art. 163 C. proc. pen., a fost menţinut sechestrul asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor şi părţilor responsabile, civilmente până la concurenţa sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la data rămânerii definitive la registrul comerţului Alba în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni.
În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii, în solidar cu părţile responsabile civilmente SC P. SA - cu sediul în Alba Iulia, Judeţ Alba, - SC E. SRL cu sediul în Alba Iulia, jud. Alba, - SC A. SRL cu sediul în Alba Iulia, jud. Alba la plata sumei de 97.743 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 114/D/P2010 din 3 august 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia în dosarul s-a dispus:
I. Punerea în mişcare a acţiunii penale, şi trimiterea în judecată a inculpaţilor, după cum urmează;
- A.L. - cetăţean italian, dom. în Cazalmaggore, jud. Cremona, Italia, cu reşedinţa în Alba Iulia, jud. Alba, pentru săvârşirea infracţiunilor de;
- constituire a unui grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, executarea de activităţi miniere fără permis sau licenţe prev. de art. 57 alin. (2) din. Legea nr. 85/2003, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
- A.E., domiciliată în Sebeş, jud. Alba, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- G.A.M., dom. în Alba Iulia, jud. Alba, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional nestructurat prev, de art. 8 din Legea nr. 39/2003, executarea de activităţi miniere fără permis sau licenţe prev. de art. 57 alin. (2), din. Legea nr. 85/2003, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- C.M.E., dom. în Alba Iulia, jud. Alba, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b),d şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- P.O.I., dom. în Alba Iulia, jud. Alba, pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- B.D., dom. în Şard, comuna Ighiu, jud. Alba, pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
De asemenea, prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor L.C.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, executarea de activităţi miniere fără permis sau licenţe prev. de art. 57 alin. (2) din. Legea nr. 85/2003, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- A. (J.) R.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- S.M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b), d) din Legea nr. 241/2005 (referitor la redevenţele calculate la SC P. SA şi activităţile derulate prin SC E. SRL), conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen. (sume de bani şi alte foloase primite de la L.A.), favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (constatările de la SC E. SRL şi SC P. SA), fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (declaraţiile de avere şi interese), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
- I.D.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (referitor la redevenţele calculate la SC P. SA şi activităţile derulate prin SC E. SRL), conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen.., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (constatările de la SC E. SRL şi SC P. SA), fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (declaraţiile de avere şi interese), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- D.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen. (referitor la SC P. SA), favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. (referitor la SC P. SA), omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1), (2) C. pen. (referitor la SC P. SA), fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (declaraţiile de avere şi interese), omisiunea sesizării organelor judiciare prev. de art. 263 alin. (1), (2) C. pen. (referitor la SC F.C.U. SA 2006), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- C.D.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 (referitor la SC P. SA), conflict de interese prev. de art. 2531 C. pen. (referitor la SC P. SA), favorizarea infractorului prev. de art. 7, motive, chiar şi după ce acesta a devenit administrator la SC P.C. SRL.
Astfel, s-a stabilit că, întâmplător, în momentul când au început cercetările aparente în dosarele penale întocmite de D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, L.A. era în Italia iar sumele de bani existente din vânzările ilegale de beton au fost luate de inculpatul L.C. care a şi dispus ştergerea evidenţelor de acest gen.
Ştergerea acestor evidenţe s-a şi realizat de către A.E. şi şefii staţiilor de beton precizaţi anterior, cu acceptul inculpatei A.R.
S-a mai reţinut că aceste evidenţe au mai putut fi recuperate la percheziţiile informatice efectuate, decât parţial.
Gruparea precizată anterior, a fost sprijinită de mai mulţi angajaţi de la D.G.F.P. Alba, respectiv de D.I. - director adjunct executiv, C.D. - şef de serviciu şi prieten cu L.C., precum şi S.M. şi I.D. - inspectori fiscali în domeniul redevenţelor miniere şi apropiaţi ai inculpatului L.A.
Aceştia acordau consultanţă şi sfaturi economico - financiare şi fiscale membrilor grupării, efectuau controale formale şi protejau societatea din punct de vedere fiscal.
Atingerea obiectivului grupării, respectiv obţinerea de bani prin fraudarea statului prin sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor datorate, necesita sprijinul unor persoane cu atribuţii de control în domeniu economico - financiar şi fiscal şi cu cunoştinţe în acest domeniu.
Astfel, inculpaţii D.I., C.D., S.M. şi I.D. erau cei care stabileau contribuabilii controlaţi, temele controlului, persoanele care merg în control şi nu în ultimul rând, aprobau sau nu rapoartele de inspecţie fiscală întocmite de inspectorii fiscali care mergeau în control.
Sprijinul acordat grupării de funcţionarii publici de la D.G.F.P. Alba, era atât anterior sau în timpul săvârşirii faptelor (ex. sfaturi de înregistrare eronată a diferenţelor din reevaluare făcute cu scopul neplăţii impozitului pe profit datorat, consultanţă, calculul efectiv al redevenţelor pentru formularea declaraţiilor, etc), cât şi ulterior săvârşirii faptelor, pentru a împiedica descoperirea infracţiunilor comise, tragerea la răspundere a membrilor grupării şi asigurarea folosului infracţiunii (ex. admiterea recuzării echipei de control, schimbarea acesteia cu membrii potriviţi - tocmai C.D., refuzul întocrnirii unor verificări obiective, etc).
Această consultanţă şi sprijin, nu era însă dezinteresat, inculpaţii D.I., C.D., S.M. şi I.D., fiind remuneraţi pentru aceste fapte, sau au primit direct ori indirect alte foloase materiale (ex. beton).
Sprijinul acordat grupării de către funcţionarii publici precizaţi anterior, a avut un efect puternic negativ pentru posibilitatea identificării, constatării şi cuantificării infracţiunilor săvârşite, precum şi pentru tragerea la răspundere a făptuitorilor, susnumiţii fiind organele specializate, competente şi abilitate ale statului să constate aceste fapte, prejudiciile foarte mari de altfel, dar complete ce au mai putu fi constate, fiind tot rezultatul sprijinului acordat de către aceştia.
O caracteristică a acestei grupări, a fost siguranţa şi încrederea că autorităţile abilitate ale statului sunt de partea lor, împrejurare datorită căreia au ajuns să se creadă de neatins, fapt pe care îl şi afirmau, iar apartenenţa la un anumit cerc de oameni de afaceri constituit în judeţ, în jurul funcţionarilor publici de la finanţe precizaţi anterior, singurii care îi puteau controla în acest domeniu, dar care îi sprijineau în mod real, i-au făcut să fie relativ neglijenţi în ultima perioadă, iar prejudiciile cauzate să fie foarte mari.
Instanţa de fond a apreciat că, toate aceste aspecte prezentate, constituie date concrete cu privire la modul de gândire şi acţiune al învinuiţilor şi inculpaţilor pentru atingerea scopului precizat anterior şi prestabilit, dar demonstrează şi o coordonare ierarhică a grupării, un mod prestabilit de împărţire a sumelor şi bunurilor obţinute, împărţire pentru care se ţinea seama şi de poziţia ierarhică în cadrul grupului şi care este confirmată de modul de trai şi bunurile deţinute, mai ales de liderii grupării L.C. şi L.A.
Cu privire la infracţiunile comise de angajaţii SC P. SA, membrii acestei grupări infracţionale, conduse de inculpaţii L.C. şi L.A., identificate şi probate în cauză s-a reţinut următoarele:
Referitor la transferul balastului de la SC E. SRL la SC P. SA, s-a reţinut că, inculpaţii A.L., L.C. Ioan şi G.A.M., ajutaţi de inculpatul L.E. - administrator la SC E. SRL, nu au înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii pe care o conduceau, valoarea reală a balastului pe care-l exploatau din terasele şi albiile Mureşului achiziţionate de la SC E. SRL în 01 iulie 2008 (Blandiana 3 - în albia Mureşului şi Căptălani-Iruga - în terasă), balast care apărea astfel, în mod fictiv, cumpărat de la această din urmă societate, la preţuri mult reduse faţă de preţul pieţei (2,1 lei, faţă de 12 lei practicat de SC P. SA şi SC E.E. SRL), deşi era exploatat efectiv de cumpărătorul SC P. SA de pe suprafeţele nou achiziţionate.
În realitate, faptic, balastul era exploatat şi folosit de SC P. SA cu mijloacele proprii şi de pe suprafeţele proaspăt achiziţionate, dar scriptic, balastul apărea exploatat de SC E. SRL şi vândut către SC P. SA cu preţuri mult subevaluate (2.1 lei), faţă de preţul de vânzare practicat pe piaţă în acea perioadă şi chiar de SC E. SRL, anterior. Mai mult, valoarea producţiei de balast la preţ de cost, astfel cum a fost determinată şi raportată A.N.R.M., de către SC P. SA, în anul 2008, a fost de 10,35 lei/m.c.
Acest mod de a proceda, s-a aplicat şi datorită împrejurării că SC P. SA nu deţinea la acea dată (iulie 2008-mai 2009) licenţă de exploatare pentru suprafeţele cumpărate, dar aceste licenţe erau deţinute de fostul proprietar - SC E. SRL şi valabile pentru acesta, respectiv: licenţa din 30 ianuarie 2008, pentru Blandiana 3 - în albia Mureşului, cu valabilitate până în 30 ianuarie 2009 şi licenţa din 16 iunie 2008, cu valabilitate până în 16 iunie 2009, pentru zona Căptălani-Iruga - în terasă.
Efectuarea acestor manopere, au determinat neevidenţierea şi neplata integrală a taxelor datorate bugetului statului, aferente acestor exploatări, taxe care, în cazul în care SC P. SA ar fi procedat şi scriptic legal şi îşi înregistra valoarea reală a balastului exploatat, ar fi fost la o valoare mult mai mare, respectiv raportate la cantităţile de balast exploatat (209.467 mc) şi la valorile de vânzarea şi/sau producţie a acestuia şi nu la valori subevaluate, întrucât redevenţa minieră se calcula raportat la aceşti indicatori
Mai mult, "deşi SC P. SA, a cumpărat de la SC E. SRL, în 01 iulie 2008, toate aceste suprafeţe de teren, utilaje şi stocuri, transfer care s-a realizat împreună cu personalul angajat care le deservea, între cele două societăţi precizate anterior s-a încheiat pentru perioada 01 iulie 2008 - 01 mai 2009, un contract fictiv de închiriere purtând din 30 iunie 2008 prin care, SC E. SRL închiria şi utiliza de la SC P. SA, pentru suma de 10.000 euro - chirie, un utilaj (excavator) pentru exploatarea balastului de pe suprafeţele de teren pentru care deţinea licenţele de exploatare, dar pe care le vânduse anterior, balast care era ulterior vândut, aşa cum am precizat deja, tot către SC P. SA cu sume mult diminuate.
Astfel, SC E. SRL, nu a înregistrat deloc cheltuieli de exploatare, nici faptic şi nici scriptic, deoarece în mod real cheltuielile aferente exploatării au fost suportate şi înregistrate în totalitate de SC P. SA. Din acest motiv, nu s-a simţit nici nevoia încheierii unui contract de închiriere la momentul vânzării şi nu s-au emis facturi pentru plata chiriei utilajului aparent folosit, respectiv nu s-au evidenţiat aspecte privind plata personalului care-l deservea şi a consumabilelor necesare utilizării acestuia, fapt ce dovedeşte încă o dată, fictivitatea operaţiunilor scriptice precizate.
Instanţa de fond a mai reţinut că, de altfel, aşa cum reiese din materialul probator administrat în cauză, respectiv înregistrările ambientale ale discuţiilor purtate între S.M. şi I.D. cu administratorul SC E. SRL - L.E., cu ocazia controlului realizat de aceştia în anul 2009 pe tema redevenţelor miniere, contractul de închiriere din 30 iunie 2008 nici nu exista la acea dată, încheierea acestuia fiind sugerată de inspectorii D.G.F.P. Alba - S.M. şi I.D., pentru a justifica ilegalităţile comise, care au prejudiciat bugetul statului şi localizate la SC P. SA cu complicitatea lui L.E. Aceste . înregistrări ambientale, au fost efectuate de inc. L.E. personal, în afara unui cadru procesual şi au fost identificate, respectiv ridicate autorizat de organele de cercetare penală cu ocazia percheziţiilor informatice efectuate în cauza nr. 6D/P/2010 a D.I.I.C.O.T. S.T. Alba Iulia, percheziţie efectuată asupra sistemelor informatice ale numitului V.C.
Aceste filmări (înregistrări ambientale) au fost expertizate şi s-a concluzionat că sunt continue şi neprelucrate, reprezentând înregistrarea unei situaţii de fapt în mod real produse (raportul de constatare tehnico - ştiinţifică întocmit de Institutul de tehnologii avansate).
Mai mult, tot pentru a încerca acoperirea acestor ilegalităţii, ulterior începerii controlului dispus de D.I.I.C.O.T. la SC P. SA şi audierea numitului L.E. - administrator la SC E. SRL, respectiv la data de 14 aprilie 2011, SC P. SA a emis factura din 2011, aferentă contractului de închiriere din 2008 pentru închirierea excavatorului precizat anterior, deşi aşa cum am arătat deja, această situaţie era fictivă şi sugerată de inculpaţii S.M. şi I.D.
S-a mai reţinut că, în aceste condiţii, aşa cum reiese şi din materialul probator adrninistrat în cauză, au fost înregistrate cheltuielile aferente exploatării reale a balastului de către SC P. SA, dar această societate nu a plătit taxele datorate bugetului statului pentru valoarea reală a redevenţelor miniere datorate funcţie de valoarea producţiei miniere realizată, aşa cum era legal, ci la o valoare mult diminuată, aşa cum aceasta era facturată de SC E. SRL către SC P. SA. Astfel s-a cauzat bugetului statului un prejudiciu de 92.062 lei, prin diminuarea în condiţiile precizate mai sus, a bazei de calcul a redevenţei cu suma de 920.617,55 lei.
Această diminuare s-a datorat faptului că, preţul de vânzare a balastului trecut pe facturi în mod formal şi în funcţie de care se plătea redevenţa a fost diminuat artificial, tocmai în scopul diminuării cuantumului redevenţei datorate statului.
Prima instanţă a mai reţinut că, în cauză s-au avut în vedere concluziile procesului-verb al de control din 09 mai 2011, întocmit de Garda Financiară Hunedoara, deoarece activitatea faptică de exploatare desfăşurată, s-a realizat de SC P. SA, iar sumele datorate cu titlu de redevenţă erau aferente acestor activităţi.
Faptul că SC E. SRL deţinea licenţe de exploatare şi nu SC P. SA, reprezenta o ilegalitate în plus pentru cel care a exploatat în aceste condiţii, respectiv tot pentru reprezentanţii SC P. SA. şi concluziile D.G.F.P. Alba, formulate în procesul-verbal din 28 iulie 2011, sunt similare, dar localizează evaziunea la SC E. SRL, aspect care nu corespunde stării de fapt probate.
Totodată, s-a mai reţinut că, inculpatul L.E., în calitate de administrator la SC E. SRL, nu a desfăşurat practic activităţi generatoare de taxe şi impozite, ajutând doar la săvârşirea faptelor, în calitate de complice.
S-a reţinut că, toate aceste fapte au generat prejudicii bugetului statului şi au fost constatate de inspectorii S.M. şi I.D., dar aceştia nu au luat măsuri de coroborare a contabilităţii celor două societăţi cu operaţiunile comerciale faptice derulate, aşa cum aveau obligaţia, ci le-au trecut cu vederea pentru a obţine personal, foloase materiale ilegale, respectiv pentru suma de 5.000 lei, cerută şi primită de la L.E.
Pentru această faptă, respectiv pentru săvârşirea infracţiunilor de dare şi luare de mită, cauza a fost disjunsă şi declinată în favoarea D.N.A., Serviciul Teritorial Alba Iulia, care a şi întocmit deja rechizitoriu în cauză (din 20 iunie 2011), numiţii S.M., I.D. şi L.E. fiind astfel trimişi în judecată.
Cu privire la vânzările ilegale de beton, prima instanţa a reţinut că, tot în sensul sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului, numiţii A.L., L.C.I., A.E., A. (J.) R., G.A.M., C.M.E., P.O.I. şi B.D., în calitate de asociaţi, administratori, director general, directori economici, responsabil vânzări şi operatori/şefi de staţie, au înregistrat în evidenţele contabile ale SC P. SA, cheltuielile aferente producerii betonului vândut către persoane fizice şi juridice care nu solicitau factură, dar nu au înregistrat şi veniturile obţinute din vânzarea acestor produse, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit şi T.V.A.-ului datorat bugetului de stat cu suma de 1.280.071 lei, aproximativ 320.000 euro.
Pentru a ascunde aceste venituri şi a justifica cheltuielile făcute cu x producerea betonului astfel comercializat - „la negru", susnumiţii au întocmit pentru perioada de până la înfiinţarea SC P.C. SRL (primăvara anului 2009), avize de însoţire a mărfii aferente transportului acestor cantităţi de beton, pe care scriau în mod fictiv, la rubrica beneficiarului (numelui şi destinaţiei), datele şantierelor proprii deschise în acele momente, ca SC R.G. SA, SC T. SA, SC M.A. SA, SC A. SA, SC B.P. SRL, SC S.S.D. SRL, etc.
În ce priveşte livrările la SC H. SA, deşii există nereguli privind înregistrările contabile, s-a stabilit de către echipele de control că livrările s-au făcut în cadrul lucrărilor de reparaţii, prejudiciul fiind astfel diminuat cu această valoare.
Aceste avize de însoţire a mărfii erau întocmite de şefii de staţie de prelucrarea betonului, la solicitarea inculpatei A.E. care prelua comenzile de la terţi şi stabilea cărui client nu i se va întocmi factură pentru marfa livrată.
Astfel, pentru clienţii care luau beton „la negru", inculpata A.E. conducea o evidenţă separată pe care o comunica şefului de staţie de beton de la Vinţu de Jos sau Drîmbar, iar aceştia, în raport de şantierele existente în lucru la acea dată, întocmea numai aviz de însoţirea mărfii şi nu şi factură aşa cum aveau stabilite obligaţiile de serviciu, în mod legal. Pe avizul de însoţirea a mărfii se trecea datele şantierului în cauză, dar betonul mergea în mod real la cel care l-a comandat şi a cărui date de contact şi livrare erau scrise de A.E. pe comenzile ce le comunica şefului de staţie C.M.E. sau B.D. L.C., era cel care verifica pe ce şantiere s-au întocmit avizele de însoţire a mărfii, dispunând uneori schimbarea acestora când cantităţile băgate suplimentar pe un anumit şantier erau prea mari, sau nu corespundeau clasele de beton.
Sumele de bani astfel obţinute, din vânzări ilegale, neevidenţiate, erau colectate de A.E. şi predate numiţilor L.A. şi L.C., aproximativ zilnic, pe baza unor evidenţe extracontabile, conduse de ea. Şi aceste evidenţe au fost distruse la solicitarea numitului L.C., cu aprobarea lui L.A. şi acceptul lui A.R., după începerea cercetărilor de către parchet.
Aceste cantităţi de beton, vândute „la negru", nu au fost înregistrate în evidenţele contabile ale SC P. SA ca fiind ieşite din societate (facturate), ci au fost înregistrate numai ca şi o cheltuială ocazionată de producerea lui. Ieşirile de beton, pentru cantităţile vândute „la negru", pentru care erau întocmite doar avize de însoţire a mărfii, au fost înregistrate ulterior de către inculpatul L.C., după începerea controlului dispus de la D.G.F.P. Alba şi realizat de către U.G., S.D., ş.a. în situaţii de lucrări cu valoare zero, respectiv ca lucrări suplimentare fără valoare, incluse în preţul total al contractului de realizare a obiectivului aflat în execuţie.
Astfel, SC P. SA, înregistra în evidenţele contabile doar cheltuielile aferente producerii betonului vândut ilegal, dar nu şi veniturile obţinute din valorificarea acestuia, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit şi T.V.A.-ului datorat bugetului statului.
Ca urmare a unui control realizat în 2008, pentru a verifica o rambursarea de T.V.A. solicitată de SC P. SA, control realizat de U.G. şi S.D., aceştia au observat aspecte ilegale importante şi au solicitat conducerii D.G.F.P. Alba, efectuarea unui control de fond la SC P. SA.
Prima instanţă a mai reţinut că, la acea dată, D.G.F.P. Alba era organizată sub aspectul compartimentului de control, funcţie de mărimea contribuabilului, pe domeniile contribuabili mici şi mijlocii.
Astfel, la contribuabilii mijlocii şeful compartimentului de control era O.C., iar şef de serviciu era C.D. Aceştia împreună cu celelalte compartimente de control erau sub coordonarea directorului adj. executiv D.I. Această subordonare faţă de D.I. era însă, la acea dată doar metodologică, iar U.G. şi S.D., au putut beneficia de sprijinul profesional şi dezinteresat direct al numitului O.C. În aceste condiţii, controlul de fond solicitat de cei doi inspectori precizaţi anterior, a fost aprobat de directorul coordonator M.l., la propunerea numitului O.C., fiind numită echipa de control compusă din U., S., A. şi D. Aceştia au început controlul de fond la SC P. SA, în toamna anului 2008, ocazie cu care au semnalat la începutul anului 2009, câteva aspecte ilegale esenţiale ca: vânzările de beton „la negru", lucrările în curs de execuţie vechi şi de o valoare foarte mare nefacturate, reevaluarea unor terenuri vândute la SC K. SA pentru care nu s-a plătit impozit pe profit, multe cheltuieli voluptorii efectuate de conducerea societăţii, ş.a., aspecte care au fost aduse la cunoştinţa conducerii D.G.F.P. Alba atât în scris, cât şi verbal, în mod repetat.
Văzând că echipa de control precizată anterior, îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu şi constată ilegalităţile comise de membrii grupării, între aceştia şi inculpaţii L.C. şi L.A. au izbucnit conflicte, care i-au determinat pe cei din urmă să facă presiuni asupra inculpaţilor C.D. şi D.I., precum şi la alte persoane din conducerea D.G.F.P. Alba, pentru a schimba echipa de control.
Până în aprilie 2009, aceste presiuni nu au avut rezultat, deoarece echipa de control era susţinută firesc şi profesional de Oltean Cosmin, şeful compartimentului de control de la contribuabili mijlocii, unde SC P. SA se încadra la acea dată.
După aprilie 2009, când a avut loc reorganizarea D.G.F.P. Alba, O.C. nu a mai rămas în funcţia de conducere precizată, deoarece funcţia acestuia s-a desfiinţat, iar compartimentul de control s-a împărţit în servicii, conduse de un şef de serviciu, toate aflate în subordinea directă şi nu doar metodologică, a directorului adj. executiv D.I.
Astfel, numiţii U., S., A. şi D., au fost repartizaţi în serviciul nr. 5, condus de şeful de serviciu C.D. şi director adjunct executiv D.I., rămânând practic fără susţinerea necesară continuării controlului la SC P. SA.
Deşi susnumiţii au precizat în scris aspectele ilegale constatate şi au solicitat efectuarea unei expertize tehnice în construcţii prin care să se verifice în teren cantităţile de beton efectiv turnate pe şantierele în lucru, această expertiză a fost trucată în modul pe care îl vom preciza ulterior.
În cadrul acestui conflict intervenit între U., S., A. şi D. - pe de o parte şi conducerea SC P. SA - L.C. şi L.A., reprezentanţii societăţii controlate nu puteau pune la dispoziţia echipei de control, documente justificative care să dovedească utilizarea cantităţilor de beton vândute „la negru" şi trecute pe avizele de însoţire a mărfii ca fiind folosite pe şantierele proprii. Această situaţie a durat o perioadă mai lungă de timp (ianuarie - februarie 2009), ocazie cu care a fost solicitată intens de către L.C. şi L.A. schimbarea echipei de control.
Deoarece echipa de control în cauză era sprijinită iniţial şi legal de O.C., aceasta nu a fost schimbată şi s-a încercat procedural o mediere a disputelor.
Numitul O.C. şi C.D. s-au deplasat la SC P. SA, prin februarie - martie 2009, pentru a vedea care este situaţia exactă şi a le spune reprezentanţilor contribuabilului să prezinte documentele justificative privind utilizarea cantităţilor de beton trecute în avize pe şantiere.
Aceste documente justificative (situaţii de lucrări semnate de beneficiar pentru acceptare) nu existau şi nu erau facturate, deoarece cantităţile de beton în cauză au fost vândute" la negru, motiv pentru care, aşa cum reiese din materialul probator administrat, urmare sfaturilor inulpatul C.D. şi ulterior, din dispoziţia acestuia dată inculpatului L.C., s-au întocmit în fals situaţiile de lucrări cu valoare zero, prin care cantităţile de beton vândute la negru şi trecute în avizele de însoţire a mărfii întocmite anterior, cuprinzând datele false ale beneficiarului - şantierul SC P. SA, au fost trecute practic ca lucrări scriptic efectuate suplimentar, netaxabile beneficiarului şi incluse în valoarea totală a contractelor aferente şantierelor în lucru. Aceste situaţii de lucrări cu valoare zero, nu existau la momentul începerii controlului realizat de U., S., A. şi D., în perioada octombrie 2008 -mai 2009. Aspectele precizate anterior sunt confirmate de L.A., A.E., O.C. şi parţial, chiar de L.C.
Ulterior înfiinţării SC P.C. SRL şi începerii activităţii acesteia în primăvara anului 2009, dar şi parţial anterior pentru staţia de prelucrare a betonului de la Drâmbar, achiziţionată de SC P. SA de la SC E. SRL în 01 iulie 2008, pentru motivul că prima societate menţionată nu mai deţinea decât foarte puţine şantiere proprii, acestea fiind preluate de SC P.C. SRL, începând cu această dată şi până la sfârşitul anului 2010, s-a procedat la schimbarea metodei de livrare a betonului „la negru", prin folosirea „bonurilor de transport" - ca documente justificative extracontabile şine-înseriate, folosite doar pentru însoţirea transportului şi evidenţa proprie, din cadrul grupului, respectiv decontarea către L.A. şi L.C. a sumelor de bani obţinute.
Astfel, pentru livrarea betonului fără documente justificative către diverse persoane, se întocmeau doar bonuri de transport care însoţeau marfa, documente justificative ne-înseriate, care erau adunate de A.E. împreună cu sumele de bani neîncasate în avans şi predate învinuiţilor L.A. şi L.C., când primul lipsea. Aceste bonuri erau distruse şi de şefii de staţie când betonul era plătit în avans, direct înv. A.E. Oricum, ulterior, aceste bonuri de transport, pe care era înscrisă cantitatea reală de beton livrată şi destinatarul, erau distruse.
Pentru a acoperii producţia de beton înregistrată în contabilitate ca şi cheltuială, producţie care era mai mare decât cea livrată sau utilizată la producţia proprie de prefabricate din beton, cu participarea inculpaţilor L.A., L.C., A. (J.) R.M. şi A.E., s-au întocmit rapoarte pentru efectuarea unor scăzăminte fictive la staţiile de beton şi s-a hotărât în adunarea generală a acţionarilor, acest lucru, introducându-se un procent de eroare la cântărire de 3%. în realitate, acest procent avea rolul de a diminua diferenţele dintre cantităţile de beton produse, pentru care s-a înregistrat cheltuiala şi cele vândute, în cazul cărora nu erau înregistrate veniturile din vânzările ilegale, fără factură.
Prin aceste moduri, verificându-se gestiunile betonului şi materiilor prime folosite la producerea acestuia, astfel cum acestea au fost recuperate şi identificate (minimal), s-a constatat că nu s-au înregistrat venituri în contabilitatea SC P. SA, în perioada 01 iulie 2008 - 31 decembrie 2010 în valoare totală de 2.289.178 şi s-a creat bugetului statului un prejudiciu (minim cert) de 843.457 lei, aproximativ 200.000 euro, reprezentând impozit pe profit şi T.V.A.
Cuantificarea reală a prejudiciilor astfel produse, nu s-a putut realiza, întrucât volumul de muncă este foarte mare, în condiţiile în care autorităţile specializate din cadrul D.G.F.P. alba nu şi-au efectuat controalele în mod legal şi imparţial, ci au favorizat reprezentanţii SC P. SA în detrimentul statului şi chiar i-au învăţat cum să fraudeze ori să-şi ascundă fraudele fiscale comise.
Mai mult, evidenţele reale existente la acea dată au fost distruse - fizic în cazul înscrisurilor, sau şterse - în cazul situaţiilor de pe sistemele informatice de la vânzări, staţii de prelucrarea betonului, etc. şi nu au putut fi recuperate integral.
Cu privire la pensiunea turistică şi drumul aparţinând SC A. SRL, prima instanţă a reţinut că, inculpaţii L.A., L.C., A. (J.) R.M. şi A.E., au folosit în scopul sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului, precum şi a scoaterii în mod ilegal a unor importante sume de bani din SC P. SA, ale societăţi interpuse pe care le controlau ca: SC A. SRL, societate administrată de A.L.
În acest sens, inculpaţii A.L., L.C.I., G.A.M. şi A. (J.) R., în calitate de asociaţi, administratori, director general şi director economic la SC P. SA, nu au evidenţiat, în perioada anilor 2008 - 2009, în contabilitatea SC P. SA şi" implicit a SC A. SRL, livrările de beton, alte materiale de construcţie şi celelalte lucrări şi servicii, inclusiv manoperă, aferente realizării drumului de acces spre motelul restaurant (pensiunea turistică), aparţinând SC A. SRL, situat în comuna Gîrbova, sat Cărpiniş, sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului cu suma de 55.200 lei (T.V.A. şi impozit pe profit).
Astfel, s-a constatat că drumul de acces în cauză, are o lungime totală de 1995 ml şi o lăţime de 4 ml, cu o suprafaţă de 7.980 mp. Pentru o lungime de 283 mp, situată pe terenul aflat în proprietatea SC A. SRL, au fost întocmite documente justificative de către reprezentanţii SC P. SA şi au fost efectuate plăţile aferente lucrărilor şi serviciilor prestate de către SC A. SRL, dar pentru diferenţa de 1.712 ml, nu s-au întocmit facturi - ca documente justificative, iar veniturile aferente pentru realizarea diferenţei nefacturate, din drumul de acces în cauză, nu au fost evidenţiate, diminuându-se astfel veniturile societăţii. în contabilitatea SC P. SA, au fost evidenţiate însă cheltuielile aferente procurării materialelor folosite (beton, sorturi, etc.) şi a manoperei aferente, aspect care a influenţat şi el în sens negativ veniturile SC P. SA, diminuând profitul.
Acest drum, a fost însă realizat integral până la 30 iulie 2009, când a fost recepţionat, conform proiectului întocmit de SC B.P.S. SRL, astfel că au existat toate elementele necesare pentru estimarea şi calculul veniturilor şi cheltuielilor realizate de SC P. SA, dar nefacturate.
În acest mod, SC P. SA nu a facturat şi înregistrat în contabilitate veniturile aferente realizării celor 1.712 ml de drum de acces spre pensiunea turistică aparţinând SC A. SRL, dar a înregistrat cheltuielile aferente, cauzându-se astfel prejudicii bugetului de stat în sumă totală de 55.200 lei (T.V.A. şi impozit pe profit).
De asemenea, nu au fost facturate de SC P. SA nici lucrările desfăşurate pentru realizarea motelului-restaurant (pensiunea turistică) aparţinând SC A. SRL de la Cărpiniş, comuna Gîrbova. Aceste cheltuieli, reprezentau contravaloarea materialelor şi prestările de servicii efectuate cu utilaje şi au fost.colectate în contul imobilizări în curs de execuţie, unde au rămas nefacturate până în timpul controlului dispus de D.I.I.C.O.T. - decembrie 2010, deşii lucrarea a fost finalizată şi recepţionată conform proiectului, în 26 martie 2009.
Prima instanţă a mai reţinut că, potrivit situaţiilor de lucrări identificate la SC P. SA, în contul precizat anterior - lucrări în curs de execuţie, s-au identificat printre alte lucrări aflate în mod real în curs de execuţie şi cheltuielile efectuate cu şantierul „pensiune turistică Gârbova", care erau în valoare totală de 438.733,66 lei. Această valoare, nu a fost facturată către SC A. SRL, lunar, aşa cum reprezentanţii SC P. SA erau obligaţi conform dispoziţiilor art. 129 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 şi Ordinul M.F. nr. 2222/2006, fiind facturate numai în 13 decembrie 2010 - factura din 2010, doar după declanşarea controlului dispus de D.I.I.C.O.T. şi începerea verificărilor de către Garda Financiară Alba la SC I.V. SRL.
Procedând în acest mod, cu privire la realizarea obiectivului „pensiune turistică", SC P. SA, a cauzat un prejudiciu bugetului statului în sumă de 105.296,08 lei, întârziind astfel plata T.V.A.-ului, care se calcula numai la facturare, întrucât prin includerea sumelor prevăzute în situaţiile de lucrări întocmite, în contul de imobilizări, impozitul pe profit a fost calculat şi plătit. Astfel, deşi în această perioadă SC P. SA a solicitat rambursări de T.V.A. şi a colectat respectiv dedus T.V.A., prin nefacturarea lucrărilor precizate anterior în valoare de 438.733,66 lei, s-a evitat practic colectarea unei sume mari reprezentând T.V.A. de 105.296,08 lei, amânând astfel, ilegal şi nejustificat plata T.V.A.-ului datorat bugetului statului.
Faptul că SC P. SA nu a condus evidenţe clare şi distincte cu privire la realizarea celor două obiective precizate anterior, face practic imposibilă identificarea certă a tuturor cheltuielilor şi lucrărilor efectuate, astfel că s-au luat în considerare din estimări şi situaţii de lucrări parţial identificate, doar valoarea minimală a activităţilor ce au putut fi reţinute ca fiind efectuate. Acest, mod de conducere a evidenţelor contabile ale SC P. SA, corelat cu volumul mare de documente justificative şi venituri ori lucrări realizate de această societate, avea ca scop tocmai, pierderea respectiv ascunderea printre alte operaţiuni a anumitor venituri realizate şi neevidenţiate, cu scopul sustragerii lor de la taxare.
Pentru niciuna din. lucrările precizate anterior nu s-au întocmit contracte de execuţie, SC P. SA sustrăgându-se astfel de la plata impozitelor şi SC A. SRL, inculpaţii A.L., L.C., G.A. şi A. (J.) R., au plătit către cea din urmă societate precizată anterior, până în decembrie 2010, servicii de întreţinere spaţii verzi în valoare de 2000 euro/lună, inclusiv pentru lunile de iarnă, servicii care nu au fost însă prestate efectiv şi care au fost contractate doar fictiv, pentru a se realiza transferul acestor sume de bani. Astfel, între SC P. SA şi SC A. SA, s-a încheiat contractul de prestări servicii din 2007, semnat în ambele calităţi de L.A., cu valabilitate până în 31 decembrie 2009, dar prelungit ulterior până în 31 decembrie 2012.
Cu privire la acest contract, întrucât sumele virate alimentau conturile SC A. SRL unde L.A. era acţionar şi administrator, prima instanţă a considerat că nu în mod întâmplător, toate documentele justificative necesare (facturi) au fost înregistrate în evidenţele celor două societăţi, evidenţa contabilă fiind condusă corect. Ilegale erau însă de această dată, activităţile faptice contractate, care nu au fost executate în - realitate, fiind realizate doar aparent, scriptic în documentele justificative întocmite.
În acest mod, deoarece cheltuielile efectuate în acest scop, pentru întreţinerea spaţiilor verzi sunt nedeductibile, pentru că nu generează venituri şi erau achitate nedatorat cu privire la un serviciu fictiv prestat,s-au cauzat prejudicii bugetului de stat, prin majorarea artificială a cheltuielilor şi diminuarea veniturilor, în valoare de 124.786 lei (impozit pe profit şi T.V.A.).
Cu privire la reevaluarea terenurilor, prima instanţă a reţinut că, în cursul lunii decembrie 2007, SC P. SA a vândut către SC K.S. SA, mai multe parcele de teren (83.949,22 mp) cu valoarea de 2,3 mii euro, echivalentul a 8.096.000 lei (factura din 20 decembrie 2007), pentru care nu s-a calculat şi plătit impozitul pe profit aferent diferenţei dintre valoarea de achiziţie şi valoarea de vânzare, aşa cum era legal şi firesc, ci în baza unei reevaluări anterioare efectuate pro cauza în mai 2007, reevaluare mult apropiată de preţul de vânzare, s-a calculat şi plătit ulterior vânzării activelor în cauză, impozit pe profit doar pentru veniturile realizate prin diferenţa dintre această valoare - stabilită prin reevaluare dar care nu reprezintă o cheltuială efectivă pentru societate şi valoarea încasată din vânzare.
Astfel, prin reevaluare, s-a mărit artificial valoarea terenurilor înstrăinate (cu suma de 5.324.884 lei), faţă de valoarea de achiziţie (1.370.770 lei), valoare suplimentară care a fost şi ea înregistrată în contabilitate şi tratată practic, la îndrumările lui C.D. şi din dispoziţia numiţilor A.L. şi L.C.I., de către directorul ec. G.A.M., ca o cheltuială deductibilă realizată de societate, aspect evident fals. în acest mod, s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 884.874 lei reprezentând impozit pe profit, neachitat nici până în prezent.
De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că, aşa cum reiese din declaraţiile martorilor audiaţi şi celelalte mijloace probatorii administrate, că numita M.I., director economic la SC P. SA până în luna martie 2008, a refuzat să înregistreze în decembrie 2007, la vânzarea terenului, diferenţele de impozit necalculate şi neplătite ca urmare a reevaluării activului în cauză, în contul intitulat rezerve din reevaluare, aşa cum i s-a dispus de către C.D. şi L.C., lucru care a şi contribuit la schimbarea acesteia din funcţie. Aceste operaţiuni financiar-contabile ilegale, au fost realizate însă ulterior, la sfârşitul anului 2008, de numita G.A., tot prin determinarea acesteia realizată de C.D., L.C. şi L.A.
Cu privire la redevenţele miniere la SC P. SA aferente exploatărilor reale de balast, s-a reţinut că acestea nu au putut fi stabilite în prezent, în mod cert şi real, deoarece la sfârşitul anului 2010, după începerea vizibilă a verificărilor efectuate de către D.I.I.C.O.T. la mai multe societăţi din grupul de firme al inculpaţilor, dosare întocmite pe teme economice, din dispoziţiile inculpaţilor L.C. şi L.A., dar la iniţiativa numitului L.C. şi cu acceptul inculpatei A.R., inculpaţii A.E. şi Popa Octavian au şters din evidenţele sistemelor informatice folosite situaţiile reale ale producţiei, consumului şi vânzărilor de balast, sorturi şi beton. De asemenea, susnumiţii au distrus prin rupere şi incendiere registrele cu evidenţele precizate anterior conduse în scris de angajaţii societăţii.
Tot astfel, pe parcursul derulării operaţiunilor ilegale precizate anterior, inculpaţii A.E., P.O., B.E. şi C.M., distrugeau evidenţele întocmite conţinând situaţiile reale (ex. bonurile de transport, registre, alte evidenţe), de care nu mai aveau nevoie, respectiv care erau clarificate spre sub aspectul încasării contravalorii mărfurilor vândute, iar banii predaţi numiţilor L.A. sau L.C. Situaţiile centralizate ale acestor operaţiuni comerciale derulate „la negru" au fost însă distruse numai la sfârşitul lui 2010. Sugestive sunt în acest sens declaraţiile înv. A.E.
Astfel, în perioada efectuării controalelor economico-financiare şi fiscale efectuate de către inculpaţii I.D., S.M., C.D. şi L.I., aceste situaţii existau şi erau uşor de identificat şi verificat. Susnumiţii nu au avut însă interesul de a-şi îndeplinii atribuţiile de serviciu în mod corect şi obiectiv, fiind interesaţi de obţinerea unor foloase materiale personale de la reprezentanţii SC P. SA - L.A. şi L.C.
În acest sens, s-a stabilit în baza probelor testimoniale că, balastul era exploatat de SC P. SA, în judeţul Alba, anterior lunii iulie 2008, când SC P. SA a cumpărat balastierele, staţia de sortare şi staţia de betoane de la SC E. SRL, din Lancrăm, iar ulterior acestei date, din zona Blandiana şi Căptălani-Iruga.
Balastul exploatat de pe aceste suprafeţe era adus în totalitate la staţia de sortare a societăţii de la Vinţu de Jos, unde se afla principalul punct de lucru al societăţii şi unde era cântărit şi transformat din metri cubi în tone.
Pentru aducerea balastului la staţia de sortare, se întocmeau bonuri de transport, care erau înregistrate în evidenţele firmei pentru decontarea cheltuielilor. De asemenea, pentru corespondenţa cu transporturile de balast aduse în staţia de sortare, se proceda la cântărirea tuturor cantităţilor de balast aduse şi crearea stocurilor din acest produs. Ulterior sorturile erau obţinute şi vândute ori folosite la producţia de beton, evidenţe care la data controlului, existau de asemenea şi puteau fi cuantificate.
Sorturile erau înregistrate în gestiunea societăţii în mod simplu, prin aplicarea unui procent de 7% de scăzământ la producţia de balast cântărită. Astfel, în acele momente şi mai ales pentru perioade de timp mult mai mici verificate, situaţia producţiei de balast necesară pentru calcularea redevenţei miniere era relativ uşor de obţinut, prin verificarea situaţiilor de la cântar cu balastului obţinut. Astfel de verificări nu au fost însă efectuate de inculpaţii S.M. şi I.D., deoarece nu aveau interesul stabilirii unor situaţii reale pe baza cărora să se plătească statului contribuţiile legale, aceştia fiind remuneraţi ilegal de înv. L.A.
Mai mult, pentru efectuarea calculelor în vederea declarării redevenţei miniere de către SC P. SA, activitate ilegală desfăşurată de inculpaţii S.M. şi I.D. şi aflată în conflict de interese cu calitatea lor oficială şi atribuţiile lor de serviciu, aceştia au luat în calcul doar situaţii centralizatoare puse la dispoziţie de angajaţii SC P. SA, fără a face o verificare faptică a stocurilor şi producţiei de sorturi şi balast, verificare chiar încrucişată, aşa cum aveau obligaţia.
Instanţa de fond a mai reţinut că, o astfel de verificare, prin sondaj, a situaţiei gestiunii balastului s-a făcut însă de inculpaţii S.M. şi I.D. numai cu ocazia unui prim control, din anul 2008, când au constatat nereguli în modul de calcul al redevenţelor şi când şi-au oferit practic serviciile remunerate pentru efectuarea ulterioară de către ei a calcului redevenţelor miniere.
Prin urmare controlul a fost făcut astfel tocmai pentru a-şi demonstra importanţa şi utilitatea serviciilor pe care aveau să le propună. începând cu acest moment, inculpaţii S.M. şi I.D. au început practic să efectueze trimestrial, înainte de perioada de raportare la A.N.R.M. şi D.G.F.P. Alba, personal, calculele redevenţelor miniere la SC P. SA, calcule pe care le lăsau în scris contabilelor G.A. sau A.R. şi care erau folosite de acestea pentru formularea declaraţiilor pe tema redevenţelor miniere.
După acest prim control, prin care au arătat ce pot face, respectiv ce neplăceri pot cauza, inculpaţii S.M. şi I.D. nu au mai verificat cu ocazia controalelor ulterioare, nici măcar prin sondaj, documentele de vânzarea sorturilor, aşa cum au făcut anterior, luând de bune situaţiile centralizatoare puse la dispoziţie de contabili şi efectuând un calcul superficial rapid şi posibil, chiar probabil nereal, al valorii redevenţelor miniere ce urmau a fi declarate.
Evident, controalele ulterioare efectuate tot de aceştia, dar în calitatea lor oficială de inspectori la D.G.F.P. Alba, era o formalitate, reprezentanţilor SC P. SA, fiindu-i imputat ulterior doar faptul că au uitat să declare o sumă calculată de ei şi înregistrată în contabilitatea, la care s-au adăugat penalităţi.
Prima instanţa a mai reţinut că, valoarea reală a acestor redevente, este însă, în prezent, imposibil de stabilit, cu privire la o perioadă de timp aşa de mare de verificat, un volum al producţiei, achiziţiilor şi vânzărilor foarte mare al societăţii, precum şi lipsa actuală a situaţiilor reale care au fost şterse, fac imposibilă stabilirea certă, în prezent, a producţiei de balast, a cuantumului cheltuielilor de producţie şi a valorii de înstrăinare sau consum, aspecte strict necesare pentru stabilirea corectă a cuantumului redevenţei miniere datorate statului. Aşa cum am arătat deja, această situaţie nu era greu de stabilit, fracţionat şi anterior când aceste situaţii existau.
Astfel, deşi este probat prin interceptările convorbirilor telefonice realizate între inculpaţii A.R. şi S.M., precum şi prin probe testimoniale că inculpaţii S.M. şi I.D. ştiau de existenţa unor diferenţe "între constatările lor cuprinse în materialele de control întocmite corespunzător calculelor pe tema redevenţei efectuate tot de ei şi declarate de SC P. SA - pe de o parte şi situaţia reală a gestiunii balastului - de cealaltă parte, aspecte probate cert, în prezent nu s-a reuşit stabilirea cu certitudine a cuantumului prejudiciilor cauzate statului pe tema redevenţelor miniere, iar evaziunea fiscală sub această formă este o infracţiune de rezultat.
S-a reuşit totuşi, stabilirea ca prejudicii o diminuare a redevenţelor miniere făcută de inculpaţi şi reprezentanţii SC P. SA, cu privire la luarea în considerare a disconturilor acordate de SC P. SA cu ocazia, vânzărilor de sorturi şi balast, ori beton, reduceri care au fost luate în calcul de inculpaţii S.M. şi I.D. pentru diminuarea valorii redevenţei miniere, deşii nu este legal, la calculul redevenţelor fiind luată în considerare aşa cum prevede legea „valoarea producţiei miniere", care nu este afectată de discouturilor făcute de agentul economic, acesta suportând el şi nu statul favorurile făcute clienţilor.
În aceste condiţii, valoarea de 59.910 lei, stabilită suplimentar de echipa de control de la A.N.A.F., D.G.M.C. şi neluată în calcul de inculpaţii S.M. şi I.D. cu ocazia efectuării calcului redevenţelor miniere, situaţie prin care s-a diminuat redevenţa minieră datorată statului cu suma precizată, reprezintă un prejudiciu minimal ce a putut fi stabilit în prezent, ca fiind cauzat în acest domeniu.
Instanţa de fond a mai reţinut că, responsabili pentru cauzarea acestui prejudiciu, sunt inculpatul L.A. - cu care inculpaţii S.M. şi I.D. ţineau legătura, inculpata G.A., în calitate de contabil şi evident cei care au făcut calculele, şi anume, inculpaţii S.M. şi I.D.
În prezent, după ce evidenţele reale privind producţiile au fost distruse, atât cele scriptice - materiale (pe registre) cât şi cele informatice - virtuale, iar perioada verificată corelat cu volumul foarte mare de activitate al firmei presupune o muncă enormă, ce nu se poate realiza decât într-o perioadă foarte lungă de timp, autorităţile de specialitate aflate în control cu sprijinul organelor de urmărire penală nu au mai putut stabilii cu certitudine, cuantumul prejudiciilor cauzate pe tema redevenţelor miniere.
S-a stabilit însă o valoare minimă cu titlu de prejudiciu produsă bugetul statului, prin luarea în considerare de către inculpaţii S.M. şi I.D., cu ocazia calculelor efectuate pe această temă adiskount-urilor practicate de SC P. SA la valoarea de vânzare, aspect care evident nu ar trebui să influenţeze valoarea redevenţei, la care se ia în calcul „valoarea producţiei miniere".
Aceştia au diminuat însă valoarea de calcul a redevenţei cu această sumă şi implicit redevenţa declarată, acuzând astfel prejudicii bugetului statului.
Similar s-a întâmplat şi cu producţia de beton, dar autorităţile au folosit în această speţă, situaţiile primei echipe de control, ridicate de aceştia în fotocopie la data controlului din 2008 şi predate în mod legal organelor de urmărire penală.
Astfel, pe tema redevenţelor miniere, privind activităţile SC P. SA derulate după ce operaţiunile de exploatare a balastului nu au mai fost trecute scriptic prin SC E.E. SRL, s-a stabilit un prejudiciu minim creat bugetului statului de 59.910 lei, valoare imputabilă inculpaţilor S.M. şi I.D., precum şi reprezentanţilor SC P. SA, G.A., A.R., L.A. şi L.C.
De asemenea inculpaţii S.M. şi I.D. au constatat cu ocazia controlului efectuat la SC E. SRL în 2009 că inculpatul L.E. nu a derulat efectiv operaţiuni de exploatare a balastului după 01 iulie 2008, întrucât nu mai avea cu ce utilaje şi personal să o facă, precum şi că operaţiunea reală de exploatare a fost efectuată de SC P. SA, care tocmai a cumpărat aceste capacităţi, precum şi că preţul trecut aparent pe facturile de vânzare a balastului întocmite de SC E. SRL către SC P. SA, era mult diminuat faşă de valoarea de vânzare practicată de SC E. SRL sau cheltuielile de producţie ale SC P. SA, aspect ce influenţa negativ cuantumul redevenţei miniere datorate. Este evident, că în condiţiile în care SC E. SRL nu exploata efectiv balastul, nu înregistra cheltuieli de producţie, dar aceste cheltuieli erau înregistrate de SC P. SA, iar dacă operaţiunile de exploatare s-ar fi făcut real, valoarea de producţie ar fi fost mult mai mare, simultan cu creşterea cuantumului redevenţei miniere datorate.
În acest sens se reţine, aşa cum este probat în cauză, că operaţiunile faptice de exploatare s-au efectuat de către SC P. SA, societate care a şi înregistrat cheltuielile de exploatare şi care avea capacităţile tehnice necesare, activitate care s-a făcut însă ilegal, fără existenţa unor licenţe de exploatare deţinute legal de SC P. SA. Pentru obţinerea acestor licenţe, s-a pus problema să se facă formalităţile necesare de către reprezentanţii SC P. SA, numai prin toamna anului 2008, când numitei G.A. i-au fost cerute datele necesare de către L.C. şi L.A.
Instanţa de fond a apreciat că este reală împrejurarea că, pentru ascunde aceste ilegalităţi, cu complicitatea inculpatului L.E., s-au întocmit facturi de achiziţie a balastului de la SC E. SRL, la preţuri mult subevaluate faţă de preţul pieţei, aspect ce a influenţat negativ cuantumul redevenţei miniere calculate şi datorate.
Ajutorul dat de inculpatul L.E. celor de la SC P. SA care au exploatat ilegal balast şi au înregistrat, de asemenea ilegal, facturile emise de SC E. SRL care nu aveau la bază operaţiuni reale, reprezintă acţiuni de complicitate ale inculpatului L.E., la evaziunea fiscală săvârşită pe tema redevenţelor de către reprezentanţii SC P. SA -L.A., L.C. şi G.A.
Aceste aspecte au fost constatate faptic de inculpaţii S.M. şi I.D., dar nu s-au luat măsuri pentru remedierea situaţiei, intrarea în legalitate şi sesizarea organelor de cercetare penală, ci din contră, pentru suma de 5.000 lei primită de la L.E., au acceptat să trateze superficial constatările faptice efectuate şi să acorde sfaturi pentru acoperirea fraudelor, sugerând încheierea unui contract de închiriere pentru utilajele necesare cu care să se facă exploatarea facturată de SC E. SRL.
În aceste condiţii s-a încheiat contractul de închiriere a unui excavator cu SC P. SA, contract şi care a fost facturat numai în decembrie 2010, după începerea controlului D.I.I.C.O.T. Mai mult, în mod evident, un singur excavator nu putea încărca cantitatea facturată şi nici nu putea fi folosit în ambele zone de exploatare, B. şi C.I., zone distanţate şi cu specific diferit, respectiv albia Mureşului şi terase. SC E. SRL, nu a înregistrat nici cheltuieli cu consumabile sau cheltuieli de funcţionare ale acestui utilaj, închiriat doar aparent, fapt ce dovedeşte din nou fictivitatea operaţiunilor scriptice derulate.
Prima instanţă a apreciat că situaţia de fapt a fost reţinută în baza următoarelor mijloace de probă:
- procesul verbal de control încheiat de Garda Financiară Secţia Hunedoara, din 9 mai 2011 din care reies prejudiciile şi aspecte economico-financiare care confirmă starea de fapt în ceea ce priveşte activităţile ilegale ale SC P. SA şi SC E. SRL (vol. I - fila 295-353). Anexele aferente procesului verbal întocmit se află în volumele.
- procesul verbal din 29 iulie 2011 întocmit de D.G.A.M.C., care confirmă starea de fapt reţinută (vol. I - filele 361-430) adresa D.G.F.P. Alba din 15 iulie 2011, din care reiese că la nivelul D.G.F.P. Alba a fost constituită prin Decizia nr. 12 din 17 ianuarie 2006 a directorului executiv o Comisie Fiscală care avea scopul de a soluţiona diferitele moduri de interpretare a legislaţiei economico-financiare şi fiscale şi de aplicare unitară a legislaţiei. Această comisie a soluţionat în perioada 2006 - 2008 un număr de 15 solicitări. Exemplificând, s-au ataşat dosarului câteva soluţii emise.de această comisie pe aspecte de genul celor precizate anterior, privind diferenţele de opinii cu care aceasta a fost investită a le soluţiona. Din înscrisurile precizate anterior rezultă că preşedintele comisiei era tocmai D.I. Există de asemenea, o speţă din care reiese că, comisia a solicitat pentru clarificare şi îndrumare un punct de vedere de la Direcţia Juridică din cadrul A.N.A.F. (vol. I - filele 431 -449).
- procesul-verbal cu zilele în care inculpatul C.D. a fost în concediu de odihnă sau medical, în cursul anului 2008 şi adresa D.G.F.P. Alba din 10 mai 2011. Din această adresă reiese că în perioada 1-14 martie 2008 şi 8-15 aprilie 2008 inculpatul C.D. a fost în concediu de odihnă sau medical. Acest aspect se coroborează cu restul probatoriului în ceea ce priveşte -împrejurarea că susnumitul a acordat consultanţă numitei G.A. în perioada când aceasta s-a angajat la SC P. SA (vol. I - filele 450-451).
- procesele-verbale şi adresele diferitor instituţii privind verificarea proprietăţilor deţinute de inculpaţii D.I., C.D., S.M. şi I.D., din care reiese că aceştia deţin pentru ei şi membrii familiilor lor mai multe proprietăţi. Din declaraţiile de avere nu reiese ca aceştia să aibă credite importante ca valoare la diferite instituţii bancare. De asemenea, dintr-un procesul verbal şi planşele fotografice anexate, reies suprafeţele betonate de la imobilul din Pianu de Jos deţinut de S.M., respectiv aleea de intrare şi podeţul peste şanţul de colectare a apelor pluviale, fundaţia extinsă a gardului din piatră construit şi imobilele care se observă din stradă. Aceste suprafeţe betonate se coroborează cu materialul probator administrat, inclusiv cu declaraţia lui S.M., care recunoaşte că a luat beton de la SC P. SA. (vol. I - filele 452-465).
- adresa D.G.F.P. Alba din 10 februarie 2011, din care reiese că această instituţie a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală documentele întocmite de prima echipă de control până în momentul recuzării, respectiv de U., S., A. şi D., împreună cu alte documente solicitate. înscrisurile întocmite de prima echipă de control au fost predate Gărzii Financiare Secţia Hunedoara şi ulterior D.G.M.C. pentru a fi avute în vedere la întocmirea controlului, ocazie cu care s-a constatat că aceste documente relevau fenomenul infracţional identificat la SC P. SA. (vol. I- filele 466-470).
- documente privind efectuarea expertizei tehnice în construcţii deţinute de D.G.F.P. Alba, respectiv: contractul de prestări servicii încheiat cu M.C.; procedurile de achiziţie - gen selecţie de ofertă; referatul din 12 martie 2009 întocmit de U., S., A. şi D., aprobat de către O.C. prin care au fost aduse la cunoştinţa lui C.D. şi D.I. pe larg aspecte infracţionale identificate la SC P. SA privind reevaluarea terenurilor vândute la SC K.S. SA, fraudele privind vânzările la negru de beton, precum şi necesitatea efectuării unei expertize tehnice în acest sens cu precizarea necesităţii verificării în teren a cantităţilor de beton turnate; punctul de vedere exprimat de SC P. SA şi adus la cunoştinţa inculpaţilor D.I. şi C.D. cu privire la fraudele constatate la vânzările de beton; precum şi adresa D.G.F.P. Alba din 17 iunie 2009 prin care C.D. comunica directorului executiv adjunct D.I. necesitatea exprimată de U., S., A. şi D. pentru „efectuarea unei investigaţii faptice în teren şi controale încrucişate la societăţile beneficiare a lucrărilor de construcţii", (vol. I - filele 467-505);
- registrul unic de control al SC P. SA, din care reiese faptul că I.D. şi Sârbu Mihail au fost în control la SC P. SA oficial, în baza unor delegări, doar în 6 - 17 octombrie 2008 şi respectiv 20.10 - 2 noiembrie 2009. în registrul unic de control sunt înscrise şi controalele efectuate de C.D. în iulie 2009 ca urmare a recuzării primei echipe de control, (vol. I - filele 507-517);
- procesul-verbal de ridicare a documentelor justificative întocmite de SC P. SA, prin care în încercarea de a se justifica vânzările la negru de beton s-a hotărât majorarea cu 3% a consumului de materiale necesare pentru fabricarea betonului în perioada ianuarie 2009 - decembrie 2010, cu scopul probat şi recunoscut de reprezentanţii SC P. SA de a justifica intrările de ciment, sorturi, aditivi şi alte materiale necesare pentru fabricarea betonului, întrucât nu existau ieşiri pentru aceeaşi cantitate. Astfel de referate şi procese verbale au fost întocmite-şi de A. (J.) R., care era contabil şef la SC P. SA şi avea cunoştinţă de vânzările la negru de beton. (vl. I - filele 518-533);
- raportul de inspecţie fiscală din 21 septembrie 2009, întocmit de C.D. şi L.I. la SC P. SA după recuzarea echipei de control, ocazie cu care s-au verificat doar aspecte generale privind inventarele şi contabilitatea, respectiv corespondenţa dintre evidenţele contabile şi declaraţiile formulate, ocazie cu care s-a descoperit pentru perioada 2006 - 2009 diferenţe nedeclarate, minore la nivelul SC P. SA. Nu au fost verificate însă aspectele frauduloase aduse la cunoştinţa numiţilor C.D., D.I. şi L.I. de prima echipă ce control, privind vânzările la negru de beton, lucrările în curs de execuţie, reevaluarea terenurilor şi diferenţele înregistrate în rezerve, cheltuielile voluptorii, etc. Astfel, deşi au fost analizate aspecte privind T.V.A.- ui, nu s-au constatat diferenţe deşi în contul lucrării în curs de execuţie se aflau sume de aproximativ 5 mld. lei, nefacturate pentru realizarea pensiunii agro-turistice - de la Gârbova, aspect care influenţa evident negativ T.V.A.- ui declarat. Acest mod de a proceda era frecvent folosit şi reprezenta un mod de a acţiona a celor de la D.G.F.P. Alba, care pentru a crea o aparenţă de legalitate constatau aspecte relativ minore dar nu aspecte grave cu prejudicii mari. (vol. I - filele 535-563);
- procesele-verbale şi înscrisurile întocmite de Garda Financiară Secţia Hunedoara prin care s-au aplicat sechestre asigurătorii asupra unor bunuri aparţinând SC P. SA în vederea garantării recuperării prejudiciului, (vol. I -filele 564-576);
- raportul de analiză al activităţilor şi relaţiilor infracţionale, întocmit în cauză, din care reiese că între numiţii C.D., D.I., L.C., L.A. şi S.M. existau legături în ceea ce priveşte convorbirile telefonice. Unele dintre aceste persoane nu au recunoscut existenţa unor relaţii sau discuţii telefonice între ei, spre exemplu C.D. cu L.A. sau S.M. cu L.C., dar analiza probelor o infirmă. (vol. I - filele 577-588);
- declaraţiile inculpatului D.I., repetate şi formulate în prezenţa apărătorului ales, din care reiese că acesta a recunoscut parţial comiterea unor fapte. Astfel, D.I. recunoaşte că împreună cu C.D., dar mai ales acesta, a purtat discuţii cu M.C. pentru ca aceasta să efectueze expertiza tehnică doar pe scripte, fără verificări faptice în teren, precum şi că a dispus efectuarea controlului la SC P. SA deşi ştia că C.D. este prieten cu L.C. De asemenea, D.I. a arătat că ştia că numitul C.D. merge frecvent la SC P. SRL în afara atribuţiilor de serviciu, precum şi că a auzit că acesta le-ar fi sugerat celor de la SC P. SRL întocmirea acelor situaţii de lucrări cu valoare zero.
S-a mai reţinut că, din declaraţia inculpatului D.I. reiese că inculpatul C.D. folosea un autoturism de culoare închisă, constant şi se comporta cu privire la această maşină ca un proprietar. De asemenea, acelaşi inculpat recunoaşte că a purtat discuţii cu C.D. pe tema raportului de control întocmit la Unirea, unde li s-a solicitat sprijinul pentru a ajuta echipa de fotbal, respectiv pentru rambursarea T.V.A.- ului. D.I. recunoaşte de asemenea, că avea cunoştinţă despre existenţa unei societăţi comerciale beneficiară a banilor publici şi deţinătoarea echipelor de fotbal de juniori şi seniori, interpusă asociaţiei sportive, precum şi că a citit materialul de control, dar nu a sesizat organele de cercetare penală pentru că aceasta ar fi fost atribuţia şefului de serviciu C.D. (vol. II - filele 1-42).
- declaraţiile inculpatului C.D., repetate şi formulate în prezenţa apărătorului ales, din care reiese că acesta nu a recunoscut comiterea faptelor, dar ulterior a recunoscut conflictul de interese şi utilizarea autoturismului provenit de la SC B. SRL. Susnumitul recunoaşte aspecte privind constatările de la SC U. SA, privind existenţa societăţii pe acţiuni, precum şi a A.S. Unirea 1924, dar nu consideră că avea obligaţia sesizării organelor de cercetare penală. Inculpatul C.D. recunoaşte că a verificat la SC P.SRL şi lucrările în curs de execuţie, aspect confirmat şi de L.I., dar susţine că verificările au fost făcute prin sondaj şi nu a constatat neregulile prezentate la rubrica starea de fapt. De altfel, pregătirea apărării cu susţinerea verificărilor prin sondaj, era făcută de C.D. încă înainte de începerea audierilor în ceea ce-l priveşte, dar această apărare nu subzistă din motivele explicate anterior la starea de fapt. (vol. II - filele 43-84).
- declaraţiile repetate şi formulate în prezenţa apărătorului ales, ale inculpaţilor S.M. şi I.D. din care reiese că aceştia nu recunosc deloc comiterea faptelor, aspect contrar probelor certe administrate în cauză, din care rezultă că susnumiţii efectuau calcule pe tema redevenţelor la SC P. SA fiind remuneraţi pentru aceste activităţi, precum şi că avea cunoştinţă despre împrejurarea că nu era condusă corect gestiunea balastului şi a betonului, că existau diferenţe inclusiv între contabilitate şi declaraţiile fiscale formulate. Susnumiţii nu recunosc nici probele tehnice privind înregistrările ambientale efectuate cu ocazia controlului de la SC E. SRL. (vol. II - filele 85-122).
- declaraţiile repetate ale învinuitului Lazăr Ioan din care reiese că acesta nu a prea participat la controlul efectuat la SC P. SRL şi nu participat deloc la controlul efectuat la SC F.C.U. SA. Susnumitul a efectuat doar unele verificări şi pregătiri de acte la D.G.F.P. Alba. Acesta a citit însă materialele de control întocmite de C.D. şi a constatat că există aspecte infracţionale la cele două societăţi, dar nu a sesizat organele de cercetare şi urmărire penală.
Lazăr Ioan arată şi că, în ceea ce priveşte controlul de la SC U. SA,conducerea acestei societăţi a purtat discuţii prealabile cu D.I. şi C.D., ceea ce se coroborează cu afirmaţiile inculpatului D.I., care arată că i s-a solicitat să ajute această societate, (vol. II - filele 123-135).
- declaraţiile învinuitei C.M.C. repetate şi formulate în prezenţa apărătorului ales, din care reiese că D.I. se ocupa de activităţile SC A.C. SRL, că a găsit şi recomandat clienţi pentru această societate, precum şi că această societate era folosită de D.I., D.L. şi de către ea, pentru exercitarea unor misiuni de audit şi obţinerea de venituri, (vol. II -filele 136-143);
- declaraţiile repetate şi formulate în prezenţa apărătorului ales de către învinuitul L.C., din care reiese că acesta recunoaşte în parte faptele reţinute în sarcina sa, mai ales cele privind vânzările la negru de beton, precum şi implicarea inculpatului C.D. în consultanţa acordată SC P. SA şi relaţia de prietenie avută cu acesta încă din perioada liceului, când au fost colegi. De asemenea, învinuitul L.C. arată că este posibil ca situaţiile de lucrări cu valoare zero să fi fost sugerate de C.D., precum şi că ştia despre împrejurarea că inc. C.D. a solicitat cu titlu de împrumut suma de 25.000 lei lui L.A., precum şi că aceşti bani au fost restituiţi doar în primăvara lui 2011. în ce priveşte cei 39.000 lei cu care s-a efectuat o compensare între SC P. SA şi SC B. SRL, L.C. a arătat că şarpanta din fag care a făcut obiectul compensării, nu a fost comandată şi folosită de SC P. SA. Tot în acest sens învinuitul L.C. arată că nu i s-a părut legal ca numitul C.D. să vină în control la SC P. SA, lucru pe care i l-a şi comunicat acestuia, când C.D. i-a comunicat că el vine în control, după recuzarea primei echipe, (vol. II - filele 144-159);
- declaraţiile repetate ale învinuitei G.A.M., formulate în prezenţa apărătorului ales, din care reiese că aceasta a fost determinată de C.D. şi L.C. să efectueze înregistrările pentru reevaluarea terenurilor vândute, în sensul neplăţii impozitului pe profit pentru sumele trecute în rezerve, precum şi că practic, acest lucru trebuia să-l facă, fiindu-i impus. învinuita arată că nu a avut cunoştinţă de modul corect de înregistrare a reevaluărilor şi că a făcut aşa cum i-a fost sugerat de către C.D. şi impus de către L.C., G.A., arată că avea cunoştinţă despre vânzările la negru de beton, că de acest lucru se ocupa în principal A.E., L.C. şi L.A., precum şi şefii de staţii. Susnumita a recunoscut de asemenea, soldul de aproximativ 5mld. nefacturat, aflat în contul lucrări în curs de execuţie, precum şi implicarea lui L.A. şi L.C. în construirea acestor obiective. Aceasta, a precizat de asemenea, aspecte bare confirmă starea de fapt şi în ceea ce priveşte exploatările fără licenţă de pe suprafeţele achiziţionate de la SC E. SRL, precum şi faptul că redevenţele erau calculate înainte de raportare de către S.M. şi I.D., care lăsau sumele pe un înscris, iar aceste sume erau declarate la A.N.R.M. şi D.G.F.P. Alba. Ulterior efectuării acestor calcule S.M. şi I.D. au venit în control pe aceeaşi temă. (vol. II -filele 160-176);
- declaraţiile repetate formulate în prezenţa apărătorului ales de către învinuita A. (J.) R.M., din care reiese că aceasta avea cunoştinţă despre vânzările la negru de beton, că ajuns contabil şef la SC P. SA ca urmare a recomandării lui S.M., că avea cunoştinţă despre lucrările nefacturate existente în contul lucrări în execuţie pentru pensiunea agroturistică aparţinând SC A. SRL, precum şi că L.C. i-a spus că ori de câte ori are neclarităţi privind contabilitatea să-l sune pe C.D. de la finanţe. învinuita nu recunoaşte, contrar a ceea ce rezultă din interceptările convorbirilor telefonice, că a purtat discuţii cu S.M. pe tema redevenţelor calculate de aceştia, precum şi că situaţia contabilă, situaţia declaraţiilor, situaţia gestiunilor şi situaţia raportărilor pe această temă formulate de Sîrbu şi Ispas era diferită. Contrar declaraţiilor lui S.M., învinuita arată că acesta a încercat să caute contabil care să-i ţină locul pe perioada cât ea urma să intre în concediu de maternitate. învinuita confirmă faptul că L.C. a avut o implicare în restituirea sumei de 25.000 lei, la începutul anului 2010. (vol. II-filele 177-190);
- declaraţiile repetate ale învinuitului L.A. din care reiese că încă de la început acesta a recunoscut comiterea faptelor şi a colaborat cu organele de urmărire penală în vederea aflării adevărului şi tragerea la răspunderea penală a tuturor persoanelor implicate. Declaraţiile susnumitului confirmă starea de fapt reţinută. Astfel, acesta a arătat că s-a înţeles cu S.M. şi I.D. să le plătească acestora diferite sume de bani pentru ca susnumiţii să efectueze calculele pe tema redevenţelor miniere, lucru care s-a şi întâmplat. Susnumitul confirmă inclusiv la confruntare, că a livrat diferite cantităţi de beton lui S.M. pe care acesta nu le-a plătit, motivând că sunt pentru o biserică. Susnumitul confirmă şi faptul că C.D. a fost cel care a venit cu ideea să nu se plătească impozitul pe profit pentru terenurile vândute la SC K. SRL, decât pentru diferenţa dintre valoarea reevaluată şi cea de vânzare, precum şi că acesta a cerut suma de 25.000 lei împrumut personal, iar el i-a solicitat lui C.D. să o vireze la SC B. SRL deoarece ştia că nu o va mai primi. L.A. a confirmat şi împrejurarea că, inc. C.D. a fost cel care a sugerat întocmirea situaţiilor de lucrări cu valoare zero. Semnificativ este şi faptul că L.A. nu a cunoscut că avea angajate, începând cu 2006, două societăţi de auditare, respectiv SC B.C.A. SRL Bucureşti şi SC A.C. SRL, de ultima neavând cunoştinţă decât cu începere din 2008. Susnumitul precizează şi faptul că contractele de compensare şi împrumut pentru sumele de 40.000 lei şi 25.000 lei au fost semnate de el la începutul anului 2011, fiindu-i aduse spre semnare de inculpaţii L.C.. L.A. recunoaşte şi faptul că a intervenit pe lângă D.l. personal şi i-a solicitat schimbarea primei echipe de control, iar acest lucru l-a făcut şi L.C., care a cerut şi el schimbarea echipei lui C.D. L.A. a arătat şi faptul că, L.C. avea implicarea în SC P. SA şi se comporta ca şef al acestei societăţi şi după ce a devenit administrator la SC P.C. SRL. (vol. II -filele 191-204);
- procesul-verbal de confruntare al inculpatului L.A. cu inculpaţii I.D. şi S.M., din care reiese că L.A. îşi păstrează declaraţiile formulate (vol. II - filele 205-207);
- procesul-verbal de prezentare a planşei fotografice pentru recunoaştere, din care reiese că L.A. i-a recunoscut pe D.I. şi C.C. ca fiind cei care veneau pentru a face auditarea la SC P. SA. (vol. II - filele 208212);
- fotocopiile contractului din 2008 încheiat între SC P. SA şi SC B.A. SRL, precum şi contractul din 2007 încheiat cu aceeaşi societate; contractele încheiate între SC P. SA şi SC A.C. SRL pentru efectuarea auditării; aceste contracte au fost depuse în fotocopie la dosar de inculpatul L.A.. (vol. II - filele 215-235);
- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică tip poligraf din 31 martie 2011, din care reiese că inculpatul L.A. a răspuns în principal adevărat cu privire la aspectele esenţiale ale cauzei şi confirmă starea de fapt reţinută (vol. II - filele 236-247);
- declaraţiile repetate formulate şi în prezenţa apărătorului ales ale inculpata A.E., care confirmă starea de fapt aşa cum ea a fost reţinută.
A.E. arată implicarea inculpaţilor L.A. şi L.C. în vânzarea betonului la negru şi primirea banilor din aceste vânzări, chiar şi în cel-l priveşte pe L.C., după ce acesta a devenit administrator la SC P.C. SRL. Susnumita arată aspecte cunoscute şi în ce priveşte implicările inculpaţilor C.D., S.M. şi I.D. în a acorda consultanţă contabilelor G.A. şi A.R. A.E. confirmă faptul că nu a primit bani de la S.M. pentru livrările de beton, dar nu ştie dacă aceasta a plătit sau nu betonul lui L.A. Această declaraţie se coroborează însă cu declaraţiile lui L.A. şi confirmă starea de fapt.
A.E. arată de asemenea, implicarea lui L.C. în întocmirea unor contracte pentru compensările de beton şi împrumutul de 25.000 lei, referitor la activităţile lui C.D. şi SC B. SRL, respectiv faptul că la începutul lui 2011, L.C. i-a adus contractul de vânzare cumpărare a unei şarpante semnat şi ştampilat şi a cerut să spună dacă va fi întrebată, că avea acest contract de la data trecută pe el dar la rătăcit printre documentele sale. Aceeaşi inculpată arată şi implicarea inculpatului L.C. în toamna lui 2010 în distrugerea evidenţelor reale şi ştergerea acestora de pe soft-urile calculatoarelor de la compartimentul vânzări şi staţiile de beton, fapte săvârşite şi cu acceptul inculpatei A.R. Susnumita precizează şi implicarea lui L.C. în aspectele privind SC A.SRL şi păstrarea acestor lucrări nefacturate în contul de lucrări în curs de execuţie.
Aceste ultime afirmaţii se coroborează cu afirmaţiile inculpatei A.R. Tot inculpata A.E., arată că L.C. trimitea diverse persoane la SC P. SRL, chiar şi după primăvara anului 2009, pentru a le vinde beton la negru, iar acesta venea şi verifica situaţiile cu vânzări la negru şi sumele de bani încasate, personal, (vol. II - filele 248-265).
- procesul-verbal de confruntare a inculpatei A.E. cu inculpaţii S.M. şi I.D., din care reiese că A.E. îşi menţine declaraţia privind consultanţa acordată de S.M. şi I.D. la SC P. SA, precum şi faptul că nu a încasat sume de bani de la S.M. pentru livrările de beton, lucru pe care însă nu şi-l poate aminti exact. (vol. II -filele 266-269).
- facturi întocmite pe şantierele proprii la care au mai fost găsite bilete ataşate cu locul şi persoanele unde betonul a fost livrat efectiv. Aceste înscrisuri au fost depuse de inculpata A.E. (vol. II - filele 271-273).
- contractul de vânzare cumpărare a unei şarpante depus de A.E., despre care susnumita a arătat că la primit de la L.C. în primăvara lui 2011 (vol. II - filele 274-276) declaraţiile repetate ale inculpatei C.M.E. - şef staţie de beton la Vinţu de Jos în perioada 2005 - 2009, care confirmă implicarea sa în vânzările la negru de beton, aşa cum s-a reţinut la starea de fapt. (vol. II - filele 277-282).
- declaraţiile repetate ale inculpatului P.O.I. - şef staţie de beton la Vinţu de Jos în perioada 2010 până în prezent, care confirmă implicarea sa în vânzările la negru de beton, aşa cum s-a reţinut la starea de fapt. (vol. II -filele 283-290) - declaraţiile repetate ale inculpatului B.D. - şef staţie de beton la Drâmbar în perioada 2008 până în prezent, care confirmă implicarea sa în vânzările la negru de beton, aşa cum s-a reţinut la starea de fapt. (vol. II - filele 291-296).
- declaraţiile inculpatului L.E., administrator la SC El SRL formulate în prezenţa apărătorului ales, din care reies parţial aspecte care confirmă starea de fapt, respectiv că după 1 iulie 2008, când SC E. SRL a vândut afacerea privind exploatarea balastului, obţinerea sortului şi producerea betonului la SC P. SA, licenţele de exploatare erau valabile şi aparţineau societăţii sale, precum şi faptul că nu a mai avut nici un utilaj pentru a face exploatarea balastului, iar contractul de închiriere a excavatorului de la SC P. SRL, nu-şi mai aminteşte dacă încheierea sa a fost sugerată sau nu de către S.M. şi I.D. cu ocazia controlului şi discuţiilor înregistrate ambiental de către el. (vol. II - filele 297-301).
- declaraţia martorei M.C., expert tehnic în construcţii, care confirmă starea de fapt, respectiv că D.I. şi C.D. i-au încredinţat efectuarea expertizei şi i-au sugerat şi acceptat să facă expertiza doar pe scriptele puse la dispoziţie de SC P. SA, precum şi că selecţia de oferte realizată a fost formală, expertiza fiindu-i deja încredinţată. Tot martora arată că a solicitat lui D. şi C. documente, iar aceştia i le-au furnizat indirect de la SC P. SA. Susnumita arată că le-a solicitat celor doi efectuarea expertizei la un obiectiv mai mic unde se pot face mai uşor verificările în teren, dar D. şi C. nu au fost de acord, spunându-i că este bine dacă face expertiza şi pe bază de înscrisuri. Documentele de la SC P. SRL au fost puse la dispoziţia lui M.C. de L.C. prin S.C., care a făcut transportul efectiv al acestora, (vol. II - filele 302-313).
- declaraţiile martorilor G.L. şi M.I., din care reiese că au formulat oferte de efectuare a unei expertize, probabil la solicitarea lui M.C. şi că le-au dat acesteia. Susnumiţii arată că efectuarea unei expertize tehnice în construcţii presupune verificarea situaţiei de la faţa locului, precum şi măsurători şi constatări, aspecte neefectuate în cauză. (vol. II - filele 314-325)
- declaraţia martorei T.A.I., privind selecţia de oferte realizată cu ocazia achiziţiei serviciului de efectuare a unei expertize tehnice de către D.G.F.P. Alba, din care reiese că s-au depus trei oferte, respectiv ale numiţilor M.C., G.L. şi M.I., dar nu ştie cum şi de către cine. (vol. II - filele 326-327).
- declaraţia martorului C.S., preşedinte al Corpului Experţilor Tehnici din care reiese că efectuarea unei expertize tehnice în construcţii presupune obligatoriu efectuarea de măsurători şi determinări la faţa locului. (vol. II-filele 328-331).
- declaraţiile martorilor P.I. şi P.C., directori la SC R. SA şi actele depuse la dosar, din care reiese că situaţiile de lucrări cu valoare zero întocmite nu sunt reale şi că o parte din lucrările trecute în aceste situaţii, spre exemplu grinzi de fundaţii prefabricare sau rigle de beton, nu au fost folosite ca gen de lucrări la SC R. SA. (vol. II - filele 332-363).
- declaraţiile martorului M.V., diriginte de şantier pentru SC A. SA, din care reiese că situaţiile de lucrări cu valoare zero întocmite nu sunt reale şi nu au fost acceptate de societate, (vol. II - filele 364-365).
- declaraţia martorei P.C. - angajată la SC P. SA din care reiese că existau două firme de audit financiar la SC P. SA, respectiv B.D.O. şi SC A.C. SRL, precum şi că pentru această din urmă societate în cadrul misiunilor de audit venea C.C. şi D.I. Susnumita arată de asemenea, că C.D. a venit frecvent după angajarea lui G.A. în societate pentru a-i acorda consultanţă, (vol. II - filele 366-367).
- declaraţiile martorului I.A.D., jurist la SC P. SA, din care reies aspecte care confirmă starea de fapt privind consultanţa acordată de C.D., vânzările la negru de beton, relaţia bună şi verificările sub aspectul contabilităţii dintre A.R. şi L.C., precum şi legătura şi consultanţa acordată de S. şi I. la SC P. SA, în special prin L.A. şi A.R.. (vol. II - filele 368-371).
- declaraţia martorei P.L., angajată la SC P. SA în calitate de contabil, din care reies aspecte care confirmă starea de fapt privind vânzarea betonului la negru şi aspecte privind preluarea afaceri de la SC E. SRL şi deţinerea de către această societate a licenţelor de exploatare. Susnumita confirmă că SC E. SRL a vândut balast la SC P. SA cu preţuri mult mai mici decât preţul de exploatare pentru consumul propriu declarat de SC P. SA anterior şi ulterior, aspecte ce influenţau negativ valoarea redeventei. De asemenea, susnumita arată aspecte importante care confirmă starea de fapt sub aspectul consultanţei acordată până în iulie 2010 de către S. şi I., periodic şi înainte de perioada de declarare a redevenţelor, atât în sprijinul lui G.A. cât şi a lui A.R., până în iulie 2010 când s-a schimbat modul de calcul, prin aplicarea unei sume fixe/unitatea de măsură. Susnumita arată că Sârbu şi Ispas au venit ulterior în control tot ei pe această temă (vol. II - filele 372-374).
- declaraţiile martorilor F.G. - şef balastiere şi mecanizare, O.M.L. - contabil gestiuni balast şi sorturi şi F.E.A. -.responsabil cu cântărirea balastului adus în firmă, din care reiese procedura de înregistrare a balastului şi sorturilor, precum şi faptul că, cu ocazia controalelor efectuate, Sârbu şi Ispas nu s-au deplasat niciodată măcar până la staţia de sortare şi locul de cântărire a balastului de la Vinţu de Jos, pentru a verifica gestiunea reală, intrările de balast şi corespondenţa acestora cu ceea ce era trecut în evidenţele contabile. Aceste situaţii nu mai pot fi verificare în prezent în mod cert, deoarece în octombrie 2010, la dispoziţia lui L.C., cu aprobarea lui L.A. şi acceptul lui A.R., situaţiile scriptice reale de pe registre şi soft-urile calculatoarelor au fost distruse, respectiv şterse. (vol. II-filele 375-380);
- declaraţia martorului S.C.M., din care reiese că a fost chemat de către L.C. sau L.A. nu mai reţine exact, care i-au cerut să ducă expertului tehnic M.C. documentele întocmite şi avizele de însoţire a mărfii legate de şantierul aparţinând lui SC R. SA. Susnumitul arată că nu a fost cu M.C. la SC R. SA. (vol. II - filele 385-386):
- declaraţia martorului S.D.D. - inginer la SC P. SA, din care reiese că la solicitarea lui L.A. şi L.C. a întocmit pe baza avizelor de însoţire a mărfii deja existente, situaţiile de lucrări cu valoare zero, în 2009. (vol. II - filele 387-380);
- declaraţiile martorilor R.A., G.M. şi G.A.M., din care reiese că în calitate de contabil la SC P. SA aveau cunoştinţă că se vindeau cantităţi de beton la negru, aspecte de care se ocupa A.E., care şi dădea banii la L.C. şi L.A. Susnumitele relatează aspecte care confirmă starea de fapt reţinută, precum şi împrejurarea că S.M. şi I.D. veneau la SC P. SA în afara atribuţiilor de control, însă nu ştiau în ce scop (vol. II - filele 389-396);
- declaraţiile martorului M.A., angajat la SC A. SRL, din care reiese că nu s-a ocupat niciodată de întreţinerea spaţiilor verzi de la punctul de lucru Vinţu de Jos al SC P. SA. (vol. II - filele 397-398);
- declaraţiile repetate ale martorei M.I.M., fost director economic la SC P. SA, care confirmă starea de fapt aşa cum a fost reţinută, precum şi împrejurarea că C.D. acorda consultanţă la SC P. SA şi i-au cerut împreună cu L.C. să facă înregistrările diferenţelor din reevaluare şi trecerea în contul de rezerve pentru a se sustrage de la plata impozitului pe profit datorat statului, lucru pe care l-a refuzat, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care a fost dată afară de L.C. De asemenea, M.I. arată că C.D. şi-a luat concediu o perioadă de câteva săptămâni de la D.G.F.P. Alba, pentru a o sprijini pe G.A. după angajarea acesteia în martie 2008, pentru preluarea şi conducerea contabilităţii SC P. SA. Susnumita arată de asemenea, că lucrările de la Gârbova, cel puţin la început, au fost coordonate şi de către L.C., materialele fiind furnizate şi de SC P. SA. Susnumita arată că a auzit ulterior şi vânzarea unor cantităţi e beton la negru de către SC P. SA, precum şi că a rămas câteva luni în urmă cu conducerea contabilităţii deoarece se ocupa intens de relaţia cu SC B.C. SRL, pentru listarea la bursă a societăţii. M.I. precizează şi faptul că, era de notorietate în jud. Alba, împrejurarea că C.D. acorda consultanţă şi protecţie la mai multe firme din judeţ printre care şi SC M. SRL Sebeş, societate la care contabilă era A.., aceasta fiind recomandată tot de către C.D. la societate. Şi la această societate, C.D. acorda consultanţă contracost. L.C. a fost acela care a refuzat propunerea contabilului şef M.I., în perioada când aceasta a lucrat la SC P. SA, de a face auditul financiar cu firma lui T.A. şi care a impus ca auditarea să se facă de către SC A.C. SRL. Susnumita cunoştea că în spatele acestei societăţi era D.I., iar misiunea de audit era desfăşurată în principal de C.C. şi D.I. (vol. II - filele 399-405);
- declaraţiile martorului D.A., din care reies aspecte care confirmă starea de fapt şi se coroborează cu ale numitei M.I. Susnumitul cunoaşte şi aspecte legate de relaţia inc. C.D. cu M.R., (vol. II -filele 406-409);
- declaraţia martorului B.N., conducător auto la SC P. SA, din care reiese că în cursul anilor 2008- 2009 acesta a dus aproximativ 15 mc de beton la Pianu de Jos la casa aparţinând lui S.M., precum şi locul unde a turnat betonul, (vol. II - filele 410-411);
- declaraţia martorei Ş.V. - contabil la SC A. SRL şi documentele depuse, din care reiese faptul că L.C., L.A. şi contabilele, nu au facturat de la SC P. SA toate lucrările efectuate pentru construcţia pensiunii şi drumului de la Gârbova, precum şi că recepţia a fost făcută după proiect, fiind semnată şi de L.C. Lucrările aflate la SC P. SA înregistrate în contul lucrări în curs de execuţie, au fost facturate în parte numai la sfârşitul lui 2010. (vol. II - filele 412-419);
- declaraţia martorului V.C. - din care reiese că la solicitarea lui L.E. a descărcat o filmare efectuată de acesta privind înregistrarea unor discuţii ambientale dintre S./I. şi L.E. L.E. i s-a plâns susnumitului de faptul că acesta este sătul de controalele de la finanţe şi pretenţiile inspectorilor (vol. II - filele 320-422);
- declaraţia martorului Ş.P., din care reiese că acesta a auzit că A.L. plătea lunar prin intermediul lui L.C., sume de bani lui C.D., care era un prieten al acestuia din urmă. Tot Ş.P. arată că L.A. a discutat la masă că îi va cere lui D.I. schimbarea unei echipe de control, care a constatat fraude fiscale, cu altă echipă condusă de C.D. (vol. II - filele 423-427);
- declaraţiile martorilor B.C. şi M.D., angajaţi la D.G.F.P. Alba, cărora D.I. le-a cerut în decembrie 2010 să facă un control superficial la SC P. SA ca urmare unei adrese venite de la D.I.I.C.O.T. La efectuarea solicitării în birou a venit şi C.D., care a insistat şi el ca această verificare să o facem ei. Susnumiţii cunoşteau faptul că C.D. şi L.C. au o relaţie de prietenie, (vol. II - filele 428-431);
- declaraţia martorului Z.M. din care reiese că materialele întocmite de prima echipă de control nu au fost preluate de către nouă echipă formată din C. şi L., precum şi că D. şi C. nu au susţinut punctele de vedere formulate de inspectorii U., S., A. şi D., care au fost ameninţaţi şi umiliţi de conducerea D.G.F.P. Alba, deşi au desfăşurat-un volum mare de activitate (vol. II - filele 435-436);
- declaraţia martorului S.C., director executiv adjunct pentru control fiscal, până în aprilie 2009 la Contribuabili Mici din cadrul D.G.F.P. Alba, din care reiese că, cu ocazia unei şedinţe conduse de D.I. s-a purtat o discuţie contradictorie între U. şi S. pe de o parte şi D. şi C. de cealaltă parte, pe tema unor diferenţe din reevaluare, (vol. II - filele 437-438);
- declaraţiile martorului B.A.Ş., fost director coordonator la inculpatului, din care reiese că aspecte care confirmă starea de fapt, precum şi faptul că C.D. s-a exprimat că nu va semna niciodată constatările primei echipe de control, precum şi că acesta îşi luase concediu medical şi de odihnă de la D.G.F.P. Alba pentru a acorda consultanţă la SC P. SA.
De asemenea, acelaşi martor a arătat că era de notorietate relaţia de prietenie dintre C.D. şi L.C., precum şi a acestuia cu administratorii SC T. SRL, SC S. srl şi alte societăţi mari. Susnumitul arată şi faptul că după ce O.C. a plecat din funcţia de şef de administraţie la Contribuabili Mijlocii, prima echipă de control formată din U., S., A. şi D., a rămas fără sprijin fiind în sub ordinea directă a lui C. şi D. Susnumitul ştie şi de solicitarea unei adrese la M.F.P pe tema reevaluărilor pe care D. şi C. au respins-o. Acesta arată că exista o practică între inspectorii de control de a se abţine acolo unde aveau interes, precum şi imposibilitatea acordării de consultanţă de către inspectorii de la activitatea de control. în ce priveşte verificările la SC F.C.U. SA 2006 SA, B.A. arată care ar fi fost conduita de urmat a numiţilor D., C. şi L. în cazul constatărilor făcute, (vol. II - filele 439-446);
- declaraţiile martorului O.C. - şef de administraţie în perioada martie 2007 - aprilie 2009, din care reies aspecte care confirmă starea de fapt, adresele scrise întocmite către C. şi D. de prima echipă de control, faptul că inspectorii U., S., A. şi D. se fereau de cei doi despre care ştiau că au interes la SC P. SA, precum şi faptul că aspectele constatate ca ilegale au fost aduse la cunoştinţa lui C. şi D. Susnumitul confirmă şi medierea făcută împreună cu C.D. la SC P. SA, precum şi faptul că, C.D. susţinea valabilitatea situaţiilor de lucrări cu valoare zero. De asemenea, susnumitul susţine că după părerea sa existau toate argumentele pentru impozitarea veniturilor din reevaluare pentru activele vândute la SC K. SRL, iar C.D. şi L.I. nu au luat documentele întocmite de prima echipă de control după recuzare, deşi aveau cunoştinţă de acestea. Martorul arată de asemenea, că L.C. şi L.A. au solicitat lui D.I. şi C.D. schimbarea echipei de control, lucru cu care acesta nu a fost de acord. Martorul arată de asemenea, că autoturismul condus de C.D., pe care acesta îl folosea zilnic pentru a se deplasa la serviciu este practic cel achiziţionat de SC B. SRL (vol. II - filele 447-454);
- declaraţia martorilor U.G., S.D., A.F. şi D.M., care confirmă starea de fapt aşa cum ea a fost reţinută. Aceştia confirmă documentele scrise pe care le-au adus la cunoştinţa lui C. şi D., precum şi faptul că verificările ulterioare făcute de inculpaţii C. şi L. nu au inclus şi solicitarea materialelor întocmite de ei sau măcar consultarea lor cu privire la aspectele constatate în aproape 6 luni de control anterior. A.F. arată doar că i-a spus lui C.D. despre soldul mare al contului de lucrări în curs de execuţie. Susnumiţii precizează că au adus la cunoştinţa lui C. şi D. existenţa unor speţe privind impozitarea diferenţelor din reevaluarea trecute în rezerve şi au solicitat efectuarea unei adrese către M.E.F. în acest sens, dar D. şi C. sau opus. în acest sens, susnumiţii au depus la dosar o decizie a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor pronunţată în sprijinul punctului lor de vedere. Susnumiţii au arătat de asemenea, că situaţiile de lucrări cu valoare zero pentru livrările de beton nu existau şi nu le-au fost prezentate pe timpul controlului efectuat de ei. (vol. II -filele 457-509);
- declaraţiile martorilor M.G., A.C. şi H.I., angajaţi la D.G.F.P. Alba, din care reiese că, controalele pe tema rambursării de T.V.A., solicitate de SC B. SRL erau făcute după înştiinţarea lui C.D. de către M.G. şi în mod superficial, precum şi că angajaţii D.G.F.P. Alba, erau primiţi greu de D.I. pentru a purta discuţii profesionale, lucru care nu se întâmpla însă cu anumiţi contribuabili care aveau acces permanent la D. în birou. A.C. confirmă şi existenţa discuţiei de la o şedinţă ţinută la Hotel P., când D. şi C. i-au contrat pe U. şi S. pe tema reevaluării unor terenuri. A.C. arată de asemenea, că S. avea interes la SC P. SRL precum şi că mergea frecvent acolo. (vol. II - filele 512-521);
- declaraţia martorului I.D. - şeful de administraţie în perioada 2007 - 2008, la D.G.F.P. Alba, din care reiese faptul că L.C. şi C.D. erau prieteni, precum şi că L.C. a venit cu C.D. la O.C. în birou unde L. a solicitat schimbarea echipei de control pe motive de genul că U.G. nu-l salută. Martorul arată şi maşina folosită zilnic de C.D. (vol. II - filele 522-526);
- declaraţia martorului Z.A., fost angajat la D.G.F.P. Alba, din care reiese faptul că C.D. era prieten cu L.C., maşina folosită zilnic de C.D., solicitarea formulată de L.C. lui O.C. şi C.D. de schimbare a primei echipe de control, respingerea solicitării de a efectua o adresă la M.E.F. pentru un punct de vedere pe tema diferenţelor din reevaluare, derularea procedurii de mediere de către O.C. şi C.D., precum şi faptul că în cadrul D.G.F.P. Alba s-au purtat discuţii certe privind necesitatea efectuării unor măsurători şi determinări la faţa locului pentru a verifica cantităţile de beton turnate, (vol. II - filele 526-529);
- declaraţiile martorilor T.P. - director executiv adjunct la compartimentul de metodologie şi administrarea veniturilor statului din cadrul D.G.F.P. Alba, din care reiese că se ştia că, inc. C.D. şi înv. L.C. sunt prieteni, că inc. C. acordă consultanţă la SC P. SRL, precum şi că U. şi S. îi evită pe C. şi D. în acest sens. Susnumitul în calitatea pe care o deţine, arată şi depune documente justificative din care reiese cert că inspectorii de la compartimentul de control nu pot acorda consultanţă, atribuţie care revine compartimentului de asistenţă contribuabili. Susnumitul confirmă şi întâlniri dintre L.A. şi D.I.. (vol. II - filele 530-568);
- declaraţiile martorilor D.L. C. şi D.V. din care reiese că S.M. l-a recomandat la SC C.D. SRL ca şi contabil pe D.L., societate administrată de D.V., iar împreună cu S.M., D.L. practic, conduceau contabilitatea la SC C.D. SRL, aspect ce reiese şi din percheziţiile informatice, (vol. II - filele 569-571);
- declaraţiile martorilor T.F. şi A.P., ultimul cu identitate protejată, precum şi procesul verbal de recunoaştere după fotografie, din care reiese că C.D. şi D.I. primeau diferite sume de bani de la diverşi contribuabili pentru a le acorda protecţie şi diferite avantaje fiscale, (vol. II - filele 572-588);
- declaraţiile martorilor T.C., B.R., N.O., B.I. şi S.L., precum şi documentele justificative depuse, din care reiese că prin intermediul înv. L.C. au achiziţiona beton de la SC P. SA, beton pe care l-au plătit cu sumele cerute de L.C. sau A.E., de cele mai multe ori însă chiar prin remiterea banilor lui L.C. Susnumiţii deţin câteva facturi pentru cantităţi foarte mici de beton (1 mc) sau nu deţin deloc documente justificative pentru acest produs, deşi au realizat obiective importante ca şi cantităţi de beton turnate, ex. fundaţii, plăci, şape, garduri, ş.a. necesare la construcţia unor case. (vol. III - filele 1-84);
- declaraţia martorului P.F.M., administrator la SC A. SRL, din care reiese că numiţii C.D. şi L.C. se cunosc, între ei precum şi cu alţi mari contribuabili din judeţul Alba, precum şi că numitul C.D. lăsa impresia că el „le poate asigura protecţie şi că este un element de siguranţă cu privire la unele probleme pe care le-ar putea avea cu finanţele". (vol. III - filele 85-343);
- declaraţiile martorilor T.F. şi B.L., din care reiese că ei împreună cu C.D. făceau parte dintr-un cerc de prieteni, împreună cu N.D., P.F. şi L.C. C.D. a fost adus în acest cerc de către L.C. şi folosea permanent un autoturism de culoare neagră, respectiv cel achiziţionat de SC B. SRL. (vol. III -filele 344-440);
- declaraţiile de avere şi interese formulate de inculpaţii D.I., C.D., S.M. şi I.D., din care reiese că susnumiţii nu au declarat activităţile de consultanţă remunerate de la SC P. SA, respectiv veniturile din auditarea efectuată, nici în declaraţiile de interese şi nici pe cele de avere. Pe declaraţiile de interese se specifica expres la pct. 5, necesitatea declarării activităţilor de consultanţă şi asistenţă obţinute sau aflate în derulare, precum şi numele societăţii comerciale la care se acordă consultanţa de către declarant sau rudele până la gradul 1 inclusiv. De asemenea se observă că susnumiţii au proprietăţi imobiliare şi mobiliare de valoare mare iar creditele luate sunt în valoare foarte mică. De asemenea, C.D. nu a declarat nici achiziţia sau măcar folosinţa autoturismului folosit de la SC B. SRL şi nici sumele primite de la SC M.S. SRL, care nu au putut fii. individualizate în prezent, dar este probată acordarea lor. Nici D.l. nu a declarat sumele primite prin SC A.C. SRL, (vol. IV - filele 1-155);
- ordine şi acte normative aplicabile activităţii de inspecţie fiscală, (vol. IV - filele 1-411);
- adresa D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, din 17 decembrie 2010, prin care se solicita efectuarea unui control economico-financiar la SC P. SA şi adresa din 21 decembrie 2010 prin care inc. D.l. solicita A.N.A.F., D.G.A.M.C., delegarea de competenţă pentru a putea efectua controlul la SC P. SA. Răspunsul A.N.A.F. a fost însă unul negativ, recomandându-se efectuarea unui control de către Garda Financiară, aspect comunicat prin adresa din 28 ianuarie 2011 şi înregistrat la D.G.F.P. Alba în 04 februarie 2011. (vol. V - filele 1-4);
- adresa D.G.F.P. Alba din 05 ianuarie 2011, prin care D.l., în calitate de dir. adj. executiv comunică D.I.I.C.O.T. că s-au efectuat controale la SC P. SA anterior de către inspectori din cadrul D.G.F.P. Alba şi au fost impuse deja obligaţii suplimentare de plată. Totodată D.l. arată prin adresa formulată că solicitarea D.I.I.C.O.T. a fost trimisă deja de el la Garda Financiară Alba, făcându-se referire la o circulară A.N.A.F. din 2009, care stabilea şi competenţa Gărzii Financiare în sensul celor solicitate de D.I.I.C.O.T. Interesant este însă de remarcat că, această adresă a fost trimisă D.I.I.C.O.T., înainte ca A.N.A.F. să comunice D.G.F.P. Alba refuzul cererii de delegare formulată de D.l. Astfel, acest aspect se coroborează cu împrejurarea că în interceptările convorbirilor telefonice sunt identificate convorbiri insistente ale inc. D.l. pentru a obţine această delegare, însă răspunsurile primite nu i-au fost favorabile. Varianta efectuării astfel a controlului solicitat de către D.I.I.C.O.T., prin intermediul Gărzii Financiare - Secţia Alba era aşa cum am mai prezentat, una destul de bună în condiţiile în care C.D. şi L.C., precum şi ceilalţi contribuabili deja enunţaţi erau prieteni cu N.D. - şeful Gărzii Financiare. (vol. V-filele 5,6);
- adresa D.G.F.P. Alba, din care reies atribuţiile echipelor de inspectori fiscali de la compartimentul de control, modul de organizare a controlului - stabilirea tematicii, contribuabililor ce urmează a fi verificaţi, inspectorilor, etc, condiţiile de efectuare a expertizei, frecvenţa minimă a controalelor de trebuie efectuate, abţinerea şi recuzarea, incompatibilităţile, obligaţiile echipei de control care înlocuieşte o altă echipă, dreptul şefului de serviciu de a efectua controale, separarea atribuţiilor de control de cele de verificare şi avizare ce revin şefului de serviciu, etc, aspecte care sunt prezentate la starea de fapt şi care susţin cele imputate numiţilor D.l., C.D., S.M. şi I.D. (vol. V - filele 8-14);
- înscrisurile întocmite de U., S., A. şi D. pentru efectuarea expertizei tehnice şi celelalte înscrisuri întocmite pentru efectuarea expertizei, inclusiv contractul de prestări servicii, (vol. V - filele 15-36);
- raportul de expertiză tehnică întocmit de M.C., din care reiese expres că aceasta a luat în considerare avizele de însoţire a mărfii întocmite pentru betonul aparent folosit suplimentar pe şantierele proprii ale SC P. SA, precum şi implicit că, această verificare nu s-a făcut prin măsurători şi determinări în teren, ci doar scriptic. Materialele anexă raportului de expertiză, (vol. V - filele 49-136);
- raportul de inspecţie fiscală întocmit la SC P. SA de numiţii C.D. şi Lazăr loan, după admiterea recuzării primei echipe de control, din care reies aspectele precizate la rubrica starea de fapt, respectiv că aceştia nu au continuat practic controlul început de numiţii U., S., A. şi D., ci au efectuat un control superficial privind corespondenţa datelor din contabilitate înregistrate şi declarate de SC P. SA. Problemele majore existente la societate şi de care susnumiţii aveau cunoştinţă, erau acelea a ne-consemnării în documentele contabile a operaţiunilor comerciale faptice generatoare de venit şi neîntocmirea documentelor justificative, aspect netratat aproape deloc de către C.D. şi L.I. (vol. V - filele 141-254);
- ordinul de serviciu, prin care C.D. şi L.I. au fost numiţi de D.I. să efectueze inspecţia fiscală generală la SC P. SA, din 29 iulie 2011. (vol. V - filele 255).
- decizia emisă de D.I. în 16 iunie 2009, de admitere a recuzării inspectorilor U., S., A. şi D., ca urmare a cererii formulate de L.A. (vol. V- filele 258-259);
- cererea de recuzare formulată de înv. L.A. la 10 iunie 2009, cu privire la inspectorii U., S., A.şi D., în care se invocă doar atitudinea tendenţioasă a inspectorilor, neluarea în considerare a înscrisurilor prezentate de contribuabil - probabil situaţiile de lucrări cu valoare zero, durata controlului şi alte aspecte care nu au legătură cu cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege. (vol. V - filele 272);
- propunerea formulată de inc. C.D. către inc. D.I. de admitere a recuzării solicitate de SC P. SA. (vol. V - filele 278-279);
- cererea de abţinere formulată de numiţii U., S., A. şi D., la 05 iunie 2009, ca răspuns la adresa SC P. SA înregistrată la D.G.F.P. Alba din 17 martie 2009, prin care se aduceau aceleaşi acuze echipei de control ca şi în cererea de recuzare, adresă din care reies încă o dată fraudele fiscale constatate la acest contribuabil, motivele reale care-l deranjau pe L.A. - tocmai constatările făcute şi aspecte referitoare la faptul că L.A. susţinea că îi va schimba, motiv pentru care în condiţiile în care, susnumiţii nu mai aveau nici o susţinere din parte conducerii D.G.F.P. Alba, au solicitat abţinerea, deşi nu exista nici un conflict de interese, ci doar un dezacord firesc, profesional între un contribuabil deranjat de faptul că inspectorii fiscali îşi făceau datoria. Interesant este de remarcat, că numiţilor U., S., A. şi D. li s-a imputat de către reprezentanţi SC P. SA şi C.D. respectiv D.I., că acest control durează prea mult, astfel că noua echipă de control a finalizat controlul după admiterea recuzării şi numirea ei, cu tot cu efectuarea expertizei tehnice şi fără a verifica documentele şi situaţiile deja întocmite de prima echipă, foarte repede, în aproximativ 1 lună jumătate, respectiv în perioada 29 iulie 2011 - 21 septembrie 2011. Este de remarcat şi că echipa de control deşi a fost ameninţată în februarie 2009, a formulat recuzarea numai după schimbarea lui O.C. din funcţie şi trecerea lor în subordinea directă a lui D.I. şi C.D., în aprilie 2009. (vol. V - filele 284-286);
- informarea din 24 februarie 2011, formulată de numiţii U., S., A. şi D., din care reiese că reprezentanţii SC P. SA sunt foarte deranjaţi de constatările făcute şi i-au ameninţat pe inspectori că îi vor da în judecată. Această informare a fost adusă la cunoştinţa inc. D.I. şi C.D., dar nu a determinat la acea dată o abţinere din partea echipei de control. Această abţinere a venit însă mult mai târziu, în iunie 2009, după aproximativ patru luni, când prima echipă a realizat că nu mai are susţinerea conducerii D.G.F.P. Alba, în condiţiile în care, în aprilie 2009, funcţia numitului O.C. a fost desfinţată şi ei au trecut în subordinea directă a inculpaţilor, (vol. V - filele 287-188);
- adresa SC P. SA, înregistrată la D.G.F.P. Alba din 17 martie 2009, din care reies aceleaşi lucruri care au fost imputate primei echipe de control şi ulterior, cu ocazia formulării cererii de recuzare, (vol. V - filele 289-291);
- adresa D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, din 06 iunie 2011, prin care se solicită A.N.A.F. - D.G.A.M.C., o copie a deciziei D.G.S.C. tot din cadrul A.N.A.F., emisă într-o speţă identică şi adresa răspuns din 10 iunie 2011 împreună cu Decizia nr. 351 din 27 octombrie 2008. în această decizie se prevede expres şi se motivează în baza unei consultări a Direcţiei Juridice, că „câştigul se consideră realizat la scoaterea din evidenţă a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare" motiv pentru care „ profitul impozabil se calculează ca diferenţa între veniturile realizate şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri". în acest mod, în speţă, s-a considerat că scoaterea activului din patrimoniul societăţii s-a realizat la data facturării (în decembrie 2007) şi nu la data încheierii contractului de vânzare cumpărarea din februarie 2008, astfel că impozitul pe profit se calculează şi datorează cu referire la decembrie 2007 şi nu în 2008. Se observă că societatea în cauză - SC U.M.B.R. SA, nu a avut tupeul să considere că nu va plăti impozitul pe profit niciodată, cum s-a întâmplat în cazul SC P. SA, ci dorea să plătească impozitul februarie 2008 când a încheiat contractul de vânzare-cumpărare şi nu aferent lunii decembrie 2007, când s-a facturat transferul activului, în speţă tot un teren. (vol. V - filele 304- 360);
- adresa D.I.I.C.O.T., Serv. Terit. Alba Iulia, din 06 iunie 2011, prin care se solicită M.F.P. - Direcţia Juridică, o copie a soluţiei juridice adoptată în cauza precizată anterior şi adresa din 16 iunie 2011 respectiv a adresa din 16 iulie 2008. Din aceste adrese reiese explicit şi argumentat, printr-o interpretarea logică şi cu bună credinţă a normelor aplicabile, conform scopului acestora, faptul că forţa juridică a deciziei C.S.C. este aceea de act juridic administrativ, diferenţele de opinii şi interpretare trebuie sesizate C.F.C. din cadrul M.F.P. sau comisiilor constituite la nivelul D.G.F.P., precum şi că „surplusul din reevaluare constituie câştig efectiv realizat, când activul reevaluat a fost valorificat" astfel că în acest moment se datorează impozitul pe profit, (vol. V - filele 362-373);
- adresa D.G.F.P. Alba, din care reiese că inspectorii cu atribuţii de control nu pot acorda consultanţă, atribuţii care revin unui număr de două compartimente distincte, respectiv C.R.P. şi C.A.C., (vol. V - filele 374-383);
- puncte de vedere exprimate în mai multe cauze similare, în perioada 2007-2009, de către M.E.F. - prin diferite direcţii, din care constant reiese că „surplusul din reevaluare constituie câştig efectiv realizat, când activul reevaluat a fost valorificat". Astfel de puncte de vedere oficiale ale M.E.F., au fost aduse la cunoştinţa inculpaţilor D.I. şi C.D., de către membrii primei echipe de control, dar nu au fost luate în considerare de către aceştia şi au refuzat să ceară un punct de vedere instituţiilor superioare, aplicat pe speţa în cauză. (vol. V - filele 384-401);
- raportul de inspecţie fiscală din 14 decembrie 2010, întocmit pe teme redevenţelor de către inculpaţii S.M. şi I.D. în acest raport nu s-au constatat decât sume care au fost înregistrate în contabilitatea societăţii dar au fost uitate în declaraţiile formulate la A.N.R.M. sau D.G.F.P. Alba. Deşi din probele efectuate reiese că inc. S. şi I. ştiau că în contabilitatea societăţii există diferenţe faţă de situaţiile faptice, precum şi faţă de raportările formulate, iar gestiunea balastului şi a sorturilor nu este condusă corect, aceştia nu au luat măsuri pentru refacerea evidenţelor şi remedierea deficienţelor, preferând în mod interesat să întocmească ei situaţiile redevenţelor de declarat, pe baza unor documente centralizatoare puse la dispoziţie de contabilii societăţii, fără verificare gestiunilor. Aspectele precizate nu-i deranjau pe numiţii S. şi I., întrucât doar ei puteau controla ulterior ceea ce practic au făcut. Culmea era să constate şi că nu s-a lucrat corect iar redevenţa nu era efectiv corect calculată tot de ei. (vol. V - filele 415-457);
- rapoarte de inspecţie fiscală efectuate la SC P. SA de inculpatul C.D. în perioada 2006 până în prezent (vol. VI - filele 6 - 70);
- ordine care reglementează metodologia de inspecţie fiscală (vol. VI - filele 71 - 145);
- fişele postului inculpaţilor D.I., C.D., S.M., L.I. şi I.D. Din acestea reies obligaţiile pe care le aveau susnumiţii în calitate de inspectori fiscali, inclusiv cu funcţii de conducere, în cazul lui D.I. şi C.D. (vol. VI - filele 146 - 527);
- deciziile şi solicitările de recuzare, altele decât cele formulate în cauză de SC P. SA, depuse la D.G.F.P. Alba în perioada 2008 - 2010. Ambele decizii au fost soluţionate de D.I. prin respingere, din care Decizia nr. 1/2010 a fost soluţionată de D.I. la propunerea lui C.D. prin respingere, tocmai pe motivul că funcţionarii publici recuzaţi nu se află în situaţiile de conflict de interese prevăzute de lege (voi. VI - filele 528 - 576);
- procesul verbal de control întocmit de Garda Financiară Sibiu cu privire la SC F.C.U. SA din care reiese cu certitudine că rambursarea de T.V.A. solicitată de această societate nu era legală precum şi faptul că în oricare dintre variante, prestări de servicii sau finanţare, utilizarea banului public era ilegală, aspecte constatate de C.D. şi L.I., dar nesesizate organelor de urmărire penală. D.I. a aprobat materialul de control întocmit de C. şi L. deşi a constatat infracţiunile săvârşite de reprezentanţii SC F.C.U. SA. Materialele anexă întocmite (vol. VII);
- rapoartele de control fiscal întocmite de C.D. la diferite societăţi din judeţ în perioada 2008 - 2009 din care reiese că acesta a întocmit în general controale la societăţi comerciale mari, cu potentă financiară, atât singur cât şi împreună cu alte persoane ( vol. VIII);
- procesele verbale de percheziţie informatică întocmită asupra calculatoarelor de la compartimentul vânzări şi fişierele identificate din care reiese că au fost recuperate situaţii de vânzări ale betonului care au fost şterse, situaţii privind vânzările la negru de beton intitulate de A.E. „avize naşpa", situaţii ale clienţilor, liste cu restanţieri şi alte astfel de situaţii, care confirmă starea de fapt reţinută. La fila 235 cu menţiunea „avize naşpa" a fost identificată o listă cu vânzări de beton prin care la poziţia nr. 3, în data de 1 octombrie 2009, apare S.M. cu cantitatea livrată de 6 mc (vol. IX);
- procesul verbal de control întocmit de Garda Financiară Alba cu privire la verificările construirii drumului spre Pensiunea de la Gârbova şi prejudiciile constatate împreună cu materialele anexă (vol. X);
- declaraţiile martorilor D.I., T.A., P.I., B.N. şi C.M.C., împreună cu documentele justificative întocmite şi rapoartele de audit pentru perioada decembrie 2006 - decembrie 2009 şi contractele de prestări servicii încheiate cu SC P. SA. Din aceste declaraţii şi documente reiese că SC A.C. SRL a fost înfiinţat pentru ca D.I. şi C.C. să aibă venituri suplimentare din misiunile de audit efectuate personal de către aceştia. Astfel, reiese expres că C.C., D.I. şi D.L. efectuau misiuni de audit la societăţi identificate şi de D.I., întocmind fişele de lucru, iar raportul final era întocmit de P.I. - auditor financiar cu experienţă (vol. XI fila 1- 163);
- declaraţiile martorilor C.E. - administrator la SC C. SA şi M.L. - administrator la SC A.A. SRL, din care reiese că D.I. a recomandat ca auditarea acestor societăţi să se facă de SC A.C. SRL. Pentru SC C. SA recomandarea s-a făcut indirect cu T.A. (vol. XI, fila 164 - 168);
- procesul verbal de ridicare şi facturierul numitului D.I. din care reies prestările de servicii ale acestuia şi sumele încasate de la SC A.C. SRL;
- procesul verbal de control întocmit de Garda Financiară Alba cu privire la verificările efectuate la SC A.C. SRL, societate la care asociat este D.L., soţia lui D.I. în documentele anexe se arată societăţile la care SC A.C. SRL a efectuat consultanţă şi auditare, precum şi sumele de bani încasate (vol. XI fila 171-441).
- declaraţiile numiţilor L.C., A.L., Ş.P., V.V.C., S.L., C.M. şi V.V., luate în Dosarul nr. 6D/P/2010 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia din care reies aspecte care confirmă starea de fapt (vol. XII, fila 3-9 şi fila 76 - 120);
- procesul verbal de ridicare la percheziţia informatică autorizată efectuată asupra sistemelor informatice ale lui V.C., în Dosarul nr. 6D/P/2010, care a fost conexat după disjungere la prezenta cauză, din care reies note explicative formulate de reprezentanţii SC P. SA la solicitarea inspectorilor S., U., A. şi D. (vol. XII, fila 10 -18);
- procesele verbale de ridicare la percheziţia informatică autorizată efectuată asupra sistemelor informatice ale lui V.C., în Dosarul nr. 6D/P/2010, care a fost conexat după disjungere la prezenta cauză, din care reies înregistrările ambientale efectuate de L.E. cu privire la discuţiile purtate în data de 4 iunie 2009 şi 5 iunie 2009 împreună cu S.M. şi I.D. pe tema controlului efectuat de aceştia din urmă la SC E. SRL. Aceste înregistrări ambientale au fost efectuate de L.E. cu sisteme de înregistrare proprii în afara unui cadru procesual. Pentru descărcarea filmărilor L.E. a apelat la V.C., pe calculatorul căruia au rămas înregistrate filmările efectuate. Aceste filmări au fost ridicate la percheziţia informatică efectuată autorizat şi expertizate, constatându-se că sunt continue şi nu prezintă ştersături sau adăugiri, reprezentând înregistrarea ambientală a unor imagini şi convorbiri care s-au petrecut în mod real. Din procesele verbale cu transcrierea convorbirilor ambientale înregistrate reiese că inculpaţii S.M. şi I.D., au constatat valoarea mică, nereală a redevenţelor miniere calculate şi nedeclarate, precum şi faptul că exploatările de balast erau efectuate efectiv de SC P. SA. De asemenea, din procesele verbale precizate reiese că susnumiţii au primit suma de 5.000 lei de la L.E., au stabilit ce să treacă în procesul verbal de control, precum şi că aceştia au sugerat susnumitului întocmirea contractului de închiriere a unui utilaj, contract în baza căruia nu au fost emise la acea dată facturile aferente (vol. XII, fila 19 - 62) şi C.D.-ui cu înregistrarea ridicată la percheziţia informatică;
- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate din care reiese în mod cert, că transcrierile din procesele verbale sunt corecte, iar înregistrările nu prezintă întreruperi, ştersături sau adăugiri, filmările fiind realizate continuu, redând aspecte de fapt care în mod real sau produs (vol. XII, fila 63 - 75) şi C.D. -urile aferente;
- procesele verbale de percheziţie domiciliară efectuate şi procesele verbale de percheziţie informatică, toate autorizate, din care reiese ridicarea sistemelor informatice de la V.C. şi efectuarea percheziţiilor informatice cu constatările precizate (vol. XII, fila 122-212);
- declaraţiile numiţilor C.M., C.N., S.G., C.M., S.A., V.I., B.D., F.D., O.O., B.P. şi G.K. din care reies aspecte care confirmă starea de fapt. Persoanele precizate anterior, cu excepţia lui O.O. şi G.K., sunt angajaţi sau parteneri comerciali ai SC B. SRL., O.O. arată că a achiziţionat autoturismul folosit de C.D. de la SC C.C. SRL, pentru că preţul era foarte avantajos, cu suma de 18.500 lei. Susnumitul arată de asemenea, că maşina a rămas la C.D. De asemenea, F.D. arată că maşina folosită de C.D. nu i-a fost remisă niciodată, deşi societatea pe care o administra, respectiv SC C.C. SRL, a cumpărat-o de la SC B. SRL şi a vândut-o lui O.O. - cumnatul lui C.D., G.K., constructor la SC P. SA a arătat că nu a folosit niciodată pentru această societate şi nici pentru altele şarpante din lemn de fag. Susnumitul arată că lemnul de fag nu se foloseşte în construcţii deoarece este greu şi nu rezistă, fiind casant (vol. XIII, fila 21-78);
- procesul verbal întocmit de organele de poliţie cu preţul unui autoturism similar celui folosit de C.D. din care reiese că valoarea medie a acestuia este de aproximativ 10.000 euro (vol. XIII, fila 79 - 80);
- procesul verbal de ridicare în fotocopie de la SC P. SA a documentelor justificative, contracte de prestări servicii şi devize de lucrări pentru lucrările aflate în curs de execuţie la SC P. SA din care reiese că nu s-au folosit decât lemn de brad în construcţii, precum şi că materialul lemnos a fost achiziţionat de SC P. SA de la alţi parteneri şi nu de la SC B. SRL. Factura de compensare întocmită de SC B. SRL aflată la fila 144. (vol. XIII, fila 81-152);
- procesul verbal de inspecţie fiscală întocmit de Garda Financiară Sibiu din care reies aspecte care confirmă starea de fapt privind activităţile infracţionale de la SC B. SRL, (vol. XIII, fila 158 - 189);
- procesul verbal de inspecţie fiscală întocmit de D.G.F.P. Hunedoara şi anexele din care reies prejudiciile cauzate statului şi SC B. SRL prin faptele inculpatului C.D. şi C.N., respectiv C.M. Procesul verbal precizat confirmă constatările Gărzii Financiare Sibiu şi starea de fapt reţinută (vol. XIII, fila 191-319);
- raportul de inspecţie fiscală din 28 ianuarie 2010 şi anexele acestuia întocmit la SC F.C.U. SA 2006 SA, din care reiese că inspectorii C. şi L. au observat infracţiunile comise dar nu au sesizat organele de urmărire penală, raportul fiind aprobat de D.I. (vol. XIII, fila 331 - 358);
- declaraţia martorului V.G., contabil la SC F.C.U. SA 2006 SA, din care reiese că D.I. era cenzor la această societate, dar nu a fost remunerat (vol. XIII, fila 359 - 361);
- procesul-verbal întocmit de Garda Financiară Sibiu ca urmare a controlului efectuat la SC F.C.U. SA din care reies împrejurări privind faptul că în speţă s-au săvârşit infracţiuni care au fost constatate de inspectorii C. şi L., implicit, în raportul de control, iar aceştia nu au sesizat organele de urmărire penală (vol. XIII, fila 368 - 382);
- declaraţia martorului L.E. care confirmă faptul că inculpaţii S. şi I. i-au solicitat suma de 5.000 lei pentru a nu trece în procesul verbal faptele constatate în mod real, precum şi că filmările ambientale efectuate de le reprezintă o stare de fapt care s-a petrecut în mod real şi a fost înregistrată (vol. XIII-fila 383-385);
- procesul-verbal de control încheiat în 13 septembrie 2007 şi procesul verbal de control întocmit în 10 iunie 2009 de către inspectorii S. şi I. ca urmare a verificărilor efectuate la SC E. SRL. Susnumiţii nu au luat în calcul cu ocazia ultimului proces verbal întocmit constatările făcute şi au redus conform înţelegerii, valoarea redevenţelor miniere care ar fi trebuit plătite în mod real (vol. XIII, fila 387-404);
- procesul-verbal de control şi documentele anexe încheiat de D.G.F.P. Alba la SC E. SRL din care reies prejudiciile cauzate bugetului statului ca urmare a activităţilor săvârşite de L.E. pentru ajutorarea celor de la SC P. SA. (vol. XIII, fila 411 - 443);
- rechizitoriul întocmit de D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia în cauza nr. 82/P/2011 din 10 iunie 2011 din care reiese faptul că inculpaţii S.M. şi I.D. împreună cu numitul L.E. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de luare şi dare de mită, referitor la suma de 5.000 lei pe care aceştia au pretins-o şi primit-o de la L.E. cu ocazia controlului din 2009 de la SC E. SRL (vol. XIII, filele 444 - 456);
- procesele-verbale de înştiinţare a apărătorilor aleşi ai învinuiţilor şi inculpaţilor cercetaţi în cauză, din care reiese că aceştia au fost înştiinţaţi cu privire la actele procesuale şi procedurale întocmite (vol. XIII, filele 457 - 544);
- declaraţiile numiţilor M.R. şi T.A., administrator şi contabil la SC M. SRL Sebeş, parţial nesincere, din care reiese că C.D. a acordat consultanţă la SC M. SRL Sebeş (vol. XIV, fila 4 - 14);
- raportul de constatare tip poligraf din care reiese că la întrebarea „dacă M.R. a dat bani lui C.D.?", acesta a răspuns că nu, iar comportamentul susnumitului este simulat, arătând un răspuns nesincer (vol. XIV,fila 15-26);
- fotocopiile registrului unic de control al SC M. SRL Sebeş din care reiese că în perioada 2005 - 2006 numitul C.D. a efectuat un număr de două controale la SC M. SRL din care ultimul singur (vol. XIV, fila 27 - 30);
- procesele verbale de control întocmite de inspectorii fiscali inclusiv C.D. la sediul societăţii (vol. XIV, fila 31-81);
- declaraţia martorului Macavei Gelu din care reiese că C.D. şi M.R. se cunoşteau foarte bine, fiind prieteni (vol. XIV, fila 82 - 84);
- declaraţia martorului G.M. din care reiese că a prestat activităţi de consultanţă pentru SC M. SRL, ocazie cu care a întocmit doar facturi şi a primit sume importante de bani cu titlu de plată a serviciilor prestate. Aceste aspecte erau cunoscute de C.D. aşa cum reiese din declaraţiile sale (vol. XIV, fila 85- 87);
- procesul verbal întocmit de Garda Financiară Sibiu şi documentele anexă din care reiese că SC M.I. SRL a primit de la SC M. SRL Sebeş, începând cu ianuarie 2005 importante sume de bani pentru consultanţă, ocazie cu care a întocmit doar facturi fără a preciza în ce a constatat consultanţa acordată. Sumele plătite de SC M. SRL sunt foarte mari de 7.500 euro/lună. Controlul la SC B. SRL nu a putut fi finalizat de D.G.F.P. Alba, din motive obiective, (vol. XIV, fila 101-200);
- procesul verbal de control întocmit de Garda Financiară Alba la SC E. SRL şi documentele anexă. (vol. XV);
- interceptarea convorbirilor telefonice şi ambientale efectuate autorizat din care reies aspecte care confirmă starea de fapt, respectiv: că B.C. a refuzat să efectueze controlul dispus de D.I.I.C.O.T. la SC P. SA, în mod sumar aşa cum i-au cerut C.D. şi D.l.; relaţiile de prietenie şi întâlnirile frecvente dintre C.D. şi administratorii unor societăţi comerciale mari din judeţul Alba, precum şi cu N.D., şeful gărzii financiare; convorbiri între C.D. şi R.M., prin care acesta din urmă îi cere lui C.D. să intervină pentru a-i ajuta o cunoştinţă la un examen; întâlniri stabilite între L.C. şi C.D., aceştia ferindu-se să mai vorbească la telefon; discuţii dintre C.D. şi L.l. despre faptul că L.l. a fost chemat la D.I.I.C.O.T. pentru declaraţii şi aspectele cu privire la care a fost întrebat; convorbirea telefonică dintre C.D. şi M.C. prin care C.D. o contactează pe M.C., care a făcut expertiza tehnică la SC R. SRL, pentru a veni la D. în birou să discute pe tema verificărilor făcute de D.I.I.C.O.T.; discuţiile purtate de D.l. cu persoane de la Bucureşti, respectiv cu conducerea A.N.A.F. pentru a obţine delegarea efectuării controlului dispus de D.I.I.C.O.T. în decembrie 2010 şi insistenţele ulterioare ale acestuia; discuţiile lui S.M. şi I.D. cu I.A. prin care aceştia îi mulţumesc juristului de la SC P. SRL pentru tot, fără a se preciza pentru ce; discuţii repetate ale lui A.R. cu S.M., inclusiv în perioada controlului de Garda Financiară Hunedoara, din care reiese expres că inculpaţii S. şi I. cunoşteau despre neregularităţile de la SC P. SA, despre faptul că acordau consultanţă şi că gestiunea balastului cu evidenţele contabile şi raportările efectuate, nu bat, precum şi că G.A., fosta contabilă şefă, nu a modificat contabilitatea pentru a realiza corespondenţa celor precizate anterior; discuţiile purtate de S.M. cu o persoană de sex feminin căreia îi propune să ia locul lui A.R. la SC P. SA pe perioada cât aceasta este în concediu de maternitate dar şi ulterior, discuţii nerecunoscute de S.M.; discuţii privind convorbiri purtate de I.D. prin care acesta solicită şi primeşte diferite produse de la contribuabili; discuţiile purtate de B.C. cu colegul său de echipă, din care reiese că D.l. le-a cerut să facă un control superficial la SC P. SA, precum şi că acolo sunt probleme, motiv pentru care refuză controlul, precum şi presiunile pe care le face D. asupra acestora pentru a efectua acest control; discuţiile purtate de L.C. pentru petrecerea Revelionului din decembrie 2010 împreună cu alţi oameni de afaceri C.D. şi N.D.; înregistrarea ambientală a unor discuţii purtate la D.l. în birou cu C.D. şi alte persoane, inclusiv A.F., din care reiese că inculpaţii critică prima echipă de control, recunosc că s-au întâlnit cu L.A., legăturile lui C.D. cu L.C., discuţii despre terenul reevaluat de SC P. SRL şi faptul că ştiau despre existenţa unor decizii de plată a impozitului la momentul vânzării terenurilor reevaluate, despre justificarea că verificările s-au făcut prin sondaj şi despre interpelarea persoanelor audiate cu privire la motivul chemării lor la D.I.I.C.O.T. în acest din urmă sens L.I. a fost prelucrat de D.I. şi C.D. cu privire la ceea ce trebuie să declare la D.I.I.C.O.T. şi să susţină că s-a făcut expertiză tehnică în cauză cu privire la livrările de beton (vol. XVI);
- procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi informatică efectuate autorizat, asupra sistemelor informatice ridicate de la inculpaţii D.I., C.D., S.M. şi I.D., precum şi asupra celor de la staţiile de sortare şi betoane de la SC P. SA, din care reiese expres împrejurarea că: de pe memoriile calculatoarelor de la SC P. SA au fost şterse evidenţele reale ale gestiunilor şi vânzărilor, fiind recuperate situaţii parţiale (ex. de pe calculatorul staţiei de betoane de la D. au fost ridicate salvările softului cu toate.datele şi cantităţile de beton produse din 2005 până în prezent);
- la domiciliul şi biroul inc. I.D. s-au găsit: un proces verbal de control şi sancţionare al SC B.C. SRL Cugir întocmit de un alt inspector, un control al Gărzii Financiare Alba, un proces verbal de control al SC P.L. SRL întocmit de alţi inspectori, fişa postului, raportul de control de la SC E. SRL, ş.a. înscrisuri - aspect ce demonstrează că inculpatul se preocupa şi de alte aspecte privind controale efectuate de colegi de ai săi la firme unde evident avea interes, chiar şi din grupul SC P. SRL; la domiciliul şi biroul lui C.D. sau găsit: documente ale altor societăţi, chiar şi documente contabile şi declaraţii ce trebuiau depuse la autorităţile fiscale - aspect ce nu intra în atribuţiile sale de serviciu, adresa întocmită către A.N.A.F., pentru solicitarea. unui punct de vedere pe tema reevaluaărilor terenurilor, adresă întocmită la solicitarea primei echipe de control, dar nesemnată şi netrimisă de către inculpaţi; adrese şi propuneri formulate de C.D. şi D.I. pentru a obţine delegarea de competenţă de la A.N.A.F. pentru D.G.F.P. Alba, formulată în decembrie 2010 ca urmarea solictării D.I.I.C.O.T. - fapt ce demnostrează cert implicarea inculpatului în aceste aspecte dar nerecunoscute de către el; alte documente de la SC P. SA şi SC F.C.U. SA, precum şi alte înscrisuri şi documente contabile; la percheziţia informatică efectuată asupra calculatoarelor ridicate de la C.D., s-au găsit: puncte de vedere formulate de C.D. pe teme reevaluărilor, pregătite pentru a-şi formula apărările în cauză, ceea ce demonstrează încă o dată că acesta s-a informat cu privire la cercetările efectuate de D.I.I.C.O.T., la persoanele deja audiate;
- la percheziţia informatică efectuată asupra calculatoarelor ridicate de la S.M., s-au găsit fişiere privind evidenţe de la SC P. SA, inclusiv liste cu neconcordanţe, situaţii miniere, notă de prezentare a SC P. SA, ş.a. înscrisuri de la această societate; evidenţa contabilă de la SC C.D. SRL, pentru mai mulţi ani şi luni,ceea ce demonstrează evident că, conducea această evidenţă împreună cu contabilul societăţii.
- materiale anexe ale rapoartelor de control întocmite de Garda Financiară Sibiu şi A.N.A.F., D.G.A.M.C. (vol. XVIII - XXX).
- suporţii magnetici cu înregistrarea convorbirilor telefonice şi ambientale efectuate în cauză, precum şi înscrisurile întocmite de U., S., A. şi D. cu ocazia controlului efectuat la SC P. SA, puse la dispoziţie de D.G.F.P. Alba (vol. XXXI).
Cu privire la latura civilă, instanţa de fond a reţinut următoarele: A.N.A.F., D.G.M.C., a arătat că se va constitui parte civilă în cauză cu sumele prevăzuse în procesul-verbal întocmit, reprezentând impozit pe profit şi T.V.A., sume cu care SC P. SA prin reprezentanţii săi s-a sustras de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului statului.
D.G.F.P. Alba, în calitate de reprezentant al statului, a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu sumele, reprezentând impozit pe profit, T.V.A. şi redevenţe miniere, sume cu care SC B. SRL - cu complicitatea inculpatului C.D. şi SC P. SA - cu complicitatea inculpatului L.E. prin SC E. SRL, s-au sustras de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului statului.
Partea vătămată SC B. SRL, prin administrator judiciar A.C., a precizat că se va constitui parte civilă în cauză, până la citirea actului de sesizare, în faţa instanţei de judecată, arătând în faţa acesteia cuantumul sumelor solicitate, în cazul în care se va stabilii că s-au cauzat prejudicii societăţii. S-a reţinut ca prejudicii, sumele de 39.065,32 lei şi 25.000 lei, primite de societate de la SC P. SA şi scoase din firmă de C.M. şi C.N. pentru a fi date inculpatului C.D., care le-a solicitat aparent de la L.A. cu titlu de împrumut.
La termenul de judecată din 11 noiembrie 2011, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii L.A., A.E., G.A.M., C.M., P.O. şi B.E. - au declarat că solicită aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Audiaţi potrivit art. 3201 alin. (3) C. proc. pen., inculpaţii au recunoscut faptele astfel cum sunt descrise în actul de sesizare a instanţei şi şi-au însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale.
Instanţa de fond, procedând la analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale, a constatat că acestea dovedesc că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor există, precum şi că acestea au fost săvârşite cu vinovăţie de inculpaţi.
Prima instanţă a apreciat că în drept:
Faptele inculpaţilor L.A., A.E., G.A., C.M. şi P.O. - de a constitui un grup infracţional nestructurat, a inculpaţilor A.R. şi B.E. - de a adera la acest grup, cu o existenţă în timp, care acţionează coordonat şi specializat în ce priveşte membrii grupării, în scopul săvârşirii unor infracţiuni grave de evaziune fiscală, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire, aderare, respectiv sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
În ce-i priveşte pe inculpaţii L.A., A.E. şi G.A., întrucât susnumitii au contribuit la aflarea adevărului, identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi membrii ai grupării, faţă de aceştia instanţa de fond a apreciat că sunt incidente dispoziţiilor art; 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, care urmează, a fi aplicate.
Faptele inculpaţilor L.A., A.E., G.A. şi A.R., de a omite evidenţierea în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate (nefacturarea cantităţilor de beton, ş.a.), de a evidenţia în actele contabile cheltuieli care nu au la bază operaţiuni faptice reale (plăţi către SC A. SRL), precum şi alterarea respectiv distrugerea de acte contabile sau memorii (situaţii virtuale) ale mijloacelor de stocarea a datelor (distrugerea bonurilor de transport, registre şi situaţii din memoriile calculatoarelor), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea agravantei prev. de alin. (3) al aceluiaşi art., pentru toţi învinuiţii cu excepţia înv. A.E., căreia i se aplică agravanta de la alin. (2), funcţie de participarea fiecăruia la săvârşirea faptelor şi înv. A.R. căreia nu i se aplică prev. alin. (2) sau (3) din acelaşi articol.
Faptele inculpaţilor C.M., P.O. şi B.E., de a omite evidenţierea în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate (nefacturarea cantităţilor de beton), precum şi alterarea respectiv distrugerea de acte contabile sau memorii (situaţii virtuale) ale mijloacelor de stocarea a datelor (distrugerea bonurilor de transport, registre şi situaţii din memoriile calculatoarelor), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea agravantei prev. de alin. (2) al aceluiaşi art.
Faptele inculpaţilor L.A. şi G.A., de a efectua activităţi miniere fără licenţă, respectiv de a exploata balast de pe suprafeţele de teren achiziţionate de la SC E. SRL, pentru care SC P. SA nu deţinea licenţe de exploatare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de executare de activităţi miniere fără permis, prev. de art. 57 alin. (2) din Legea nr. 85/2003.
Referitor la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev de art. 8 din Legea nr. 39/2003 reţinută în sarcina inculpaţilor instanţa de fond a constatat că sunt întrunitele elementele constitutive ale acestei infracţiuni, atât sub aspectul laturii subiective cât şi a celei subiective.
În acest sens s-a reţinut că, practica judiciară în materie este constantă, în sensul că pentru îndeplinirea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni se impune o asociere, care presupune consensul mai multor persoane organizate, în scopul de a acţiona o perioadă nedeterminată de timp, în vederea pregătirii şi ducerii la îndeplinire a comiterii mai multor infracţiuni. Caracterul de asociaţie îl conferă existenţa unei discipline interne, a unor reguli de comportare, precum şi a unor ierarhii vizând poziţia fiecărui inculpat în grupul respectiv, nefiind necesar ca şi obiectivele ei să se realizeze.
Or, în cauză s-a făcut dovada constituirii unui astfel de grup, probele administrate evidenţiind că inculpaţii aveau sarcini sau atribuţiuni riguros stabilite,în vârful ierarhiei fiind inculpatul L.A. şi L.C. iar restul inculpaţilor în calitate de angajaţi ai SC P. SA executau activităţile necesare în scopul săvârşirii evaziunii fiscale infracţiune prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2003.
Potrivit stării de fapt dovedite în cauză, prima instanţă a apreciat că, faptele inculpaţilor L.A., L.C., A.E., G.A. Şi A.R. de a omite evidenţierea în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate (nefacturarea cantităţilor de beton, ş.a.), de a evidenţia în actele contabile cheltuieli care nu au la bază operaţiuni faptice reale (plăţi către SC A. SRL), precum şi alterarea respectiv distrugerea de acte contabile sau memorii (situaţii virtuale) ale mijloacelor de stocarea a datelor (distrugerea bonurilor de transport, registre şi situaţii din memoriile calculatoarelor), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c), d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea agravantei prev. de alin. (3) al aceluiaşi articol, pentru toţi învinuiţii cu excepţia inculpatei A.E., căreia i se aplică agravanta de la alin. (2), funcţie de participarea fiecăruia la săvârşirea faptelor şi inculpatei A.R. căreia nu i se aplică prev. alin. (2) sau (3) din acelaşi articol.
Faptele inculpaţilor C.M., P.O. şi B.E. de a omite evidenţierea în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate (nefacturarea cantităţilor de beton), precum şi alterarea respectiv distrugerea de acte contabile sau memorii (situaţii virtuale) ale mijloacelor de stocarea a datelor (distrugerea bonurilor de transport, registre şi situaţii din memoriile calculatoarelor), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), d) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea agravantei prev. de alin. (2) al aceluiaşi articol.
Totodată, s-a mai reţinut că, faptele precizate anterior au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.
La stabilirea pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor se va aplica tuturor inculpaţilor,potrivit art. 3201 alin. (7) C. pen. reducerea de din pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora.
La individualizarea pedepselor instanţa de fond a avut în vedere limitele speciale ale pedepselor prevăzute în legea specială, reduse 1/3, prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., dar şi de gradul de pericol social al faptelor comise, precum şi de persoana infractorilor şi atitudinea lor procesuală. De asemenea s-au mai avut în vedere actele materiale concrete săvârşite de fiecare inculpat în parte,de pericolul social al faptelor, prejudiciile cauzate prin faptele comise şi atitudinea procesuală a inculpaţilor de recunoaştere constantă a faptelor şi a vinovăţiei.
Astfel, s-a apreciat că pedeapsa ce va fi aplicată inculpatului A.L. va fi într-un cuantum mai mare decât a celorlalţi inculpaţi, faţă de împrejurarea că aceasta a săvârşit cel mai mare număr de acte materiale, de durata mare de timp în care a săvârşit aceste acte materiale (2008-2010), de faptul că fără activitatea sa de racolare în câmpul infracţional a unor funcţionari superiori din cadrul administraţiei financiare săvârşirea infracţiunilor de către restul inculpaţilor fie nu ar fi fost posibilă fie ar fi fost mult mai greu de realizat.
S-a mai apreciat că, de asemenea, inculpata A.E. a săvârşit un număr mare de acte materiale, care au produs un prejudiciu mare.
S-a mai avut în vedere că, inculpaţii L.A., A.E. şi G.A. au contribuit la aflarea adevărului în cauză şi identificarea respectiv tragerea la răspundere penală şi a celorlalţi membrii ai grupării, motiv pentru care, faţă de aceştia urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, privind reducerea la jumătate a limitelor pedepselor.
Inculpatul L.A. a solicitat angajaţilor săi, să recunoască faptele şi să spună tot adevărul, aspect ce reiese evident din cauză şi poziţiile procesuale adoptate de aceştia.
Instanţa de fond a apreciat că, declaraţiile angajaţilor SC P. SA, au fost formulate în general, cu amănunte şi se coroborează între ele, creând prezumţia de adevăr.
Instanţa de fond a mai apreciat că, deşi contribuţia inculpatului L.A. şi a inculpatului L.C. la comiterea faptelor de evaziune, în toate modalităţile prezentate fiscală, a fost una esenţială, comportamentul inculpatului L.A. în faza de urmărire penală şi regretul comiterii acestor infracţiuni, precum şi angajamentul plăţii prejudiciilor produs de acesta, trebuie avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate şi modul de executare a acesteia.
S-a mai reţinut că şi în faza comiterii faptelor, au existat momente probate, când inculpatul L.A. doar a acceptat săvârşirea faptelor iniţiate de inculpatul L.C. (ex. la înregistrarea diferenţelor din reevaluare, implicarea numiţilor C.D. şi L.C., a fost una esenţială, determinantă).
În operaţiunea de individualizarea pedepselor, Instanţa de fond a mai avut în vedere pentru toţi inculpaţii, circumstanţele lor personale pozitive, în sensul că aceştia se află la prima confruntare cu legea penală, au recunoscut săvârşirea faptelor, au recunoscut prejudiciul produs, pe care au fost de acord să-1 achite, au o reputaţie pozitivă în societate.
Prima instanţă a mai reţinut că, în cauză s-a constituit parte civilă Statul Român reprezentat prin A.N.A.F. şi D.G.F.P. Alba, solicitând obligarea inculpaţilor la sumele reprezentând:
- 1. 92.062 lei prejudiciu din relaţia cu SC E. SRL, reprezentând redevenţe miniere, sumă reţinută în sarcina inculpaţilor A.L., L.C.I., G.A.M., L.E. şi părţile responsabile civilmente SC E. SRL şi SC P. SA;
- 2. 1.280.071 lei prejudiciu rezultat din vânzările ilegale de beton reprezentând impozit pe profit şi T.V.A., sumă reţinută în sarcina inculpaţilor A.L., L.C.I., A.E., A. (J.) R., G.A.M., C.M., P.O.I. şi B.D., parte responsabilă civilmente SC P. SA;
3. 843.457 lei prejudiciu rezultat din scăzăminte 3% eroare de cântărire, reprezentând impozit pe profit şi T.V.A. sumă reţinută în sarcina L.A., L.C.I., A. (J.) R., A.E. şi parte responsabilă civilmente SC P. SA;
4. 55.200 lei prejudiciu, vânzări beton pentru drumul de acces la SC A. SRL, reprezentând impozit pe profit şi T.V.A. sumă reţinută în sarcina inculpaţilor A.L., L.I.C., G.A.M., A. (J.) R. şi părţilor responsabile civilmente SC P. SA şi SC A. SRL;
5. 105.296,08 lei prejudiciu rezultat din necolectarea T.V.A.-ului prin nefacturarea lucrărilor către SC A. SRL, sumă reţinută în sarcina inculpaţilor A.L., L.I.C., G.A.M., A. (J.) R. şi părţile responsabile civilmente SC P. SA ŞI SC A. SRL;
6. 134.786 lei prejudiciu rezultat din contract de întreţinere spaţii verzi fictiv, între SC A. SRL şi SC P. SA sumă reţinută în sarcina inculpaţilor A.L., L.I.C., G.A.M., A. (J.) R. şi părţile responsabile civilmente SC P. SA şi SC A. SRL;
7. 884.874 lei prejudiciu rezultat din reevaluarea terenurilor vândute de SC P. SA la SC K. SA reprezentând impozit pe profit, sumă reţinută în sarcina inculpatului C.D., inculpaţilor A.L., L.C.I., G.A.M. şi parte responsabilă civilmente SC P. SA;
8. 59.910 lei prejudiciu rezultat din diminuarea redevenţelor miniere, sumă reţinută în sarcina inculpaţilor S.M., I.D., inculpaţilor A.L., G.A.M. şi părţii responsabile civilmente SC P. SA.
Inculpaţii au recunoscut întregul prejudiciu şi au fost de acord cu plata acestuia astfel că în temeiul principiului disponibilităţii care guvernează răspunderea civilă delictuală s-a dispus obligarea la plata prejudiciilor produse a inculpaţilor, în solidar cu societăţile ai căror prepuşi sunt.
Pentru aceste considerente în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., s-a dispus obligarea la plata despăgubirilor civile către partea civilă Statul Român reprezentat de A.N.A.F. şi D.G.F.P. Alba după cum. urmează:
- inculpaţii A.L., G.A.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente SC E. SRL şi SC P. SA la plata sumei de 92.062 lei (prejudiciu din relaţia cu SC E. SRL) reprezentând redevenţe miniere;
- inculpaţii A.L., A.E., G.A.M., C.M., P.O.I. şi B.D., -în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SA la plata sumei de - 1.280.071 lei prejudiciu rezultat din vânzările ilegale de beton, reprezentând impozit pe profit şi T.V.A.;
- inculpaţii L.A., A.E. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SA la plata sumei de 843.4571ei (prejudiciu rezultat din scăzăminte 3% eroare de cântărire reprezentând impozit pe profit şi T.V.A.);
- inculpaţii A.L.,, G.A.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente SC P. SA şi SC A. SRL la plata sumei de 55.200 lei (vânzări beton pentru drumul de acces la se SC A. SRL, reprezentând impozit pe profit şi T.V.A.).
- inculpaţii A.L., G.A.M., în solidar cu părţile responsabile civilmente SC P. SA şi SC A. SRL la plata sumei de 105.296,08 lei( prejudiciu rezultat din necolectarea T.V.A.-ului prin nefacturarea lucrărilor către SC A. SRL);
- inculpaţii A.L., G.A.M.,în solidar cu părţile responsabile civilmente SC P. SA şi SC A. SRL la plata sumei de 124.786 lei (prejudiciu rezultat din contract de întreţinere spaţii verzi fictiv, între SC A. SRL şi SC P. SA);
- inculpaţii A.L., G.A.M. în solidar partea responsabilă civilmente SC P. SA la plata sumei de 884.874 lei( prejudiciu rezultat din reevaluarea terenurilor vândute de SC P. SA la SC K. SA reprezentând impozit pe profit);
- inculpaţii A.L., G.A.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P. SA la plata sumei de 59.910 lei( prejudiciu rezultat din diminuarea redevenţelor miniere;
În baza art. 163 C. proc. pen. s-a dispus menţinerea sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor şi părţilor responsabile civilmente până la concurenţa sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva sentinţei penale nr. 148 din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, a declarat recurs partea responsabilă civilmente, solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârii atacate şi rejudecând, înlăturarea obligării sale în solidar la plata sumei de 92.062 lei, sumă reţinută în sarcina inculpaţilor A.L., L.C.I., G.A.M., L.E. cu titlu de prejudiciu din relaţia cu SC E. SRL reprezentând redevenţe miniere.
Înalta Curte, examinând recursul în raport de motivele invocate, dar şi din oficiu, în conformitatea cu dispoziţiile art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arătat în continuare:
Prin art. 24 alin. (3) C. proc. pen. se stabileşte că partea responsabilă civilmente „este persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului".
Oportunitatea atragerii în procesul penal, ca subiect pasiv al acţiunii civile, a persoanei responsabile civilmente este justificată din necesitatea de a proteja persoana care a suferit un prejudiciu (victima infracţiunii) împotriva insolvabilităţii autorului prejudiciului.
Astfel, partea responsabilă civilmente poate să răspundă pentru inculpat când acesta este insolvabil, ca în situaţia inculpatului minor, ori poate să răspundă alături de inculpat, cum este cazul comitentului, un asemenea mod de reglementare fiind şi în interesul unei mai bune administrări a justiţiei, deoarece, în acest fel întreaga activitate juridică se desfăşoară o singură dată, conducând la opozabilitatea actelor de procedură efectuate faţă de toate persoanele chemate să suporte consecinţele civile ale aceleiaşi infracţiuni.
Răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşi este o răspundere indirectă, expres prevăzută de art. 1000 alin. (3) C. civ.
Condiţiile de drept comun prevăzute de art. 998-999 C. civ. necesare pentru angajarea răspunderii comitentului sun; prejudiciul, fapta ilicită a prepusului şi raportul de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită a prepusului şi culpa prepusului.
Raportul de prepuşenie presupune acordul de voinţă expres sau tacit între comitent şi prepus, îndeplinirea unor funcţii sau activităţi de către prepus, în contul comitentului precum şi acceptarea de către prepus a poziţiei sale de subordonare faţă de comitent, căruia îi recunoaşte autoritatea.
Totodată, raportul de prepuşenie presupune un raport de subordonare, care poate deriva şi dintr-un contract de muncă, dar şi dintr-un contract de prestări servicii şi în mod excepţional din contracte civile, mandat închiriere, arendă antrepriză, cu condiţia ca mandatarul arendaşul locatarul, antreprenorul să renunţe la independenţa pe care le-o conferă contractul civil şi să accepte subordonarea totală a activităţii sale faţă de mandatar, proprietar, client. De asemenea, pentru ca răspunderea comitentului să fie angajată trebuie ca raportul de prepuşenie să existe la momentul săvârşirii faptei ilicite.
Raportând cauzei aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut o greşit aplicare a legii civile în sensul greşitei stabiliri a răspunderii civile delictuală, vizând pe SC E. SRL, întrucât materialul probator administrat nu a dovedit că respectiva societate ar fi avut ca angajaţi pe inculpaţii L.A. şi G.A.M., între aceştia neexistând un raport juridic de prepuşenie.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză rezultă că activitatea infracţională a inculpatului L.A., în calitate de administrator al SC P. SA, a constat în aceea că, în perioada anilor 2008 - 2010, acesta, împreună cu inculpaţii A.E., G.A.M., C.M. şi P.O. au constitui un grup infracţional nestructurat, în scopul săvârşirii unor infracţiuni grave de evaziune fiscală. De asemenea, inculpatul a omis evidenţierea în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate (nefacturarea cantităţilor de beton, ş.a.), evidenţierea în actele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni faptice reale (plăţi către SC A. SRL), a alterat, respectiv distrus acte contabile sau memorii (situaţii virtuale) ale mijloacelor de stocarea a datelor (distrugerea bonurilor de transport, registre şi situaţii din memoriile calculatoarelor);
Acelaşi inculpat a efectuat activităţi miniere fără licenţă, respectiv acelea de a exploata balast de pe suprafeţele de teren achiziţionate de la SC E. SRL, pentru care SC P. SA nu deţinea licenţe de exploatare.
Cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de inculpata G.A.M., care îndeplinea funcţia de director economic în cadrul SC P. SA, din actele dosarului se reţine că în perioada anilor 2008 - 2010, aceasta, împreună cu inculpaţii L.A., A.E., C.M. şi P.O. au constituit un grup infracţional nestructurat, în scopul săvârşirii unor infracţiuni grave de evaziune fiscală.
Aceeaşi inculpată a omis evidenţierea în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate (nefacturarea cantităţilor de beton, ş.a.), precum şi evidenţierea în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni faptice reale (plăţi către SC A. SRL), a alterat respectiv a distrus acte contabile sau memorii (situaţii virtuale) ale mijloacelor de stocarea a datelor (distrugerea bonurilor de transport, registre şi situaţii din memoriile calculatoarelor). De asemenea, a efectuat activităţi miniere fără licenţă, respectiv acelea de a exploata balast de pe suprafeţele de teren achiziţionate de la SC E. SRL. pentru care SC P. SA nu deţinea licenţe de exploatare.
Cum inculpaţii L.A. şi G.A.M. nu au acţionat în calitatea de prepuşi ai SC E. SRL la momentul săvârşirii faptelor ilicite, în cauză nu poate fi atrasă răspunderea civilă a acestei societăţi, în calitate de comitent, nefiiind îndeplinite condiţiile prevăzute de nr. 1000 alin. (3) C. civ.
Faţă de aceste considerente, se Înalta Curte constată că recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC E. SRL împotriva sentinţei penale nr. 148 din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, este fondat şi în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. acesta va fi admis.
Se va casa in parte sentinţa recurată şi rejudecând, se va înlătură obligarea părţii responsabile civilmente SC E. SRL in solidar cu inculpaţii L.A., G.A.M. şi SC P. SA la plata sumei de 92.062 lei reprezentând redevenţe miniere şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs vor rămân in sarcina acestuia.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi L.A., A.E., C.M.E., P.O.I., B.D. şi G.A.M., în sumă de câte 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC E. SRL împotriva sentinţei penale nr. 148 din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Casează in parte sentinţa recurată şi,rejudecând, înlătură obligarea părţii responsabile civilmente SC E. SRL in solidar cu inculpaţii L.A., G.A.M. şi SC P. SA la plata sumei de 92.062 lei reprezentând redevenţe miniere şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs rămân in sarcina acestuia.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi L.A., A.E., C.M.E., P.O.I., B.D. şi G.A.M., în sumă de cate 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată. în şedinţă publică, azi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1814/2012. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 1975/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
