ICCJ. Decizia nr. 1826/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1826/2012
Dosar nr. 6730/121/2011
Şedinţa publică din 29 mai 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 67/CC din 3 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.G. împotriva Sentinţei penale nr. 291 din 1 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 16/121/2005, a fost obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare statului.
S-a reţinut, în esenţă că, prin Sentinţa penală nr. 291 din 01 iunie 2007 a Tribunalului Galaţi, s-a dispus condamnarea inculpatul B.G. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale, pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului B.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen.
Au fost respinse pretenţiile civile formulate de partea vătămată/civilă SC A.R. - A. SA - Sucursala Galaţi.
A fost admisă în parte cererea de obligare a inculpatului B.G. la plata cheltuielilor judiciare, formulată de partea vătămată/civilă SC A.R. - A. SA - Sucursala Galaţi.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.G. la plata sumei de 81.614.000 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare către partea vătămată/civilă SC A.R. - A. SA - Sucursala Galaţi.
A fost menţinută măsura sechestrului asigurator prin poprire dispusă prin Ordonanţa nr. 185/P/2004 din 28 septembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B.G. la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În fapt s-a reţinut în sarcina inculpatului B.G. că a indus şi a menţinut în eroare reprezentanţii legali ai SC A. SA - Sucursala Galaţi, cu prilejul încheierii şi executării contractului de asigurare facultativă Seria AR nr. 141830 din 05 decembrie 2002, prin incendierea intenţionată a autocarului nr. .........., în scopul, nerealizat, de a încasa în mod fraudulos suma asigurată - 76.694 euro, fapta întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.
Audiat în cursul cercetării judecătoreşti inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei.
Instanţa a avut în vedere Procesul-verbal de incendiu nr. 16/2003; raportul de expertiză tehnică; declaraţiile martorilor I.A., N.F., S.S., Z.I., R.C., R.V.C., R.D.F., Ş.L., Ş.S., Z.M., B.V.
Împotriva Sentinţei penale nr. 291 din 01 iunie 2007 a Tribunalului Galaţi a declarat apel inculpatul B.G.
Prin Decizia penală nr. 41 din 07 iulie 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.G., reţinând că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost cercetat, că din conţinutul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine faptul că inculpatul a incendiat intenţionat autocarului nr. .........., în scopul nerealizat, de a încasa în mod fraudulos suma asigurată - 76.694 euro.
Împotriva Deciziei penale nr. 41 din 07 iulie 2009 a declarat recurs inculpatul, care prin Decizia penală nr. 3848 din 20 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respins ca nefondat, instanţa reţinând că solicitările de achitare formulate de inculpat nu pot fi primite întrucât probatoriul administrat demonstrează că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care a fost cercetat.
În cererea de revizuire formulată, revizuentul B.G. a arătat că Sentinţa penală nr. 291/2007 a Tribunalului Galaţi este în contradicţie cu Sentinţa civilă nr. 1004 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Galaţi, definitivă şi irevocabilă, care are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, că a fost admisă plângerea sa şi s-a dispus efectuarea de cercetări faţă de făptuitorii R.D.F. şi G.C. pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă şi că martorul I.A. ar fi recunoscut faţă de rudele revizuentului că nu a spus tot adevărul.
Prin raportare la dispoziţiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a constatat că motivele invocate de petent în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege, în calea de atac extraordinară a revizuirii neputându-se prelungi probaţiunea prin mijloace de probă pentru fapte care au fost deja stabilite şi cunoscute de instanţa de judecată.
S-a apreciat că solicitarea revizuentului de a fi reaudiat martorul I.A. pentru că acesta ar putea face precizări suplimentare nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. Cazul de revizuire invocat trebuie să aibă în vedere o împrejurare necunoscută instanţei de judecată, a cărei existenţă să fie probată de către petent şi să fie aptă de a conduce la achitarea inculpatului sau la încetarea procesului penal; în speţă, martorul indicat de către petent a fost audiat de către instanţa de judecată cu privire la situaţia de fapt reţinută în cauză, solicitarea de a fi reaudiat neconstituind „fapte sau împrejurări” ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Cu privire la cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a arătat că acesta vizează săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către un martor, expert sau interpret în cauza a cărei revizuire se cere; revizuirea poate fi cerută când un martor, expert sau interpret audiaţi în cauza a cărei revizuire se cere, au comis infracţiunea de mărturie mincinoasă, iar săvârşirea acestei infracţiuni de persoanele menţionate este dovedită printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau prin ordonanţa procurorului dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului; or, în cauză, în privinţa celor două persoane menţionate de către petent, R.D.F. şi G.C., nu s-a pronunţat nicio hotărâre judecătorească de condamnare şi nici nu s-a dat vreo ordonanţă de către procuror pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în legătură cu cauza în care a fost cercetat şi condamnat petentul B.G., aşadar, motivul de revizuire invocat de către petent nu întruneşte condiţiile de admisibilitate, în conformitate cu cerinţele codului de procedură penală;
Referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. care vizează ireconciabilitatea hotărârilor penale, instanţa a constatat că pentru a fi admis, este necesar să fie îndeplinite două condiţii, respectiv: să existe două sau mai multe hotărâri penale definitive; iar acestea să nu se poată concilia. Cu privire la prima condiţie s-a argumentat că aceasta se consideră realizată numai dacă este vorba de două sau mai multe hotărâri penale definitive care conţin o rezolvare a fondului cauzei şi care nu pot fi atacate în acelaşi timp printr-o altă cale extraordinară de atac.
S-a reţinut că în cererea de revizuire, petentul a făcut referire la două hotărâri definitive, dintre care una este pronunţată de instanţa civilă - Sentinţa civilă nr. 1004/2004 a Tribunalului Galaţi, nefiind, deci, admisibil motivul de revizuire invocat de către petent.
Totodată, s-a apreciat că motivele invocate de petentul-condamnat au fost invocate şi în căile de atac, acestea fiind analizate de Curtea de Apel Galaţi şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul.
Prin Decizia penală nr. 272/A din 24 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori apelul a fost respins, ca nefondat, cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare statului.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că motivele invocate în susţinerea cererii de revizuire nu se circumscriu şi nu îndeplinesc condiţiile de existenţă a cazurilor reglementate de disp. art. 394 lit. a), b) şi e) C. proc. pen., iar cazul de revizuire invocat în apel, prevăzut de disp. art. 394 lit. d) C. proc. pen. nu a făcut obiectul cererii cu care a fost sesizată prima instanţă, cu privire la acesta nefiind efectuate cercetări conform art. 399 C. proc. pen., examinarea direct în apel a acestui caz de revizuire fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs revizuentul criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs, a memoriilor depuse la dosar şi a concluziilor apărătorului desemnat din oficiu (expuse în partea introductivă a prezentei decizii) pentru nelegalitate, netemeinicie, soluţionarea în lipsă a cererii, condamnarea revizuentului pentru comiterea unor fapte pe care, în realitate nu le-a săvârşit, pe baza unor mărturii mincinoase, în lipsa unor probe concludente şi contrar aspectelor constatate de instanţele civile; s-a solicitat punerea în libertate. Au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 5, 10, 18 C. proc. pen. şi art. 314 şi 402 alin. (3) C. proc. pen.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate precum şi din oficiu, Curtea constată că acesta este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce urmează:
După cum în mod corect au apreciat atât prima instanţă, cât şi cea de apel, revizuentul a invocat în susţinerea cererii formulate motivele de revizuire prevăzute de disp. art. 394 lit. a), b) şi e) C. proc. pen., în apel temeiul de drept al cererii fiind completat cu cazul prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen.
Instanţa de recurs apreciază că motivele invocate de revizuent nu susţin cazurile indicate ca temei al cererii de o manieră pur formală.
Astfel, după cum just au reţinut prima instanţă şi cea de apel, motivul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen. nu este incident în speţă, deoarece nu s-a invocat existenţa unei fapte sau a unei împrejurări noi, ci s-a solicitat prelungirea probaţiunii deja realizate prin reaudierea unui martor cu privire la aspecte cunoscute; cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. b) C. proc. pen. nu poate fi reţinut, deoarece pretinsa comitere a infracţiunii de mărturie mincinoasă nu a fost dovedită potrivit disp. art. 395 alin. (1) C. proc. pen., iar cazul prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen. este, de asemenea, inaplicabil, revizuentul nefăcând referire la două hotărâri penale definitive care nu s-ar putea concilia; totodată, instanţa de apel a constatat în mod corect că suplimentarea în apel a cazurilor invocate ca temei al cererii de revizuire nu este admisibilă, nefiind parcursă, în prealabil, procedura prevăzută de art. 399 C. proc. pen.
Faţă de considerentele anterior expuse se reţine că hotărârile anterior pronunţate sunt legale şi temeinice şi riguros argumentate cererea de revizuire fiind inadmisibilă şi fiind soluţionată cu respectarea drepturilor procesuale ale părţii, potrivit normelor procedurale în vigoare, contrar susţinerilor recurentului. Totodată, constatarea incidenţei în cauză a acestui fine de neprimire al cererii face de prisos analizarea altor critici invocate de către recurentul revizuent, recursul declarat urmând a fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu urmând a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat B.G. împotriva Deciziei penale nr. 272/A din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1578/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1860/2012. Penal → |
|---|
