ICCJ. Decizia nr. 2005/2012. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2005/2012
Dosar nr. 4220/1/2012
Şedinţa publică din 8 iunie 2012
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 2667/3/2012/a4 (1451/2012), printre altele, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor H.I., V.A., S.C., C.F., N.C.C., P.A.M., H.C. şi P.A.V.
A menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor H.I., V.A., S.C., C.F., N.C.C., P.A.M., H.C. şi P.A.V.
A respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii H.I. şi S.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut în esenţă că, în ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor H.I., V.A., S.C., C.F., N.C.C., P.A.M., H.C. şi P.A.V., Curtea a constatat că există în continuare indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată în sensul dispoziţiilor art. 681 C. proc. pen. raportat la art. 143 C. proc. pen.
Referitor la inculpatul S.C. s-a reţinut că şi la acest moment procesual temeiurile care au determinat arestarea preventivă se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Curtea a constatat ca fiind incidente dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cercetată este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura şi gravitatea faptei presupus comise, de urmarea produsă, de circumstanţele personale ale inculpatului.
La aprecierea gravităţii faptelor pentru care inculpaţii mai sus-menţionaţi sunt trimişi în judecată, Curtea a avut în vedere perioada îndelungată de desfăşurare a activităţii infracţionale, amploarea acestei activităţi, modalitatea şi împrejurările în care se efectuau tranzacţiile, existenţa unui cerc relaţional propice comiterii unor astfel de fapte, împrejurări ce conduc la persistenţa sentimentului de tulburare şi nesiguranţă din rândul opiniei publice.
S-a mai arătat, de asemenea, că pentru buna desfăşurare a procesului penal, potrivit art. 136 C. proc. pen., este justificată menţinerea stării de arest preventiv, nefiind depăşită nici durata rezonabilităţii acestei măsuri, în raport de complexitatea cauzei.
Ca urmare, având în vedere dispoziţiile art. 160b raportat la art. 3002 C. proc. pen. şi art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, Curtea a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpaţilor impun în continuare privarea de libertate a acestora şi în consecinţă a menţinut starea de arest.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul S.C.
Recursul declarat de inculpat este inadmisibil urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Cu privire la dispoziţia instanţei referitoare la starea de arest preventiv a inculpatului S.C.
Potrivit dispoziţiilor art. 141 C. proc. pen., încheierea dată în primă instanţă şi în apel prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă.
Rezultă din conţinutul textului de lege menţionat mai sus că sunt supuse căii de atac a recursului numai încheierile ce privesc menţinerea măsurii arestării preventive pronunţate de prima instanţă şi de instanţa de apel.
Întrucât în prezenta cauză se constată că încheierea atacată cu recurs este o încheiere prin care s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor din cauză, iar încheierea în speţă este pronunţată de o instanţă învestită cu soluţionarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva încheierii de şedinţă din 19 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 2667/3/2012/a4, urmează a se constata că o astfel de încheiere, prin voinţa legiuitorului nu este supusă căii de atac a recursului nefiind pronunţată de o instanţă de fond sau apel.
Hotărârea atacată fiind definitivă, recursul declarat de inculpat urmează a fi respins ca inadmisibil.
Cu privire la dispoziţia instanţei referitoare la respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1609 C. proc. pen. care reglementează recursul împotriva încheierilor privind liberarea provizorie se prevede că împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către inculpat ori de către procuror la instanţa superioară.
Cum în speţă instanţa de recurs este aceea care a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, recursul formulat de inculpat cu privire la această dispoziţie a instanţei va fi, de asemenea, respins ca inadmisibil, neexistând o instanţă superioară instanţei de recurs.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva încheierii din 22 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 2667/3/2010/a4.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2160/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1386/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
