ICCJ. Decizia nr. 1975/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990), infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1975/2012

Dosar nr. 952/64/2010

Şedinţa publică din 8 iunie 2012

Asupra cauzei penale de faţă;

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, din data de 22 noiembrie 2010, înregistrat pe rolul instanţei de fond sub nr. 952/64/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen., evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 (două infracţiuni), şi folosirea bunurilor sau creditului societăţii în interes personal prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În esenţă în actul de sesizare, s-au reţinut următoarele:

Inculpatul B.C. este asociat unic al SC B.P. SRL, societate care are ca obiect de activitate tăierea şi rindeluirea lemnului, administratorul acestei societăţi fiind numita C.D., soţia inculpatului. Inculpatul este acţionar majoritar al SC I.U. SA, deţinând o participaţie de 78% din capitalul social, această din urmă societate având ca obiect de activitate lucrări de instalaţie şi construcţii.

Prin Sentinţa civilă nr. 82 din 9 februarie 2004, Tribunalul Braşov a dispus declanşarea procedurii reglementată de Legea nr. 64/1995, împotriva debitoarei SC I.U. SA, ca urmare a cererilor formulate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi B.P. SA. La data de 21 septembrie 2005, cu adresa înregistrată la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov sub nr. 3312, SC I.U. SA a depus un plan de reorganizare, prin care propunea ca fabrica de confecţii şi alte anexe care au funcţionat iniţial ca locuinţe să fie readuse la destinaţia iniţială prin realizarea a 80 de garsoniere, 11 apartamente şi un spaţiu comercial, în urma vânzării acestor locuinţe, SC I.U. SA urma să obţină un venit de 45.255.000.000 ROL, în condiţiile în care totalul debitelor erau de 22.603.513.362 ROL.

Prin Încheierea din 12 decembrie 2005 s-a dispus confirmarea planului de reorganizare al acestei societăţi. Prin Încheierea 3595 din 9 mai 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de strămutare formulată de creditoarea SC B.P. SA, cauza fiind strămutată la Tribunalul Cluj, care prin Sentinţa comercială nr. 863/2008 a admis cererea de trecere în faliment a debitoarei SC I.U. SA, s-a dispus numirea în calitate de lichidator judiciar provizoriu H&B I. SRL şi dizolvarea SC I.U. SA şi ridicarea dreptului de administrare al acesteia. În planul de reorganizare propus iniţial de SC I.U. SA, se propunea plata de către viitorii cumpărători a unui avans de 25% din preţul locuinţelor, iar restul de 75% din preţ să fie utilizat pentru îndestularea creditorilor. În aceste circumstanţe, la data de 23 iunie 2005 între SC I.U. SA şi Cabinetul de Avocat B.C. a fost perfectat un contract de asistenţă juridică, în baza căruia în perioada 2005 - 2008, inculpatul a încasat în baza unor antecontracte de vânzare suma de 7.533.665 RON pentru care a emis chitanţe ce aparţineau carnetului cabinetului de avocatură, fără a emite facturi corespunzătoare şi a înregistra aceste sume în contabilitatea SC I.U. SA.

La data de 3 septembrie 2007 între Cabinetul Individual de avocat B.C., reprezentat de învinuit şi SC B.P. SRL Braşov, reprezentată de numita C.D. (în fapt soţia învinuitului), a fost perfectat contractul de asistenţă juridică cu nr. 6, având ca obiect următoarele:

Clientul SC B.P. SA - împuterniceşte Cabinet Avocat B.C. să încheie orice act juridic de administrare sau conservare a patrimoniului clientului necesar în vederea realizării activităţii de dezvoltator imobiliar. În acest sens va putea semna şi angaja societatea clientă în lucrări de construcţii locuinţe civile, va încheia contracte cu proiectanţii, arhitecţii, inginerii, antreprenorii, furnizorii de materiale şi executanţii de lucrări şi va face plata către aceştia. De asemenea, va putea încheia, în numele clientului, promisiuni de vânzare-cumpărare a viitoarelor locuinţe ce vor rezulta în urma construirii imobilelor de mai sus, va încasa avansul de preţ al acestor locuinţe în vederea finalizării lucrărilor de construcţie, dispunând de aceste fonduri fiduciare. Prin fonduri fiduciare se înţelege orice sumă primită de către cabinet de avocat, cu titlu de avans sau preţ final pentru locuinţele construite. Aceste sume vor alimenta contul clientului din care se vor face plăţi către furnizori şi clienţii acestuia.

În perioada septembrie 2007 - martie 2009 SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat în calitate de promitentă - vânzătoare a încheiat un număr de 31 de antecontracte de vânzare-cumpărare cu diverse persoane fizice, în calitate de promitenţi cumpărători, în valoare totală de 1.230.570 euro şi a încasat în total cu titlu de contravaloare avans suma de 1.630.527 RON (echivalentul sumei de 442.580 euro), după cum urmează:

1. La data de 8 septembrie 2007 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de Cabinet Avocat B.C. şi partea vătămată I.C. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 30.000 euro, iar prin chitanţa nr. 158 din aceeaşi dată s-a achitat către învinuit suma de 89.600 RON (echivalent 28.000 euro), reprezentând contravaloare preţ parţial pentru garsoniera din Braşov, str. B.

2. La data de 22 septembrie 2007 între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi părţile vătămate G.V. şi G.A. s-a perfectat un antecontract de vânzare-cumpărare în valoare de 32.000 euro, iar prin chitanţa nr. 166 din aceeaşi dată s-a achitat către învinuit suma de 57.600 RON (echivalent 16.000 euro), reprezentând contravaloare preţ parţial pentru garsoniera nr. 3 din Braşov, str. B.

3. La data de 12 octombrie 2007 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată D.G. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 35.000 euro, iar prin chitanţa nr. 178 din aceeaşi dată s-a achitat către învinuit suma de 57.000 RON (echivalent 10.000 euro), reprezentând contravaloare preţ parţial pentru garsoniera nr. 12 din bl. 1, str. B. Braşov.

4. La data de 17 octombrie 2007 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi părţile vătămate S.E.C. şi S.I. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 35.000 euro, iar prin chitanţele nr. 180 şi 319 din aceeaşi dată s-a achitat către învinuit suma de 40.000 RON (echivalent 12.000 euro), reprezentând contravaloare preţ parţial pentru garsoniera nr. 11 din bl. 1, str. B. Braşov.

5. La data de 24 octombrie 2007 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată N.S. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 35.000 euro, iar prin chitanţa nr. 309 din aceeaşi dată s-a achitat către învinuit suma de 61.075 RON (echivalent 17.500 euro), reprezentând contravaloare preţ parţial pentru garsoniera nr. 2 din bl. 1, str. B. Braşov.

6. La data de 8 noiembrie 2007 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată P.M.C. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 25.000 euro, iar prin chitanţa nr. 06478828/02 din data de 27 martie 2006 s-a achitat către învinuit suma de 38.500 RON (echivalent 11.000 euro), reprezentând contravaloare avans garsonieră.

7. La data de 9 noiembrie 2007 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată V.A. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 31.500 euro, iar la aceeaşi dată s-a achitat către învinuit (prin virament bancar în contul Cabinet Avocat B.C.) suma de 102.297 RON (echivalent 30.000 euro), reprezentând contravaloare antecontract de vânzare-cumpărare.

8. La data de 12 februarie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată M.M. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 65.000 euro, iar prin chitanţele nr. 336 din 12 februarie 2008 şi 341/15 martie 2008 s-a achitat către învinuit suma de 61.200 RON (echivalent 17.000 euro), reprezentând preţ parţial pentru garsonierele nr. 18 şi 19 din bl. 1, str. B. Braşov.

9. La data de 28 martie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată B.A. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 35.000 euro, iar prin chitanţele nr. 346 din 28 martie 2008, 154 din 12 septembrie 2008 şi 268 din 23 iunie 2009 s-a achitat către învinuit suma totală de 42.600 RON (echivalent 11.330 euro), reprezentând contravaloare avans garsonieră din bl. 1, str. B. Braşov.

10. La data de 31 martie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată G.L. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 31.500 euro, iar prin chitanţele cu nr. 201 din 31 martie 2008 şi 204 din 7 aprilie 2008 s-a achitat către învinuit suma totală de 90.650 RON (echivalent 24.500 euro), reprezentând contravaloare garsoniera 26 din bl. 1, str. B. Braşov.

11. La data de 2 aprilie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi părţile vătămate G.D. şi G.A. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 38.000 euro, iar prin chitanţele cu nr. 202 din 2 aprilie 2008, 222 din 20 iunie 2008, 235 din 15 iulie 2008, 155 din 12 septembrie 2008, 254 din 19 septembrie 2008, 269 din 23 ianuarie 2009 şi 168 din 10 august 2009 s-a achitat către învinuit suma totală de 63.555 RON (echivalent 17.450 euro), reprezentând contravaloare avans garsoniera din bl. 2, str. B. Braşov.

12. La data de 12 aprilie 2008 s-a perfectat-între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată M.V. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 35.000 euro, iar prin chitanţa nr. 203 din aceeaşi dată s-a achitat către învinuit suma totală de 25.900 RON (echivalent 7.000 euro), reprezentând contravaloare garsoniera din bl. 1, str. B. Braşov.

13. La data de 4 aprilie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată B.L.P. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 38.000 euro, iar prin chitanţele cu nr. 204 din 4 aprilie 2008 şi 215 din 26 mai 2008 s-a achitat către învinuit suma totală de 54.050 RON (echivalent 14.800 euro), reprezentând contravaloare garsoniera din bl. 1, str. B. Braşov.

14. La data de 10 aprilie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi părţile vătămate C.M. şi S.V.G. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 35.000 euro, iar prin chitanţa cu nr. 207 din aceeaşi dată s-a achitat către învinuit suma totală de 25.690 RON (echivalent 7.000 euro), reprezentând contravaloare avans garsoniera din bl. 2, str. B. Braşov.

15. La data de 11 aprilie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată C.D. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 42.000 euro, iar prin chitanţele cu nr. 208 din 11 aprilie 2008 şi 243 din 14 august 2008 s-a achitat către învinuit suma totală de 35.600 RON (echivalent 10.000 euro), reprezentând contravaloare garsoniera din bl. 2, str. B. Braşov.

16. La data de 14 aprilie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată A.C.I. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 42.000 euro, iar prin chitanţele cu nr. 209 din aceeaşi dată şi 204 din 7 aprilie 2008 s-a achitat către învinuit suma de 36.900 RON (echivalent 10.000 euro), reprezentând contravaloare garsoniera din bl. 2, str. B. Braşov.

17. La data de 7 martie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată D.M. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 38.000 euro, iar prin chitanţa cu nr. 211 din aceeaşi dată s-a achitat către învinuit suma totală de 36.000 RON (echivalent 10.000 euro), reprezentând contravaloare avans garsoniera din bl. 1, str. B. Braşov.

19. La data de 9 mai 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată D.A.I. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 42.000 euro, iar prin chitanţele cu nr. 213 din 9 mai 2008 şi 206 din 10 mai 2008 s-a achitat către învinuit suma totală de 8.000 euro (echivalent 29.370 euro), reprezentând contravaloare avans garsoniera din bl. 2, str. B. Braşov.

20. La data de 9 iunie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi părţile vătămate C.C.A. şi C.T.M. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 105.000 euro, iar prin chitanţele cu nr. 219 din 9 iunie 2008, 220 din 9 iunie 2008 şi 218 din 9 iunie 2008 s-a achitat către învinuit suma totală de 30.000 euro (echivalent 108.000 RON), reprezentând contravaloare avans garsonierele din bl. 1 şi 2, str. B. Braşov.

21. La data de 5 iulie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată B.B.A. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 36.000 euro, iar prin chitanţele cu nr. 229 din 5 iulie 2008 şi 156 din 13 septembrie 2008 s-a achitat către învinuit suma totală de 10.000 euro (echivalent 36.000 RON), reprezentând contravaloare avans garsoniera din bl. 1, str. B. Braşov.

22. La data de 10 iulie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată, de inculpat şi părţile vătămate P.M.F. şi P.I.A. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 45.220 euro, iar prin chitanţa cu nr. 232 din 10 iulie 2008 s-a achitat către învinuit suma totală de 9.000 euro (echivalent 31.500 RON), reprezentând contravaloare avans garsoniera din bl. 2, str. B. Braşov.

23. La data de 12 iulie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată S.N. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 77.350 euro, iar prin chitanţele cu nr. 233 din 12 iulie 2008 şi 236 din 18 iulie 2008 s-a achitat către învinuit suma totală de 10.000 euro (echivalent 35.500 RON), reprezentând contravaloare avans garsoniera din bl. 2, str. B. Braşov.

24. La data de 8 august 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată V.A. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 35.000 euro, iar prin chitanţa cu nr. 248 din aceeaşi dată s-a achitat către învinuit suma totală de 10.000 euro (echivalent 35.000 RON), reprezentând contravaloare avans garsoniera din bl. 3, str. B. Braşov.

25. La data de 18 august 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată C.C. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 45.000 euro, iar prin chitanţa cu nr. 152 din 18 august 2008 s-a achitat către învinuit suma totală de 12.000 euro (echivalent 42.600 RON), reprezentând contravaloare avans garsoniera din bl. 3, str. B. Braşov.

26. La data de 18 septembrie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată C.V. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 42.000 euro, iar prin chitanţele cu nr. 252 din 18 septembrie 2008 şi 253 din 23 septembrie 2008 s-a achitat către învinuit suma totală de 20.000 euro (echivalent 72.540 RON), reprezentând contravaloare avans garsoniera din bl. 2, str. B. Braşov.

27. La data de 1 octombrie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi părţile vătămate G.A.M. şi L.C. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 37.000 euro, iar prin chitanţa cu nr. 255 din 1 octombrie 2008 s-a achitat către învinuit suma totală de 10.000 euro (echivalent 37.000 RON), reprezentând contravaloare avans garsoniera din bl. 3, str. B. Braşov.

28. La data de 14 octombrie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată F.C. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 32.000 euro, iar prin chitanţa cu nr. 159 din aceeaşi dată s-a achitat către învinuit suma totală de 10.000 euro (echivalent 36.800 RON), reprezentând contravaloare avans garsoniera din bl. 2, str. B. Braşov.

Ulterior, întrucât învinuitul B.C. nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractele de vânzare-cumpărare, în urma discuţiilor purtate cu partea vătămată, în cursul lunii martie 2009 (5 martie 2009), s-a perfectat un antecontract de vânzare-cumpărare între SC B.P. SRL, prin învinuit şi partea vătămată B.M. având ca obiect vânzarea cumpărarea a patru garsoniere şi un apartament în Braşov, str. B., fn., ce urmau să fie edificate de SC B.P. SRL, la preţul total de 70.000 euro. Conform antecontractului, s-a făcut menţiunea achitării cu titlu de avans a sumei de 212.500 RON reprezentând echivalentul sumei de 50.000 euro, urmând ca diferenţa de 20.000 euro să fie achitată la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare în formă autentică. Pentru această sumă SC B.P. SRL, prin învinuit, a emis chitanţele fiscale cu nr. 61, 63, 62, 65 şi 66 din 5 martie 2009 în valoare totală de 50.000 euro, sumă care fusese încasată de învinuit în cursul anului 2006 pentru SC I.U. SA

Pentru a derula proiectul imobiliar de la Stupini, inculpatul în baza contractului nr. 6 amintit anterior, a cumpărat de la vânzătorii N.N. şi N.E. o suprafaţă de 5.000 mp la preţul de 150.000 euro. Pentru realizarea acestui proiect imobiliar, inculpatul a realizat următoarele demersuri: a obţinut certificat de urbanism, a cordul Agenţiei pentru Protecţia Mediului, aviz de amplasament din partea E. SA, aviz din partea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, aviz favorabil din partea Distrigaz, de la Administraţia Naţională Apele Române, de la Romtelecom. Inculpatul a solicitat şi s-a întocmit şi un memoriu tehnic la data de 5 martie 2008 de către arhitectul C.D.

în actul de sesizare al instanţei, procurorul a arătat că, potrivit dispoziţiilor legale în materie şi a concluziilor expertizei financiar contabile, activitatea de dezvoltator imobiliar desfăşurată de SC B.P. SRL nu intră sub incidenţa operaţiunilor scutite de TVA, aşa cum s-a apărat inculpatul în faza de urmărire penală, arătând următoarele motive: SC B.P. SRL a achiziţionat terenul de 5.000 mp din localitatea Stupini, în vederea construirii unor locuinţe noi, a încheiat un contract de asistenţă juridică nr. 6/2007 în vederea realizării activităţii de dezvoltator imobiliar şi a încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare cu diverse persoane fizice primind sume de bani cu titlu de avans construcţie - locuinţe. S-a mai arătat faptul că, în cazul construirii de bunuri imobile în vederea vânzării, livrarea acestor bunuri reprezintă o activitate impozabilă încă din momentul intenţiei de a realiza o astfel de activitate.

În actul de sesizare s-a mai reţinut că în perioada septembrie 2007 - martie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de asociat unic şi administrator la SC B.P. SRL, inculpatul a dispus utilizarea sumelor încasate de la părţile vătămate, cu titlu de avansuri locuinţe, într-un alt scop decât cel pentru care au fost încasate, respectiv a dispus orientarea acestora către SC I.U. SA, o altă societate care deţinea pachetul majoritar de acţiuni, în scopul finalizării unui alt proiect imobiliar în care era implicată această societate în cadrul unui plan de reorganizare. S-a susţinut că, SC B.P. SRL a facturat lucrări şi materiale de construcţii către SC I.U. SA, în valoare totală de 1.764.166 RON.

În faza de urmărire penală s-au administrat în condiţii legale următoarele mijloace de probă: declaraţiile părţilor vătămate, declaraţia martorei C.D., s-au depus antecontractele de vânzare-cumpărare şi chitanţele de plată a avansului locuinţelor ce urmau să se construiască la Stupini, pentru fiecare antecontract în parte, raportul de expertiză financiar contabilă, raportul de inspecţie fiscală din data de 23 octombrie 2009 înregistrat la Ministerul Finanţelor Publice - DGFP Braşov potrivit căruia societatea B.P. al cărui asociat unic este inculpatul s-a sustras de la plata către bugetul de stat de TVA ca urmare a încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare mai sus arătate, raportul de inspecţie fiscală din data de 25 septembrie 2009 înregistrat la DGFP Braşov sub nr. 6606 (volum 4 dosar urmărire penală), raport în care s-au făcut verificări şi constatări legate de neplata de către SC B.P. SRL a TVA datorat bugetului de stat. în această fază a procesului penal s-au mai administrat următoarele înscrisuri: contestaţia adresată de către SC B.P. SRL adresată către DGFP Braşov şi care a fost soluţionată prin Decizia nr. 645 din data de 28 decembrie 2009 prin care s-a suspendat soluţionarea contestaţiei până la soluţionarea unei soluţii definitive pe latură penală, adrese din partea DGFP în care sunt motivate despăgubirile civile solicitate.

În faţa instanţei, s-au administrat următoarele mijloace de probă: - declaraţiile următoarelor părţi vătămate: P.M.F., P.I.A., G.L.P., V.A., G.L., C.M.,N.S., A.C.I., D.G., B.M., C.V., S.V., F.C.C.T.M., G.D., B.A.,D.M., - declaraţia martorei C.D.

- s-au depus de către părţile civile înscrisuri în dovedirea pretenţiilor civile solicitate.

Inculpatul a solicitat în faţa instanţei de judecată efectuarea unei noi expertize contabile, însă, obiectivele propuse de către acesta ţin de interpretarea unor dispoziţii legale şi de aprecierea materialului probator, deja existent la dosarul cauzei pe care instanţa le-a apreciat că le poate realiza, fără o astfel de expertiză.

Analizând coroborat toate mijloacele de probă administrate în mod legal pe parcursul procesului penal, Curtea de Apel a reţinut următoarea stare de fapt:

Inculpatul B.C. este asociat unic al SC B.P. SRL şi acţionar majoritar al SC I.U. SA

La data de 3 septembrie 2007, între cabinetul individual de avocat al inculpatului reprezentat de inculpat şi SC B.P. SRL Braşov (al cărui asociat unic este tot inculpatul B.C.) s-a încheiat un contract de asistenţă juridică nr. 6 ce avea ca obiect următoarele: Clientul SC B.P. SRL împuterniceşte Cabinet Avocat B.C. să încheie orice act juridic de administrare sau conservare a patrimoniului clientului, necesar în vederea realizării activităţii de dezvoltator imobiliar. În acest sens, va putea semna şi angaja societatea clientă în lucrări de construcţii, locuinţe civile, va încheia contracte cu proiectanţii, arhitecţii, inginerii, antreprenorii, furnizorii de materiale şi executanţii de lucrări şi va face plata către aceştia. De asemenea, va putea încheia, în numele clientului, promisiuni de vânzare - cumpărare a viitoarelor locuinţe ce vor rezulta în urma construirii imobilelor de mai sus, va încasa avansul de preţ al acestor locuinţe în vederea finalizării lucrărilor de construcţie, dispunând de aceste fonduri fiduciare. Prin fonduri fiduciare, se înţelege orice sumă primită de către Cabinet de avocat, cu titlu de avans sau preţ final pentru locuinţele construite. Aceste sume vor alimenta contul clientului din care se vor face plăţi către furnizori şi clienţii acestuia, acest contract aflându-se la dosar de urmărire penală.

Instanţa constată că atât societatea comercială, cât şi cabinetul de avocat al inculpatului aveau ca unic asociat, respectiv reprezentant pe inculpatul B.C.

Pornind de la acest contract, inculpatul B.C. personal, a încheiat cele 31 de antecontracte de vânzare-cumpărare, cu precizarea că sunt unele părţi vătămate cu care a încheiat mai multe antecontracte. Aceste contracte sunt următoarele:

8. La data de 12 februarie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată M.M. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 65.000 euro, iar prin chitanţele nr. 336 din 12 februarie 2008 şi 341 din 15 martie 2008 s-a achitat către învinuit suma de 61.200 RON (echivalent 17.000 euro), reprezentând preţ parţial pentru garsonierele nr. 18 şi 19 din bl. 1, str. B. Braşov.

12. La data de 12 aprilie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată M.V. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 35.000 euro, iar prin chitanţa nr. 203 din aceeaşi dată s-a achitat către învinuit suma totală de 25.900 RON (echivalent 7.000 euro), reprezentând contravaloare garsoniera din bl. 1, str. B. Braşov.

16. La data de 14 aprilie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată A.C.I. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 42.000 euro, iar prin chitanţele cu nr. 209 din aceeaşi dată şi 204/07 aprilie 2008 s-a achitat către învinuit suma de 36.900 RON (echivalent 10.000 euro), reprezentând contravaloare garsoniera din bl. 2, str. B. Braşov.

18. La data de 7 mai 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată D.M. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 41.000 euro, iar prin chitanţa cu nr. 212 din aceeaşi dată s-a achitat către învinuit suma totală de 36.000 RON (echivalent 10.000 euro), reprezentând contravaloare avans garsoniera din bl. 1, str. B. Braşov. La aceeaşi dată între aceleaşi părţi s-a încheiat un al doilea antecontract de vânzare-cumpărare pentru o locuinţă în acelaşi imobil, achitând şi pentru această locuinţă un avans de 10.000 euro. În cuprinsul acestui contract se menţionează faptul că preţul plătit de către partea vătămată cuprinde şi TVA.

20. La data de 9 iunie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi părţile vătămate C.C.A. şi C.T.M. trei antecontracte de vânzare-cumpărare în valoare de 105.000 euro, iar prin chitanţele cu nr. 219 din 9 iunie 2008, 220 din 9 iunie 2008 şi 218 din 9 iunie 2008 s-a achitat către învinuit suma totală de 30.000 euro (echivalent 108.000 RON), reprezentând contravaloare avans garsonierele din bl. 1 şi 2, str. B. Braşov.

22. La data de 10 iulie 2008 s-a perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi părţile vătămate P.M.F. şi P.I.A. antecontractul de vânzare-cumpărare în valoare de 45.220 euro, iar prin chitanţa cu nr. 232 din 10 iulie 2008 s-a achitat către învinuit suma totală de 9.000 euro (echivalent 31.500 RON), reprezentând contravaloare avans garsoniera din bl. 2, str. B. Braşov.

29. La data de 9 mai 2008 s-au perfectat între SC B.P. SRL, reprezentată de inculpat şi partea vătămată B.M. cinci antecontracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect cinci garsoniere situate în Braşov, str. L. la preţul de 14.000 euro/fiecare. Prin chitanţele fiscale cu nr. 06478810 -06478814 din 2 februarie 2006 emise de Cabinet Avocat B.C., partea vătămată B.M. a achitat către învinuit suma totală de 144.550 RON echivalentul a 40.000 euro, urmând ca diferenţa de 30.000 euro să fie achitată la momentul predării garsonierelor, dar nu mai târziu de 30 iunie 2008. Ulterior, întrucât învinuitul B.C. nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractele de vânzare-cumpărare, în urma discuţiilor purtate cu partea vătămată, în cursul lunii martie 2009 (5 martie 2009), s-a perfectat un antecontract de vânzare-cumpărare între SC B.P. SRL, prin învinuit şi partea vătămată B.M. având ca obiect vânzarea-cumpărarea a patru garsoniere şi un apartament în Braşov, str. B., fn., ce urmau să fie edificate de SC B.P. SRL, la preţul total de 70.000 euro. Conform antecontractului, s-a făcut menţiunea achitării cu titlu de avans a sumei de 212.500 RON reprezentând echivalentul sumei de 50.000 euro, urmând ca diferenţa de 20.000 euro să fie achitată la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare în formă autentică. Pentru această sumă SC B.P. SRL, prin învinuit, a emis chitanţele fiscale cu nr. 61, 63, 62, 65 şi 66 din 5 martie 2009 în valoare totală de 50.000 euro, sumă care fusese încasată de învinuit în cursul anului 2006 pentru SC I.U. SA.

Instanţa constată că din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că până la data soluţionării cauzei, în locaţia de la Stupini unde ar fi trebuit să se ridice imobilele contractate de către părţile vătămate arătate mai sus nu s-au săpat decât două gropi, au fost aduse barăci pentru muncitori şi fier beton.

Inculpatul a achiziţionat materiale de construcţii pe care le-a depozitat în localitatea Râşnov, în depozite ale firmelor sale, în scopul începerii lucrărilor de construcţii în locaţia de la Stupini.

De asemenea, se constată că potrivit materialului probator administrat în cauză, respectiv, declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu cele ale inculpatului, rezultă faptul că efectuarea săpăturilor în locaţia de la Stupini în vederea construirii imobilelor contractate, au fost întrerupte şi de faptul că s-a descoperit că pânza freatică este mult mai sus decât fuseseră făcute studiile de specialitate.

Instanţa de fond reţine că, din analiza materialului probator rezultă faptul că inculpatul nu a intenţionat să prejudicieze părţile vătămate din această cauză, urmărind la momentul încheierii respectivelor antecontracte de vânzare-cumpărare să finalizeze locuinţele din cadrul proiectului imobiliar de la Stupini.

În acest sens, instanţa are în vedere că pentru derularea şi finalizarea proiectului imobiliar de la Stupini, inculpatul B.C. a efectuat următoarele demersuri: a cumpărat de la vânzătorii N.N. şi N.E. o suprafaţă de 5.000 mp la preţul de 150.000 euro în localitatea Stupini, a obţinut certificat de urbanism nr. 213 din 21 ianuarie 2008, acordul Agenţiei pentru Protecţia Mediului, aviz de amplasament din partea E. SA, aviz din partea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, aviz favorabil din partea Distrigaz, de la Administraţia Naţională Apele Române, de la Romtelecom. Inculpatul a solicitat şi s-a întocmit şi un memoriu tehnic la data de 5 martie 2008 de către arhitectul C.D.

În locaţia desemnată pentru acest proiect imobiliar, aşa cum rezultă din declaraţiile părţilor vătămate - G.D. şi B.A., inculpatul a adus nişte căsuţe (barăci) pentru muncitori şi a început efectuarea de săpături pentru începerea construcţiilor. Continuarea lucrărilor în Stupini a fost întreruptă printre altele şi de faptul că în momentul efectuării săpăturilor s-a descoperit faptul că pânza freatică este mai sus decât s-a anticipat, motiv pentru care trebuie să fie aduse îmbunătăţiri proiectului, tehnic al respectivelor imobile de la Stupini.

În actul de sesizare al instanţei, s-a reţinut în sarcina inculpatului faptul că ar fi indus în eroare părţile vătămate cu prilejul perfectării antecontractelor de vânzare-cumpărare, inducerea în eroare a părţilor vătămate constând în faptul că nu le-a adus la cunoştinţă părţilor vătămate aspectele esenţiale pentru perfectarea şi derularea raporturilor contractuale (modalitatea de utilizare a sumelor şi cea de realizare a investiţiei).

La momentul încheierii antecontractelor inculpatul nu a comunicat părţilor vătămate faptul că va folosi o parte din bani pentru activitatea societăţii I.U. SA, însă neaducerea la cunoştinţă a acestor aspecte nu a fost făcută de către inculpat în scopul de a păgubi părţile vătămate, ci în scopul de a finaliza locuinţele din cartierul Noua, iar cu sumele de bani obţinute din vânzarea acestor locuinţe să poată demara lucrările în locaţia de la Stupini.

În privinţa modului de derulare a investiţiei imobiliare de la Stupini, Curtea constată că părţile vătămate, aşa cum rezultă chiar din declaraţiile acestora, au avut posibilitatea de a lua la cunoştinţă despre documentaţia acestui proiect imobiliar, au cunoscut faptul că inculpatul nu deţine toate avizele necesare. Mai mult, din declaraţiile părţilor vătămate rezultă faptul că au fost conştiente de faptul că termenul trecut în contract de finalizare şi predare a locuinţelor nu este unul realist şi că locuinţele nu vor fi predate la acele date.

De asemenea, potrivit declaraţiilor inculpatului date în faza de urmărire penală ce se coroborează cu cele ale părţilor vătămate, inculpatul a achiziţionat cu o parte din bani primiţi cu titlul de avans materiale de construcţii pe care le-a amplasat în depozitele firmelor sale din localitatea Râşnov.

Faptul că inculpatul nu a urmărit păgubirea părţilor vătămate din această cauză, ci a dorit finalizarea respectivului proiect imobiliar de la Stupini, rezultă din atitudinea pe care a avut-o faţă de unele părţi vătămate, în sensul că, fie le-a asigurat o locuinţă (declaraţia părţii vătămate V.A.) după expirarea termenului fixat în contract de predare a locuinţei, fie le-a plătit chiria pe o anumită perioadă de timp (declaraţia părţii vătămate A.C.I.), fie le-a dat bunuri în schimbul chiriei promise (partea vătămată V.A.).

Un alt argument care dovedeşte faptul că inculpatul nu a intenţionat să inducă în eroare părţile vătămate şi să le prejudicieze, este şi faptul că acesta a folosit o parte din sumele de bani obţinute cu titlul de avans locuinţe în cartierul Stupini, pentru a finaliza proiectul imobiliar din cartierul Noua (proiect care s-a şi finalizat), urmând a vinde astfel, locuinţele din Noua şi a continua proiectul imobiliar de la Stupini.

Mai mult, inculpatul nu a ascuns faptul că mai are autorizaţii de obţinut, aspect confirmat de către toate părţile vătămate şi a pus la dispoziţia părţilor dosarul cu toată documentaţia pentru acest proiect, însă părţile vătămate nu au manifestat şi depus suficiente diligente pentru a cunoaşte toate detaliile şi documentele acestui proiect. Astfel, şi părţile vătămate şi-au asumat riscul ce decurgea din inexistenţa avizelor, în acest sens trebuie amintit faptul că procesul de continuare a lucrărilor a fost stopat, printre altele, şi de faptul că s-a descoperit că pânza freatică este prea sus.

Din analiza tuturor declaraţiilor părţilor vătămate coroborate cu cea a inculpatului, nu rezultă faptul că inculpatul ar fi încercat să prejudicieze părţile vătămate şi că nu a intenţionat să ridice respectivele locuinţe.

În speţă, din mijloacele de probă administrate rezultă că suntem în prezenţa unei executări necorespunzătoare a unui contract, prin care s-au produs pagube părţilor civile dar care nu constituie infracţiunea de înşelăciune.

Prin urmare, declaraţiile părţilor vătămate, coroborate cu declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei au condus instanţa de judecată la concluzia că inculpatul nu a intenţionat să păgubească părţile vătămate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune deoarece prevederile art. 215 C. pen. prevăd sub aspectul laturii subiective un scop, şi anume obţinerea unui folos injust de către inculpat prin intermediul faptei sale.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpatul B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul condiţiilor laturii subiective.

Raportat la învinuirea de evaziune fiscală, inculpatul B.C., în calitate de acţionar unic şi administrator al SC B.P. SRL, prin modalitatea de încasare a avansurilor achitate de către părţile vătămate şi de înregistrare a acestora în evidenţele contabile ale SC B.P. SRL, s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă de 260.336 RON. În sarcina inculpatului s-au reţinut două infracţiuni de evaziune fiscală săvârşite în modalitatea arătată anterior, fiecare infracţiune corespunzătoare pentru un an fiscal la finele căruia inculpatul ar fi trebuit să plătească TVA-ul datorat bugetului de stat.

Aşa cum s-a arătat anterior, când s-au enumerat contractele încheiate de către inculpat cu părţile vătămate din această cauză, a rezultat faptul că, pentru fiecare antecontract de vânzare-cumpărare inculpatul a încasat de la părţile vătămate un avans pentru construcţia locuinţelor, pentru sumele achitate de către părţile vătămate inculpatul a eliberat chitanţe pe numele Cabinetului de Avocatură, aceste chitanţe aflându-se în dosarul de urmărire penală.

Inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea societăţii SC B.P. SRL sumele încasate cu titlul de avans locuinţe aşa cum ar fi fost legal, ci mai mult, aceste avansuri au fost introduse în SC B.P. SRL ca aport al asociatului (creditare firmă), fiind înregistrat în contul 455 - asociaţi conturi curente, creându-se astfel în mod artificial o datorie a societăţii către asociatul unic, inculpatul. În mod legal, aceste sume aparţineau societăţii B.P. deoarece inculpatul, prin cabinetul său de avocatură fusese împuternicit prin contractul nr. 6 aşa cum a fost descris anterior, să desfăşoare activităţi de dezvoltator imobiliar. Faţă de dispoziţiile - acestui din urmă contract, chitanţele ce au fost înmânate părţilor vătămate pentru avansurile plătite trebuiau să fie emise pe numele SC B.P. SRL şi înregistrate în contabilitatea acestei din urmă societăţi şi pe cale de consecinţă, inculpatului în calitate de administrator al societăţii B.P. îi revenea obligaţia de a calcula şi plăti TVA către bugetul de stat.

Potrivit expertizei contabile judiciare aflate în volumul III dosar urmărire penală, începând cu fila 36, raportat la valoarea sumei încasate în baza antecontractelor perfectate, cuantumul TVA ce trebuia virat de către inculpat către bugetul de stat este în cuantum de 260.336,24 RON. Inculpatul s-a apărat invocând faptul că pentru aceste sume primite cu titlu de avans construcţie locuinţe, el nu avea obligaţie de plată TVA, fiind scutit de plata acestei taxe, deoarece prin antecontractele de vânzare-cumpărare nu a avut loc un transfer de proprietate către părţile vătămate.

Pentru elucidarea problemelor legate de plata TVA-ului către bugetul de stat, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în materie, această expertiză fiind ataşată la dosarul cauzei în volumul III dosar de urmărire penală, începând cu fila 36. Aşa cum rezultă din partea expozitivă a expertizei, expertul a avut la îndemână toate actele puse la dispoziţie atât de către procuror, cât şi de către inculpat, acesta din urmă aducându-i la cunoştinţă expertului faptul că i s-a încuviinţat o cerere de participare la efectuarea expertizei. Expertul a constatat la fila 39 volumul III, faptul că expertul recomandat de inculpat nu a contactat expertul oficial pe perioada desfăşurării lucrărilor de expertiză în vederea participării la verificarea şi analiza documentelor.

Potrivit concluziilor expertizei contabile judiciare, aflate în volumul III dosar de urmărire penală începând cu fila 67, SC B.P. SRL, în calitate de promitentă vânzătoare a încheiat 31 de antecontracte cu părţile vătămate ce figurează în această cauză, persoanele vătămate achitând sume cu titlu de avans pentru spaţii cu destinaţie de locuinţă, pentru aceste sume inculpatul B.C. eliberând chitanţe pe cabinetul individual de avocat. în cuprinsul expertizei se arată că, inculpatul a încasat cu titlu de avans suma de 1.411.527 RON, care nu au fost evidenţiată în contabilitatea societăţii SC B.P. SRL, ci inculpatul a introdus cu titlu de aport aceste sume încasate de la părţile vătămate în contul 455 sub denumirea de asociaţi conturi curente. În concluziile expertizei contabile s-a mai arătat faptul că, în perioada septembrie 2007 - decembrie 2009, în evidenţele contabile ale SC B.P. SRL, au fost înregistrate în contul 455, sume depuse de asociatul unic B.C., cu titlu de creditare-societate în valoare totală, de 1.282.252,62 RON şi 32.589,71 euro, din care s-au efectuat plăţi în valoare de 1.317.298,59 RON şi 32.428,21 euro, în vederea achitării furnizorilor societăţii, drepturilor salariale ale angajaţilor, impozitelor şi contribuţiilor la bugetul de stat al asigurărilor sociale şi fonduri speciale rambursării creditelor angajate de societate.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului, în sensul că aceste operaţiuni au fost scutite de plata taxei TVA, instanţa constată că acestea sunt nefondate aducând în acest sens următoarele argumente:

- chiar în antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de către inculpat cu părţile vătămate din această cauză, se precizează faptul că preţul viitoarelor locuinţe se compunea dintr-o sumă de bani plus TVA. În antecontractele de vânzare-cumpărare nu s-a făcut nicio menţiune, în sensul că în cuprinsul sumei dată cu titlu de avans nu ar intra şi TVA-ul, aşa cum rezultă din antecontractul de la fila 18, volum I, dosar de urmărire penală. Un alt antecontract, în care se menţionează faptul că preţul locuinţelor ce urmau să fie livrate de către inculpat includea şi TVA este cel aflat la filele 171 - 173 dosar urmărire penală.

Potrivit prevederilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare, societatea B.P., reprezentată de către inculpat avea obligaţia să emită factură pentru fiecare beneficiar, pentru suma avansurilor încasate, reprezentând contravaloarea înscrisă în antecontractele de vânzare-cumpărare având ca obiect spaţii cu destinaţii de locuinţă.

Potrivit prevederilor art. 134² alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 „exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator" prin derogare de la prevederile alineatului 1 stabilindu-se că, exigibilitatea taxei intervine la data la care se încasează avansul pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Acest text de lege menţionează că, avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii bunurilor şi serviciilor efectuate înainte de data livrării sau prestării acestora.

Prin urmare, aceste texte de lege instituie în sarcina inculpatului obligaţia de plată a TVA ului către bugetul de stat încă de la momentul încasării sumelor de bani cu titlu de avans pentru viitoarele locuinţe şi nu de la momentul predării efective a acestor locuinţe, aşa cum încearcă să susţină inculpatul în apărarea sa.

Un alt text de lege care infirmă apărarea inculpatului, în sensul că nu ar fi fost plătitor de TVA, îl reprezintă art. 141 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, care prevăd că nu sunt scutite de taxă livrarea de construcţii noi, de părţi de construcţii noi sau de terenuri construibile, în cuprinsul aceluiaşi articol fiind definiţi termenii utilizaţi.

Faţă de aceste dispoziţii legale, s-a concluzionat de către expert că SC B.P. SRL avea obligaţia să emită factură pentru fiecare beneficiar, pentru avansurile încasate, să colecteze, să înregistreze şi să declare TVA aferentă acestor sume încasate. La fila 60 din volumul III din dosar de urmărire penală, expertul a arătat care este cuantumul TVA-ului, aferentă sumelor încasate de la persoanele fizice cu titlu de avans, prezentând în mod detaliat la filele 60 - 61, pentru fiecare chitanţă emisă de către inculpat şi cuantumul TVA-ului corespunzător.

Potrivit prevederilor art. 126 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, pentru a supune operaţiunile plăţii de TVA trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a. operaţiunile care în sensul art. 128 - 130 constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau prestare de servicii, în sfera taxei, efectuată cu plată

b. locul de livrare al bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerată a fi în România,

c. livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă, astfel cum este definită în prevederile art. 127 alin. (1), acţionând ca atare.

d. Livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezultă din una din activităţile economice prevăzute de art. 127 alin. (2).

Potrivit condiţiilor enumerate în acest text de lege, respectiv de la lit. a) şi b), rezultă că operaţiunea trebuie să fie asimilată cu o livrare de bunuri, dar care să rezultă din una dintre activităţile economice prevăzute în art. 127 alin. (2). Pe cale de consecinţă, vânzarea de locuinţe noi îndeplineşte condiţia de a fi o livrare de bunuri (art. 126 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 571/2003), fiind în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal un transfer al dreptului de proprietate către terţul cumpărător.

Livrarea unei construcţii noi nu este scutită de plată a TVA-ului, aşa cum rezultă în mod expres din prevederile art. 141 alin. (2) C. fisc.

Potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (2), (4) din Normele Metodologice, o construcţie este considerată a fi nouă, chiar dacă nu a fost ocupată de către beneficiar, ca urmare a semnării procesului-verbal de recepţie definitivă sau înregistrării acesteia în evidenţele contabile drept activ corporal fix.

Prin urmare, operaţiunile de dezvoltator imobiliar desfăşurată de către SC B.P. SRL, nu intră sub incidenţa operaţiunilor scutite de plată a TVA, pentru următoarele motive:

- SC B.P. SRL a achiziţionat terenul aflat în Stupini cu scopul de a construi locuinţe noi.

- această societate a încheiat contracte de asistenţă juridică cu nr. 6/2007 în vederea realizării activităţii de dezvoltator imobiliar.

- această societate a încheiat antecontractele de vânzare-cumpărare, în calitate de promitentă vânzătoare cu părţile vătămate din această cauză, în calitate de promitenţi cumpărători, în cuprinsul acestor antecontracte prevăzându-se că promitentă vânzătoare se obligă să vândă beneficiarei cumpărătoare apartamentul situat în imobilul din Braşov, str. B., identificat sub număr top 10928/88/1/2/1/6 înscris în CF 16744 al localităţii Braşov.

- activităţile desfăşurate de către SC B.P. SRL, prin intermediul inculpatului B.C., acelea de dezvoltator imobiliar nu sunt scutite de plata TVA având în vedere dispoziţiile legale care au fost enumerate anterior şi care prevăd că, în cazul vânzărilor de locuinţe noi, taxarea este obligatorie prin efectul legii.

- inculpatul a achiziţionat materiale de construcţii pe care le-a depozitat în localitatea Râşnov tocmai în scopul de a începe construcţiile în locaţia de la Stupini;

- inculpatul a efectuat săpături în această din urmă locaţie pentru a realiza fundaţia viitoarelor imobile.

Aceste din urmă aspecte dovedesc fără îndoială scopul urmărit de către inculpat, de construire a locuinţelor şi de vânzare a acestora.

Concluzionând, instanţa de fond a constatat că inculpatul ar fi trebuit să înregistreze în contabilitatea S.C. B.P. sumele încasate cu titlul de avans locuinţă, să emită facturi pentru sumele încasate şi să calculeze şi să plătească TVA-ul corespunzător.

Modalitatea de încasare a sumelor de bani de către inculpat (emiţând chitanţe pe numele cabinetului de avocatură) şi apoi de înregistrare a acestor sume în contul 455, evidenţiază intenţia inculpatului de a se sustrage de la plata către bugetul de stat a taxelor datorate, în speţă a TVA-ului. Inculpatul nu a înregistrat sumele primite în contabilitatea societăţii B.P., cu titlul de avans locuinţă, pentru ca apoi să invoce faptul că a crezut că nu datorează TVA pentru sumele astfel încasate. Modalitatea de înregistrare în contul 455 echivalează mai degrabă cu o neînregistrare făcută cu scopul evident de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale. Inculpatul a utilizat o procedură nelegală cu privire la sumele de bani încasate cu titlul de avans locuinţă.

De asemenea, instanţa constată că la cele 30 de contracte enumerate în tabelele de la dosar de urmărire penală, se adaugă contractul cu partea vătămată B.M., care potrivit chitanţelor şi expertizei contabile, a plătit un avans de 212.000 RON, încasat de către inculpat, pentru care de data aceasta a emis chitanţe pe numele societăţii SC B.P. SRL, dar care nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii. Nici pentru aceste sume încasate relativ la acest din urmă antecontract inculpatul nu a emis factură fiscală părţii vătămate. Neînregistrarea acestor chitanţe emise pentru partea vătămată B.M. dovedesc încă odată, intenţia inculpatului B.C. de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale datorate statului şi nicidecum nu susţin apărarea inculpatului în sensul că a crezut că sumele de bani încasate cu titlul de avans locuinţă nu sunt purtătoare de TVA.

Faţă de această stare de fapt şi de dispoziţiile legale amintite, instanţa constată că inculpatul în calitatea pe care o avea de administrator avea obligaţia să emită factură pentru fiecare beneficiar pentru avansurile încasate, să înregistreze şi să declare TVA aferent acestor sume.

În drept, faptele inculpatului, care în calitate de acţionar unic şi administrator al SC B.P. SRL, prin modalitatea de încasare a avansurilor achitate de părţile vătămate (emitere de chitanţe pe numele cabinetului de avocat ) şi înregistrarea în evidenţele contabile ale acestei societăţi (în contul 455), s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă de 260.336 RON întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din legea nr. 241/2005.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, instanţa constată că raportat la momentul la care inculpatul a încasat contravaloarea avansurilor în baza antecontractelor perfectate, şi momentele la care inculpatul trebuia să vireze la. bugetul de stat TVA (pentru anul 2007 şi 2008) suntem în prezenţa a două infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005. Consumarea infracţiunii de evaziune fiscală a avut loc la momentul la care era instituită obligaţia de plată a TVA -ului.

Din descrierea antecontractelor rezultă că ele au fost încheiate de către inculpat cu părţile vătămate în cursul anilor 2007 şi 2008.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa constată că este pe deplin dovedită săvârşirea de către inculpatul B.C. a infracţiunilor de evaziune fiscală (două), fiindu-i aplicate acestuia câte două pedepse.

Relativ la infracţiunea de folosire a bunurilor sau creditului societăţii, potrivit dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, "se pedepseşte, cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care: [..] 2. foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect."

Instanţa constată că acest text de lege instituie răspunderea penală a fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului legal al societăţii care foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea comercială în alte scopuri decât cele care servesc intereselor societăţii, care reprezintă un subiect de drept de sine stătător, cu personalitate juridică, titular de drepturi şi obligaţii, cu patrimoniu propriu.

Fapta incriminată de dispoziţiile art. 272 alin. (1) pct. 2 oferă cadrul juridic favorabil protejării intereselor unei societăţi comerciale împotriva actelor frauduloase comise de persoanele care deţin funcţii administrative, decizionale în cadrul societăţii.

În această modalitate, societatea comercială protejată de riscul suportării daunelor rezultate în urma folosirii cu rea-credinţă, în scop contrar intereselor sale sau în folosul propriu al subiecţilor de drept prevăzuţi în ipoteza normei, a bunurilor aflate în patrimoniul propriu al societăţii, care nu se confundă cu patrimoniul acţionarilor care deţin funcţiile sus-menţionate.

Inculpatul a încasat sumele de bani de la părţile vătămate din prezenta cauză în scopul de a demara lucrările imobiliare la proiectul din locaţia Stupini, în această din urmă locaţie fiind individualizate cu număr top locuinţele ce urmau să fie vândute părţilor vătămate.

Cu toate acestea inculpatul, din sumele de bani încasate cu titlul de avans locuinţe, a orientat o parte din aceste sume către o altă societate de-a sa, respectiv SC I.U. SA ( în care inculpatul deţinea pachetul majoritar), în scopul de a finaliza un alt proiect imobiliar în care era implicată SC I.U. SA şi cauzând prejudicii societăţii SC B.P. SRL, în sensul că nu s-au mai putut continua construirea imobilelor de la Stupini.

Mijloacele de probă care dovedesc săvârşirea acestei infracţiuni de către inculpat sunt.următoarele: declaraţiile inculpatului date pe parcursul urmăririi penale. Chiar în aceste declaraţii de la fila 2 din volumul sus amintit, inculpatul a recunoscut că datorită faptului că înregistra greutăţi în finalizarea proiectului imobiliar demarat prin firma SC I.U. SA, a considerat că poate obţine fondurile necesare pentru finalizarea construcţiilor din cartierul Noua, prin începerea unui nou proiect imobiliar în cartierul Stupini. Inculpatul a arătat faptul că a început să contracteze locuinţe pentru proiectul de la Stupini, tocmai pentru „a asigura fondurile necesare finalizării proiectului din planul de reorganizare al SC I.U. SA„. De asemenea, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii, inculpatul a arătat că suma încasată de la părţile vătămate cu titlul de avans locuinţe ce urma să le construiască la Stupini, a fost înregistrată în contabilitatea SC B.P. SRL.

În drept, fapta inculpatului B.C. care în perioada anilor 2007 - 2009 în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de asociat unic şi administrator al SC B.P. SRL a folosit sumele de bani încasate de la părţile vătămate cu titlul de avansuri locuinţe, într-un alt scop decât cel pentru care au fost încasate şi contrar intereselor societăţii SC B.P. SRL, în sensul că le-a redirecţionat către SC I.U. o altă societate de-a sa în care inculpatul deţinea pachetul majoritar de acţiuni, în scopul finalizării unui alt proiect imobiliar în care era implicată această din urmă societate, activitate "" care s-a finalizat cu prejudicierea societăţii B.P. S.R.L. care nu a mai putut continua proiectul imobiliar din locaţia Stupini, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire a bunurilor sau creditului societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia şi pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect inculpatul, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Dovada săvârşirii de către inculpat a acestei din urmă infracţiuni rezultă fără nicio îndoială din coroborarea judicioasă a următoarelor mijloace de probă: declaraţiile inculpatului date pe parcursul urmăririi penale aflate în volumul 2 de urmărire penală, în care acesta a arătat în mod expres că a iniţiat proiectul imobiliar de la Stupini, tocmai pentru a putea asigura fondurile necesare pentru locuinţele din cartierul Noua aparţinând SC I.U. (fila 2 şi următoarele), declaraţiile părţilor vătămate care atestă faptul că sumele de bani plătite cu titlul de avans contravaloare locuinţă nu au folosite pentru ridicarea locuinţelor de la Stupini aşa cum ar fi trebuit în mod normal, raportul de expertiză contabilă aflat în volumul 3 urmărire penală care constată faptul că societatea B.P. SRL a emis către societatea I.U. SA facturi în valoare totală de 176.416.618 RON reprezentând materiale de construcţii lucrări, zidărie şi altele. Materialul probator este completat de către înscrisurile emanând de la organele fiscale, în urma cărora s-a stabilit destinaţia sumelor de bani încasate cu titlul de avans.

Instanţa constată că inculpatul a cunoscut pe deplin situaţia financiară a societăţii U.I., faptul că se afla deja în procedura falimentului, dar cu toate acestea nu a ezitat să folosească sumele de bani pe care le-a încasat cu titlul e avans locuinţe în numele B.P. pentru U.I.

Aşa cum am mai arătat, legiuitorul prin incriminarea acestei infracţiuni a urmărit să protejeze patrimoniul unei societăţi împotriva unor astfel de acţiuni ale administratorilor care îşi înfiinţează mai multe societăţi comerciale, aceşti administratori neputând dispune aşa cum îşi doresc de sumele de bani obţinute de către o societate pentru o altă societate.

Inculpatul cunoştea faptul că prin Sentinţa comercială nr. 863 din 16 aprilie 2008 Tribunalul Cluj a dispus intrarea în faliment a SC I.U. SA, dar cu toate acestea nu a omis să redirecţioneze sumele de bani de la SC B.P. SRL către SC I. SA, evident în dauna primei societăţi. Chiar dacă inculpatul era asociat al ambelor societăţi, acţiunea sa de a folosi sumele de bani încasate pentru SC B.P. în favoarea celeilalte societăţi afectează finalitatea constituirii societăţii, ca entitate juridică de natură comercială, acela al obţinerii de profit.

Nu se poate apăra de răspundere penală acela care afectează funcţionalitatea societăţii pe care o administrează dacă foloseşte bunurile şi creditele în scopul redresării unei alte societăţi de-a sa, pentru că rolul administratorului este de a eficientiza activitatea societăţii, şi nu de a acoperi datorii proprii sau ale altor persoane fizice ori juridice. Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 modificată, administratorii pot face toate operaţiunile pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii şi sunt răspunzători de îndeplinirea tuturor obligaţiilor ce la revin cu privire la reprezentarea şi buna gestionare a firmei, răspunzând, după caz, chiar penal, temeiul răspunderii fiind tocmai calitatea pe care aceştia o au în cadrul societăţii comerciale. Or, în speţă inculpatul B.C. nu şi-a îndeplinit această obligaţie acţionând în dauna societăţii SC B.P., care nu a mai putut finaliza proiectul imobiliar, printre altele din lipsa resurselor financiare, care fuseseră alocate de către inculpat către SC I.

Din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc faptul că inculpatul a folosit sumele de bani încasate pentru SC B.P. SRL, cu rea-credinţă, aceasta rezultând din situaţia financiară extrem de dificilă în care se afla SC I.U. SA şi pe care inculpatul o cunoştea întocmai.

Având în vedere toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., precum şi scopul pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen., inculpatului B.C., în temeiul art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., i s-a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală. Pentru cea de-a doua infracţiune de evaziune fiscală, cu aceeaşi încadrare arătată anterior, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pedeapsă într-un cuantum mai mare decât prima datorită perseverenţei infracţionale a inculpatului.

În baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat-inculpatul la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii.

Instanţa a avut în vedere la stabilirea cuantumului acestor pedepse limitele de pedeapsă stabilite pentru fiecare infracţiune în parte în legile speciale, întinderea în timp a activităţii infracţionale a inculpatului (o perioadă îndelungată), cuantumul foarte ridicat al prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, atitudinea de nerecunoaştere expresă în faţa organelor judiciare. Un alt aspect de natură să agraveze răspunderea penală este caracterul continuat al infracţiunii prevăzută de art. 272 pct. 2.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale şi prezentarea inculpatului la toate chemările organelor judiciare, instanţa a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. coborând pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a pedepsei, constatând lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpatului, care şi-a manifestat disponibilitatea de achitare a prejudiciului, precum şi prezenţa sa în faţa instanţei de judecată, instanţa a apreciat că se impune suspendarea condiţionată pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei:

Instanţa de fond constată că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 şi următoarele C. civ., că părţile civile din cauză au dovedit integral sau parţial prejudiciul cauzat prin fapta ilicită a inculpatului, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. (relativ la prejudiciul cauzat părţilor civile persoane fizice care i-au înmânat inculpatului avansuri pentru construcţia locuinţelor) şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. (relativ la soluţia de condamnare pentru infracţiunile de evaziune fiscală) inculpatul fiind obligat la plata despăgubirilor civile:

1. Partea civilă G.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 24.500 de euro sau echivalentul în lei, respectiv suma de 90.650 RON, sumă ce reprezintă avansul dat pentru locuinţa din cartierul Stupini, prejudiciul cauzat acestei părţi civile este dovedit cu înscrisurile aflate la dosar de urmărire penală, la aceste probe adăugându-se recunoaşterea pe care inculpatul a făcut-o în faţa instanţei de judecată şi obligaţia pe care şi-a asumat-o de restituire a sumei de bani primite cu titlu de avans pentru construcţia locuinţei.

2. Părţile civile P.M.F. şi P.I. s-au constituit parte civilă cu suma de 9.000 euro, reprezentând avans locuinţă. Aceste părţi civile au făcut dovada prejudiciului cauzat de către inculpatul B.C., cu înscrisurile aflate la dosar de urmărire penală, aceste înscrisuri coroborându-se pe deplin cu declaraţiile părţilor vătămate şi declaraţia inculpatului care s-a obligat în faţa instanţei să achite prejudiciul.

3. Partea civilă V.A. a solicitat despăgubiri de 30.000 euro, reprezentând avansul pe care l-a achitat inculpatului, pentru o locuinţă în cartierul Stupini. Prejudiciul cauzat acestei părţi civile este dovedit cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală, acesta coroborându-se cu declaraţiile părţilor vătămate şi declaraţia inculpatului, în sensul că este de acord să despăgubească părţile civile.

4. Părţile civile C.C. şi C.T. s-au constituit părţi civile cu suma de 30.000 euro, reprezentând avans locuinţe, prejudiciul cauzat acestora de către inculpat în cuantumul solicitat de către acesta este dovedit cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală, la care se adaugă declaraţiile acestor părţi civile coroborate cu declaraţia inculpatului care a arătat că este de acord cu despăgubirea părţilor civile (Încheierea din 23 mai 2011).

5. Părţile civile G.D. şi G.A. s-au constituit părţi civile cu suma de 17.900 euro, prejudiciu dovedit cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală, doar în cuantum de 17.450 euro, inculpatul fiind obligat la plata acestei din urmă sumă, restul pretenţiilor până la suma solicitată fiind respinse ca nedovedite.

6. Partea civilă B.A. s-a constituit parte civilă în faţa instanţei cu suma de 11.900 euro, însă cu înscrisurile aflate la dosar de urmărire penală, a dovedit doar un prejudiciu de 11.330 euro, sumă ce reprezintă avansul dat pentru achiziţionarea locuinţei, inculpatul fiind obligat.la plata acestei din urmă sume, restul pretenţiilor fiind respinse ca nedovedite.

7. Partea civilă I.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 28.000 euro, sumă pe care a achitat-o inculpatului cu titlu de avans pentru dobândirea unei locuinţe dovedită cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală, la care se adaugă declaraţia sa coroborată cu declaraţia inculpatului. Prin urmare, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 28.000 euro către această parte civilă cu titlu de despăgubiri materiale (plată avans pentru locuinţă).

8. Părţile civile C.M. şi S.V.G. s-au constituit părţi civile cu suma de 7.000 euro, sumă plătită cu titlu de avans pentru achiziţionarea locuinţei, potrivit declaraţiei părţii vătămate C.M., doar ea a fost cea care a plătit suma de 7.000 euro,chiar dacă în antecontractul de vânzare-cumpărare este trecut şi S.V.G. Instanţa constată că, potrivit declaraţiilor părţii vătămate C.M., a părţii vătămate S.V., precum şi înscrisurile de la dosar de urmărire penală, prejudiciul cauzat ambelor părţi civile este de 7.000 euro, inculpatul fiind obligat să plătească acestor părţi civile suma de 7.000 euro.

9. Partea civilă A.C.I. a solicitat despăgubiri de 10.000 euro, reprezentând avansul pentru locuinţă plătit inculpatului, prejudiciul dovedit cu înscrisurile de la fila 173, volum I, şi pe care inculpatul urmează să fie obligat să îl plătească acestei părţi civile.

10. Partea vătămată N.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 19.900 euro reprezentând avans locuinţă 17.500 euro şi 2.400 de euro chiria pe care a fost obligat să o achite, pentru locuinţa închiriată, după data la care inculpatul ar fi trebuit să îl predea apartamentul din cartierul Stupini, această parte vătămată solicitând şi daune morale. Analizând înscrisurile de la dosar de urmărire penală, dar şi cele de la dosarul instanţei, instanţa constată că această parte vătămată a dovedit prejudiciul de 19.900 euro, ce se compune din 17.500 euro, sumă dată cu titlu de avans locuinţă şi 2.400 euro reprezentând chiria plătită deoarece inculpatul nu i-a pus la dispoziţie locuinţa contractată.

Daunele morale solicitate de către această parte vătămată nu sunt dovedite, deoarece această parte vătămată nu a făcut dovada faptului că divorţul său a intervenit ca urmare a nerespectării obligaţiilor contractuale de către inculpatul B.C. Această cerinţă a dovedirii pretenţiilor civile solicitate în faţa instanţei este cerută de dispoziţiile art. 1169 C. civ.

11. Partea civilă D.G. a solicitat despăgubiri de 17.500 euro, reprezentând avans pentru locuinţă, sumă dovedită cu înscrisuri de la dosar de urmărire penală, şi pe care inculpatul urmează să o achite părţii civile.

12. Partea civilă M.M. a solicitat despăgubiri de 17.000 euro, reprezentând avans locuinţă, sumă dovedită cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală şi pe care inculpatul urmează să fie obligat să o achite cu titlu de despăgubiri civile.

13. Partea civilă B.M. a solicitat despăgubiri de 50.000 euro, reprezentând avans pentru mai multe locuinţe, aşa cum rezultă din antecontractele de la dosar, sumă dovedită cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală şi pe care inculpatul urmează să fie obligat să o achite cu titlu de despăgubiri civile.

14. Partea civilă C.D. a solicitat despăgubiri de 10.000 euro, reprezentând avans locuinţă, aşa cum rezultă din antecontractul de la dosar, sumă dovedită cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală şi pe care inculpatul urmează să fie obligat să o achite cu titlu de despăgubiri civile.

15. Partea civilă D.M. a solicitat despăgubiri de 20.000 euro, reprezentând avans locuinţă, aşa cum rezultă din antecontractul de la dosar, sumă dovedită cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală şi pe care inculpatul urmează să fie obligat să o achite cu titlu de despăgubiri civile.

16. Părţile civile G.A. şi G.V. au solicitat despăgubiri de 16.000 euro, reprezentând avans pentru achiziţionare locuinţă, sumă dovedită cu antecontractul de vânzare-cumpărare şi chitanţa nr. 166 din data de 22 septembrie 2007 şi pe care inculpatul urmează să fie obligat să o achite cu titlu de despăgubiri civile.

17. Partea civilă B.B. a solicitat despăgubiri de 10.000 euro, reprezentând avans locuinţă, aşa cum rezultă din antecontractul de la dosar, sumă dovedită cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală şi pe care inculpatul urmează să fie obligat să o achite cu titlu de despăgubiri civile.

18. Partea civilă G. (B.) L.P. a dovedit pretenţii doar în cuantum de 17.000 euro, reprezentând avans locuinţă (potrivit înscrisurilor aflate la dosar de urmărire penală, la care se adaugă şi atitudinea inculpatului manifestată în faţa instanţei de judecată, în sensul că este de acord să despăgubească partea civilă), inculpatul fiind obligat la plata acestei sume.

19. Partea civilă V.A. a solicitat despăgubiri de 10.000 euro, reprezentând avans locuinţă, aşa cum rezultă din antecontractul de la dosar, sumă dovedită cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală şi pe care inculpatul urmează să fie obligat să o achite cu titlu, de despăgubiri civile.

20. Partea civilă S.N. a solicitat despăgubiri de 10.000 euro, reprezentând avans locuinţă, aşa cum rezultă din antecontractul de la dosar şi 2.262 euro reprezentând dobânda ce a achitat-o la bancă pentru pentru creditul contractat în vederea achiziţionării unei locuinţe de la inculpat în locaţia de la Stupini. Potrivit înscrisurilor de la dosar urmărire penală, această parte civilă a dovedit prejudiciul de 12.262 euro, pe care inculpatul urmează să fie obligat să îl achite cu titlu de despăgubiri civile.

21. Părţile civile S.I. şi P.E.C. au solicitat despăgubiri de 12.000 euro, reprezentând avans locuinţă, aşa cum rezultă din antecontractul de la dosar, sumă dovedită cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală şi pe care inculpatul urmează să fie obligat să o achite cu titlu de despăgubiri civile.

22. Partea civilă P.M.C. a solicitat despăgubiri de 11.000 euro, reprezentând avans locuinţă plus penalităţi de 2% pe fiecare zi de întârziere, ce se calculează la suma de 25.000 euro, începând cu data de 30 octombrie 2008 şi până la achitarea integrală de către inculpat a debitului. Această clauză cu privire la penalităţi a fost înscrisă în antecontractul de vânzare-cumpărare şi acceptată de către inculpat. Partea civilă cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală, a dovedit acest prejudiciu inculpat fiind obligat să îl achite.

23. Partea civilă D.A.I. a solicitat despăgubiri de 8.000 euro, reprezentând avans locuinţă, aşa cum rezultă din antecontractul de la dosar, sumă dovedită cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală şi pe care inculpatul urmează. să fie obligat să o achite cu titlu de despăgubiri civile.

24. Partea civilă M.V. a solicitat despăgubiri de 7.000 euro, reprezentând avans locuinţă, aşa cum rezultă din antecontractul de la dosar, sumă dovedită cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală vol. I şi pe care inculpatul urmează să fie obligat să o achite cu titlu de despăgubiri civile.

25. Părţile civile L.A.M. şi L.C. au solicitat despăgubiri de 10.000 euro, reprezentând avans contravaloare locuinţă, aşa cum rezultă din antecontractul de la dosar, sumă dovedită cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală şi pe care inculpatul urmează să fie obligat să o achite cu titlu de despăgubiri civile.

26. Partea civilă F.C. a solicitat despăgubiri de 10.000 euro, reprezentând avans locuinţă, aşa cum rezultă din antecontractul de la dosar, sumă dovedită cu înscrisurile de la dosar de urmărire penală şi pe care inculpatul urmează să fie obligat să o achite cu titlu de despăgubiri civile.

27. Partea civilă C.C. a solicitat despăgubiri civile în faţa instanţei de judecată, în cuantum de 12.000 euro reprezentând avans locuinţă, sumă ce a fost dovedită de către aceasta cu antecontractul de vânzare-cumpărare, chitanţa de plată a avansului şi recunoaşterea inculpatului, în sensul că a primit această sumă de bani.

28. Partea civilă C.V. a solicitat despăgubiri de 20.000 euro, reprezentând avans locuinţă, aşa cum rezultă din antecontractul de la dosar, sumă dovedită cu chitanţa nr. 252 din data de 18 septembrie 2008 şi pe care inculpatul urmează să fie obligat să o achite cu titlu de despăgubiri civile.

29. Partea civilă Statul Român, prin ANAF - DGFP BRAŞOV, a solicitat despăgubiri civile de 298.285 RON - reprezentând contravaloarea TVA-ului pe care inculpatul nu a achitat-o pentru bugetul de stat ca urmare a încasării sumelor de bani cu titlu de avans locuinţă din cele 31 de antecontracte de vânzare-cumpărare - 217.636 RON TVA, 2.395 TVA şi 78.254 RON dobânzi TVA. Potrivit expertizei contabile efectuate în cauză valoarea datoriilor fiscale ale inculpatului, faţă de bugetul de stat, respectiv contravaloare TVA pentru antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate este în cuantum de 260.336 RON, sumă la care se adaugă dobânzile legale pentru neplata la termen a TVA până la cuantumul final de 298.285 RON reprezentând despăgubiri civile pe care inculpatul trebuie să le plătească acestei din urmă părţi civile ANAF-DGFP.

Această din urmă parte civilă a făcut dovada pretenţiilor civile astfel cum vor fi acordate cu raportul de expertiză contabilă care arată în mod detaliat pentru fiecare antecontract în parte ce sumă datora inculpatul către bugetul de stat dar şi cu Raportul de inspecţie fiscală nr. 6606 din 25 septembrie 2009 şi nr. 7579 din 26 octombrie 2009 întocmite de către Inspecţia Fiscală şi aflate în dosarul de urmărire penală volum 4.

Pentru aceste motive, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile suma de 298.285 RON.

În privinţa laturii civile, trebuie subliniată disponibilitatea manifestată de către inculpat la termenul de judecată din 23 mai 2011, de restituire a sumelor de bani încasate cu titlul de avans contravaloare locuinţă.

Instanţa constată că în faza de urmărire penală s-au efectuat numeroase acte de căutare şi identificare de bunuri mobile şi imobile care să aparţină inculpatului, iar rezultatul a fost unul negativ, aşa cum rezultă din volumul 5 urmărire penală care cuprinde în integralitatea sa, verificări cu privire la bunurile deţinute de către inculpat. Pentru toate aceste considerente, instanţa a apreciat că nu se impune instituirea unor măsuri asigurătorii în sensul arătat de art. 163 C. proc. pen.

Faţă de toate aceste considerente, pe calea Sentinţei penale nr. 53/F din 31 mai 2011 instanţa Curtea de Apel Braşov a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. condamnă inculpatul B.C. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. condamnă inculpatul B.C. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d), condamnă inculpatul B.C. la o pedeapsă de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea-credinţă a bunurilor sau creditului societăţii.

În baza art. 33 lit. a) 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele mai sus aplicate şi dispune ca inculpatul B.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

Pune în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen. în sensul că dacă în cursul termenului de încercare săvârşeşte o nouă infracţiune se va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei, urmând ca pedeapsa să se execute în întregime.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi pedepsele accesorii.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 998 şi. următoarele C. civ. obligă inculpatul B.C. să plătească următoarele sume cu titlul de daune materiale în echivalent în RON la cursul BNR la data plăţii după cum urmează:

1. către partea civilă G.L. suma de 24.500 euro.

2. către ambele părţi civile P.M.F. şi P.I. suma de 9.000 de euro.

3. către partea civilă V.A. suma de 30.000 euro.

4. către ambele părţi civile C.C. şi C.T. suma de 30.000 euro.

5. către ambele părţi civile G.D. şi G.A. suma de 17.450 euro.

6. către partea civilă B.A. suma de 11.330 euro.

7. către partea civilă I.C. suma de 28.000 euro.

8. către ambele părţi civile C.M. şi S.V.G. suma de 7.000 euro.

9. către partea civilă A.C.I. suma de 10.000 de euro.

10. către partea civilă N.S. suma de 19.900 de euro.

11. către partea civilă D.G. suma de 17.500 euro.

12. către partea civilă M.M. suma de 17.000.

13. către partea civilă B.M. suma de 50.000 euro.

14. către partea civilă C.D., reprezentată de către D.C. suma de 10.000 de euro.

15. către partea civilă D.M. suma de 20.000 euro.

16. către partea civilă B.B. suma de 10.000 euro.

17. către ambele părţi civile G.A. şi G.V. suma de 16.000 euro.

18.către partea civilă G. (B.) L.P. suma de 17.000 euro.

19. către partea civilă V.A. suma de 10.000 de euro.

20. către partea civilă S.N. suma de 12.262 euro.

21. către ambele părţi civile S.I. şi P.E.C. (fostă S.) suma de 12.000 euro.

22. către partea civilă P.M.C. suma de 11.000 euro plus penalităţi de 2% pe fiecare zi de întârziere ce se calculează la suma de 25.000 euro începând cu data de 30 octombrie 2008 şi până la achitarea integrală de către inculpat a debitului.

23. către partea civilă D.A.I. suma de 8.000 euro.

24. către partea civilă M.V. suma de 7.000 euro.

25. către ambele părţi civile L.A.M. şi L.C. suma de 10.000 euro.

26. către partea civilă F.C. suma de 10.000 euro.

27. către C.C. suma de 12.000 euro

28. către partea civilă C.V. suma de 20.000 euro.

29. către partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice BRAŞOV suma de 298.285 RON.

Respinge restul pretenţiilor civile formulate de către părţile civile. în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 dispune comunicarea prezentei hotărâri judecătoreşti, la data rămânerii ei definitive, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului care va opera menţiunile corespunzătoare.

În baza art. 2 raportat la art. 6 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 75/2001 dispune înscrierea prezentei hotărâri judecătoreşti, la data rămânerii ei definitive în cazierul fiscal gestionat de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului de către Parchet, partea civilă A.N.A.F. Braşov şi inculpatul.

Parchetul a invocat greşita achitare a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune.

Se apreciază argumentaţia instanţei de fond în sens contrar ca fiind neîntemeiată. În primul rând trebuie pornit de la faptul că un contract civil trebuie guvernat de regula bunei-credinţe, astfel încât nu se poate reproşa părţilor civile că nu au manifestat şi dispus suficiente diligente pentru a cunoaşte toate detaliile şi documentele acestui proiect imobiliar.

Interpretarea logică a împrejurărilor invocate de instanţă în susţinerea inculpatului duc în fapt la o concluzie opusă.

Nu în ultimul rând este de remarcat atitudinea inculpatului care a refuzat practic orice contact sau convorbire cu părţile civile, a refuzat orice eventuală compensare cu materiale de construcţie.

Unităţi locative aparent identice şi situate în acelaşi imobil au avut valori de vânzare-cumpărare diferite şi termene de predare diferite.

În alt plan, inculpatul a solicitat achitarea sa raportat la infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea.

Raportat la evaziunea fiscală, plata TVA-ului devenea exigibilă doar la momentul la care locuinţele erau predate şi se opera transferul de proprietate. O altă interpretare a textelor de lege incidente conduce la concluzia lipsei de justeţe a susţinerilor instanţei de fond. Esenţială este operaţiunea de livrare ceea ce în concret nu s-a realizat în sensul art. 128 C. fisc.

Un alt aspect ce derivă din condamnarea pentru evaziune fiscală îl reprezintă modul de soluţionare a laturii civile. Nu era oportună obligarea sa la plata tuturor sumelor către părţile civile, a fost achitat pentru înşelăciune în dauna lor, SC B.P. nu a figurat nici măcar ca parte responsabilă civilmente.

Cu privire la infracţiunea de folosire a bunurilor sau creditului societăţii, imposibilitatea continuării proiectului imobiliar a fost determinat de politica de creditare a investiţiilor imobiliare şi nu aşa zisa colaborare dintre cele două societăţi care ar fi fost păgubitoare.

Aşadar nu a avut intenţia de a frauda interesele SC B.P. favorizând o altă societate.

A.N.A.F., doar în scris, a învederat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile sau imobile ale inculpatului, în plus s-a respins calculul majorărilor şi penalităţilor de întârziere aferente prejudiciului admis.

Instanţa de recurs analizând calea de atac exercitată, persoanele recurente, cu abordarea motivelor invocate dar şi a tuturor celorlalte aspecte de legalitate şi temeinicie a unei hotărâri judecătoreşti, dat fiind caracterul integral devolutiv al căii de atac, reţine următoarele:

Inculpatul B.C. este asociat unic al SC B.P. SRL şi acţionar majoritar al SC I.U. SA

La data de 3 septembrie 2007, între cabinetul individual de avocat al inculpatului reprezentat de inculpat şi SC B.P. SRL Braşov s-a încheiat un contract de asistenţă juridică nr. 6.

Atât societatea comercială, cât şi cabinetul de avocat al inculpatului aveau ca unic asociat, respectiv reprezentant, pe inculpatul B.C.

Pornind de la acest contract, inculpatul B.C. personal, a încheiat cele 31 de antecontracte de vânzare-cumpărare, ce au fost antamate şi explicitate de către instanţa fondului.

Instanţa de fond cu deplin drept reţine că, din analiza materialului probator rezultă faptul că inculpatul nu a intenţionat să prejudicieze părţile vătămate din această cauză, urmărind la momentul încheierii respectivelor antecontracte de vânzare-cumpărare să finalizeze locuinţele din cadrul proiectului imobiliar de la Stupini.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului faptul că, ar fi indus în eroare părţile vătămate cu prilejul perfectării antecontractelor de vânzare-cumpărare, inducerea în eroare a părţilor vătămate constând în faptul că nu le-a adus la cunoştinţă părţilor vătămate aspectele esenţiale pentru perfectarea şi derularea raporturilor contractuale. Din analiza tuturor declaraţiilor părţilor vătămate coroborate cu cea a inculpatului, nu rezultă faptul că inculpatul ar fi încercat să prejudicieze părţile vătămate şi că nu a intenţionat să ridice respectivele locuinţe.

Neasumarea în mod corespunzător a obligaţiilor stipulate într-un contract, o anumită lipsă de responsabilitate în comportamentul pe deplin onest a unui comerciant, în contextul tuturor circumstanţelor obiective ce s-au arătat de către instanţa fondului, nu transferă în mod necesar răspunderea inculpatului într-un plan penal, grefat pe infracţiunea de înşelăciune.

Părţile vătămate fie au cunoscut, fie au avut posibilitatea de a cunoaşte, dar nu s-au interesat despre posibilităţile reale, financiare, pe care le avea societatea B.P. S.R.L. de a demara lucrările la noul proiect imobiliar de la Stupini. Un astfel de comportament nu se poate susţine că de plano face parte doar din regula bunei-credinţe manifestată de un cocontractant.

Susţinerile Parchetului din motivele scrise de recurs, vizând anumite formule ce ţin de modul de perfectare a contractelor în cauză, în sensul că se stipulează anumite detalii, clauze ce sunt diferite de la un contract la altul, în niciun caz nu pot constitui elemente ce să justifice o aşa-zisă „minciună", manopere de inducere în eroare, a unei persoane, ci privesc strict procesul de negociere dintre părţi şi forma pe care o îmbracă acordul final dintre acestea. Prin urmare, declaraţiile părţilor vătămate, coroborate cu declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei au condus instanţa de judecată la concluzia că inculpatul nu a intenţionat să păgubească părţile vătămate.

S-a constatat cu obiectivitate că locuinţele contractate de către părţile vătămate din această cauză nu au fost realizate datorită unui concurs de împrejurări: faptul că inculpatul nu a avut obţinute toate avizele la momentul contractării astfel încât lucrările să poată porni imediat, împrejurarea că inculpatul nu a investit imediat banii în lucrările de construcţii din Stupini, ci i-a folosit mai întâi pentru a finaliza proiectul imobiliar din cartierul Noua, urmând a fi vândute locuinţele din acest imobil, împrejurarea că inculpatul nu deţinea utilaje cu care să înceapă şi să construiască repede imobilele de la Stupini, aspect cunoscut de către părţile vătămate.

Această stare rezultă cu precădere din coroborarea judicioasă a declaraţiilor părţilor vătămate:

- în declaraţiile date nemijlocit în faţa instanţei de judecată, părţile civile P. au arătat faptul că la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare au cunoscut toate condiţiile de derulare a proiectului imobiliar, respectiv faptul că la acea dată inculpatul nu deţinea toate avizele necesare demarării lucrărilor la proiectul imobiliar, iar motivaţia pe care i-a spus-o inculpatul, în sensul nepredării locuinţei la scadenţă, a fost dată de faptul că perioada de criză economică l-a împiedicat pe inculpat să înceapă construcţiile.

- Partea vătămată G.L.P. a arătat faptul că la momentul încheierii antecontractului inculpatul i-a comunicat faptul că nu are autorizaţie de construcţie, i-a prezentat schiţa proiectului imobiliar şi i-a dat asigurări acesteia că cel puţin, în perioada indicată în antecontract va ridica la roşu locuinţele. Prin urmare, încă de la momentul perfectării antecontractelor părţile vătămate au cunoscut faptul că nu se vor finaliza construcţiile la termenele indicate în cuprinsul acestora.

- Partea vătămată V.A. a declarat faptul că i-au fost aduse la cunoştinţă de către inculpat documentele pe care le avea, precum şi faptul că s-a obligat şi chiar i-a pus la dispoziţie acestei părţi vătămate o garsonieră construită într-un imobil din cartierul Noua, tot de către o firmă a inculpatului, până ce va finaliza proiectul imobiliar de la Stupini. Această parte vătămată a mai declarat faptul că inculpatul, întrucât nu a reuşit să realizeze imobilele din cartierul Stupini a dat părţilor cu care încheiase antecontracte de vânzare în schimbul chiriei promise, următoarele bunuri: mobilă, centrală de apartament.

- Părţile vătămate G.L. şi C.M. au declarat şi ele faptul că au luat la cunoştinţă despre documentaţia pe care o deţinea inculpatul pentru proiectul imobiliar de la Stupini, partea vătămată C. arătând că inculpatul i-a comunicat că a depus toate documentele în vederea obţinerii avizelor şi autorizaţiilor. Prin urmare, această parte vătămată cunoştea faptul că inculpatul nu deţine integral avizele şi autorizaţiile necesare, ci că urmează să le obţină.

- Partea vătămată N.S. a arătat faptul că şi-a luat un răgaz de o lună de zile pentru a afla amănunte despre proiectul imobiliar de la Stupini, precum şi faptul că inculpatul i-a prezentat un dosar mare cu acte ale proiectului imobiliar, dar pentru că i s-a părut că inculpatul este grăbit nu le-a citit cu atenţie.

- în sensul celor arătate mai sus, respectiv al cunoaşterii documentaţiei proiectului imobiliar de la Stupini, sunt şi declaraţiile celorlalte părţi vătămate audiate nemijlocit în faţa instanţei de judecată de fond.

Toate părţile vătămate au declarat că l-au contactat pe inculpat pentru a se interesa de stadiul lucrărilor, şi pentru a-l întreba unde sunt sumele de bani pe care le achitaseră cu titlul de avans locuinţă, dar acesta le-a comunicat faptul că a achiziţionat materiale de construcţii care se află într-un depozit în localitatea Râşnov.

Prin urmare, declaraţiile părţilor vătămate, coroborate cu declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei conduc la concluzia că inculpatul nu a intenţionat să păgubească părţile vătămate.

În contextul dat, recursul Parchetului apare ca fiind nefondat, fiind de abordat în continuare motivele de recurs ale inculpatului.

Raportat la învinuirea de evaziune fiscală, pentru care inculpatul B.C. a solicitat achitarea în rejudecarea cauzei, se reţine că în calitate de acţionar unic şi administrator al SC B.P. SRL, prin modalitatea de încasare a avansurilor achitate de către părţile vătămate şi de înregistrare a acestora în evidenţele contabile ale SC B.P. SRL, s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă de 260.336 RON. În sarcina inculpatului s-au reţinut două infracţiuni de evaziune fiscală săvârşite în modalitatea arătată anterior, fiecare infracţiune corespunzătoare pentru un an fiscal la finele căruia inculpatul ar fi trebuit să plătească TVA-ul datorat bugetului de stat.

Aşa cum s-a arătat anterior, pentru fiecare antecontract de vânzare-cumpărare inculpatul a încasat de la părţile vătămate un avans pentru construcţia locuinţelor, pentru sumele achitate de către părţile vătămate inculpatul a eliberat chitanţe pe numele Cabinetului de Avocatură, aceste chitanţe aflându-se în dosarul de urmărire penală. Inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea societăţii SC B.P. SRL sumele încasate cu titlul de avans locuinţe aşa cum ar fi fost legal, ci mai mult, aceste avansuri au fost introduse în SC B.P. SRL ca aport al asociatului (creditare firmă), fiind înregistrat în contul 455 - asociaţi conturi curente, creându-se astfel în mod artificial o datorie a societăţii către asociatul unic, inculpatul.

Inculpatul s-a apărat, inclusiv în recurs, invocând faptul că pentru aceste sume primite cu titlu de avans construcţie locuinţe, el nu avea obligaţie de plată TVA, fiind scutit de plata acestei taxe, deoarece prin antecontractele de vânzare-cumpărare nu a avut loc un transfer de proprietate către părţile vătămate. Sau într-o altă formulă de apărare, operaţiunile întreprinse erau supuse plăţii TVA dar numai din momentul în care obligaţia devenea exigibilă, respectiv după livrarea bunului, ceea ce nu s-a realizat în cauză.

Potrivit concluziilor expertizei contabile judiciare, aflate în volumul III dosar de urmărire penală, SC B.P. SRL, în calitate de promitentă vânzătoare a încheiat 31 de antecontracte cu părţile vătămate ce figurează în această cauză, persoanele vătămate achitând sume cu titlu de avans pentru spaţii cu destinaţie de locuinţă, pentru aceste sume inculpatul B.C. eliberând chitanţe pe cabinetul individual de avocat. În cuprinsul expertizei se arată că, inculpatul a încasat cu titlu de avans suma de 1.411.527 RON, care nu au fost evidenţiată în contabilitatea societăţii SC B.P. SRL, ci inculpatul a introdus cu titlu de aport aceste sume încasate de la părţile vătămate în contul 455 sub denumirea de asociaţi conturi curente.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului, sunt de arătat următoarele: - chiar în antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate de către inculpat cu părţile vătămate din această cauză, se precizează faptul că preţul viitoarelor locuinţe se compunea dintr-o sumă de bani plus TVA. În antecontractele de vânzare-cumpărare nu s-a făcut nicio menţiune, în sensul că în cuprinsul sumei dată cu titlu de avans nu ar intra şi TVA-ul, aşa cum rezultă din antecontractul de la dosar de urmărire penală. Un alt antecontract, în care se menţionează faptul că preţul locuinţelor ce urmau să fie livrate de către inculpat includea şi TVA este cel aflat la dosar urmărire penală.

Potrivit prevederilor art. 134² alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 „exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator" prin derogare de la prevederile alineatului 1 stabilindu-se că, exigibilitatea taxei intervine la data la care se încasează avansul pentru plăţile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator. Acest text de lege menţionează că avansurile reprezintă plata parţială sau integrală a contravalorii bunurilor şi serviciilor efectuate înainte de data livrării sau prestării acestora.

Prin urmare, aceste texte de lege instituie în sarcina inculpatului obligaţia de plată a TVA-ului către bugetul de stat încă de la momentul încasării sumelor de bani cu titlu de avans pentru viitoarele locuinţe, şi nu de la momentul predării efective a acestor locuinţe, aşa cum încearcă să susţină inculpatul în apărarea sa, inclusiv în recurs.

Faţă de aceste dispoziţii legale, s-a concluzionat de către expert că SC B.P. SRL avea obligaţia să emită factură pentru fiecare beneficiar, pentru avansurile încasate, să colecteze, să înregistreze şi să declare TVA aferentă acestor sume încasate. La volumul III din dosar de urmărire penală, expertul a. arătat care este cuantumul TVA-ului, aferentă sumelor încasate de la persoanele fizice cu titlu de avans, pentru fiecare chitanţă emisă de către inculpat şi cuantumul TVA-ului corespunzător.

Prin urmare, activităţile desfăşurate de către SC B.P. SRL, prin intermediul inculpatului B.C., acelea de dezvoltator imobiliar nu sunt scutite de plata TVA având în vedere dispoziţiile legale care au fost enumerate anterior şi care prevăd că, în cazul vânzărilor de locuinţe noi, taxarea este obligatorie prin efectul legii.

Concluzionând, instanţa de fond a constatat cu justeţe că inculpatul ar fi trebuit să înregistreze în contabilitatea SC B.P. sumele încasate cu titlul de avans locuinţă, să emită facturi pentru sumele încasate şi să calculeze şi să plătească TVA-ul corespunzător.

Modalitatea de încasare a sumelor de bani de către inculpat şi apoi de înregistrare a acestor sume în contul 455, evidenţiază intenţia inculpatului de a se sustrage de la plata către bugetul de stat a taxelor datorate, în speţă a TVA-ului. Inculpatul nu a înregistrat sumele primite în contabilitatea societăţii B.P., cu titlul de avans locuinţă, pentru ca apoi să invoce faptul că a crezut că nu datorează TVA pentru sumele astfel încasate. Inculpatul a utilizat o procedură nelegală cu privire la sumele de bani încasate cu titlul de avans locuinţă.

Faţă de această stare de fapt şi de dispoziţiile legale amintite, în drept, faptele inculpatului, care în calitate de acţionar unic şi administrator al SC B.P. SRL, prin modalitatea de încasare a avansurilor achitate de părţile vătămate (emitere de chitanţe pe numele cabinetului de avocat) şi înregistrarea în evidenţele contabile ale acestei societăţi (în contul 455), s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă calculată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În cauză, inculpatul B.C. în perioada septembrie 2007 - 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de asociat unic şi administrator al SC B.P. SRL, a dispus utilizarea sumelor încasate de la părţile vătămate ce au fost arătate anterior, într-un - alt scop decât pentru care ele au fost încasate. Inculpatul, din sumele de bani încasate cu titlul de avans locuinţe, a orientat o parte din aceste sume către o altă societate de-a sa, respectiv SC I.U. SA (în care inculpatul deţinea pachetul majoritar), în scopul de a finaliza un alt proiect imobiliar în care era implicată SC I.U. SA şi cauzând prejudicii societăţii SC B.P. SRL, în sensul că nu s-au mai putut continua construirea imobilelor de la Stupini.

Mijloacele de probă care dovedesc săvârşirea acestei infracţiuni de către inculpat sunt următoarele: declaraţiile inculpatului date pe parcursul urmăririi penale şi aflate la volumul II urmărire penală. Chiar în aceste declaraţii de la volumul sus-amintit, inculpatul a recunoscut că datorită faptului că înregistra greutăţi în finalizarea proiectului imobiliar demarat prin firma SC I.U. SA, a considerat că poate obţine fondurile necesare pentru finalizarea construcţiilor din cartierul Noua, prin începerea unui nou proiect imobiliar în cartierul Stupini. Inculpatul a arătat faptul că a început să contracteze locuinţe pentru proiectul de la Stupini, tocmai pentru „a asigura fondurile necesare finalizării proiectului din planul de reorganizare al SC I.U. S.A.„. De asemenea, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii, inculpatul a arătat că suma încasată de la părţile vătămate cu titlul de avans locuinţe ce urma să le construiască la Stupini, a fost înregistrată în contabilitatea SC B.P. SRL.

Orientarea şi justificarea acestor manopere, de către inculpat în recurs, se face pe „politica de creditare a investiţiilor imobiliare începând cu anul 2008", argumentaţie cu totul forţată, aparte total de obiectivul concret infracţional întreprins în cauză.

Nu se poate afirma decât că fapta inculpatului B.C., care în perioada anilor 2007 - 2009 în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de asociat unic şi administrator al SC B.P. SRL a folosit sumele de bani încasate de la părţile vătămate cu titlul de avansuri locuinţe, într-un alt scop decât cel pentru care au fost încasate şi contrar intereselor societăţii SC B.P. SRL, în sensul că le-a redirecţionat către SC I.U. o altă societate de-a sa în care inculpatul deţinea pachetul majoritar de acţiuni, în scopul finalizării unui alt proiect imobiliar în care era implicată această din urmă societate, activitate care s-a finalizat cu prejudicierea societăţii B.P. SRL care nu a mai putut continua proiectul imobiliar din locaţia Stupini, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire a bunurilor sau creditului societăţii într-un scop contrar intereselor acesteia şi pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect inculpatul, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Dovada săvârşirii de către inculpat a acestei din urmă infracţiuni rezultă fără nicio îndoială din coroborarea judicioasă a următoarelor mijloace de probă: declaraţiile inculpatului date pe parcursul urmăririi penale aflate în volumul 2 de urmărire penală, în care acesta a arătat în mod expres că a iniţiat proiectul imobiliar de la Stupini, tocmai pentru a putea asigura fondurile necesare pentru locuinţele din cartierul Noua aparţinând SC I.U., declaraţiile părţilor vătămate care atestă faptul că sumele de bani plătite cu titlul de avans contravaloare locuinţă nu au folosite pentru ridicarea locuinţelor de la Stupini aşa cum ar fi trebuit în mod normal, raportul de expertiză contabilă aflat în volumul 3 urmărire penală care constată faptul că societatea B.P. SRL a emis către societatea Industriile U. SA facturi în valoare totală de 176.416.618 RON reprezentând materiale de construcţii lucrări, zidărie şi altele. Materialul probator este completat de către înscrisurile emanând de la organele fiscale, în urma cărora s-a stabilit destinaţia sumelor de bani încasate cu titlul de avans.

Inculpatul a cunoscut pe deplin situaţia financiară a societăţii U.I., faptul că se afla deja în procedura falimentului, dar cu toate acestea nu a ezitat să folosească sumele de bani pe care le-a încasat cu titlul e avans locuinţe în numele B.P. pentru Universul Industriile. Inculpatul cunoştea faptul că prin Sentinţa comercială nr. 863 din 16 aprilie 2008 Tribunalul Cluj a dispus intrarea în faliment a SC I.U. SA, dar cu toate acestea nu a omis să redirecţioneze sumele de bani de la SC B.P. SRL către SC I. SA, evident în dauna primei societăţi. Chiar dacă inculpatul era asociat al ambelor societăţi, acţiunea sa de a folosi sumele de bani încasate pentru SC B.P. în favoarea celeilalte societăţi afectează finalitatea constituirii societăţii, ca entitate juridică de natură comercială, acela al obţinerii de profit.

Într-un ultim plan de analiză a recursului inculpatului, este de menţionat că instanţa fondului a avut în vedere toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., precum şi scopul pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen., inculpatului B.C. aplicându-i-se pedepse echilibrate.

Instanţa de fond a avut în vedere la stabilirea cuantumului acestor pedepse limitele de pedeapsă stabilite pentru fiecare infracţiune în parte în legile speciale, întinderea în timp a activităţii infracţionale a inculpatului (o perioadă îndelungată), cuantumul ridicat al prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, atitudinea de nerecunoaştere expresă în faţa organelor judiciare, cu reţinerea inclusiv de circumstanţe atenuante, coborând pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a pedepsei, constatând lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpatului, care şi-a manifestat disponibilitatea de achitare a prejudiciului, precum şi prezenţa sa în faţa instanţei de judecată, instanţa a apreciat justificat că se impune suspendarea condiţionată pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de fond, în funcţie, de întreg contextul infracţional comis, mai sus detaliat, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 şi următoarele C. civ., că părţile civile din cauză au dovedit integral sau parţial prejudiciul cauzat prin fapta ilicită a inculpatului, în temeiul art. 346 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. (relativ la soluţia de condamnare pentru infracţiunile de evaziune fiscală) inculpatul fiind obligat la plata despăgubirilor civile enunţate.

Singura parte civilă ce a înţeles să promoveze recurs a fost Statul Român, prin ANAF - DGFP Braşov, care iniţial, la fond, a solicitat despăgubiri civile de 298.285 RON reprezentând contravaloarea TVA-ului pe care inculpatul nu a achitat-o pentru bugetul de stat ca urmare a încasării sumelor de bani cu titlu de avans locuinţă din cele 31 de antecontracte de vânzare-cumpărare - 217.636 RON TVA, 2.395 TVA şi 78.254 RON dobânzi TVA.

Instanţa fondului a specificat în acest sens că, potrivit expertizei contabile efectuate în cauză valoarea datoriilor fiscale ale inculpatului faţă de bugetul de stat, respectiv contravaloare TVA pentru antecontractele de vânzare-cumpărare încheiate este în cuantum de 260.336 RON, sumă la care se adaugă dobânzile legale pentru neplata la termen a TVA până la cuantumul final de 298.285 RON reprezentând despăgubiri civile pe care inculpatul trebuie să le plătească acestei din urmă părţi civile ANAF - DGFP. Această din urmă parte civilă a făcut dovada pretenţiilor civile astfel cum au fost acordate cu raportul de expertiză contabilă care arată în mod detaliat pentru fiecare antecontract în parte ce sumă datora inculpatul către bugetul de stat dar şi cu Raportul de inspecţie fiscală nr. 6606 din 25 septembrie 2009 şi nr. 7579 din 26 octombrie 2009 întocmite de către Inspecţia Fiscală şi aflate în dosarul de urmărire penală volum 4.

Pentru aceste motive, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile suma de 298.285 RON.

Altfel spus, în funcţie de formula de constituire de parte civilă - „în cauză ne constituim parte civilă cu suma de 298.285 RON, inculpatul să fie obligat la plata acesteia în favoarea bugetului, valoarea majorărilor de întârziere şi a penalităţilor urmând a se calcula de la data săvârşirii faptelor până la data plăţii efective, a recuperării prejudiciului" - rezultă că recurenta a primit satisfacţie deplină juridică în primă instanţă. Prejudiciul calculat şi pretins a fost acordat întocmai, problema majorărilor de întârziere şi a penalităţilor fiind într-adevăr o chestiune ulterioară, necontestată, de executare civilă efectivă.

În aceeaşi parametri de discuţie se regăseşte şi solicitarea generală, din recurs, a aceleiaşi părţi civile, de instituire de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, instanţa de recurs constatând că în faza de urmărire penală s-au efectuat numeroase acte de căutare şi identificare de bunuri mobile şi imobile care să aparţină inculpatului, iar rezultatul a fost unul negativ, aşa cum rezultă din volumul 5 urmărire penală care cuprinde în integralitatea sa, verificări cu privire la bunurile deţinute de către inculpat.

Aşa fiind, toate recursurile de faţă apar a fi nefondate, pentru considerentele arătate, se constată o deplină legalitate şi temeinicie în pronunţarea sentinţei atacate, urmând astfel a fi respinse potrivit art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi dispoziţiile art. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi inculpatul B.C. împotriva Sentinţei penale nr. 53/F din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile G.I., V.A., G. (fostă B.) L.P., B.A., L.A.M., L.C., în sume de câte 25 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile B.M., P.M.F., P.I., C.C., C.T., G.D., G.A., D.M., C.D., I.C., C.M., S.V., A.C.I., D.A.I., S.N., B.B., M.V., S.I., S.E., N.S., D.G., M.M., G.A., G.V., D.C., P.M.C., S.V., F.C., în sume de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2012.

Procesat de GGC - LM

← ICCJ. Decizia nr. 1818/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 2161/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1975/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990), infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs