ICCJ. Decizia nr. 1929/2012. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1929/2012

Dosar nr. 828/89/2011

Şedinţa publică din 6 iunie 2012

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 191 din data de 27 octombrie 2011 a Tribunalului Vaslui, secţia penală, s-a admis, în parte, cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul P.A.R. prin apărător pentru care a fost trimis în judecată.

S-a admis, în parte, cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei invocată din oficiu de instanţă.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în două infracţiuni, respectiv în:

- infracţiunea de trafic de minore în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - victime fiind M.A.L. şi Ţ.A.M. şi

- infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. - victimă fiind S.L.A.

A fost condamnat inculpatul P.A.R. la următoarele pedepse:

- 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minore în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - victime fiind M.A.L. şi Ţ.A.M.;

- 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. victimă fiind S.L.A.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) şi (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive şi în conformitate cu disp. art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 februarie 2011 la zi.

S-a luat act că părţile vătămate M.A.L., Ţ.A.M. şi S.L.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 2.800 RON, din care suma de 900 RON onorarii avocaţi din oficiu desemnat pentru victime în timpul urmăririi penale (av. M.L., I.O. şi N.D.) şi în cursul judecăţii (av. D.M.).

S-a reţinut că inculpatul P.A.R. a activat în calitate de lucrător cadrul Poliţiei municipiului Vaslui - Inspectoratul Judeţean de Poliţie până în luna septembrie 2010 când a fost eliberat din funcţie fiind sancţionat disciplinar.

Inculpatul, începând cu anul 2009, profitând şi de funcţia pe care o avea, anume de lucrător de poliţie, a început să recruteze tinere din mediul care aveau o relaţie dificilă cu familia, care urmau cursurile liceelor din Vaslui şi care nu aveau parte de o supraveghere mai atentă din parte. Aceste tinere, care nu aveau împlinită vârsta de 18 ani, erau puse să practice prostituţia în municipiul Vaslui, inculpatul fiind cel care le-a adus; care să întreţină relaţii intime. Scopul urmărit de către inculpat a fost acela de a obţine venituri din activitatea de prostituţie pe care a desfăşurat-o fiind cunoscută nevoia de bani a acestuia, întrucât avea o pasiune pentru noroc. Inculpatul P.A.R. a profitat de faptul că minorele erau persoane vulnerabile şi le-a creat o dependenţă faţă de el, în acest sens reuşind să le manipuleze. Totodată, inculpatul a folosit şi o poziţie de autoritate cu victimele, prin funcţia pe care a deţinut-o la acel moment.

Astfel inculpatul P.A.R. a exploatat sexual în perioada 2009 - 2011 pe minorele M.A.L., Ţ.A.M. şi S.L.A.

Inculpatul P.A.R. a cunoscut-o în vara anului pe minora M.A.L. care la acea dată a avut vârsta de 16 ani, familia acesteia avea o situaţie financiară precară, că aceasta era elevă în clasa a X-a la Liceul Ş.P. din municipiul Vaslui şi că pe perioada cursurilor şcolare a locuit în Vaslui cu gazdă.

În perioada imediat următoare, inculpatul P.A.R. a început să se întâlnească cu minora M.A.L. În timpul întâlnirilor, minora l-a întrebat pe inculpat dacă nu are cunoştinţă de un loc de muncă, unde să poată lucra după terminarea cursurilor, motivat de faptul că veniturile asigurate de către părinţi, erau relativ mici. Profitând de această situaţie, inculpatul P.A.R. i-a propus lui M.A.L., să practice prostituţia urmând ca clienţii, să-i recruteze el personal. Pentru a avea un control asupra minorei, inculpatul a cazat-o pe minoră în locuinţa unui prieten de al său identificat ca fiind numitul L.S., în perioada 2009 - decembrie 2010.

Inculpatul P.A.R. a exploatat-o sexual pe minora M.A.L., sumele de bani obţinute de către aceasta din urmă fiind luate în mare parte de către inculpat.

Minora M.A.L., a declarat în cursul urmăririi penale, că "P.A. mi-a spus că ştie el o metodă, de a face rost de bani şi mi-a propus să întreţin relaţii intime, contra unor sume de bani, cu diferite persoane, pe care le recomanda .. tot P.A. a fost cel care a stabilit sumele de bani pe care le plăteau clienţii pentru faptul că întreţineam relaţii intime".

În afară de locuinţa numitului L.S. care nu a putut fi audiat fiind mutat adresă, inculpatul P.A.R., i-a mai asigurat .. numitei M.A.L. la locuinţa martorei M.I.

În timpul cât a locuit în acest imobil, M.A.L. i-a povestit lui M.I.M., că inculpatul P.A. a constrâns-o să întreţină relaţii intime cu diferiţi clienţi şi că i-a fost teamă de acesta. În acest sens relevantă a fost declaraţia martorei cu privire la teama pe care o are faţă de inculpat şi faptul că a dorit să scape de sub controlul acestuia.

Martora M.I.M. a declarat ".. când am discutat cu A. .. a început să-mi povestească că P.A. o vindea, în sensul că o obliga să practice prostituţia .." şi, de asemenea, a evidenţiat faptul că atunci când minora era căutată de către inculpat îi era teamă să stea de vorbă cu acesta, ".. A. de frică a intrat în şifonier şi nu .. când A. nu a plecat de la mine .."

Inculpatul P.A. a fost cel care a recrutat bărbaţii care erau amatori să întreţină relaţii intime cu o tânără dar şi cel care a stabilit suma de bani pe care aceştia au trebuit să o plătească.

Faptul că persoanele cu care a întreţinut relaţii intime M.A. erau trimise de către inculpatul P.A.R. şi rezultă şi din convorbirilor telefonice, interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Vaslui, prin care mai mulţi tineri i-au solicitat inculpatului să o contacteze pe A. cu scopul de a întreţine relaţii intime cu aceasta.

În acest sens relevantă a fost şi discuţia din data de 9 mai 2010 ora 22:09:32 în inculpatul a discutat cu o persoană pe nume A., iar acesta i-a solicitat o tânăra cu care să întreţină relaţii intime, urmând să se întâlnească pentru a stabili detaliile.

Inculpatul P.A.R. a avut un control total asupra minorei în afara de faptului că a cazat-o la persoane apropiate lui, dar şi a vizitat-o frecvent mai ales pe timpul nopţii când efectua serviciul cu lucrătorii din cadrul Inspectoratului Judeţean al Jandarmeriei Vaslui care mergeau în apartamentul în care era cazată minora încălcându-şi astfel atribuţiile de serviciu.

Clienţii care doreau să întreţină relaţii intime cu minora trebuiau să-l contacteze personal pe inculpat şi nu li se dădea numărul de telefon folosit de către aceasta pentru a fi contactată.

Martorul B.I. a declarat că "A. mi-a spus că lui P.A.R. nu-i convine că întreţin relaţii intime cu mine fără bani - eu trebuia să-l sun pe P.A. şi să-l întreb de A. ….".

Printre persoanele care au cunoscut-o pe M.A.L. prin intermediul inculpatului şi au întreţinut relaţii intime cu aceasta, au fost identificaţi martorii M.M., D.G.A., T.C.N., T.E.I., B.I., ş.a.

Faptul că scopul urmărit de către inculpat a fost acela de a o exploata pe A.L. atunci când îi făcea cunoştinţă cu diferite persoane a rezultat şi din declaraţiile martorilor care au relatat că o recomanda pe A.L. ca o persoană dispusă să întreţină relaţii intime şi în acest mod să obţină sume de bani.

Martorul D.G.A., a declarat: ".. în perioada aprilie - mai 2010 … m-am întâlnit cu P.A.R. care mi-a spus că el este de serviciu şi dacă vreau să întreţin cu A. relaţii sexuale .. am fost căutat la telefon de către P.A.R. care m-a întrebat dacă nu am de gând să-i dau banii .. mi-a răspuns că plăcerea costă .. acesta precizându-mi suma de 50 RON, ulterior 30 RON pentru că îmi dăduse acea fată ..".

Martorul a indicat apartamentul proprietatea lui L.S. unde a fost cazată M.A.L. şi unde inculpatul împreună cu alţi colegi de ai săi cu care efectua serviciul de patrulare în oraş, conform fişei postului, au mers frecvent.

Din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de către P.A.R. cu M.V.C. zis "B.", care se afla în prezent în Anglia, a rezultat că acesta avea intenţia să plece şi el în această ţară împreună cu M.A.L. care urma să practice prostituţia în folosul său.

Chiar la începutul anului curent, inculpatul l-a contactat pe un fost coleg de a-l său martorul R.B.M. căruia i-a propus să-i scoată din baza de date a M.A.I. fişele personale ale numitei M.A.L. tatălui acesteia, precizându-i că doreşte să-i întocmească o procură pentru a o putea scoate din ţară, aceasta fiind minoră.

În toamna anului 2010, inculpatul P.A.R. a contactat-o telefonic pe numita Ţ.A.M. care are vârsta de 16 ani şi care, de asemenea, a provenit din mediul rural şi era elevă la Liceul Ş.P. din mun.Vaslui.

Minora Ţ.A.M. a declarat: ".. am fost sunată de către un tânăr care s-a recomandat cu numele de A. .. cunoştea cum mă numesc, unde locuiesc şi chiar unde învăţ .. mi-a propus să ne întâlnim ..".

Ulterior inculpatul P.A.R. s-a întâlnit cu minora Ţ.A.M. în mun.Vaslui şi i-a propus să practice prostituţia, precizându-i că clienţii au urmat să fie recrutaţi de către el, însă din sumele de bani pe care aceasta le-ar fi obţinut, a trebuit să primească şi el o parte.

Minora a acceptat propunerea inculpatului, motivat de faptul că nu avea o relaţie bună cu părinţii, nu primea de la aceştia niciun ban şi locuia cu bunica sa. De fiecare dată când inculpatul i-a găsea clienţi, mergeau la locuinţa minorei pe care o prelua şi o ducea în locurile unde ar fi trebuit să întreţină relaţii intime cu aceştia.

O perioadă de 2 luni, minora Ţ.A.M. a întreţinut relaţii intime cu clienţii pe care i-a recrutat inculpatul, iar acesta din urmă a primit jumătate din banii obţinuţi.

Minora a declarat în cursul urmăririi penale: ".. în cazul în care aş fi refuzat cu un client .. eram ameninţată de către P.A. .. constau în aceea că fiind lucrător de poliţie îmi poate face rău în sensul că va merge la locuinţa părinţilor mei şi le va spune cu ce mă ocup ..".

Printre persoanele cu care minora a declarat că a întreţinut relaţii şi care au fost recrutaţi de către inculpatul P.A.R., s-au numărat P.M., M.M., P.D.E.

În aceeaşi perioadă prin intermediul numitei M.A.L., inculpatul P.A.R., a cunoscut o altă tânără în vârstă de 17 ani pe nume S.L.A. care a locuit în satul Băleşti, com. Deleşti, elevă la Liceul M.K. şi care a locuit cu chirie în mun. Vaslui.

Profitând de faptul că numita S.L.A. a avut un conflict cu părinţii şi nu primea decât sume de bani pentru a-şi achita c/val transportului dintre satul Băleşti şi mun. Vaslui, inculpatul P.A.R. i-a propus şi acesteia să practice prostituţia, înţelegerea fiind ca jumătate din sumele de bani obţinute din această activate să le primească el.

S.L.A. a declarat: ".. am stabilit împreună cu P.A. că din sumele obţinute de la clienţii cu care întreţineam relaţii intime, jumătate să le primească el, P.A. era cel care stabilea preţul pentru un raport sexual cu clientul înainte de a mă întâlni şi a merge cu acesta din urmă".

Inculpatul a avut cunoştinţă în momentul în care minora pleca cu clientul dar şi în momentul în care termina, ţinând legătura prin SMS cu minora.

În perioada decembrie 2010 - februarie 2011, minora S.L.A. a întreţinut relaţii intime cu clienţii pe care i-a recrutat inculpatul P.A.R.

În legătură cu activitatea infracţională reţinută în sarcina sa, inculpatul P.A.R. a declarat că, a avut o relaţie de prietenie cu M.A.L. şi că, ulterior a aflat că aceasta ar practica prostituţia. În legătură cu minora Ţ.A.M. a declarat că ea l-a contactat şi l-a întrebat dacă nu are prieteni cu care să întreţină relaţii intime contra unor sume de bani. În ceea ce priveşte pe minora S.L.A. inculpatul a susţinut că o cunoaşte pentru că locuieşte cu chirie în aceeaşi zonă unde locuieşte şi el.

Susţinerile inculpatului P.A.R. au fost înlăturate de declaraţiile martorelor victime care au fost susţinute de declaraţiile martorilor cât şi de conţinutul convorbirilor telefonice precum şi de discuţiile pe care acesta le-a purtat prin intermediul reţelei de internet şi care au fost identificate cu ocazia percheziţiei informatice asupra sistemului informatic ridicat de la domiciliul său.

Relevante sunt discuţiile din data de 17 decembrie 2010 în care inculpatul P.A.R. care foloseşte adresa de messenger "b.t." discută cu o altă persoană care foloseşte adresa de messeger "c." şi în cadrul căreia negociază preţul pentru relaţiile intime pe care urma să le aibă cu o tânără "C.: ..dă numărul lu asta că am rez, lu D. .. şi facem un show … B.t.: ".. la ce premiu te-ai gândit? .. o noapte i 500 ..

În acest sens sunt şi celelalte discuţii pe care inculpatul le-a purtat cu diferiţi bărbaţi în care a solicitat sume de bani pentru faptul că le-a trimis o fată să întreţină relaţii intime.

A rezultat cu certitudine din această discuţie, activitatea infracţională a inculpatului, precum şi scopul urmărit de acesta de a obţine sume de bani

De asemenea a fost dovedită şi atitudinea violentă a inculpatului în special faţă de victima M.A.L. în care a văzut o sursă de a obţine venituri fiind de notorietate pasiunea acestuia pentru jocurile de noroc.

Martorul T.C.N. a declarat cu ocazia audierii "… am înţeles că tot timpul este bătută de către P.A.R., întrucât nu-i dă toţi banii obţinuţi din relaţiile sexuale impuse de către el cu diferiţi bărbaţi .. atât mie cât şi lui A. ne era frică de P.A.R. - după ce A. a început să locuiască cu mine am primit telefoane în repetate rânduri de la el în care spunea să o las în pace pe A. şi să o dau afară din casă determinând-o în acest fel să se întoarcă la el ..".

Victima Ţ.A.M. a declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.250 RON reprezentând daune materiale şi suma de 10.000 RON reprezentând daune morale. Victima a declarat că în urma practicării prostituţiei în folosul inculpatului a rămas însărcinată.

Inculpatul a susţinut că cele trei victime au practicat prostituţia de bună voie, nu le-a constrâns şi nu a obţinut sume de bani sau alte foloase de pe urma practicării prostituţiei de către acestea. În ceea ce priveşte consimţământul victimelor de a practica prostituţia acesta nu a înlăturat răspunderea penală.

În sensul dispoziţiilor din Legea nr. 678/2001.Totodată s-a considerat că consimţământul victimelor a fost viciat, însă s-a dovedit şi activitatea de constrângere pe care inculpatul a aplicat-o asupra acestora.

Exploatarea sexuală în sensul prevăzut în dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 678/2001 are o noţiune mult mai largă decât cea incriminată în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen. Din întreg materialul administrat în cauză a rezultat că inculpatul P.A.R. a acţionat pentru recrutarea, cazarea victimelor minore şi urmărit încă de la început obţinerea de sume de bani din practicarea prostituţiei de către acestea din urmă. Inculpatul le-a pus într-o situaţie de subordonare pe victime faţă de el pe tot parcursul exploatării sexuale a acestora şi a adresat ameninţări dar şi constrângeri fizice atunci când acestea refuzau să întreţină relaţii intime cu clienţii. (în acest sens a se vedea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 6534 din 7 decembrie 2004).

A rezultat din materialul probator că inculpatul P.A.R. a recrutat, cazat în diferite locaţii şi a transportat victimele M.A.L. şi Ţ.A.M. obligându-le prin constrângere şi ameninţare să se prostitueze, săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aspecte confirmate de declaraţiile celor două victime, de declaraţiile martorilor şi de conţinutul interceptărilor telefonice.

De asemenea, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată S.L.A., instanţa a apreciat că inculpatul a săvârşit doar infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen., reţinând că aceasta nu a fost obligată şi ameninţată de inculpat să se prostitueze, că ea i-a solicitat să-i facă rost de clienţi şi că o parte din banii rezultaţi de la clienţi îi dădea inculpatului, iar o altă parte şi-i păstra "potrivit înţelegerii dintre ei.".

După cum reţine şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - în Decizia nr. XVI/2007, dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în cazul infracţiunilor prev. de Legea nr. 678/2001, valoarea socială ocrotită este apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., valoarea socială ocrotită este apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.

Pentru argumentele expuse, s-a urmat a fi schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracţiunea de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracţiuni: o infracţiune de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - victime fiind M.A.L. şi Ţ.A.M. şi o infracţiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. - victimă fiind S.L.A.

Aşa fiind, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei solicitată de inculpat din infracţiunea de trafic de minori în infracţiunea de proxenetism, a fost admisă în parte, doar numai cu privire la victima S.L.A. aşa cum şi schimbarea încadrării juridice invocată de instanţă din oficiu, a fost admisă tot în parte, dispunându-se schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracţiuni: o infracţiune de trafic de minore în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 - victime fiind M.A.L., Ţ.A.M. şi o infracţiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. - victimă fiind S.L.A.

Procedând în această manieră, s-a constatat că ambele schimbări de încadrare juridică a faptelor, prin admiterea lor în parte, au fost puse în discuţia părţilor.

Această schimbare a încadrării juridice a faptei în forma expusă s-a impus după analizarea şi aprecierea probelor administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, ceea ce a determinat instanţa să pună în discuţia părţilor, doar provizoriu, această schimbare juridică a faptei, în cursul judecăţii, constatându-se că inculpatul a comis infracţiunea de trafic de minore asupra victimelor M.A.L. şi Ţ.A.M., precum şi infracţiunea de proxenetism în forma descrisă în ceea ce o priveşte pe minora S.L.A.

În concluzie, inculpatului P.A.R. i s-a reţinut în sarcină săvârşirea infracţiunii de trafic de minore în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 şi infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen.

Solicitarea inculpatului prin apărător de a se dispune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., nu a putut fi admisă în condiţiile în care a rezultat fără dubiu că inculpatul a recrutat, cazat, transportat şi tras foloase de pe urma martorelor victime.

În ultimul său cuvânt, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei sub forma proxenetismului şi a şi solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei şi a solicitat reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., avându-se în vedere recunoaşterea săvârşirii infracţiunii de proxenetism.

Pentru ca inculpatul să beneficieze de disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., acesta a trebuit să recunoască fapta, chiar dacă ar fi cerut schimbarea încadrării juridice a faptei, să fie de acord cu judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Acest lucru nu s-a întâmplat, ba mai mult dându-şi seama că faptele au fost dovedite a încercat să obţină clemenţa instanţei, recunoscând în final infracţiunea de proxenetism.

Pentru cele două infracţiuni săvârşite inculpatului a urmat să i se aplice câte o pedeapsă, la individualizarea cărora, în cadrul general prev. de art. 52 şi 72 C. pen., au fost avute în vedere conduita nesinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, până la ultimul cuvânt dat acestuia în cadrul dezbaterilor, ocazie cu care a recunoscut săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi nu de trafic de minore, solicitând clemenţa instanţei prin aplicarea disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.; lipsa antecedentelor penale, gradul de pericol social mare al faptelor săvârşite, de urmările produse, în sensul că faptele vor avea consecinţe negative, asupra victimelor - minore pe plan sentimental şi afectiv cât şi pe plan psihic, de calitatea pe care a avut-o inculpatul de poliţist,pentru că faptele au fost săvârşite în perioada cât acesta a ocupat această funcţie,cât şi după eliberarea sa din rândul oamenilor legii, că răspunzând de ordinea publică, el a trebuit să asigure un climat de siguranţă pentru minore, nu să la traficheze în vederea obţinerii de foloase, de datele privind persoana inculpatului, de numărul de persoane recrutate.

S-a apreciat de către instanţă că nu s-a impus a se acorda inculpatului circumstanţe atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen.

Pentru faptele grave comise, în raport de modul de acţiune şi de săvârşire a acestor, inculpatului a urmat să i se aplice două pedepse cu închisoare, care să aibă ca efect îndreptarea acestuia şi redarea lui societăţii care să respecte regulile de convieţuire socială.

S-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară şi ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei aplicate şi pe toată durata executării acesteia.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpatul P.A.R. care a arătat că instanţa de fond a făcut o încadrare greşită a faptelor considerând că în ceea ce o priveşte pe partea vătămată S.L.A. nu există niciun fel de faptă penală comisă de inculpat, aceasta practicând prostituţia pe cont propriu, iar în ceea ce le priveşte pe celelalte două minore M.A.L. şi Ţ.A.M. instanţa a trebuit să dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism.

În susţinerea acestor afirmaţii apelantul a arătat că în acest ultim caz nu suntem în faţa unei exploatări sexuale profitându-se de neputinţa martorelor victime.

Din probele administrate nu a rezultat constrângeri violente ale inculpatului asupra celor trei martore, singurele manifestări excesive existând între inculpat şi M.A.L., care au fost rezultatul unei stări de gelozie.

Pe scurt, inculpatul apelant a arătat că faţă de probele administrate în cauză nu s-a putut rezista ceea ce a reţinut instanţa la fila 5 alin. (6) din sentinţă şi anume faptul că inculpatul le-a pus într-o situaţie de subordonare pe victime faţă de el pe tot parcursul exploatării sexuale a acestora şi a adresat ameninţări şi constrângeri fizice atunci când acestea refuzau să întreţină relaţii intime cu clienţi.

O altă critică a inculpatului a vizat situaţia că instanţa de fond nu i-a acordat inculpatului posibilitatea de a beneficia de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., întrucât întreaga cercetare penală şi mai ales cea judecătorească s-a făcut în mod evident pentru infracţiunea de trafic de persoane şi nu pentru proxenetism, această infracţiune conturându-se ulterior.

Apelantul a considerat că în această situaţie instanţa de fond a trebuit să se pronunţe mai întâi cu privire la schimbarea încadrării juridice şi apoi să îl întrebe pe inculpat dacă doreşte să beneficieze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen.

Soluţia instanţei de fond a fost criticată şi sub aspectul individualizării pedepsei apreciindu-se că instanţa în mod greşit nu a reţinut circumstanţe atenuante.

Examinând actele şi lucrările dosarului de fond şi sentinţa criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform disp. art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul declarat a fost nefondat pentru următoarele considerente.

În apel, inculpatul a solicitat audierea tuturor martorilor din lucrări apreciind că instanţa de fond nu a procedat corect atunci când a stabilit să fie audiaţi doar o parte a acestora.

Analizând declaraţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală şi a martorilor audiaţi în faţa primei instanţe precum şi a celor pentru care s-a constatat imposibilitatea audierii, Curtea a constatat că nu a fost utilă audierea tuturor martorilor din lucrări ci numai a martorului D.G.A., care s-a şi realizat.

Din analiza coroborată a materialului probator administrat a rezultat că în mod judicios şi temeinic argumentat instanţa de fond a stabilit vinovăţia inculpatului P.A.R. în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, în raport de situaţia de fapt reţinută.

Instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidenţiind aspectele concordante ce au susţinut vinovăţia inculpatului şi probele ce au servit ca temei al soluţionării cauzei.

De asemenea a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor inculpatului, argumentându-şi soluţia de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt şi de drept ce au fundamentat soluţia pronunţată.

Pe baza analizei amănunţite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar şi a celor administrate în mod nemijlocit, prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, existând probe certe de vinovăţie a inculpatului P.A.R. în comiterea infracţiunilor de trafic de minori în formă continuă şi proxenetism, probe ce au înlăturat prezumţia de nevinovăţie instituită de disp. art. 66 C. proc. pen.

Astfel, soluţia de condamnare a inculpatului s-a bazat pe interpretarea şi coroborarea următoarelor mijloacelor de probă: declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor T.S., L.R.N., R.B.M., G.L.A., M.I.M., T.E.I., B.I., T.C.N., D.G.A., declaraţiile martorilor propuşi de inculpat, conţinutul convorbirilor telefonice aflate la dosarul cauzei.

Declaraţiile date de martori atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, precum şi celelalte mijloace de probă administrate în cauză au fost analizate temeinic de instanţa de fond prin înlăturarea declaraţiilor vădit nesincere şi prin verificarea tuturor apărărilor inculpatului.

Apărările acestuia referitoare la faptul că părţile vătămate au practicat prostituţia de bună voie nu pot fi primite. Atât declaraţia martorei M.I.M. - din care rezultă clar că minora M.A.L. se temea de inculpat, cât şi din convorbirile telefonice prin care mai mulţi tineri s-au adresat inculpatului pentru a solicita să întreţină relaţii intime cu aceasta a rezultat, fără echivoc, că inculpatul a avut un control total asupra minorei.

Această situaţie a rezultat şi din declaraţiile martorilor care au întreţinut relaţii intime cu aceasta, inclusiv declaraţia martorului audiat în faţa instanţei de apel - D.G.A. Martorul a precizat că a întreţinut relaţii intime cu minora, fiind trimis la locuinţa numitului L.S. pe care inculpatul i-a pus-o la dispoziţie.

Nuanţarea declaraţiei pe care martorul a făcut-o în faţa instanţei de apel cum că inculpatul ar fi vrut să-i facă cunoştinţă cu minora pentru o relaţie de prietenie şi faptul că acesta i-ar fi cerut bani pentru relaţiile intime pe care le-a întreţinut "în glumă" nu a fost credibilă, având în vedere că martorul a declarat că a întreţinut relaţii intime cu minora imediat ce a ajuns în locuinţă, părăsind locaţia la scurt timp fără să o mai caute pe acesta, ceea ce a demonstrat că intenţia sa nu a fost de a lega o relaţie de prietenie, ci de a întreţine relaţii intime cu aceasta.

Faptul că inculpatul s-a preocupat de recrutarea minorelor în vederea exploatării lor sexuale a rezultat şi din declaraţiile părţi vătămate Ţ.A.M., în care a arătat că inculpatul a sunat-o să-i propună să se întâlnească cu ea cunoscându-i datele personale şi situaţia familială precară. Folosindu-se de această situaţie a determinat-o să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi clienţi în cazul în care a refuzat fiind ameninţată că-i va face rău şi o va spune părinţilor.

Având în vedere vârsta părţii vătămate, faptul că era elevă şi provenea din mediul rural, Curtea a apreciat că aceste ameninţări au fost de natură să-i înfrângă voinţa acesteia.

În sprijinul incriminării inculpatului a venit şi declaraţia părţi vătămate S.L.A. care au precizat că acesta căuta clienţi şi fixa tariful pentru fiecare act sexual în parte, luându-şi suma care i se cuvenea, precum şi conţinutul convorbirilor telefonice şi a discuţiilor pe care acesta le-a purtat prin intermediul reţelei de internet cu diferiţi bărbaţi, în care a solicitat sume de bani pentru faptul că le-a trimis o fată să întreţină relaţii intime.

Prin urmare nu s-a putut reţine că inculpatul nu a exploatat o sexual pe partea vătămată S.L.A., din probe a rezultat clar îndemnul acestuia la prostituţie, înlesnirea practicării şi obţinerea de foloase.

În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita încadrare juridică a faptelor, Curtea, analizând conţinutul celor două infracţiuni, respectiv "traficul de minori" şi "proxenetism", precum şi probele administrate în cauză, a apreciat că instanţa de fond corect a stabilit că inculpatul prin activităţile pe care le-a desfăşurat cu ocazia exploatării sexuale ale părţilor vătămate minore M.A.L. şi Ţ.A.M., respectiv recrutare, cazare constrângere, ameninţare a depăşit sfera de incriminare a infracţiuni de proxenetism, încadrându-se în dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

S-a dovedit clar că inculpatul, în vederea exploatării sexuale, le-a asigurat părţilor vătămate cazare.

Neîntemeiată a fost şi critica inculpatului apelant referitoare la situaţia că după schimbarea încadrării juridice nu i s-ar fi dat posibilitatea să uzeze de prevederile art. 320¹ C. proc. pen.

Potrivit prevederilor acestui articol "Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu a solicitat administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le-a putut administra la acel termen de judecată, ori inculpatul nu a recunoscut niciodată faptele în totalitate şi a solicitat administrarea de probe atât în faţa instanţei de fond cât şi în faţa instanţei de apel.

Examinând hotărârea apelată şi sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate inculpatului, pentru fiecare din faptele comise, a pedepsei rezultante, precum şi a modalităţii de executare a acesteia, prima instanţă a făcut o corectă adecvare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., dând relevanţă gradului de pericol social în concret al faptelor comise, circumstanţelor reale în care acesta le-a săvârşit, rezonanţei sociale deosebite pe care le-au avut asemenea fapte, precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului care nu are antecedente penale dar a avut o poziţie procesuală oscilantă pe tot parcursul procesului penal.

Curtea a apreciat că pedepsele principale aplicate în cuantum legal, de câte 5 (cinci) ani închisoare pentru infracţiunile comise, urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare în regim privativ de libertate, a fost singura în măsură să asigure realizarea scopului de exemplaritate şi cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

Aşadar, instanţa de apel nu a putut avea în vedere critica inculpatului cu privire la greşita individualizare a pedepselor principale aplicate acestuia, întrucât în cauză, prima instanţă a apreciat în mod plural toate criticile ce au caracterizat individualizarea judiciară a pedepselor, cărora le-a dat eficienţă în mod concret, în funcţie atât de împrejurările faptice, cât şi de cele privind persoana inculpatului, respectând prin cuantumurile stabilite principiul proporţionalităţii, care a asigurat o reflectare justă între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate a inculpatului, aşa încât nu s-a impus schimbarea cuantumului pedepsei principale întrucât ar afecta scopul pedepselor.

De asemenea, Curtea de Apel, a apreciat că pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare, a cărei executare s-a realizat în regim de detenţie, a fost justificată şi i-a dat posibilitatea inculpatului ca, pe parcursul acesteia, prin includerea sa în programe educaţionale, să conştientizeze consecinţele faptelor comise şi să-i îndrepte atitudinea viitoare, în abţinerea de a mai săvârşi alte infracţiuni.

Văzând că inculpatul a fost arestat în cauză şi s-au menţinut temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive, a menţinut starea de arest a acestuia şi a dedus din pedeapsa aplicată starea de arest a acestuia durata arestării preventive după data de 27 octombrie 2011.

Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că motivele invocate de inculpat nu au fost întemeiate, hotărârea apelată nu a fost afectată de vreun viciu în stabilirea situaţiei de fapt, nici în aplicarea legii, astfel că, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat, menţinând hotărârea.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 57 din 20 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul P.A.R. împotriva Sentinţei penale nr. 191 din data de 27 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Vaslui, pe care a menţinut-o.

S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive după data de 27 octombrie 2011.

A fost obligat inculpatul apelant să achite statului suma de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 1.100 RON reprezintă onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru părţile vătămate.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.A.R., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând achitarea sa pentru totalitatea infracţiunilor reţinute în sarcină în baza cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 din C. proc. pen. şi, în subsidiar, solicitând redozarea pedepsei apreciată ca prea severă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 din C. proc. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivele de critică invocate şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare are în vedere că recursul de faţă declarat de inculpatul P.A.R. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen.

a) Sub aspectul primului motiv de critică prin care se tinde la achitare sub aspectul săvârşirii ambelor infracţiuni imputate, de trafic de minore în formă continuată şi proxenetism, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 din C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere, cu titlu de premisă, că pentru incidenţa acestui motiv de casare este necesară existenţa unei contradicţii esenţiale, intrinseci, necontroversată şi manifestă între actele, lucrările şi probele dosarului şi soluţia de condamnare dispusă în cauză; ceea ce nu este cazul în speţă.

Aceasta, întrucât ambele instanţe, de fond şi de apel, prin examinarea completă şi convingătoare a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, au reţinut corect situaţia de fapt imputată în sarcina recurentului inculpat P.A.R., constatând în esenţă în aceea că în perioada 2009 - februarie 2011, în perioada cât a fost poliţist, dar şi după ce acesta a fost eliberat din funcţie, respectiv din septembrie 2010 a recrutat, cazat, transportat victime minore în vederea exploatării sexuale a acestora pentru obţinerea de venituri.

Astfel, inculpatul recurent P.A.R. a activat în calitate de lucrător cadrul Poliţiei municipiului Vaslui - Inspectoratul Judeţean de Poliţie până în luna septembrie 2010 când a fost eliberat din funcţie fiind sancţionat disciplinar.

Recurentul inculpat nominalizat, începând cu anul 2009, profitând şi de funcţia pe care o avea, anume de lucrător de poliţie, a început să recruteze tinere din mediul care aveau o relaţie dificilă cu familia, care urmau cursurile liceelor din Vaslui şi care nu aveau parte de o supraveghere mai atentă din parte. Aceste tinere, care nu aveau împlinită vârsta de 18 ani, erau puse să practice prostituţia în municipiul Vaslui, inculpatul fiind cel care le-a adus; care să întreţină relaţii intime. Scopul urmărit de către inculpat a fost acela de a obţine venituri din activitatea de prostituţie pe care a desfăşurat-o fiind cunoscută nevoia de bani a acestuia, întrucât avea o pasiune pentru noroc. Inculpatul P.A.R. a profitat de faptul că minorele erau persoane vulnerabile şi le-a creat o dependenţă faţă de el, în acest sens reuşind să le manipuleze. Totodată, inculpatul a folosit şi o poziţie de autoritate cu victimele, prin funcţia pe care a deţinut-o la acel moment.

Astfel inculpatul P.A.R. a exploatat sexual în perioada 2009 - 2011 pe minorele M.A.L., Ţ.A.M. şi S.L.A.

Inculpatul recurent P.A.R. a cunoscut-o în vara anului pe minora M.A.L. care la acea dată a avut vârsta de 16 ani, familia acesteia avea o situaţie financiară precară, că aceasta era elevă în clasa a X-a la Liceul Ş.P. din municipiul Vaslui şi că pe perioada cursurilor şcolare a locuit în Vaslui cu gazdă.

Inculpatul recurent P.A.R. a exploatat-o sexual pe minora M.A.L., sumele de bani obţinute de către aceasta din urmă fiind luate în mare parte de către inculpat.

Astfel, victima minoră M.A.L., a declarat în cursul urmăririi penale, că "P.A. mi-a spus că ştie el o metodă, de a face rost de bani şi mi-a propus să întreţin relaţii intime, contra unor sume de bani, cu diferite persoane, pe care le recomanda .. tot P.A. a fost cel care a stabilit sumele de bani pe care le plăteau clienţii pentru faptul că întreţineam relaţii intime".

În timpul cât a locuit în locuinţa martorei M.I., M.A.L. i-a povestit acesteia, că inculpatul P.A. a constrâns-o să întreţină relaţii intime cu diferiţi clienţi şi că i-a fost teamă de acesta. În acest sens relevantă a fost declaraţia martorei nominalizată cu privire la teama pe care o are faţă de inculpat şi faptul că a dorit să scape de sub controlul acestuia.

Tot astfel, martora M.I.M. a declarat ".. când am discutat cu A. .. a început să-mi povestească că P.A. o vindea, în sensul că o obliga să practice prostituţia .." şi, de asemenea, a evidenţiat faptul că atunci când minora era căutată de către inculpat îi era teamă să stea de vorbă cu acesta, ".. A. de frică a intrat în şifonier şi nu .. când A. nu a plecat de la mine ..".

Inculpatul recurent P.A. a fost cel care a recrutat bărbaţii care erau amatori să întreţină relaţii intime cu o tânără dar şi cel care a stabilit suma de bani pe care aceştia au trebuit să o plătească.

În acest sens relevantă a fost şi discuţia din data de 9 mai 2010 ora 22:09:32 în care inculpatul nominalizat a discutat cu o persoană pe nume A., iar acesta i-a solicitat o tânără cu care să întreţină relaţii intime, urmând să se întâlnească pentru a stabili detaliile.

Martorul B.I. a declarat că "A. mi-a spus că lui P.A.R. nu-i convine că întreţin relaţii intime cu mine fără bani - eu trebuia să-l sun pe P.A. şi să-l întreb de A. ..".

Printre persoanele care au cunoscut-o pe M.A.L. prin intermediul inculpatului recurent şi au întreţinut relaţii intime cu aceasta, au fost identificaţi martorii M.M., D.G.A., T.C.N., T.E.I., B.I., ş.a.

Faptul că scopul urmărit de către inculpat a fost acela de a o exploata pe victima A.L. atunci când îi făcea cunoştinţă cu diferite persoane a rezultat şi din declaraţiile martorilor care au relatat că o recomanda pe A.L. ca o persoană dispusă să întreţină relaţii intime şi în acest mod să obţină sume de bani.

Martorul D.G.A., a declarat: ".. în perioada aprilie - mai 2010 .. m-am întâlnit cu P.A.R. care mi-a spus că el este de serviciu şi dacă vreau să întreţin cu A. relaţii sexuale .. am fost căutat la telefon de către P.A.R. care m-a întrebat dacă nu am de gând să-i dau banii .. mi-a răspuns că plăcerea costă .. acesta precizându-mi suma de 50 RON, ulterior 30 RON pentru că îmi dăduse acea fată ..".

Din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de către recurentul inculpat P.A.R. cu M.V.C. zis "B.", care se afla în prezent în Anglia, a rezultat că acesta avea intenţia să plece şi el în această ţară împreună cu M.A.L. care urma să practice prostituţia în folosul său.

Chiar la începutul anului curent, inculpatul sus-indicat l-a contactat pe un fost coleg de a-l său martorul R.B.M. căruia i-a propus să-i scoată din baza de date a M.A.I. fişele personale ale numitei M.A.L. tatălui acesteia, precizându-i că doreşte să-i întocmească o procură pentru a o putea scoate din ţară, aceasta fiind minoră.

Cu referire la o altă victimă a activităţii infracţionale a aceluiaşi recurent inculpat, Înalta Curte are în vedere că, în toamna anului 2010, inculpatul P.A.R. a contactat-o telefonic pe numita Ţ.A.M. care are vârsta de 16 ani şi care, de asemenea, a provenit din mediul rural şi era elevă la Liceul Ş.P. din mun.Vaslui.

Astfel, minora Ţ.A.M. a declarat: ".. am fost sunată de către un tânăr care s-a recomandat cu numele de A. .. cunoştea cum mă numesc, unde locuiesc şi chiar unde învăţ .. mi-a propus să ne întâlnim ..".

Ulterior inculpatul P.A.R. s-a întâlnit cu minora Ţ.A.M. în mun. Vaslui şi i-a propus să practice prostituţia, precizându-i că clienţii au urmat să fie recrutaţi de către el, însă din sumele de bani pe care aceasta le-ar fi obţinut, a trebuit să primească şi el o parte.

Minora a acceptat propunerea inculpatului recurent, motivat de faptul că nu avea o relaţie bună cu părinţii, nu primea de la aceştia niciun ban şi locuia cu bunica sa. De fiecare dată când inculpatul îi găsea clienţi, mergeau la locuinţa minorei pe care o prelua şi o ducea în locurile unde ar fi trebuit să întreţină relaţii intime cu aceştia.

O perioadă de 2 luni, minora Ţ.A.M. a întreţinut relaţii intime cu clienţii pe care i-a recrutat inculpatul, iar acesta din urmă a primit jumătate din banii obţinuţi.

Această victimă minoră a declarat în cursul urmăririi penale: ".. în cazul în care aş fi refuzat cu un client .. eram ameninţată de către P.A. .. constau în aceea că fiind lucrător de poliţie îmi poate face rău în sensul că va merge la locuinţa părinţilor mei şi le va spune cu ce mă ocup ..".

Printre persoanele cu care minora a declarat că a întreţinut relaţii şi care au fost recrutaţi de către inculpatul P.A.R., s-au numărat P.M., M.M., P.D.E.

În aceeaşi perioadă prin intermediul numitei M.A.L., inculpatul recurent P.A.R., a cunoscut o altă tânără în vârstă de 17 ani pe nume S.L.A. care a locuit în satul Băleşti, com. Deleşti, elevă la Liceul M.K. şi care a locuit cu chirie în mun. Vaslui.

Inculpatul recurent a avut cunoştinţă în momentul în care minora pleca cu clientul dar şi în momentul în care termina, ţinând legătura prin SMS cu minora.

În perioada decembrie 2010 - februarie 2011, minora S.L.A. a întreţinut relaţii intime cu clienţii pe care i-a recrutat inculpatul P.A.R.

În legătură cu activitatea infracţională reţinută în sarcina sa, inculpatul recurent P.A.R. a declarat că, a avut o relaţie de prietenie cu M.A.L. şi că, ulterior a aflat că aceasta ar practica prostituţia. În legătură cu minora Ţ.A.M. a declarat că ea l-a contactat şi l-a întrebat dacă nu are prieteni cu care să întreţină relaţii intime contra unor sume de bani. În ceea ce priveşte pe minora S.L.A. inculpatul a susţinut că o cunoaşte pentru că locuieşte cu chirie în aceeaşi zonă unde locuieşte şi el.

Susţinerile inculpatului recurent P.A.R. sunt contrazise de declaraţiile victimelor sus arătate coroborate de declaraţiile martorilor cât şi de conţinutul convorbirilor telefonice precum şi de discuţiile pe care acesta le-a purtat prin intermediul reţelei de internet şi care au fost identificate cu ocazia percheziţiei informatice asupra sistemului informatic ridicat de la domiciliul său.

Relevante sunt discuţiile din data de 17 decembrie 2010 în care inculpatul recurent P.A.R. care foloseşte adresa de messenger "b.t." discută cu o altă persoană care foloseşte adresa de messeger "c." şi în cadrul căreia negociază preţul pentru relaţiile intime pe care urma să le aibă cu o tânără "C.: .. dă numărul lu asta că am rez, lu d. .. şi facem un show .. B.t.: ".. la ce premiu te-ai gândit? .. o noapte i 500 ..

A rezultat cu certitudine din această discuţie, activitatea infracţională a inculpatului, precum şi scopul urmărit de acesta de a obţine sume de bani

De asemenea a fost dovedită şi atitudinea violentă a inculpatului recurent în special faţă de victima M.A.L. în care a văzut o sursă de a obţine venituri fiind de notorietate pasiunea acestuia pentru jocurile de noroc.

Decisivă este depoziţia martorului T.C.N. a declarat cu ocazia audierii "… am înţeles că tot timpul este bătută de către P.A.R., întrucât nu-i dă toţi banii obţinuţi din relaţiile sexuale impuse de către el cu diferiţi bărbaţi .. atât mie cât şi lui A. ne era frică de P.A.R. - după ce A. a început să locuiască cu mine am primit telefoane în repetate rânduri de la el în care spunea să o las în pace pe A. şi să o dau afară din casă determinând-o în acest fel să se întoarcă la el ..".

Deşi în depoziţiile sale recurentul inculpat P.A.R. a susţinut că cele trei victime au practicat prostituţia de bună voie şi nu a obţinut sume de bani sau alte foloase de pe urma practicării prostituţiei de către acestea, în ceea ce priveşte consimţământul victimelor de a practica prostituţia acesta nu înlătură răspunderea penală în sensul dispoziţiilor din Legea nr. 678/2001, iar pe de altă parte s-a dovedit activitatea de constrângere pe care inculpatul a aplicat-o asupra acestora.

Exploatarea sexuală în sensul prevăzut în dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 678/2001 are o noţiune mai largă decât cea incriminată în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen.

Aşa cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - în Decizia nr. XVI/2007, dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în cazul infracţiunilor prev. de Legea nr. 678/2001, valoarea socială ocrotită este apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., valoarea socială ocrotită este apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.

Or, inculpatul nominalizat le-a pus într-o situaţie de subordonare pe victime faţă de el pe tot parcursul exploatării sexuale a acestora şi a adresat ameninţări dar şi constrângeri fizice atunci când acestea refuzau să întreţină relaţii intime cu clienţii. (în acest sens a se vedea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 6534 din 7 decembrie 2004).

Astfel rezultă din materialul probator că inculpatul recurent P.A.R. a recrutat, cazat în diferite locaţii şi a transportat victimele M.A.L. şi Ţ.A.M. obligându-le prin constrângere şi ameninţare să se prostitueze, aspecte confirmate de declaraţiile celor două victime, de declaraţiile martorilor şi de conţinutul interceptărilor telefonice, fiind întrunite elementele infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată S.L.A., se reţine că inculpatul recurent a săvârşit doar infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen., reţinând că aceasta nu a fost obligată şi ameninţată de inculpat să se prostitueze, că ea i-a solicitat să-i facă rost de clienţi şi că o parte din banii rezultaţi de la clienţi îi dădea inculpatului, iar o altă parte şi-i păstra "potrivit înţelegerii dintre ei.".

b) Nu este fondată nici critica secundă prin care se tinde la reducerea pedepsei rezultante aplicate de 5 ani închisoare, întrucât cuantumul acesteia şi regimul de executare în detenţie sunt apte în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 din C. proc. pen., respectiv să asigure necesara reeducare şi reintegrare a recurentului inculpat P.A.R., cât şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de o gravitate extremă de către funcţionari publici cu statut special de către poliţişti.

Concomitent, prin aplicarea pedepsei sus-menţionate, se are în vedere că prin hotărârea de primă instanţă, menţinută prin decizia instanţei de apel s-a făcut o corectă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., dând satisfacţie gradului de pericol social în concret al faptelor comise, circumstanţelor reale în care acesta le-a săvârşit, rezonanţei sociale deosebite pe care le au asemenea fapte, precum şi circumstanţelor personale ale inculpatului care nu are antecedente penale dar a avut o poziţie procesuală oscilantă pe tot parcursul procesului penal.

Se conchide că pedepsele principale aplicate în cuantum legal, de câte 5 (cinci) ani închisoare pentru infracţiunile comise, urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare în regim privativ de libertate, este în măsură să asigure realizarea scopului de exemplaritate şi cel educativ, în îndreptarea atitudini inculpatului recurent faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

Urmează ca în baza art. 385¹⁶ alin. (2) combinat cu art. 381 alin. (1) din C. proc. pen. să se compute prevenţia recurentului inculpat P.A.R. de la 16 februarie 2011 la zi.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 57 din 20 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce reţinerea şi arestarea preventivă a recurentului inculpat de la 16 februarie 2011 la 6 iunie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 850 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu şi câte 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părţile civile S.A.M., M.A.L. şi Ţ.A.M., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 6 iunie 2012.

Procesat de GGC - AS

← ICCJ. Decizia nr. 1076/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3901/2012. Penal. Cerere de liberare... →

ICCJ. Decizia nr. 1929/2012. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1929/2012. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Recurs