ICCJ. Decizia nr. 1974/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1974/2012

Dosar nr. 2085/33/2009

Şedinţa publică din 8 iunie 2012

Asupra recursului penal de faţă constată şi reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 57 din 27 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaţilor:

- D.M. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. şi

- S.I. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

S-a constatat că inculpaţii au achitat părţii civile SC S.I. SRL în cursul procesului suma de 22.207,84 RON cu titlu de despăgubiri civile.

S-au respins celelalte pretenţii formulate de partea civilă.

S-a stabilit în favoarea Baroului de avocaţi Cluj suma de 100 RON onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu al inculpatei D.M., av. B.O., sumă ce se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj nr. 217/P/2008 din 25 noiembrie 2009, au fost trimişi în judecată inculpaţii D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. şi S.I. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

În ceea ce priveşte fapta pentru care inculpata D.M. a fost trimisă în judecată, respectiv aceea că, în calitate de notar public, cu ştiinţă, în timp ce se afla în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, nu a îndeplinit mai multe acte sau le-a îndeplinit în mod defectuos cauzând prin aceasta vătămarea intereselor legale ale SC S.I. SRL, Curtea a reţinut că aceasta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. şi urmează a dispune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

S-a reţinut ca real faptul că, potrivit art. 45 din Legea nr. 36/1995 actualizată până la data de 17 iunie 2003, în vigoare la data încheierii contractului de garanţie imobiliară, notarul public are obligaţia să desluşească raporturile reale dintre părţi cu privire la actul pe care vor să-1 încheie, să verifice dacă scopul pe care-l urmăresc este în conformitate cu legea şi să dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.

De asemenea, potrivit art. 70 din Ordinul nr. 710/C/1995, pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, "în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare, notarul public va verifica situaţia proprietăţii şi sarcinile bunului în acest scop, notarul va pretinde prezentarea titlului de proprietate sau, după caz, extrasul de carte funciară sau certificatul de sarcini, precum şi certificatul de evidenţă fiscală cu valoare de impozitare", iar potrivit art. 60 din acelaşi ordin "în cazul actelor supuse publicităţii imobiliare, notarul este obligat în baza art. 45 din lege, să întreprindă de îndată în numele titularilor acestor drepturi, direct sau prin angajaţii săi, demersurile necesare la biroul de publicitate din circumscripţia sa şi să înmâneze părţilor dovezile referitoare la înscrierea drepturilor".

Cu toate acestea, inculpata D.M. a acceptat să autentifice, sub nr. x, y din 16 noiembrie 2004, actul de parcelare şi contractul de garanţie imobiliară, fără a solicita un extras de carte funciară actualizat şi, cu toate că a înaintat actele în vederea transcrierii ipotecii în cartea funciară, nu s-a asigurat că dreptul conferit părţii vătămate a fost înscris.

Din verificările efectuate în cursul urmăririi penale a rezultat că după înaintarea de către inculpată a actelor necesare înscrierii garanţiei imobiliare la cartea funciară, a fost depusă o cerere de retragere a documentaţiei completată de numita D.L., angajată la biroul notarial în calitate de îngrijitoare, în numele şi cu datele secretarei biroului P.M.A. Din susţinerile martorei D.L., coroborate cu declaraţia martorei T.A.C. a rezultat că această cerere a fost întocmită la indicaţiile unuia dintre funcţionarii de la cartea funciară iar din declaraţia martorei P.M.A. a rezultat că D.L. nu i-ar fi adus la cunoştinţă că cineva de la biroul notarului să-i fi solicitat retragerea dosarului.

În această situaţie, declaraţia lucrătorului de carte funciară, M.M., în sensul că a adus la cunoştinţa notarului despre imposibilitatea de înscriere a ipotecii în cartea funciară şi că retragerea cererii a fost înaintată la solicitarea inculpatei nu se confirmă în mod cert prin probele administrate în cauză.

Deşi se poate reţine în sarcina notarului că şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, prin aceea că nu a verificat situaţia de carte funciară pentru a stabili raporturile reale dintre părţi şi nu a înmânat părţilor dovezile referitoare la înscrierea drepturilor, încălcându-şi obligaţiile impuse prin art. 45 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 36/1995 şi cele prev. de art. 60 şi art. 70 din Ordinul nr. 710/1995, în vigoare la data încheierii actelor - iar clauza inserată în contract în sensul că părţile îşi asumă toate riscurile pentru declaraţiile pe care le fac în faţa notarului în raport de neînţelegerile ce vor interveni ulterior, nu se circumscrie disp. art. 6 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 36/1995, întrucât acesta se referă la situaţia în care "notarul public nu poate refuza autentificarea actului" ceea ce nu a fost cazul în speţă, pentru a ne afla în prezenţa infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - este necesar ca acţiunea ilicită de îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu ale unui funcţionar să fi determinat vătămarea intereselor legale ale unei persoane, dar şi să existe legătură de cauzalitate între aceasta şi eventuala vătămare, ceea ce în cauza de faţă nu s-a dovedit.

Din verificarea extrasului C.F. nr. x Bistriţa, in extenso, a rezultat că la data încheierii contractului de garanţie imobiliară, asupra terenului şi construcţiilor de sub nr. top x, în suprafaţă de 5.590 mp, erau constituite ipoteci în favoarea B.R.D. - Bistriţa înscrise în cartea funciară în baza unor contracte de ipotecă autentificate de notarul public D.M. la solicitarea inculpatului S.I. şi a B.R.D., unitate bancară care prin reprezentanţii săi se ocupa în cea mai mare parte de verificarea situaţiei de carte funciară şi obţinerea documentelor necesare înscrierii drepturilor conferite ulterior.

Cu toate că notarul a autentificat contracte de ipotecă asupra imobilului de sub A+1-3 teren şi construcţie, în C.F. nr. x cu numerele y, z, a, b, c, x, înscriindu-se drepturi de ipotecă cu ranguri diferite, în afara unor prezumţii nu se poate constata cu certitudine că la data încheierii contractului de garanţie imobiliară ce formează obiectul prezentului dosar, inculpata D.M. avea reprezentarea exactă a tuturor drepturilor reale înscrise în cartea funciară, inclusiv cu privire la imobilul de sub nr. top pentru care s-a efectuat parcelarea şi apoi a fost oferit ca şi garanţie.

Pe de altă parte, cartea funciară nu a întocmit o încheiere de respingere a cererii înregistrate în vederea înscrierii dreptului de ipotecă în favoarea SC S., în care să arate care sunt motivele pentru care lucrarea nu a fost operată, întrucât, chiar şi în situaţia în care imobilul ar fi fost grevat de sarcini, s-ar fi putut opera inclusiv dezmembrarea, deoarece potrivit art. 42 alin. (1) din Legea cadastrului nr. 7/1996 şi potrivit art. 134 din Decretul-Lege nr. 115/1938, dezlipirea unui imobil sau a unei parcele din imobil se face împreună cu sarcinile ce grevează imobilul, concomitent cu intabularea unei ipoteci de rang subsecvent.

În această situaţie, între acţiunea notarului de întocmire a unui act prin care se transmit drepturi reale, fără a verifica situaţia de carte funciară şi neînscrierea dreptului conferit prin contractul de garanţie imobiliară în cartea funciară, s-a reţinut că nu există legătură de cauzalitate.

Mai mult, între aceeaşi acţiune şi vătămarea intereselor legale ale unei persoane nu există legătură de cauzalitate specifică laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu,

Prejudiciul pe care l-a suferit partea vătămată la data de 8 ianuarie 2008 când se presupune că efectele neînregistrării contractului de garanţie imobiliară în cartea funciară s-au produs, prin imposibilitatea valorificării dreptului de ipotecă ca urmare a neplăţii unor mărfuri livrate în baza contractului de distribuţie pentru executarea căruia s-a încheiat acel contract, a constat în diferenţa unor valori rămase de achitat pentru facturile emise, în sumă totală de 36.305 RON, iar aceasta a fost plătită ulterior de SC A.I. SRL.

Între cele două societăţi comerciale s-au derulat raporturile ce au derivat din contractele încheiate, plăţile fiind efectuate în numerar sau prin compensare în modalitatea specifică unor astfel de relaţii iar neînţelegerile dintre acestea ce au determinat introducerea plângerii penale au fost generate de faptul că SC A.I. SRL nu considera că datorează sumele pe care le pretindea partea vătămată, susţinerile reprezentanţilor acesteia confirmându-se în cele din urmă, atât prin soluţiile pronunţate în procesele comerciale, cât şi în urma expertizei contabile efectuate în cursul judecăţii, stabilindu-se că SC A.I. SRL nu mai datorează părţii vătămate SC S.I. SRL decât 0,46 RON şi că suma cu care s-a constituit parte civilă nu este justificată.

Pentru ca partea vătămată să poată executa silit imobilul pe care inculpatul l-a oferit ca şi garanţie, trebuia, potrivit art. 372 şi art. 379 C. proc. civ., să aibă un titlu care să constate existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, iar aceasta nu a avut la niciun moment un astfel de titlu, sumele de achitat fiind stabilite doar în cursul procesului penal prin expertiza contabilă efectuată la solicitarea inculpaţilor care au dorit să onoreze pretenţiile părţii vătămate în măsura în care acestea se vor dovedi.

Astfel, între acţiunea notarului de întocmire şi autentificare a contractului de garanţie imobiliară şi imposibilitatea executării acestuia nu există legătură de cauzalitate şi în consecinţă, fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, nefiind îndeplinită latura obiectivă.

Fapta pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în modalitatea în care este descrisă în actul de acuzare şi conform stării de fapt reţinute de instanţă, nu poate primi o altă încadrare juridică, şi anume cea de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen., întrucât încălcarea obligaţiilor stabilite prin lege a avut loc cu ştiinţă şi nu ca urmare a unor erori sau din culpă, chiar inculpata fiind cea care a susţinut că a atras părţilor atenţia că, pentru a se încheia actul, este necesar un extras C.F. actualizat, inserarea acelei clauze cu asumarea tuturor riscurilor, neputându-o exonera de răspundere în condiţiile în care rolul acesteia este tocmai acela de a desluşi raporturile reale dintre părţi şi de a conferi actelor pe care le întocmeşte caracter autentic pentru a putea fi valorificate în circuitul civil.

De asemenea, nici apărarea inculpatei în sensul că fapta sa constituie contravenţie prin prisma modificărilor aduse Legii nr. 7/1996, care, în art. 64 alin. (2), prevede că fapta notarului de a întocmi acte translative de proprietate fără un extras C.F. reprezintă o contravenţie, nu poate fi primită, deoarece ceea ce i se impută inculpatei este împrejurarea că întocmirea unui act translativ de proprietate fără un extras C.F. a determinat vătămarea intereselor legale ale unei persoane, neexistând o suprapunere de texte cu cel prevăzut în art. 246 C. pen., iar în toate situaţiile, faptele constituie contravenţie dacă nu sunt săvârşite în aşa fel, încât, să constituie infracţiune. În consecinţă nu se poate face aplicarea disp. art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Referitor la fapta pentru care inculpatul S.I. a fost trimis în judecată, în sarcina sa reţinându-se că a indus în eroare pe reprezentantul părţii vătămate SC S.I. SRL determinându-l să accepte încheierea şi executarea contractului de furnizate de anvelope, creând părţii vătămate o situaţie necorespunzătoare adevărului asupra existenţei unei garanţii imobiliare valide, iar partea vătămată a acceptat să încheie şi să execute contractul doar în baza convingerii că este deţinătoarea unui drept real de ipotecă, valabil constituit, s-a stabilit, de asemenea, că aceasta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

Corespunde realităţii faptul că inculpatul S.I., în calitate de reprezentant al SC A.I. SRL s-a prezentat la notarul public având asupra sa o documentaţie de parcelare a unui teren înscris în C.F. nr. x Bistriţa, aflat în proprietatea sa şi copia extrasului C.F. eliberat în anul 1998, ulterior dovedindu-se că inculpatul a grevat acelaşi imobil cu ipoteci în favoarea B.R.D. Bistriţa, constituite pe toată suprafaţa, astfel că actele respective nu reflectau situaţia la zi. Acest act a fost prezentat părţii vătămate care având încredere în notar, a acceptat încheierea contractului de garanţie imobiliară, fără să cunoască împrejurarea că pe terenul ce urma a fi oferit drept garanţie pentru plata mărfurilor livrate, există şi alte ipoteci. Totodată, inculpatul a făcut o declaraţie în faţa notarului, în sensul că imobilul respectiv nu este grevat de sarcini.

Din contractele de ipotecă aflate în copie la dosarul de urmărire penală rezultă că s-au constituit mai multe ipoteci în C.F. nr. x Bistriţa sub toate numerele topografice inclusiv x pentru care s-a întocmit actul de parcelare, dar la încheierea acestor contracte S.I. şi soţia D. în calitate de proprietari ai imobilului, au fost reprezentaţi pe baza unor procuri autentificate de un notar din Austria, de angajaţi ai societăţii comerciale şi anume A.S. şi T.V., aceştia declarând că în cea mai mare parte a timpului, inculpatul se afla în Austria, iar actele se întocmeau pe baza procurilor respective.

Deşi se poate presupune că inculpatul S.I. a cunoscut împrejurarea că imobilul înscris în C.F. nr. x Bistriţa este grevat de sarcini, fiind proprietarul acestuia, iar contractele de ipotecă s-au încheiat cu acordul său, în favoarea B.R.D., nu s-a dovedit în cauză că acesta a urmărit obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust şi nici că, prin prezentarea unei alte situaţii decât cea reală, s-a produs un prejudiciu.

Infracţiunea de înşelăciune se comite doar cu intenţie directă, respectiv făptuitorul îşi dă seama că desfăşoară o activitate de inducere în eroare şi că prin aceasta pricinuieşte o pagubă, urmare a cărei producere o doreşte.

Între acţiunea inculpatului de a nu fi adus la cunoştinţa părţii vătămate situaţia reală a imobilului şi mai întâi, neînscrierea contractului de garanţie imobiliară, iar apoi imposibilitatea executării acesteia şi cauzarea unui prejudiciu, nu există legătură de cauzalitate.

Între părţi s-au derulat raporturi comerciale, după cum s-a reţinut mai sus, datoria societăţii reprezentată de inculpat faţă de partea vătămată fiind o consecinţă a modului de colaborare între aceste societăţi şi nu a atitudinii inculpatului în momentul încheierii contractului de garanţie imobiliară sau ulterior, prin încheierea unor alte contracte de ipoteca pe acelaşi imobil pe care se presupunea a fi înscrisă cea constituită în favoarea părţii vătămate.

Pentru aceste considerente precum şi cele ce au stat la baza soluţiei de achitare a inculpatei D.M., privind inexistenţa legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, dar şi a lipsei intenţiei, prin prisma unui scop urmărit de făptuitor, Curtea a dispus achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În latura civilă a cauzei, s-a constatat că, potrivit expertizei contabile, singura sumă de achitat din partea SC A.I. SRL către SC S.I. SRL este 0,46 RON, iar dobânzile legale în raport de scadenţa fiecărei facturi în parte sunt în cuantum de 13.311 RON, sume pe care, alături de cheltuielile făcute cu executorul judecătoresc, respectiv suma de 1.874,92 RON, inculpata le-a achitat prin ordinul de plată din 12 aprilie 2011 emis de C.E.C.B. Bistriţa.

De asemenea inculpatul S.I. a achitat către SC S.I. SRL, suma de 715,84 RON conform facturii din 11 aprilie 2011, reprezentând dobânzile legale pentru cele două facturi plătite cu întârziere precum şi suma de 0,46 RON.

Prin hotărârea pronunţată, s-a luat act de aceste plăţi, şi s-au respins restul pretenţiile formulate de partea vătămată, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 998 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală, prejudiciul cauzat ca urmare a unor neînţelegeri de natură comercială, nefiind urmarea imediată a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, dar în acelaşi timp, se va constata că singurele sume pe care SC A.I. SRL le datora sunt cele menţionate mai sus.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel Cluj şi partea civilă S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc.

Parchetul de pe lângă Curtea de apel Cluj a criticat soluţia primei instanţe invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 şi a solicitat condamnarea inculpaţilor întrucât în mod greşit s-a dispus achitarea acestora actele dosarului relevă neechivoc vinovăţia inculpaţilor.

Partea civilă S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile întrucât acestea au fost acordate parţial prejudiciul nefiind acoperit în totalitate.

Înalta Curte analizând recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare invocate apreciază ca fondat doar recursul parchetului pentru considerentele ce vor fi expuse:

Cât priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 18, în sensul că s-a comis o gravă eroare de fapt cu consecinţa achitării inculpaţilor, Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond nu este conformă cu mijloacele de probă administrate în cauză şi nu are legătură cu faptele reţinute în sarcina inculpaţilor incidenţa cazului de casare invocat găsindu-şi pe deplin aplicabilitatea.

Între partea vătămată SC S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc şi SC A.I. SRL Bistriţa al cărei administrator este inculpatul S.I. a fost încheiat contractul de colaborare din 15 octombrie 2004 şi contractul de distribuţie exclusivă din 16 noiembrie 2004 prin care partea vătămată s-a obligat să vândă distribuitorului SC A.I. SRL anvelope de B.P.P., R., M., C., iar distribuitorul s-a obligat să le revândă pe teritoriul judeţului Bistriţa-Năsăud, contractul fiind încheiat pe 5 ani. În scopul executării contractului s-a constituit un fond de marfă pus de vânzător la dispoziţia distribuitorului, până la 50% din valoarea garanţiei depuse. Plata anvelopelor urma a fi făcută în baza unui raport de vânzări emis de distribuitorul SC A.I. SRL, urmare căruia furnizorul emitea factura fiscală privind mărfurile vândute.

Ca urmare a înţelegerii existente între reprezentanţii celor două societăţi, la data de 16 noiembrie 2004 a fost încheiat contractul de garanţie imobiliară cu ipotecă autentificat la 16 noiembrie 2004 de către inculpata D.M. în calitate de notar public, la biroul notarului public cu acelaşi nume din Mun. Bistriţa, fiind semnat de către debitoarea SC A.I. SRL prin administrator S.I., iar creditoarea SC S.I. SRL prin reprezentantul P.G.

Conform acestui contract, S.I. şi S.D., în calitate de garanţi, au înţeles să garanteze firma SC S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc, până la concurenţa sumei de 2.100.000.000 ROL, pentru mărfurile livrate de creditoare debitoarei SC A.I. SRL Bistriţa, conform contractului de distribuţie exclusivă din 16 noiembrie 2004 şi pentru pagubele cauzate de către debitoare creditoarei, în derularea contractului de distribuţie exclusivă, garanţia fiind făcută cu parcela cu nr. top nou y, constând din teren arabil cu o suprafaţă totală de 700 mp, desprinsă din terenul înscris în C.F. nr. x Bistriţa sub A+3, nr. top x, situat în intravilanul municipiului Bistriţa.

Garanţii ipotecari au consimţit la înscrierea ipotecii asupra terenului prezentat ca şi garanţie, pentru suma de 2.100.000.000 ROL, au consimţit la învestirea cu formulă executorie a actului notarial şi cu punerea în executare silită fără nicio altă formalitate, în cazul SC A.I. SRL Bistriţa nu îşi va executa obligaţiile contractuale ale contractului de distribuţie exclusivă din 16 noiembrie 2004.

Cu toate acestea, deşi în contractul de garanţie imobiliară inculpatul S.I. a arătat la pct. 2 că terenul descris anterior nu face obiectul vreunui litigiu, nu a fost vândut, donat sau ipotecat şi s-a angajat să nu greveze de sarcini terenul depus ca şi garanţie, la data la care partea vătămată s-a adresat executorului judecătoresc E.I. pentru executare silită întrucât exista o datorie pe care societatea reprezentată de inculpatul S.I. refuza să o achite, s-a constatat imposibilitatea executării silite, deoarece nr. top y nu există în C.F. nr. x Bistriţa.

Din analiza C.F. nr. x Bistriţa, a rezultat că la data de 16 noiembrie 2004 dată la care a fost semnat contractul de garanţie imobiliară cu ipotecă autentificat sub nr. y/2004, situaţia reală din C.F. nr. x Bistriţa era cu totul alta decât cea prezentată de S.I. în faţa reprezentantului părţii vătămate. În concret, situaţia reală era aceea că toate terenurile din C.F. nr. x Bistriţa erau ipotecate, respectiv asupra imobilelor de sub A+1-3 erau înscrise nu mai puţin de 6 ipoteci, la poziţiile C 10, C 11, C 12, C 14, C 16 şi C 18, precum şi trei interdicţii de grevare, înstrăinare şi constituire de dezmembrăminte, la poziţiile C 15, C 17 şi C 19, toate sarcinile şi interdicţiile fiind constituite în favoarea creditorului B.R.D. - Sucursala Judeţeană Bistriţa.

Printre terenurile ipotecate în mod repetat, se numără evident şi cel înscris în C.F. nr. x, nr. top x în suprafaţă totală de 5.590 mp.

Interdicţiile şi ipotecile înscrise în C.F. nr. x Bistriţa au fost înscrise în baza contractelor de ipotecă nr. a/2003, b/2003, c/2003, d/2004, e/2004, f/2004 toate autentificate de notarul public D.M.

Prin aceste contracte S.I., S.D. şi SC A.I. SRL (reprezentaţi în fiecare caz prin mandatarii A.S. şi T.V., angajaţi ai firmei inculpatului) au consimţit să garanteze cu ipoteci înscrise asupra imobilelor din C.F. nr. x Bistriţa, restituirea unor împrumuturi bancare contractate de SC A.I. SRL Bistriţa, respectiv SC S.D.D. SA. în cazul contractului de ipotecă nr. d/2004 acesta urmărea garantarea rambursării sumelor care urmau a fi plătite de B.R.D., în temeiul unui contract-angajament la o scrisoare de garanţie emisă de această unitate bancară.

Inculpatul S.I., cu ocazia semnării contractului de garanţie imobiliară cu ipotecă, autentificat la 16 noiembrie 2004, a indus în eroare reprezentantul părţii vătămate, amăgindu-l cu privire la adevărata situaţie de carte funciară, susţinând în mod mincinos că terenul ipotecat nu ar mai fi fost grevat anterior de alte sarcini reale.

Notarul public a ascuns faţă de reprezentantul SC S.I. SRL adevărata situaţie de carte funciară şi existenţa ipotecilor şi interdicţiilor anterioare, deşi D.M. cunoştea cu exactitate situaţia reală, din motivele arătate mai sus şi oricum avea posibilitatea şi obligaţia legală de a solicita extrasul de carte funciară actual al terenului, ceea ce cu intenţie nu a făcut.

Inculpata D.M. a acceptat să autentifice la 16 noiembrie 2004 contractul arătat, deşi cunoştea că situaţia prezentată de S.I. este neconformă adevărului, că declaraţiile inculpatului privitor la situaţia juridică a imobilului ipotecat (declaraţii consemnate în cuprinsul contractului) sunt false. În acest mod, prin faptul că notarul public D.M. a acceptat să autentifice acest contract, reprezentanţii părţii vătămate SC S.I. SRL, au avut convingerea că deţin într-adevăr un drept real de ipotecă asupra terenului în cauză şi deci că deţin o garanţie validă, ceea ce i-a determinat să accepte să execute contractul încheiat cu SC A.I. SRL.

La aceeaşi dată de 16 noiembrie 2004, sub nr. x, notarul public D.M. a autentificat, premergător contractului încheiat cu SC S.I. SRL un act de parcelare teren.

Prin acest act de parcelare, proprietarii tabulari S.I. şi S.D. au decis parcelarea terenului de 5.590 mp, înscris în C.F. nr. x Bistriţa A+3, nr. top x, arabil situat în intravilanul mun. Bistriţa, în parcela cu nr. top nou y, teren în suprafaţă de 700 mp, care urma a fi transcris într-o carte funciară nou înfiinţată şi parcela cu nr. top nou z, teren arabil de 4.890 mp, care urma a fi reînscris în C.F. nr. x Bistriţa. Şi în acest act de parcelare, redactat tot la biroul notarului public D.M., s-a consemnat total neconform adevărului, că terenul din C.F. nr. x Bistriţa A+3, nr. top x ar fi liber de sarcini, în condiţiile în care atât semnatarul S.I., cât şi notarul D.M. cunoşteau cu exactitate că situaţia reală de carte funciară este de drept alta. Acest act de parcelare a premers contractul încheiat cu partea vătămată, fiind redactat şi autentificat în aceeaşi zi şi cu aceeaşi ocazie, având drept scop evidenţierea distinctă a unei parcele de 700 mp care urma a fi ipotecată în favoarea SC S.I. SRL.

Inculpata D.M. nu a fost în măsură să prezinte în original sau copie vreun extras de carte funciară din perioada lunii noiembrie 2004 pe care să-i fi solicitat de la Oficiul de cadastru Bistriţa-Năsăud şi să-l fi utilizat în documentaţia aferentă autentificării contractului de garanţie imobiliară nr. a/2004.

Actul de parcelare autentificat la 16 noiembrie 2004 şi contractul de garanţie imobiliară cu ipotecă autentificat la 16 noiembrie 2004 au fost depuse la Judecătoria Bistriţa - Cartea Funciară, în vederea înscrierii în cartea funciară, lucrările înregistrându-se la 17 noiembrie 2004 şi fiind repartizate învinuitei M.M., care în perioada respectivă avea funcţia de conducător de carte funciară (din 1 ianuarie 2005 a îndeplinit activitatea de asistent registrator în cadrul O.C.P.I. Bistriţa-Năsăud).

Învinuita M.M. nu a soluţionat cererea primită până la data de 27 ianuarie 2005. Această cerere, depusă în xerocopie la dosar a fost formulată şi semnată de S.I. şi D., având ca obiect intabularea dreptului de proprietate în baza unui contract de parcelare teren, fiind vizată suprafaţa din C.F. nr. x Bistriţa A+3, nr. top x, fără a fi făcută vorbire despre ipoteca constituită în favoarea părţii vătămate.

În registrul general de carte funciară au fost înscrise la poziţiile 18425 - 18426 cererea de înscriere a actului de parcelare, iar la poziţiile 18427 - 18428 cererea de înscriere a ipotecii. În registru s-a consemnat cu privire la "data rezolvării", doar că ambele cereri au fost retrase cu "D833/2005". Învinuita M.M. nu a emis în acest caz încheiere de admitere sau respingere a cererilor şi nici nu a solicitat judecătorului delegat emiterea unei asemenea încheieri.

La data de 27 ianuarie 2005, sub nr. 833 a fost depusă la O.C.P.I. Bistriţa-Năsăud o cerere olografă întocmită şi semnată în numele unei angajate a B.N.P, D.M., respectiv numita P.M.A. Cererea viza retragerea dosarelor de la numărul 18425 la nr. 18428, stabilindu-se că învinuita D.L. angajată ca îngrijitoare la biroul BNP D.M. a scris şi semnat cererea înregistrată în locul colegei sale, P.M. (secretară).

Interesul retragerii cererilor din 17 noiembrie 2004 rezultă însă cu claritate din faptul că a fost solicitată în 27 ianuarie 2005 emiterea de către O.C.P.I. Bistriţa-Năsăud a unui nou extras de carte funciară din 27 ianuarie 2005; necesar în mod obligatoriu în vederea autentificării unui nou contract de ipotecă în favoarea B.R.D. - Sucursala Judeţeană Bistriţa-Năsăud.

La data de 27 ianuarie 2005, a fost semnat un nou contract de ipotecă, anexă la contractul angajament la scrisoarea de garanţie bancară nr. 8/2005, între B.R.D. - Sucursala Judeţeană Bistriţa-Năsăud şi debitorul ipotecar SC A.I. SRL, reprezentat prin administratorul şi asociatul unic S.I. şi garanţii ipotecari S.I. şi D.

Prin acest contract, garantul şi debitorii ipotecari au consimţit să constituie ipotecă în favoarea creditorului şi interdicţie de înstrăinare, grevare şi constituire de dezmembrăminte, în vederea rambursării unor sume care urmau a fi plătite de B.R.D. în favoarea S.N.P.P. Ipoteca urmărea garantarea plăţii sumei de 1.000.000.000 ROL şi era constituită prin ipotecarea construcţiei tip hală şi a clădirii în curs de execuţie, precum şi a terenului aferent, toate intabulate în C.F. nr. x Bistriţa cu nr. top descrise anterior, inclusiv x.

Ipoteca se constituia cu rangul VII, iar în contractul semnat de inculpatul S.I. se menţiona că "imobilele descrise mai sus, asupra cărora se constituie ipoteca de rang VII, sunt proprietatea garanţilor şi a societăţii debitoare .. imobilul respectiv fiind grevat doar de sarcinile şi procesele din extrasul C.F. nr. y".

Contractul de ipotecă nr. x/2005 a fost autentificat de notarul public D.M. sub nr. y/2005, inculpata solicitând deîndată înscrierea acestuia în cartea funciară, înscriere care s-a şi efectuat în baza Încheierii nr. 898/2005 C.F., în 28 ianuarie 2005 la poziţia C 20 şi C 21.

Astfel, rezultă cu claritate că a fost necesară retragerea de la O.C.P.I. Bistriţa-Năsăud a lucrărilor anterioare din 17 noiembrie 2004, tocmai pentru a se putea obţine extrasul C.F. nr. y/2005, iar inculpata D.M. a acţionat evident cu intenţia ca în acest nou extras C.F. să nu figureze ipoteca în favoarea S.C. "S.I." SRL, pentru a-1 ajuta pe inculpatul S.I., pentru ca acesta să poată în continuare să ipotecheze terenul din C.F. nr. x Bistriţa în favoarea B.R.D.

Este evident că inculpata D.M., a autentificat la 27 ianuarie 2005 un nou contract de ipotecă asupra terenurilor înscrise în C.F. nr. x Bistriţa, inclusiv nr. top x, deşi cunoştea foarte bine că anterior, respectiv în 16 noiembrie 2004, tot ea autentificase un act de parcelare a suprafeţei cu nr. top x, precum şi contractul de ipotecă în favoarea SC S.I. SRL.

Inculpata a ignorat cu bună-ştiinţă faptul neînscrierii ipotecii autentificate tot de ea în favoarea SC S.I. SRL şi a acceptat să autentifice la 27 ianuarie 2005 o nouă ipotecă asupra aceloraşi terenuri, în lipsa înscrierii ipotecii constituită în favoarea părţii vătămate. Nu numai că inculpata D.M. a ignorat cu ştiinţă faptul neînscrierii ipotecii părţii vătămate, dar chiar a determinat această neînscriere, prin retragerea cererilor anterioare. În acest mod, inculpatul S.I., care a semnat şi contractul de ipotecă nr. x/2005, împreună cu inculpata D.M., care a autentificat acest act, au reuşit să determine înscrierea asupra aceluiaşi teren a unei ipoteci ulterioare de rangul VII, în favoarea B.R.D., în condiţiile în care ipoteca constituită în favoarea părţii vătămate nu figura în cartea funciară.

Inculpatul S.I. a ascuns această împrejurare faţă de reprezentanţii părţii vătămate, menţinându-i în eroare pe parcursul executării contractului, necomunicându-le că în realitate la data de 27 ianuarie 2005 a ipotecat din nou în favoarea unei alte persoane juridice, inclusiv suprafaţa de teren pe care consimţise să o ipotecheze în favoarea părţii vătămate. În acest mod, pe parcursul executării contractului, partea vătămată nu a cunoscut nici un moment că în realitate, garanţia constituită în favoarea sa este total inutilizabilă şi inoperantă, terenul respectiv fiind din nou ipotecat în favoarea altei persoane juridice, acceptând datorită acestei menţineri în eroare să livreze în continuare mărfuri către SC A.I. SRL.

Ulterior, la datele de 24 mai 2005, 20 martie 2006 şi 20 martie 2006, sub numerele a C.F., b C.F. şi c C.R, au mai fost înscrise în C.F. nr. x Bistriţa alte trei contracte de ipotecă numerele a/2005, b/2006 şi c/2006, toate în favoarea B.R.D.G.S.G. SA - Sucursala Bistriţa, fiind ipotecate în fiecare caz toate terenurile şi imobilele înscrise în C.F. nr. x Bistriţa A+1-3, pentru garantarea unor împrumuturi de 100.000 euro, 100.000 euro, respectiv 300.000 RON şi a dobânzilor aferente.

Aceste contracte de ipotecă au fost autentificate de notarul public D.M.I., sub nr. 894/2005, respectiv de inculpata D.M., sub nr. 635/2006, respectiv nr. 636/2006 şi au fost înscrise în C.F. la poziţiile C 23, C 25 şi C 27, iar la poziţiile C 24, C 26 şi C 28, au fost înscrise alte trei interdicţii de înstrăinare, grevare şi constituire de dezmembrăminte, toate în favoarea aceleiaşi unităţi bancare.

Şi această situaţie a fost ascunsă de inculpatul S.I. faţă de reprezentanţii părţii vătămate, nefiind adusă la cunoştinţa acestora, practic inculpatul S.I. consimţind la înscrierea a încă trei ipoteci şi trei interdicţii asupra imobilului din C.F. nr. x Bistriţa, implicit şi asupra parcelei ipotecată în favoarea părţii vătămate, care fiind menţinută în eroare în acest interval de timp, a continuat să-şi execute obligaţiile contractuale faţă de SC A.I. SRL, fără a avea în realitate niciun fel de posibilitate legală de a-şi valorifica pretinsa garanţie imobiliară.

Mai mult, la data de 27 aprilie 2006, sub.nr. 1115/2006, inculpata D.M. a autentificat un act de parcelare de teren cu construcţii, prin care inculpatul S.I. şi soţia sa, S.D., reprezentată de T.V., în calitate de proprietari ai terenului înscris în C.F. nr. x Bistriţa şi de asociaţi ai SC A.I. SRL (firmă titulară a drepturilor de concesiune pe teren şi proprietară a clădirilor edificate sau în curs de execuţie pe aceste terenuri), au decis să împartă imobilele în cinci parcele cu numere cadastrale noi.

În ceea ce priveşte pe inculpata D.M., se constată că aceasta şi-a încălcat obligaţiile prev.de art. 45 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 36/1995, potrivit cărora notarul public are obligaţia să desluşească, raporturile reale dintre părţi cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care-1 urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lor juridice. De asemenea, şi-a încălcat obligaţia expres instituită de art. 60 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici nr. 36/1995 adoptat prin Ordinul nr. 710/C/1995 al Ministrului Justiţiei care prevede că "în cazul actelor supuse publicităţii mobiliare sau imobiliare, notarul public este obligat să întreprindă de îndată în numele titularilor acestor drepturi, direct ori prin angajaţii săi, demersurile necesare la biroul de publicitate competent şi să înmâneze părţilor dovezile referitoare la înscrierea drepturilor".

Cu ocazia autentificării actului de parcelare şi a contractului de ipotecă sub nr. x şi nr. y/2004, inculpata D.M. a încălcat vădit prevederile art 70 alin. (1) din acelaşi regulament, care stipulează că "în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare, notarul public este obligat să verifice situaţia proprietăţii şi sarcinile bunului. În acest scop, notarul public va pretinde prezentarea titlurilor de proprietate ale înstrăinătorului şi, după caz, extrasul de carte funciară sau certificatul de sarcini, precum şi certificatul de atestare fiscală". Inculpata nu şi-a îndeplinit aceste atribuţii de serviciu, neverificând situaţia proprietăţii şi sarcinile bunului, nepretinzând prezentarea extrasului de carte funciară. Efectiv, inculpata a procedat la autentificarea celor două acte fără a avea în documentaţia aferentă un extras de carte funciară actual în ceea ce priveşte situaţia C.F. nr. x Bistriţa şi fără a avea un consimţământ al B.R.D. Bistriţa-Năsăud, exprimat pe calea unei adrese scrise, cu privire la parcelarea terenului cu nr. top a.

Mai mult, prin adresa nr. 509/2008, inculpata a depus la dosarul cauzei actul de parcelare autentificat la 16 noiembrie 2004, fiind depusă la dosar şi documentaţia pe care învinuita a avut-o în posesie la momentul acestei autentificări, respectiv documentaţia tehnică de lotizare a terenului întocmită de SC G. SRL, pe verso-ul ultimei file a acestei documentaţii fiind aplicate ştampila şi semnătura notarului public, cu menţiunea "prezenta documentaţie face parte integrantă din actul de parcelare de teren autentificat sub nr. z/2004".

În această documentaţie se găseşte şi extrasul C.F. nr. d eliberat de Judecătoria Bistriţa la 13 mai 1998 privind situaţia C.F. nr. x Bistriţa, din care rezultă că asupra imobilelor din această carte funciară nu sunt înscrise sarcini.

Practic, inculpata D.M. a procedat la autentificarea actelor din 16 noiembrie 2004 având la dispoziţie în documentaţie doar acest extras C.F. emis în mai 1998 (deci cu mai mult de 6 ani înainte de autentificare), deşi cunoştea că în realitate imobilele în cauză erau în întregime grevate de sarcini înscrise în C.F. nr. x, respectiv 6 ipoteci şi 3 interdicţii înscrise în favoarea B.R.D. în perioada 2003 - mai 2004, în baza unor contracte autentificate tot de D.M.

Conform art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 36/1995, îndeplinirea unui act notarial poate fi respinsă pentru motivul neprezentării documentaţiei necesare sau prezentării ei incomplete, însă inculpata D.M. a autentificat actele din 16 noiembrie 2004 în pofida acestei prevederi legale, cunoscând că practic că situaţia prezentată de S.I. reprezentantului părţii vătămate este nereală şi fără a aduce la cunoştinţa reprezentantului părţii vătămate această situaţie.

Toate aceste aspecte relevă pe deplin că inculpatul S.I. a indus în eroare cu ştiinţă pe reprezentantul părţii vătămate SC S.I. SRL, determinând-o prin amăgire să accepte încheierea şi executarea contractului de furnizare de anvelope, creând o reprezentare necorespunzătoare adevărului asupra existenţei unei garanţii imobiliare valide. Partea vătămată a acceptat să încheie şi să execute contractul doar în baza motivului determinant al convingerii că este deţinătoarea unui drept real de ipotecă valabil constituit şi înscris în cartea funciară, însă în realitate dreptul de ipotecă constituit prin contractul autentificat la 16 noiembrie 2004 era totalmente inapt juridic şi practic să servească scopului vizat de partea vătămată, respectiv garantarea executării obligaţiilor contractuale de către SC A.I. SRL.

Inculpatul S.I. a prezentat părţii vătămate o faptă mincinoasă ca fiind adevărată, respectiv a susţinut în mod mincinos că terenul supus ipotecării nu este grevat de alte sarcini reale. În acest mod, S.I. a indus în eroare partea vătămată, profitând de faptul că inculpata D.M. (care a acceptat autentificarea actelor fără a solicita şi deţine un extras de carte funciară actual, fără a verifica situaţia proprietăţii şi sarcinile bunului, fără a aduce la cunoştinţa reprezentantului părţii vătămate situaţia reală de fapt, pe care notarul public o cunoştea), şi-a încălcat cu ştiinţă atribuţiile de serviciu.

S.I. a menţinut partea vătămată în eroare pe parcursul executării contractului, ipotecând în mod repetat, ulterior datei de 16 noiembrie 2004, terenurile menţionate mai sus.

Este de menţionat că la pct. 2 din contractul de garanţie imobiliară cu ipotecă din 16 noiembrie 2004, inculpatul S.I. s-a obligat să nu înstrăineze terenul ipotecat în favoarea părţii vătămate, şi să nu-l greveze de sarcini pe toată perioada derulării contractului de distribuţie exclusivă. La pct. 4, S.I. a consimţit la învestirea cu formulă executorie a contractului şi la punerea lui în executare silită fără nicio altă formalitate, în cazul în care SC A.I. SRL Bistriţa nu îşi va executa obligaţiile contractuale ale contractului de distribuţie exclusivă. Această din urmă "consimţire" a învinuitului nu este decât un alt aspect al inducerii în eroare, întrucât în mod evident, atunci când partea vătămată a încercat să execute silit imobilul ipotecat, a constatat că în realitate dreptul său de ipotecă nu fusese înscris în C.F., că imobilul în cauză fusese supus unor multiple ipoteci, atât anterior, cât şi ulterior datei de 16 noiembrie 2004, mai mult, C.F. nr. x Bistriţa fusese sistată.

Prin fapta inculpatului S.I. a fost cauzată părţii vătămate o pagubă de 40.734,18 RON, mărfuri livrate şi neachitate la data formulării plângerii penale.

La momentul demarării procedurilor de executare silită de către SC S.I. SRL, în ianuarie 2008, paguba suferită de această firmă se ridica la 70.734,18 RON, din care 30.000 RON au fost restituiţi de S.I., după repetate insistenţe, la 13 martie 2008, anterior formulării plângerii penale.

În latura civilă a cauzei, Înalta Curte reţine următoarele

Prin Sentinţa civilă nr. 164 din 14 ianuarie 2009 a Judecătoriei Rădăuţi, Dosar nr. 6646/285/2008, s-a dispus admiterea cererii de somaţie de plată formulată de SC S.I. SRL, fiind somată debitoarea SC A.I. SRL să achite creditoarei suma de 29.429,18 RON.

Împotriva acestei sentinţe debitoarea a formulat contestaţie în anulare.

De asemenea, în Dosarul nr. 3284/112/2008 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, prin Sentinţa comercială nr. 241 din 10 aprilie 2009 a fost admisă iniţial cererea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva SC A.I. SRL Bistriţa, formulată de partea vătămată. Ulterior, în urma Deciziei nr. 1944 din 9 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, reţinându-se că prima sentinţa nu a fost motivată.

În continuare, în Dosarul nr. 2039/112/2009 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud a fost numită ca lichidator SCP C.M.U. Bistriţa, care a întocmit tabelul definit al creanţelor, în care este consemnată şi creanţa părţii vătămate de 29.250 RON. SC A.I. SRL a solicitat expertului contabil G.V. efectuarea unei expertize contabile extrajudiciare, care a fost depusă la Dosarul de recurs nr. 3284/112/2008 al Curţii de Apel Cluj, în care a şi fost emisă Sentinţa nr. 1944/2009.

Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară este depus în xerocopie la dosar, din acestea rezultând în concluzie că la data de 1 noiembrie 2008 SC A.I. SRL ar mai fi avut o datorie nesemnificativă, doar de 0,44 RON, faţă de partea vătămată.

Este de menţionat că expertul contabil a fost angajat extrajudiciar de firma administrată de S.I. şi i s-a solicitat să precizeze dacă şi în ce modalitate au fost plătite către partea vătămată facturile din 14 august 2006 în valoare de 8.421,54 RON şi din 15 aprilie 2006 în valoare de 21.918,33 RON, ambele reprezentând anvelope livrate de SC S.I. SRL.

În cuprinsul raportul de expertiză se menţionează că expertul extrajudiciar a consultat doar documentele din dosarele comerciale aflate pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi Judecătoriei Rădăuţi şi documentele din evidenţa contabilă a SC A.I. SRL. Expertul nu a cercetat documentele din evidenţa contabilă a părţii vătămate şi nici nu a convocat reprezentanţii S.C. S.I. SRL pentru desfăşurarea expertizei. Din acest motiv, nu s-au luat în considerare concluziile acestei expertize extrajudiciare. De altfel, chiar dacă s-ar lua în considerare constatările acestei expertize, acestea practic nu sunt de natură să influenţeze starea de fapt reţinută în prezentul rechizitoriu. De exemplu, expertul G.V. reţine că, S.C. A.I. SRL a întocmit o fişă a furnizorului (furnizorul fiind partea vătămată), în care chiar firma administrată de S.I. a evidenţiat că la 17 august 2006 ar fi avut o datorie totală faţă de furnizor de 36.305,44 RON, expertul menţionând că această datorie ar fi fost achitată prin ordinele de plată din 7 octombrie 2008 şi din 13 martie 2008 în valoare de 6.305 RON, respectiv 30.000 RON, deci putem constata că, chiar şi în opinia expertului menţionat, aceste plăţi au fost efectuate doar după demararea procedurilor de executare silită de către partea vătămata.

La data de 7 octombrie 2009 a fost încheiată o convenţie între SC S.I. SRL şi notarul public D.M., conform căreia inculpatul D.M. a constituit un depozit în sumă de 29.250 RON, cu titlu de consemnaţiune în favoarea părţii vătămate, la C.E.C.B. SA - Sucursala Bistriţa, depozitul având drept scop garantarea plăţii datoriei SC A.I. SRL, societate în prezent în insolvenţă, creanţa părţii vătămate fiind consemnată în tabelul definitiv al creanţelor întocmit de lichidator.

În convenţie se menţionează că partea vătămată va putea lichida depozitul în sumă de 29.250 RON, în cazul imposibilităţii recuperării sumei de la SC A.I. SRL, în caz contrar depozitul putând a fi lichidat de către D.M. La dosar este depusă în xerocopie şi recipisa de consemnare din 7 octombrie 2009, conform căreia D.M. a consemnat la unitatea bancară suma de 29.250 RON, consemnarea fiind făcută pe seama şi la dispoziţia inculpatei,

Prin urmare, la dosarul cauzei a fost depusă o adresă din partea părţii vătămate, datată 7 octombrie 2009, conform căreia SC S.I. SRL a precizat că nu mai are pretenţii materiale sau de altă natură de la inculpata D.M., practic partea vătămată îşi retrage plângerea depusă raportat la aceasta.

S-a menţionat că la momentul demarării procedurilor de executare silită paguba suferită de partea vătămată era de 70.734,18 RON (mărfuri livrate şi neachitate), iar la momentul formulării plângerii penale datoria societăţii administrată de S.I., către partea vătămată, se cifra la suma de 40.734,18 RON, care în acel moment nu putea fi recuperată de la SC A.I. SRL, întrucât executarea silită asupra terenului ipotecat nu putea avea loc, din motivele descrise în prezentul rechizitoriu.

Prin plângerea penală formulată, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 40.734,18 RON, împotriva inculpaţilor, solicitând şi acordarea dobânzii legale, iar din declaraţia administratorului părţii vătămate, numita H.A.N., rezultă că partea vătămată se mai constituia parte civilă la 13 februarie 2009 cu suma de 32.000 RON debit neachitat şi dobânda legală de 8% pe an.

Inculpata D.M., audiată fiind în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei, a declarat că nu se consideră vinovată de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată. Aceasta a susţinut că la data la care părţile s-au prezentat la biroul notarial în vederea autentificării contractului de garanţie imobiliară, aveau asupra lor toată documentaţia necesară pentru parcelarea unui teren asupra căruia urma să se efectueze înscrierea unei ipoteci pentru garantarea executării unui contract de furnizare de anvelope, a verificat actele, a atras atenţia părţilor că pentru autentificare este necesar un extras C.F. actualizat şi nu-şi asumă răspunderea pentru autentificarea unui astfel de contract de garanţie fără actul respectiv. În aceste condiţii, la insistenţele celor doi reprezentanţi ai societăţilor comerciale, părţi contractante, a fost de acord să autentifice contractul de garanţie imobiliară inserând o clauză în contract referitoare la riscurile pe care acestea şi le asumă în cazul în care se vor ivi unele inadvertenţe în situaţia de carte funciară prezentată şi cea reală. A mai arătat inculpata că la data încheierii contractului nu ştia că imobilul este grevat de alte sarcini şi chiar dacă a autentificat alte contracte de garanţie imobiliară pe acelaşi teren, nu ştia că este vorba de unul şi acelaşi cu privire la care a autentificat şi contractul de garanţie între cele două societăţi. Inculpata a declarat de asemenea că nu a fost cea care a solicitat retragerea cererii de înscriere în cartea funciară a dreptului de ipotecă în favoarea părţii vătămate, nu a ştiu de situaţia intervenită la cartea funciară.

Inculpatul S.I. a arătat pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză că nu se consideră vinovat de infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, deoarece la momentul la care s-a prezentat la notar, a avut certitudinea că toate actele se vor întocmi potrivit dispoziţiilor legale, nu a intenţionat să inducă în eroare pe partea vătămată, iar sumele despre care aceasta din urmă a susţinut că inculpatul refuză a le achita, nu le-a plătit întrucât a considerat că nu le datorează. În legătură cu imobilul ce urma a fi ipotecat, a susţinut că reprezentarea sa a fost în sensul că ipoteca existentă în favoarea B.R.D. nu a fost constituită pe întreaga suprafaţă de teren, deoarece discuţiile cu reprezentanţii societăţii era în sensul de a se efectua o parcelare a terenului respectiv şi toate demersurile în vederea încheierii contractului de garanţie le-au făcut aceştia, inclusiv parcelarea, el prezentându-se doar la notar în vederea semnării contractului.

Înainte de citirea actului de sesizare al instanţei, partea vătămată SC S.I. SRL a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 29.429,18 RON la care se adaugă dobânda legală calculată de la data scadenţei până la achitarea efectivă, precum şi suma de 1.874.92 RON pe care a achitat-o executorului judecătoresc E.I., în vederea punerii în executare a contractului de garanţie imobiliară, pretenţii pe care şi le-a menţinut ulterior conform adresei înaintate la dosar la data de 31 ianuarie 2011.

Situaţia de fapt reţinută rezultă din probele administrate în cauză la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească după cum urmează: plângere penală; somaţie nr. a/2008 şi Încheiere nr. 397/2008 a O.C.P.I. Bistriţa; contract de colaborare din 15 octombrie 2004, împuternicire şi contractul de distribuţie exclusivă din 16 noiembrie 2004; notificări; adresa nr. 224/2008 a O.C.P.I. Bistriţa-Năsăud; adresa nr. 3876/2008 a O.C.P.I. Bistriţa-Năsăud, extras C.F. nr. x Bistriţa şi actul de parcelare din 27 aprilie 2006; adresa nr. 188/2008 a O.C.P.I. Bistriţa-Năsăud, cererea de înscriere din 16 noiembrie 2004 şi cererea de retragere din 27 ianuarie 2005; adresa nr. 613/2009 a O.C.P.I. Bistriţa-Năsăud; comunicarea din 12 martie 2009 a O.R.C. Bistriţa-Năsăud privind datele S.C. A.I. SRL; adresa nr. 570/2008 a notarului public D.M. şi actele anexate; contract de ipotecă din 27 ianuarie 2005 şi C.F. anexat; adresa nr. 509/2008 a notarului public D.M. şi actele anexate, respectiv act parcelare teren din 16 noiembrie 2004, contract de garanţie imobiliară cu ipotecă din 16 noiembrie 2004, documentaţie tehnică de lotizare întocmită de SC G. SRL, înregistrată la O.C.P.I. Bistriţa-Năsăud la 8 noiembrie 2004, extras C.F. nr. d, tabel de mişcare parcelară, schiţe, planuri de încadrare; adresa nr. 547/2008 a notarului public D.M.; adresa nr. 1072/2009 a Camerei Notarilor Publici Cluj şi protocoalele nr. 729/2007 şi nr. 4333/2008; adresa nr. 665/2009 a Camerei Notarilor Publici Cluj; protocol de colaborare; rezoluţia de comisie rogatorie din 19 ianuarie 2009; declaraţia reprezentantului legal al S.C S.I. SRL; adresa nr. 662/A/2008 a Judecătoriei Bistriţa şi ordinele de serviciu nr. 1/2004, nr. 6/2004, nr. 18/2004, fişa postului nr. 27/2004; adresa nr. 196/2009 a B.R.D., extras de carte funciară nr. x; Sentinţa civilă nr. 164 din 14 ianuarie 2009 a Judecătoriei Rădăuţi; contestaţie în anulare formulată de S.C. A.I. SRL, chitanţa fiscală din 25 iulie 2006, ordine de compensare, extras de cont; cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, facturi fiscale, situaţii facturi, ordine de plată, chitanţe fiscale, citaţie şi întâmpinare, fişe furnizor; adresa nr. 06/2009 a SC G. SRL; opis şi acte din arhiva biroului notarial, depuse de notarul public D.M.; adresa nr. 126/174/2009 a D.E.P. Bistriţa; adresa nr. 126/102/2009 a D.E.P. Bistriţa; declaraţii învinuiţi M.M., D.L., D.M., S.I.; declaraţii martori P.M.A., S.M., M.N.; raport de expertiză contabilă extrajudiciară şi anexe; Decizie civilă nr. 1944/2009 a Curţii de Apel Cluj; certificate de cazier; ordonanţă de schimbare a încadrării juridice dispusă de procuror la 1 octombrie 2009; adrese din 21 august 2009, respectiv 1 octombrie 2009 de solicitare a unor acte de la B.R.D.; declaraţii martori P.G. şi H.I.; balanţă analitică privind facturile şi plăţile efectuate de S.C. A.I. SRL către partea vătămată; adresă nr. 2472/2009 a B.R.D. şi copia contractelor de ipotecă anexate; declaraţie învinuit S.I. din 15 octombrie 2009; adresa părţii civile S.C. S.I. SRL primită de procuror la 15 octombrie 2009, prin fax şi copii ale actelor anexate, respectiv convenţie între partea vătămată şi notarul public D.M., Încheiere de atestare din 7 octombrie 2009, procură, recipisă de consemnare nr. x; adresa nr. 5149/2009 a Camerei Notarilor Publici Cluj şi actele anexate; declaraţia martorei D.N. şi cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv: adresă SC S.I. SRL de constituire de parte civilă; declaraţiile inculpaţilor; procuri de reprezentare ce emană de la inculpatul S.I.; act de parcelare de teren cu construcţii; declaraţii de martori S.M., T.V., M.N., P.M.A., M.M., copia Sentinţei civile nr. 1674 din 5 mai 2009 a Judecătoriei Rădăuţi, Sentinţa comercială nr. 392 din 31 martie 2010, declaraţie martor T.A.C., Ordin nr. 96/C/1973 emis de Ministrul Justiţiei, declaraţie martori P.G., H.I. şi raport de expertiză contabilă judiciară, raport suplimentar la expertiza contabilă, ordin de plată din 12 aprilie 2011.

Astfel, susţinerile inculpatei sunt confirmate doar de martora T.A.C., angajată în calitate de jurist la cabinetul notarial D.M., urmând a fi privită cu rezerve, nu numai datorită calităţii pe care aceasta o are şi a raporturilor de muncă în care se află cu inculpata, dar şi pentru că nu se susţine cu alte probe, martorul P.G. şi inculpatul S.I. contrazicând-o în declaraţiile date în care susţin că notarul nu le-a atras atenţia asupra lipsei vreunui document din dosarul prezentat de inculpatul S.I.

În latura civilă a cauzei, conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cursul judecăţii, completat cu declaraţia expertului contabil, în baza contractului de distribuţie exclusivă din 16 noiembrie 2004 încheiat între SC S.I. SRL şi SC A.I. SRL, în perioada 2005 - 2006, a fost livrată marfă către A.I. SRL în valoare de 413.405,99 RON, evidenţa plăţilor, a facturilor emise şi a actelor subsecvente, precum şi modalitatea de plată a facturilor fiind cuprinse în anexele 2 - 7 la raportul de expertiză contabilă, plăţile fiind efectuate în perioada 2005 - 2008, iar totalul acestora este de 413.405,53 RON. La data de 20 mai 2008, SC S.I. SRL a depus plângere penală împotriva inculpatului S.I. arătând că nu poate recupera contravaloarea unor mărfuri livrate în valoare de 40.734,18 RON şi dobânda legală iar aceasta se datorează administratorului SC A.I. SRL şi notarului D.M., întrucât a constatat imposibilitatea punerii în executare a contractului de garanţie imobiliară la momentul în care s-a adresat executorului judecătoresc cu o cerere de executare silită a imobilului situat în C.F. nr. x Bistriţa, nr. top y, ce a fost oferit drept garanţie pentru plata contravalorii mărfurilor livrate în baza contractului de distribuţie din 16 noiembrie 2004.

La cererea executorului judecătoresc I.E., din 8 ianuarie 2008, de notare a somaţiei nr. a/2008, în sensul ca, în termen de 5 zile, SC A.I. SRL să achite de urgenţă suma de 69.380,58 RON cu sancţiunea vânzării la licitaţie publică a terenului ipotecat de sub nr. top y, O.C.P.I. Bistriţa-Năsăud, a emis la data de 14 ianuarie 2008 o încheiere prin care respinge această cerere, cu motivarea că numărul topografic descris în somaţie nu există în cartea funciară.

În data de 25 noiembrie 2008 SC S.I. SRL a formulat o cerere la Judecătoria Rădăuţi de emitere a unei ordonanţe prin care să someze debitoarea SC A. SRL Bistriţa la plata sumei de 29.429,18 RON ce reprezintă contravaloarea facturilor neachitate din 14 august 2006 în valoare de 8.421,54 RON, rest de plată 7.150,85 RON şi din 15 aprilie 2006 în valoare de 21.918,33 RON cu rest de plată aceeaşi sumă precum şi dobânda legală aferentă acestui debit.

Deşi iniţial, prin Sentinţa civilă nr. 164 din 14 ianuarie 2009 a Judecătoriei Rădăuţi, s-a admis cererea de somaţie de plată, debitoarea SC A. SRL fiind somată să achite creditoarei SC S.I. SRL suma de 29.429,18 RON, ulterior, ca urmare a contestaţiei în anulare formulate de SC A.I. SRL Bistriţa, prin Sentinţa civilă nr. 1674 din 5 mai 2009 a aceleiaşi instanţe, hotărârea a fost anulată cu motivarea că înscrisurile depuse la dosar de către creditor nu fac dovada obligaţiilor comerciale reciproce, neexistând o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

În acelaşi timp, prin Sentinţa comercială nr. 392 din 31 martie 2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a respins cererea formulată de creditorul SC S.I. SRL de deschidere a procedurii insolvenţei SC A.I. SRL ce a avut la bază neplata aceleiaşi datorii de 29.429,18 RON, cu motivarea că această creanţă nu este certă, lichidă şi exigibilă, ci este o creanţă litigioasă.

În cursul judecării cererii de deschidere a procedurii falimentului s-a efectuat o expertiză contabilă întocmită la 29 aprilie 2009 de expert autorizat care a avut ca obiective stabilirea datoriei SC A.I. SRL către SC S.I. SRL la data de 1 noiembrie 2008, în ceea ce priveşte facturile din 14 august 2006 în valoare de 8.421,54 RON şi din 15 aprilie 2006 în valoare de 21.918,33 RON, stabilindu-se că datoriile au fost stinse prin ordin de plată din 7 octombrie 2008 în valoare de 6.305 RON, şi ordin de plată din 13 martie 2008 în valoare de 30.000 RON, totalul plăţilor fiind de 36.305 RON, astfel că diferenţa de plată este nesemnificativă, respectiv de 0,46 RON.

În cursul judecăţii, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 29.429,18 RON şi dobânda legală aferentă, precum şi suma de 1.874,92 RON achitată executorului judecătoresc conform facturii din 5 decembrie 2007, făcând referire la aceleaşi datorii pentru care a făcut demersuri de recuperare după depunerea plângerii penale pe calea somaţiei şi a deschiderii procedurii insolvenţei după cum s-a arătat mai sus.

Conform raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert Ş.S.C., coroborat cu declaraţia acesteia din cursul judecăţii, situaţia datoriei SC A.I. SRL către SC S.I. SRL este aceeaşi cu cea constatată în expertiza contabilă extrajudiciară întocmită cu prilejul cererii de deschidere a procedurii falimentului, astfel că, la data de 20 mai 2008, data depunerii plângerii penale, suma de achitat era 6.305 RON iar la data la care partea vătămată s-a adresat executorului judecătoresc şi s-a constatat neînscrierea ipotecii în cartea funciară, valoarea de achitat era de 36.305 RON, suma de 30.000 RON fiind plătită la 13 martie 2008 iar suma de 6.305 RON la 8 octombrie 2008, dată după care singura sumă ce a rămas de achitat a fost de 0,46 RON.

Expertul contabil a explicat inadvertenţele dintre situaţia prezentată de partea vătămată SC S.I. SRL şi cea care a rezultat din actele acesteia, precum şi din cele ale SC A. SRL, puse la dispoziţie tot de partea vătămată, întrucât, la aceasta din urmă societate, nu s-a putut accede, prin aceea că diferenţa de 29.428,71 RON, reprezentând valoare marfă livrată, nu s-a putut confirma din cauza lipsei dovezilor contabile pentru livrarea mărfii şi anume, facturile au fost emise de SC S., însă nu au fost acceptate la plată de SC A., respectiv nu există semnătura şi ştampila acestei societăţi pe facturile respective.

În aceste condiţii, instanţa coroborând probele analizate mai sus, constată că, la data constatării de către partea vătămată a imposibilităţii de executare a contractului de garanţie imobiliară, respectiv 8 ianuarie 2008, singura sumă de achitat era cea de 36.305 RON, din care 30.000 RON s-a achitat la 13 martie 2008, iar 6.305 RON la 8 octombrie 2008, astfel că la momentul constituirii de parte civilă în cursul judecăţii şi anume 30 aprilie 2010, SC A.I. SRL nu mai datora decât 0,46 RON.

La solicitarea inculpaţilor, expertul contabil a calculat dobânzile legale aferente sumelor restante în raport de data scadenţei, efectuând o completare la raportul de expertiză, din care a rezultat că în funcţie de scadenţa fiecărei facturi în parte până la data plăţii efective, suma ce reprezintă dobândă se ridică la 13.311,43 RON sumă pe care împreună cu onorariul executorului judecătoresc de 1.874,92 RON şi 0,46 RON au fost achitate prin Ordinul de plată din 12 aprilie 2011 emis de C.E.C.B. Sucursala Bistriţa, de către inculpata D.M., inculpatul S.I. achitând la rândul său suma de 715,84 RON cu titlu de dobânzi legale şi 0,46 RON în contul datoriei restante astfel că pretenţiile civile au fost integral achitate.

Situaţia prezentată de instanţa fondului, în latura penală a cauzei nu numai că nu are suport probator, ba mai mult decât atât aceasta îşi motivează apărarea pe însăşi vinovăţia inculpaţilor pentru ca în mod eronat pe finalul hotărârii să dispună achitarea pe lipsa raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu dar şi pe a lipsei de intenţie în pofida evidentului şi a probelor decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul formulat de parchet, va casa sentinţa recurată doar în ceea ce priveşte achitarea inculpaţilor, va reţine cauza spre rejudecare şi în fond va constata că în drept fapta inculpatei D.M., care în calitate de notar public cu ştiinţă, în timp ce se afla în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu nu a îndeplinit mai multe acte sau le-a îndeplinit în mod defectuos cauzând prin aceasta vătămarea intereselor legale ale SC S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. iar fapta inculpatului S.I. care cu ştiinţă l-a indus în eroare pe reprezentantul părţii vătămate SC S.I. SRL Câmpulung Moldovenesc întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor Înalta Curte va avea în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de pericolul social al faptelor comise cât şi de persoana inculpaţilor, urmările produse, conduita acestora înainte de comiterea acestor infracţiuni, precum şi de circumstanţele reale şi personale de natură să caracterizeze fapta şi pe inculpaţi.

Potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea şi a altor persoane în săvârşirea de noi infracţiuni şi nu doar a inculpatului.

Ori un astfel de scop - prevenţia generală în săvârşirea de noi infracţiuni - nu poate fi atins dacă pentru comiterea unor fapte penale s-ar aplica pedepse care să nu aibă caracter disuasiv.

Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de natura celor comise de cei doi inculpaţi sancţiunea aplicată ar fi una modică.

În acord cu prevederile art. 72 C. pen. referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, la stabilirea şi aplicarea acestora se ţine seama de cinci criterii:

• dispoziţiile din partea generală a C. pen.

• limitele de pedeapsă fixate în partea specială

• gradul de pericol social al faptei săvârşite

• persoana infractorului

• împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală

La individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu-gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmând ca celelalte două criterii alăturate şi distincte, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanţa şi-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale ori gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite şi totodată trebuie luată în considerare rezonanţa socială a faptelor pentru care au fost trimişi în inculpaţii la nivelul întregii ordini sociale.

Atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii inculpaţii au avut o poziţie constant nesinceră, încercând să denatureze adevărul juridic rezultat din materialul probator administrat în cauză şi care conturează în mod cert vinovăţia acestora în raport cu infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Datorita semnificaţiei deosebite şi a impactului social pe care le are săvârşirea în societate a unor astfel de infracţiuni nu pot fi valorificate în favoarea inculpaţilor ca şi circumstanţe atenuante, circumstanţele personale ale acestora întrucât au lezat profund valorile sociale concrete ocrotite de lege prin comiterea infracţiunilor cu privire la care au fost trimişi în judecată.

Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va dispune condamnarea inculpaţilor la câte o pedeapsă cu închisoarea care să aibă la bază criteriile de individualizare expuse iar în ceea ce priveşte modalitatea de executare aleasă în acord cu principiul proporţionalităţii având în vedere infracţiunile comise şi urmările produse apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executare motiv pentru care va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor conform art. 81, 82 C. pen.

În cazul concret faţă de toate aspectele expuse Înalta Curte apreciază în acord cu instanţa fondului că latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată sumele datorate cu titlu de despăgubiri civile au fost achitate integral conform dovezilor depuse la dosar motiv pentru care recursul părţii civile urmează a fi respins ca nefondat.

Cu privire la cererea de scutire de plată a amenzii în sumă de 1.000 RON aplicată prin încheierea din 24 februarie 2012 domnului avocat F.M., Înalta Curte apreciază că aceasta este fondată, este susţinută cu înscrisuri, sens în care urmează a admite cererea, iar în temeiul art. 199 C. proc. pen., să scutească de la plata amenzii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Sentinţei penale nr. 57 din 27 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează în parte sentinţa penală atacată, reţine cauza spre rejudecare şi în fond:

În baza art. 246 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor condamnă pe inculpata D.M. la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an.

În baza art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune condamnă pe inculpatul S.I. la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani.

Face aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.

În temeiul art. 82 C. pen. fixează termen de încercare de 3 ani pentru inculpata D.M. şi 5 ani pentru inculpatul S.I. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia fiecărui inculpat asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii aplicată celor doi inculpaţi dispune şi suspendarea executării pedepselor accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC S.I. SRL împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă pe inculpata D.M. la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă pe inculpatul S.I. la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 199 C. proc. pen. dispune scutirea de plată a amenzii în sumă de 1.000 RON aplicată prin încheierea din 24 februarie 2012 avocatului F.M., apărător ales al intimatei inculpate D.M.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2012.

Procesat de GGC - AS

← ICCJ. Decizia nr. 83/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor...		ICCJ. Decizia nr. 2967/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 83/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs