ICCJ. Decizia nr. 1994/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1994/2012
Dosar nr. 2728/1/2012
Şedinţa publică din 8 iunie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 532 din 22 februarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva deciziei penale nr. 113/ P din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
A casat în parte decizia recurată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.M. şi M.F. şi rejudecând:
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., art. 862 C. pen., art. 863 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., urmând ca executarea pedepselor aplicate ambilor inculpaţi de către instanţa de apel să se facă în regim de detenţie.
A menţinut restul dispoziţiilor deciziei recurate.
A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.M. şi M.F. împotriva aceleiaşi decizii.
A obligat recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 lei reprezentând onorariile parţiale cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva deciziei penale mai sus-menţionate inculpatul P.M. a formulat prezenta contestaţie în anulare.
Contestaţia în anulare formulată de contestatorul inculpat va fi respinsă, ca inadmisibilă, pentru motivele ce se vor arăta:
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinita conform legii;
b) când partea dovedește ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a încunoştinţa instanța despre aceasta împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute in art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la care existau probe in dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta.
e) când, la judecarea recursului sau la judecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1).
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că inculpatul a formulat contestaţie în anulare fiind nemulţumit de modul cum a fost individualizată pedeapsa ce i-a fost aplicată de instanţa de recurs, solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată, schimbarea hotărârii judecătoreşti pronunţată de instanţa de recurs şi aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, sub supraveghere.
Întrucât se constată că contestatorul inculpat nu a invocat niciunul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute expres şi limitativ de textul de lege mai sus menţionat, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat P.M. împotriva deciziei penale nr. 532 din 22 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1904/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 20/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
