ICCJ. Decizia nr. 2160/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2160/2012
Dosar nr. 6861/62/2010
Şedinţa publică din 20 iunie 2012
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 283 din 17 octombrie 2011 a Tribunalului Braşov, secţia penală, s-a hotărât după cum urmează:
În baza art. 334 C. proc. civ., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului L.G. astfel:
- din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale);
- din infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., în cea prevăzută de art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale);
- din infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).
În baza art. 334 C. proc. civ., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului E.A. astfel:
- din infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2), rap. la art. 290 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 31 alin. (2), rap. la art. 290 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);
- din infracţiunea prevăzută de art. 26, rap. la art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).
I.1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. civ., inculpatul L.G. a fost achitat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).
2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. civ., raportat la art. 181 C. pen., acelaşi inculpat (L.G.) a fost achitat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecinţa obţinerii de către funcţionarul public, pentru sine sau pentru altul, a unui avantaj patrimonial, faptă prevăzută de art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), şi uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).
În baza art. 181 C. pen., s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă, în cuantum de 1.000 RON.
II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. civ., raportat la art. 181 C. pen., inculpatul E.A. a fost achitat sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecinţa obţinerii de către funcţionarul public, pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale, şi a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participaţiei improprii, prev. de art. 31 alin. (2), rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 181 C. pen. s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă, în cuantum de 1.000 RON.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 25 iunie 2010 asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Braşov, aparţinând inculpatului E.A.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 25 iunie 2010, asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Zărneşti, judeţul Braşov, aparţinând inculpatului L.G.
III.1. În baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (republicată) inculpatul L.C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracţiunea de folosire, cu rea credinţă, de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza a altă societate în care are interese direct sau indirect.
2. În baza art. 290 C. pen., acelaşi inculpat L.C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. pedepsele au fost contopite, în cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.
Inculpatului i-a fost atrasă atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.
S-a dispus anularea înscrisului falsificat, respectiv factura fiscală din 09 iunie 2008.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 998, 999 C. civ., inculpatul L.C. a fost obligat să plătească SC M.L.I. SRL suma de 17.000 euro, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii, fiind respinse celelalte pretenţii ale sus-arătatei societăţi comerciale.
Au fost respinse pretenţiile formulate de Primăria Zămeşti.
Inculpatului i-a fost atrasă atenţia şi asupra dispoziţiilor art. 84 C. pen.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător constatat prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător, asupra autoturismului marca B., fabricat în anul 2001.
S-a hotărât că, la rămânerea definitivă a prezentelor dispoziţii, acestea se comunică la Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov şi respectiv Zărneşti, pentru efectuarea cuvenitelor menţiuni în cartea funciară. De asemenea, la rămânerea definitivă a prezentelor dispoziţii, s-a hotărât ca o copie a acestora să se comunice custodelui autoturismului marca B., G.T.M., domiciliată în comuna Jidvei, judeţul Alba.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. civ., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel: L.C., la 1.500 RON , L.G., la 1.000 RON, E.A., la 1.000 RON, urmând ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, nr. 5/P/2007, din 30 iunie 2010, verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei conform dispoziţiilor art. 264 alin. (3) C. proc. civ., de procuror şef serviciu, înregistrat la Tribunalul Braşov la 01 iulie 2010, sub nr. 6861/62/2010, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor:
- L.G., pentru infracţiunile de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecinţa obţinerii de către funcţionarul public, sau pentru sine sau pentru altul, a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prev. de art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.; uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen.
La termenul de judecată din 10 octombrie 2011, reprezentantul Ministerului Public a precizat numărul actelor materiale aferente acestor infracţiuni, respectiv de cinci, pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; de două, pentru infracţiunea prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.; de două, pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), şi a art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru acurateţe juridică, instanţa de fond, în baza art. 334 C. proc. civ., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina acestui inculpat, astfel din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 5 acte materiale, din infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. în cea prevăzută de art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., 2 acte materiale, din infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în cea prevăzută de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale.
Ca stare de fapt, în sarcina inculpatului L.G., s-a reţinut că, în calitate de primar al oraşului Zămeşti, judeţul Braşov, în perioada 2004-2005, a pretins şi primit, în mod constant, pentru sine şi membrii familiei sale, bunuri (două autoturisme, materiale de construcţii) şi servicii (lucrări de construcţii la imobilele sale) în valoare totală de 52.963 euro, de la administratorul SC M.I. SRL Zărneşti, martorul denunţător M.N., pentru ca această societate să-şi menţină contractele de lucrări şi servicii pe care le avea în derulare cu Primăria oraşului Zărneşti şi să obţină în continuare astfel de contracte, fără respectarea prevederilor legale în materia achiziţiilor publice. Faţă de această stare de fapt, s-a apreciat că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 5 acte materiale.
De asemenea, în sarcina inculpatului L.G., s-a reţinut că, în calitate de primar al oraşului Zărneşti şi ordonator principal de credite, a achitat SC A. SRL Zărneşti suma de 31.112,55 RON, prin ordinele de plată din 17 august 2007 şi din 16 octombrie 2007, pe baza a două facturi fiscale care atestau în mod fictiv achiziţionarea cantităţii de 20.750 bidoane apă minerală şi plată în perioada iulie - august, în baza O.U.G. nr. 99/2001, deşi apa nu a intrat în gestiunea Primăriei oraşului Zărneşti, cauzându-se astfel un prejudiciu acesteia în valoare de 31.112,55 ROL. Despre această faptă s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţa obţinerii de către funcţionarul public pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., 2 acte materiale şi uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
- L.C., pentru infracţiunile de folosire, cu rea credinţă, de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În sarcina inculpatului L.C. s-a mai reţinut că, în calitate de asociat al SC M.L.I. SRL, folosindu-se de o factură completată de el în fals, a înstrăinat, la data de 03 iulie 2008, autoturismul marca B., care se afla în patrimoniul societăţii, fără cunoştinţa administratorului societăţii şi a celuilalt asociat, diminuând astfel patrimoniul societăţii şi obţinând un beneficiu în interes personal în sumă de 17.000 euro. S-a apreciat că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. şi de folosire, cu rea credinţă, de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza a altă societate în care are interese direct sau indirect, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
- E.A., pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participaţiei improprii, în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţa obţinerii de către funcţionarul public pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii:
- M.N., pentru infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 10 lit. i)1 C. proc. civ.
- E.C., R.M.S., G.C. şi L.D., pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. civ.
S-a mai dispus menţinerea măsurilor asigurătorii obligatorii instituite prin ordonanţele procurorului din data de 25 iunie 2010 asupra cotei de 1/2 a bunului imobil înscris în C.F. nr. X Tohanul Vechi, bloc locuinţe str. P., judeţul Braşov, proprietatea inculpatului L.G., şi asupra cotei de 1/2 a bunului imobil situat în Braşov, proprietatea inculpatului E.A.
Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei penale faţă de numitul L.G., cu privire la alte infracţiuni de luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor publice, ce au făcut obiectul acestui dosar, în vederea continuării cercetărilor.
În stabilirea stării de fapt, instanţa a avut în vedere următoarele:
Debutul în acest dosar a avut loc urmare a denunţului formulat de martorul denunţător M.N. la 10 iunie 2008, şi se poziţionează între cele două tururi de scrutin electoral, pentru alegerea primarului, în condiţiile în care în cel de al doilea tur se calificase şi inculpatul L.G.; denunţul a avut ca bază - motivaţie invocată de martorul denunţător - faptul că nu mai suporta presiunile şi că i se cereau tot felul de prestaţii gratuite.
Martorul denunţător M.N. audiat în cursul judecăţii, a arătat că:
Este asociat şi administrator la SC M.I. şi la alte firme. Prin această firmă a avut relaţii comerciale cu Primăria Zămeşti şi înainte de a fi primar L.G. şi după, că a fost în relaţii apropiate cu familia L., iar din anul 2004, când L.G. a ajuns primar, relaţiile au continuat relativ bine; la un moment dat, au intervenit anumite condiţii pentru a avea relaţii comerciale cu primăria, arătând că nu îşi aminteşte exact, dar crede că în toamna anului 2004, au început aceste condiţionări. Condiţiile erau impuse la maniera că „îmi trebuie şi mie aia, am nevoie şi eu de nişte bani”, respectiv fel şi fel de ajutoare, şi i se spunea clar că se va face o plată sau i se va da o anumită lucrare dacă va da sau va face ceva. Din câte îşi aminteşte, martorul denunţător a arătat că, în urmă cu 7 ani, a dat o sumă de bani, apoi a efectuat lucrări la casa fostului primar, la apartament, la garaj, a devenit asociat cu fiul acestuia, pe firmă a achiziţionat un autoturism marca B., pe care l-a înmatriculat şi l-a dat lui L.C.
Referitor la contractele obţinute de firma sa, matorul denunţător a arătat că nu cunoaşte exact numărul de contracte pe care Ie-a avut cu primăria, că aceste contracte au avut ca obiect prestarea diferitelor activităţi.
Referitor la lucrările de îmbunătăţire, martorului denunţător a arătat că:
- a executat lucrări de finisaje la apartamentul primarului L.G. şi a achiziţionat materiale de construcţii, lucrarea fiind prestată de angajaţi din cadrul firmei M., activitate prestată la sfârşitul anului 2004 - începutul anului 2005, iar lucrarea se ridica la aproximativ 1.500 euro.
- la garaj şi grădină a efectuat lucrări de amenajare, a făcut o împrejmuire nişte platforme betonate, a înlocuit şi porţile, lucrare evaluată la 700-800 euro. A mai făcut lucrări pregătitoare la momentul începerii construcţiei casei, ocupându-se de săpături, transport pământ, terasamente, drenaje, a furnizat materiale agregate de balastiere, lucrări evaluate la de vreo 4.500 - 5.000 euro.
- a făcut nişte lucrări în cuantum de 1.000 - 1.500 euro şi ar fi amenajat un cabinet medical în cadrul Spitalului Zărneşti, la cererea inculpatului L.G., cu ocazia veniri unui doctor oftalmolog, în cuantum de 3.000 - 4.000 euro.
Referitor la banii daţi inculpatului L.G. a arătat că i-a dat o sumă de bani când acesta a plecat în Suedia, aproximativ 1.500 - 2.000 euro.
- i-a mai dat inculpatului L.G. o sumă de bani şi când a fost în Italia pentru rezolvarea problemelor juridice ale lui L.C.
- dar şi 5.000 euro când a fost în Japonia.
Martorul denunţător a mai arătat că a cumpărat un autoturism marca O. prin 2005, l-a înmatriculat pe societatea M. şi I-a dat fiicei lui L.G.
Toate serviciile mai sus menţionate Ie-a prestat inculpatului L.G. (a arătat martorul denunţător) pentru a obţine acele contracte şi a încasa contravaloare lor, arătând că, propriu-zis, nu s-a condiţionat obţinerea contractelor de prestare a anumitor servicii.
S-a mai arătat că a formulat denunţul în 2008 la momentul în care nu mai suporta presiunile.
Referitor la SC M.L.I. SRL, s-a arătat că nu a avut nicio activitate pe SC M.L.I. SRL, că a creditat această societate, SC M.L.I. SRL, cu suma reprezentând preţul de achiziţie a autoturismului B. şi contravaloarea taxelor de înmatriculare. După ce a achiziţionat un autoturism marca B., l-a înmatriculat şi l-a dat lui L.C. A arătat că inculpatul L.C. nu a creditat firma SC M.L.I. SRL cu suma de bani reprezentând contravaloarea autoturismului marca B. achiziţionat şi că el, personal, nu a folosit niciodată acest autoturism, pe care, aşa cum s-a arătat, îl folosea L.C., care era asociat şi administrator la sus-zisa societate comercială.
Referitor la autoturismul marca O., s-a arătat că a fost achiziţionat din banii societăţii.
Referitor la SC A. SRL, martorul denunţător a arătat că a vrut să îşi diversifice activitatea societăţilor şi de aceea a preluat SC A. SRL în anul 2007.
Persoanele de la contabilitate i-au atras atenţia că există factura pentru apă minerală pentru o cantitate foarte mare într-un timp foarte scurt, astfel că a realizat că aceasta e nereală. E posibil din câte îşi aminteşte să fi fost două facturi. Nu ştie când au fost emise acestea. Nu ştiu dacă E.A. şi L.G. au avut vreo înţelegere. Din surse neoficiale a aflat că apa nu a fost niciodată în primărie.
Având în vedere probatoriul administrat la cercetarea judecătorească, Tribunalul în urma analizei coroborate a celui administrat Ia urmărirea penală, a apreciat că starea de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei de judecată nu se confirmă.
Astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:
1. Cu privire la acuzaţiile aduse inculpatului L.G.; în actul de inculpare s-a arătat că L.G., în calitate de primar şi ordonator principal de credite, iar apoi de preşedinte al comisiilor de evaluare a ofertelor, ar fi favorizat SC M.I. SRL Zărneşti, în sesnul că cele 29 contracte de lucrări şi servicii publice, urmare a achiziţiilor publice organizate de primărie şi câştigate în favoarea sus-zisei societăţi comerciale, au fost simulate, formale, şi s-au efectuat cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, respectiv a O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, a H.G. nr. 461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr. 60/2001 şi a Ordinului nr. 1.014/874/2001 privind aprobarea structurii, conţinutului şi modului de utilizare a documentaţiei standard pentru elaborarea şi prezentarea ofertei pentru achiziţia publică de lucrări.
Instanţa de fond a reţinut că, referitor la aceste nereguli, s-a constatat că inculpatul L.G. nu a fost cercetat pentru infracţiunea de abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu, pentru că şi-ar fi încălcat obligaţiile ce-i reveneau, că nu s-a concluzionat în sensul desfiinţării acestor contracte de licitaţie pentru neregulile constatate şi că nici un alt participant la aceste licitaţii nu a contestat vreo procedură în instanţă.
Probele cauzei, inclusiv propria mărturie a denunţătorului au scos în evidenţă faptul că inculpatul L.G. nu a condiţionat în nici un fel vreo acţiune întreprinsă în schimbul vreunul folos/avantaj, din declaraţia denunţătorului reieşind că iniţiativa a pornit de la acesta din urmă.
Pe de altă parte, nu toate afacerile sunt susceptibile de practica corupţiei. Comisia de atribuire a lucrărilor a preferat SC M.I. SRL în defavoarea altor societăţi datorită calităţii ofertelor depuse.
De altfel, SC M.I. SRL, societate administrată de martorul denunţător, şi-a menţinut toate contractele de lucrări şi servicii pe care le avea în derulare cu Primăria oraşului Zărneşti şi a obţinut în continuare contracte noi, chiar şi în prezent, după investirea în funcţie a altei persoane în calitate de primar al oraşului Zărneşti.
Nu s-a dovedit în cauză că licitaţiile au fost simulate, că nu s-au depus oferte de către mai multe firme, că nu s-a asigurat libertatea tuturor ofertanţilor concurenţi participanţi, ori protecţia lor faţă de influenţe neloiale, care distorsionează raportul de servicii în mod unilateral, în favoarea unui singur participant.
De asemenea, nu s-a făcut dovada că prezentarea ofertelor firmei martorului denunţător la licitaţiile organizate de primărie au avut la bază o înţelegere contrară legii, pentru ca organizatorul licitaţiei să accepte o anumită ofertă.
În mod subiectiv şi total nedovedit s-a apreciat de către ministerul public, în urma analizării tuturor documentelor care au stat la baza organizării selecţiilor de oferte şi încheierii contractelor, că toate procedurile de achiziţie publică organizate de primăria oraşului Zărneşti în perioada 2004-2007 şi câştigate de SC M.I. SRL Zărneşti, au fost simulate, formale în sensul că s-au efectuat cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, respectiv a O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, a H.G. nr. 461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr. 60/2001 şi a Ordinului nr. 1.014/874/2001 privind aprobarea structurii, conţinutului şi modului de utilizare a documentaţiei standard pentru elaborarea şi prezentarea ofertei pentru achiziţia publică de lucrări.
De altfel, martorul denunţător a apreciat că atribuirea contractelor către firma sa a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale. Faptul că firma sa a fost plătită la termen pentru lucrările efectuate este un act de normalitate, ce nu presupune un act de corupţie.
Faptul că martorul T.F.C.M. a arătat că lucrările sau achiziţiile erau iniţiate de primarul L.G. în cadrul Consiliului local, acesta fiind şi cel care propunea procedura de achiziţie, respectiv selecţie de ofertă, deoarece era o procedură permisivă în comparaţie cu procedura licitaţiei, nu este o practică ce încalcă legea.
De asemenea, faptul că, în unele situaţii erau semnate doar procesele-verbale de selecţie a ofertei şi au existat şi cazuri în care, la momentul desfăşurării selecţiei de oferte, lucrările erau deja începute de către viitorul beneficiar al contractului, de asemenea, nu poate fi imputat unei singure persoane.
În al doilea rând, în lipsa unor hotărâri judecătoreşti care să desfiinţeze aceste contracte pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, acestea se bucură de aparenţa de legalitate.
În plus, din comisiile de licitaţie au făcut parte mai multe persoane, decizia de atribuire a aparţinut unui colectiv de persoane, prin urmare nu numai inculpatului L.G. Niciunul dintre martorii audiaţi în cauză - T.F.C., B.F.N., R.G., R.I.C., care au făcut parte din aceste colective de decizie - nu a confirmat vreo intervenţie din partea inculpatului L.G. pentru ca vreo lucrare să fie atribuită firmei martorului denunţător.
Cu privire la reparaţiile şi lucrările de îmbunătăţire efectuate la imobilele familiei L. (apartamentul inculpatului L.G., ţarcul de câini şi casa inculpatului L.C.) fiind vorba de apartamentul inculpatului L.G., casa inculpatului L.C. şi ţarcul de câini, instanţa de fond a reţinut că, în virtutea relaţiilor de prietenie ce existau între cele două familii la acea dată, nu se poate trage concluzia că acestea s-au ridicat, pe de o parte, la valorile indicate de Parchet sau, pe de altă parte, că acestea ar fi reprezentat vreun favor făcut de denunţător familiei L.
Nicio probă din dosar nu a confirmat faptul că inculpatul L.G., direct sau indirect, a pretins vreo sumă de bani sau vreun serviciu de la martorul denunţător, toate acestea pentru ca firma denunţătorului să fie apreciată favorabil în atribuirea lucrărilor de prestări servicii.
În ceea ce priveşte autoturismul marca O., despre care martorul denunţător a afirmat că l-a achiziţionat la cererea inculpatului L.G., pentru fiica acestuia, referitor la care martorul denunţător a afirmat că l-a achiziţionat cu suma de 4.500 euro, se constată că acesta a fost înmatriculat pe SC M.I. SRL. Instanţa a apreciat că înmatricularea autoturismului cu terminaţia X nu conduce la concluzia indubitabilă că terminaţia vine de la numele A., fiica inculpatului L.G. Faptul că a fost dat spre folosinţă numitei L.A. nu are relevanţă sub aspectul acuzaţiei de luare de mită în sarcina inculpatului, atâta vreme cât, de drept, autoturismul figura în proprietatea firmei M., aceasta din urmă fiind proprietara bunului. Faptul că martorul denunţător a tolerat folosinţa autoturismului de către fiica inculpatului L.G., pe o durată de timp atât de mare, nu conduce la concluzia că aceasta a fost efectuată pentru ca firma denunţătorului să fie avantajată în procedura licitaţiilor.
Justificarea în sensul că banii ar fi fost daţi de familia L. şi înmatricularea a fost efectuată pe numele persoanei juridice pentru a se evita plata taxelor vamale, poate fi reală, însă nu poate fi luată în considerare în lipsa unui suport probatoriu, lipsind documente care să justifice aceasta.
Tribunalul apreciază că nici prin încercarea actului de dispoziţie asupra autoturismului prin înstrăinarea acestuia de familia L. către martorul M.G., vânzare ce nu a mai avut loc ca urmare a intervenţiei martorului denunţător, moment în care autoturismul a reintrat în posesia acestuia din urmă, nu se poate confirma în mod indubitabil faptul că acest autoturism ar fi fost dat cu titlu de mită pentru a fi folosit de un membru al familiei L.
În ceea ce priveşte suma de bani despre care martorul denunţător afirmă că i-a dat-o inculpatului L.G., pentru rezolvarea problemelor juridice pe care L.C. le avea în străinătate, faptul că s-a dovedit existenţa acestor afaceri judiciare, nu înseamnă că s-a dovedit şi plata vreunei sume de bani. De altfel, acest punct, alături de lucrările de amenajare efectuate de firma denunţătorului la Uzina M. Tohani, la cererea inculpatului L.G., unde ar fi făcut nişte lucrări în cuantum de 1.000 - 1.500 euro, sau cele referitoare la amenajarea unui cabinet medical în cadrul Spitalului Zărneşti, tot la cererea domnului L. cu ocazia venirii unei doctoriţe oftalmolog, în cuantum de 3.000 - 4.000 euro, sau remiterea către inculpatul L.G., la plecarea în Suedia, a sumei de 1.500 - 2.000 euro, nu formează obiectul dosarului, deşi sunt prezentate la fel ca şi celelalte susţineri ale martorului denunţător.
Referitor la autoturismul marca B., acest autoturism potrivit actelor de la dosar a fost achiziţionat la data de 28 octombrie 2005, din Germania, pentru suma de 31.379,31 euro fără TVA (36.400 euro cu TVA).
Se constată că în cursul lunii august 2005, L.C., împreună cu martorul denunţător M.N., au înfiinţat o societate comercială - SC M.L.I. SRL - cei doi fiind atât asociaţi, cât şi administratori.
Martorul C.I.M. s-a ocupat de înfiinţarea societăţii pe baza unor procuri date la notar de cei ce urmau a fi asociaţi şi administratori. Ulterior, la 26 septembrie 2005, C.I.M. a devenit unicul administrator al societăţii.
Autoturismul marca B. a fost achiziţionat pe numele SC M.L.I. SRL.
Actele contabile au relevat că preţul autoturismului şi plăţile aferente importului acestuia au fost suportate de societate, iar martorul denunţător a afirmat că sumele de bani au provenit din faptul că a creditat societatea cu 31.500 euro şi 33.519 RON (9.263,48 euro, la cursul de 3,6184 RON/euro).
S-a reţinut în rechizitoriu că autoturismul a fost înmatriculat sub nr. Y (anul naşterii şi prescurtarea numelui fiului învinuitului L.G.) şi dat în folosinţa învinuitului L.C. care l-a utilizat neîntrerupt până la data de 09 iunie 2008, dată la care l-a înstrăinat folosindu-se de documente false.
Faptul că pe această societate nu a existat nicio activitate nu are relevanţă sub aspectul infracţiunilor care formează obiectul cauzei.
De asemenea, faptul că autoturismul a fost înmatriculat sub nr. Y nu relevă că acest autoturism a fost folosit sau dat lui L.C. cu titlu de avantaj/folos în favoarea inculpatului L.G. pentru ca firma denunţătorului să aibă o poziţie favorizată în atribuirea contractelor de licitaţie.
Susţinerile referitoare la faptul că martorul denunţător ar fi creditat societatea cu sumele de bani aferente cumpărării autoturismului şi înmatriculării acestuia sunt contradictorii.
La dosarul cauzei există un contract de împrumut încheiat între M.N. şi SC M.L. SRL, reprezentată de administratorul C.M., fără a se preciza suma, pentru optimizarea activităţii de plăţi spre diverşi colaboratori sau parteneri de afaceri, în acest fel urmărindu-se evitarea blocajului financiar. La data de 20 octombrie 2005 se încheie anexa nr. 1 la contract şi se precizează cuantumul primei tranşe a împrumutului - care se ridică la suma de 31.500 euro - creditul fiind acordat cu restituire în rate, pentru o perioadă de 2 ani, fără dobândă.
La dosarul cauzei se află ordinele de încasare, din care rezultă că martorul C.M., la data de 27 octombrie 2005, a depus în contul firmei suma de 31.500 euro, la menţiuni fiind precizat „împrumut firmă de la M.N.”.
Martorul C.M., angajat la acea vreme la firma martorului denunţător, în prezent contabil la firmele martorului denunţător, aflat deci în raporturi de subordonare faţă de denunţător, a declarat în faţa instanţei că a primit banii de la martorul denunţător.
Dacă, din punct de vedere contabil, actele de mai sus sunt suficiente pentru înregistrarea sumei în contabilitate, din punct de vedere juridic menţiunea din chitanţa de depunere nu relevă faptul efectiv al împrumutului realizat de M. pentru firmă în scopul achiziţiei autoturismului pentru inculpatul L.C. şi nici nu conduce la concluzia că aceasta s-a realizat pentru crearea unui avantaj/folos familiei inculpatului L., toate acestea pentru ca firma denunţătorului să fie apreciată favorabil în atribuirea contractelor de prestări servicii.
Faptul că autoturismul este achiziţionat de firmă, din banii creditaţi către aceasta de M.N., este o certitudine ce rezultă din actele de mai sus, ceea ce nu rezultă fiind însă legătura de cauzalitate între aceasta, darea în folosinţă a autoturismului celuilalt asociat - L.C. - şi infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului L.G.
Nu s-a dovedit existenţa vreunei legături de cauzalitate între achiziţia autoturismului în condiţiile de mai sus şi contractul de concesiune din data de 10 noiembrie 2005 încheiat între Primăria Zărneşti şi SC M.L.I. SRL.
Având în vedere cele de mai sus, în ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului L.G., instanţa a apreciat că nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. civ.
Astfel cum s-a arătat mai sus, nicio probă nu a confirmat faptul că inculpatul L.G. a primit foloase sau avantaje de la martorul denunţător pentru ca firma sa să fie apreciată într-o poziţie avantajoasă în licitaţiile organizate de Primăria Zărneşti.
2. Cu privire la acuzaţiile aduse inculpatului L.C.
Afirmaţiile inculpatului L.C., în sensul că el ar fi dat banii administratorului C., nu au fost dovedite, de asemenea nu s-a dovedit nici faptul că autoturismul ar fi fost cumpărat de L.C. şi înmatriculat pe numele societăţii pentru evitarea plăţii taxelor vamale.
În primăvara anului 2008, inculpatul L.C. a luat legătura cu martorul G.N. din municipiul Curtea de Argeş, pentru a-l ajuta să înstrăineze autoturismul marca B. Ulterior acest autoturism a fost achiziţionat de martor pentru suma de 17.000 euro.
Autoturismul marca B. a fost înmatriculat de martorul G.N. la data de 01 iulie 2008, iar la data de 27 noiembrie 2008 a fost înstrăinat numitului A.C. din localitatea Târgu Jiu. Acesta, la rândul său, a înstrăinat autoturismul numitului G.P.A. din localitatea Arad, iar actualmente autoturismul se află în proprietatea martorei G.T.M., care l-a achiziţionat în luna octombrie 2009 pentru suma de 15.000 euro.
Cu ocazia vânzării, învinuitul L.C. a întocmit factura fiscală din 09 iunie 2008 în numele SC M.L.I. SRL Zărneşti, trecând ca preţ al autoturismului suma de 3.689 RON.
Deoarece autoturismul era în proprietatea SC M.L.I. SRL Zărneşti, singura care putea efectua actul de dispoziţie era societatea.
Actele dosarului au relevat că L.C. a achiziţionat un facturier, a completat olograf prima factură din 09 iunie 2008 trecând ca preţ al vânzării suma de 3.689 RON şi a aplicat o ştampilă care s-a dovedit în urma unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică că nu era cea folosită de societate.
Inculpatul L.C. a recunoscut că a înstrăinat autoturismul marca B., folosindu-se de un chitanţier achiziţionat personal şi de o ştampilă confecţionată de el, a motivat că a fost nevoit să procedeze în acest fel deoarece i-a adus la cunoştinţă asociatului său, M.N., intenţia sa de a vinde autoturismul, iar acesta nu s-a opus. A arătat că autoturismul a fost achiziţionat din banii săi câştigaţi la muncă în Italia, însă acesta a fost înmatriculat pe societate pentru a nu plăti taxe de înmatriculare. A arătat că a avut reprezentarea că vinde un bun propriu.
După vânzarea autoturismului, inculpatul L.C. nu a predat actele şi banii către societate, având reprezentarea că autoturismul îi aparţine, deoarece el a plătit pentru achiziţia acestuia. În prezent, autoturismul figurează înregistrat pe societate.
Sub aspectul acţiunii materiale specifice laturii obiective, infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se săvârşeşte prin folosirea bunului societăţii ceea ce presupune scoaterea bunurilor din patrimoniul societăţii cu scopul de a-l folosi în interes propriu.
Se constată că în mod greşit, chiar şi în situaţia în care L.C. ar fi dat banii societăţii cu titlu de împrumut pentru achiziţia autoturismului, a avut reprezentarea că bunul îi aparţine, fără să înţeleagă că de fapt asociatul nu are nici un drept asupra bunurilor din patrimoniul societăţii. Drepturile asociatului privesc doar aportul lui social şi dividendele.
În consecinţă, instanţa a apreciat că inculpatul L.C. a dispus fără drept şi deci cu rea credinţă, asupra autoturismului marca B., prin vânzarea acestuia, iar faptul că nu a avut o înţelegere cu celălalt asociat reiese din folosirea unei facturi false.
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., constând în aceea că L.C. a întocmit factura fiscală din 09 iunie 2008 în numele SC M.L.I. SRL Zămeşti, trecând ca preţ al autoturismului suma de 3.689 RON, înscris prin care se atesta vânzarea autoturismului de către SC M.L.I. SRL, şi în acest caz se constată întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
În drept;
Fapta învinuitului L.C., constând în aceea că, în calitate de asociat al SC M.L.I. SRL, folosindu-se de o factură completată de el în fals, a înstrăinat, la data de 03 iulie 2008, autoturismul marca B., care se afla în patrimoniul societăţii, fără cunoştinţa administratorului societăţii şi a celuilalt asociat, diminuând astfel patrimoniul societăţii şi obţinând un beneficiu în interes personal în sumă de 17.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. şi folosire, cu rea credinţă, de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza a altă societate în care are interese direct sau indirect, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, SC M.L.I. SRL, prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 31.380 euro şi 31.500 RON, reprezentând contravaloarea autoturismului marca B. şi a taxelor de înmatriculare ale acestuia.
Instanţa apreciază parţial întemeiate pretenţiile, în acest sens inculpatul L.C. urmează a fi obligat să plătească SC M.L.I. SRL, suma reală pe care a obţinut-o din vânzarea fără drept a autovehiculului, respectiv suma de 17.000 euro, sau contravaloarea în RON la cursul plăţii.
Deşi, pentru achiziţia autoturismului, firma a achitat o sumă mai mare de bani, fiind vorba de 31.500 euro şi 33.519 RON, având în vedere că nu se cunoaşte valoarea de amortizare a bunului, inculpatul L.C. nu poate fi obligat la plata acestor sume de bani.
3. Cu privire la acuzaţiile aduse inculpaţilor L.G. şi E.A.
SC A. SRL Zămeşti, care, la epoca faptelor, a aparţinut inculpatului E.A. până la data de 14 octombrie 2007, în prezent această societate aparţinând martorului denunţător şi fiind administrată de numitului C.I.M., are ca obiect de activitate fabricarea pâinii, a prăjiturilor şi a produselor de patiserie, această societate avea şi are deschise mai multe puncte de desfacere pe raza localităţii Zămeşti.
Primăria oraşului Zămeşti în mod regulat a achiziţionat produse alimentare cu titlu de protocol pentru diferitele manifestaţii şi activităţi organizate, o parte din aceste produse au fost achiziţionate în perioada 2005-2007 de la SC A. SRL. De asemenea, în mod regulat primăria a achiziţionat apă minerală şi plată de la această societate.
Probatoriul cauzei a scos în evidenţă o practică deficitară în ceea ce priveşte achiziţia apei minerale. În acest sens, martorii audiaţi în cauză - E.C.N., B.D., R.M.S., L.D. - au relevat faptul că apa minerală a existat în materialitatea ei.
Astfel, aceasta a fost periodic achiziţionată de la SC A. SRL, plata şi facturarea acesteia nu s-a efectuat pe loc, ci la o durată de timp, de regulă lunar, când se emitea o singură factură pentru întreaga cantitate de apă minerală achiziţionată pe parcursul acelei perioade.
La datele de 03 august 2007 şi 15 octombrie 2007, martora E.C. a emis, din dispoziţia lui E.A., două facturi fiscale în favoarea Primăriei oraşului Zărneşti, care atestau achiziţionarea de către aceasta a cantităţii de 20.750 bidoane de apă minerală şi plată în valoare de totală de 31.112,55 RON. S-a constatat că această societate nu avea în stoc această cantitate, aşa cum rezultă din raportul de constatare financiar-contabil întocmit de specialist din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov.
Cu privire la infracţiunile atribuite prin rechizitoriu celor doi inculpaţi, instanţa de fond a reţinut că, cu certitudine nu s-a livrat primăriei întreaga cantitate de apă minerală precizată în cele două facturi, deodată, dar, pe un interval de timp oarecare acest lucru a fost posibil. Eroarea constă în facturarea unor cantităţi atât de mari pe două facturi în condiţiile în care pentru orice livrare trebuia întocmită factură, referat şi efectuată plata aferentă acestor mărfuri.
Prin urmare, în ceea ce priveşte infracţiunile de mai sus, instanţa consideră că nu a avut loc nicio vătămare a intereselor părţii vătămate (Primăria Zărneşti), care nu a efectuat o plată fictivă, ci una datorată, pentru produsele achiziţionate pentru un interval de timp mai mare.
Facturile emise nu sunt false, deoarece în baza lor s-a efectuat plata unor produse care au fost efectiv livrate, faptul că s-a livrat nu numai apă minerală sau plată ci şi alte produse, iar în facturi au fost menţionate numai produsele apă minerală sau plată, atâta timp cât există un echivalent între produsele livrate şi cele achitate, nu se poate considera că a existat un abuz sau că primăria a suferit vreun prejudiciu. S-a susţinut că în gestiunea SC A. SRL nu a existat niciodată o cantitate atât de mare de apă minerală sau plată. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, apa nu a fost achiziţionată dintr-o dată de societate pentru a fi revândută, ci periodic se efectua aprovizionarea la magazinele ce aparţineau de societate.
Se poate admite că inculpatul L.G. sau martora R.S. au dat dovadă de neglijenţă, în sensul că ar fi trebuit să întocmească efectiv actele aferente livrării produselor, însă toate aceste aspecte, ca urmare a faptului că nu au avut ca efect nicio vătămare a părţii vătămate, fiind încălcate proceduri ce ţin de circuitul documentelor, iar în virtutea faptului că nu orice încălcare a atribuţiilor de serviciu este aptă să asigure existenţa infracţiunii analizate, Tribunalul apreciază că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 181 C. pen.
Acest mod deficitar de lucru este sancţionabil, ca pedeapsă proporţională cu scopul urmărit, prin aplicarea unei amenzi administrative.
Aceste deficienţe apreciate, mai degrabă, a fi doar carenţe în modul de lucru, au adus serviciului public în discuţie o atingere minimă şi cu urmări nesemnificative.
În acest context, instanţa apreciază că acordarea unei semnificaţii penale faptelor pentru care sunt cercetaţi inculpaţii L.G. şi E.A., fiind vorba de infracţiunile prevăzute de art. 248 şi respectiv art. 290 C. pen. cu pârtiei păţii le aferente, cu consecinţa aplicării unei pedepse, chiar şi neprivativă de libertate, nu ar servi scopului preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.
Faţă de circumstanţele reale ale faptelor şi cele personale ale inculpaţilor, se constată că faptele sunt lipsite de gradul de pericol social al unor infracţiuni, fiind în mod vădit lipsite de importanţă.
În sarcina inculpatului L.G. nu se poate reţine infracţiunea de neglijenţă în serviciu.
Pentru a fi în prezenţa unei astfel de infracţiuni trebuie ca activitatea necorespunzătoare a unui funcţionar, în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu efectuată din culpă, să aibă ca urmare o perturbare însemnată a relaţiilor de serviciu ori o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane.
Or, în speţă, carenţele constatate nu constituie o îndeplinire defectuoasă a acestora, cu repercusiuni importante asupra intereselor legale ale unei persoane, sau cu o tulburare însemnată [în înţelesul art. 249 alin. (1) C. pen.].
În cauză, a apreciat instanţa de fond, nu se poate dispune anularea celor două facturi, deoarece acestea au la bază operaţiuni efective desfăşurate între Primăria Zărneşti şi SC A. SRL, acestea cuprind astfel cum s-a arătat mai sus, facturarea pentru plată a unor cantităţi de produse, livrate pe o durată mai mare de timp. A dispune anularea acestora şi refacerea fiecărei facturi aferentă fiecărei livrări ar fi o activitate imposibil de realizat.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, deşi Primăria Zărneşti s-a constituit parte civilă în cauză cu 31.112,55 RON, Tribunalul a apreciat aceste pretenţii ca neîntemeiate, prin prisma faptului că primăria a achiziţionat efectiv produse pentru care s-a achitat suma de 31.112,55 RON, astfel că a obliga la o nouă plată ar reprezenta o dublă încasare cu efectul îmbogăţirii fără just temei, deşi partea vătămată nu a suferit nici un prejudiciu.
Cu privire la cererea martorului denunţător M.N. privind restituirea sumelor de bani şi a contravalorii serviciilor furnizate, având în vedere, pe de o parte, soluţia de achitare, aceste sume nu pot fi acordate. Pe de altă parte, chiar şi dacă s-ar fi stabilit vinovăţia inculpatului L.G. în ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, acordarea acestor sume de bani nu ar fi putut fi realizată. Atâta vreme cât mituitorul, apărat de pedeapsă, ar fi oferit funcţionarului bunuri sau alte foloase, ar fi aşteptat să beneficieze de atitudinea incorectă a funcţionarului şi apoi l-ar fi denunţat pentru a reintra în posesia banilor/bunurilor/contravalorii foloaselor, toate aceste bunuri/valori, etc. trebuie confiscate în favoarea statului şi deci nu pot fi restituite.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov, inculpaţii E.A. şi L.C., părţile civile SC M.L.I. SRL, Primăria Oraşului Zărneşti şi denunţătorul M.N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov a criticat sentinţa primei instanţe pentru netemeinicie sub aspectele achitării inculpaţilor L.G. şi E.A. şi al individualizării pedepselor aplicate inculpatului L.C. (cuantum şi modalitate de executare); în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2011, procurorul de şedinţă a suplimentat motivele de apel, criticând omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra cererii denunţătorului M.N., întemeiată pe prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000, precum şi soluţia de achitare a inculpaţilor L.G. şi E.A., sub aspectul infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participaţiei improprii, prev. de art. 31 alin. (2), rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).
Apelantul inculpat E.A. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) în loc de lit. b1) C. proc. civ., pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa.
Apelantul inculpat L.C. a criticat hotărârea primei instanţe atât sub aspectul laturii penale, cât şi sub acela al laturii civile, solicitând reducerea pedepselor şi înjumătăţirea despăgubirilor civile la care a fost obligat.
În ceea ce priveşte vânzarea autoturismului, apelantul a arătat că nu a existat niciun element de clandestinitate, că a vândut maşina acţionând tot ca un proprietar.
Prin urmare, a solicitat reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă şi menţinerea modalităţii de executare.
În ceea ce priveşte latura civilă, s-a susţinut că dacă SC M.L.I. SRL, care a fost înfiinţată de către apelantul inculpat L.C. şi martorul denunţător M.N., ar fi suferit vreo pagubă atunci aceasta trebuia împărţită între cei doi.
Apelanta parte civilă SC M.L.I. SRL a criticat modul de soluţionare a laturii civile, solicitând ca inculpatul L.C. să fie obligat să-i restituie suma de 39.080 euro sau contravaloarea în RON a acestei sume, reprezentând contravaloarea autoturismului marca B., valoare de achiziţie; a invocat faptul că a făcut dovada sumei cu care societatea a achiziţionat acest autoturism din Germania, că suma provine din creditarea exclusivă a asociatului M.N., că inculpatul a folosit exclusiv acest autoturism şi că a dispus în mod abuziv de acesta.
Apelanta parte civilă Primăria Zărneşti a criticat respingerea de către prima instanţă a pretenţiilor formulate, învederând, prin nota de şedinţă depusă la dosarul cauzei, că analiza facturilor privind achiziţia de produse de protocol în perioada 2005-2008 relevă un consum foarte ridicat de apă minerală şi plată în anul 2007 (32.456,49 RON) comparativ cu anul 2005, când nu a existat un astfel de consum, sau cu anul 2006 (în sumă de 639,69 RON), sau cu anul 2008 (172,90 RON); în luna iunie, Primăria Zărneşti avea 119 angajaţi - funcţii publice şi personal contractual - şi 100 angajaţi în baza Legii nr. 76/2002, iar în luna iulie, 119 angajaţi funcţii publice şi personal contractual - şi 104 angajaţi în baza Legii nr. 76/2002; Primăria Zărneşti nu deţine un spaţiu destinat depozitării unui volum de 21.758 peturi apă minerală/plată, achiziţionat în iunie-iulie 2007, iar la nivelul acestui oraş, în perioada iulie - august 2007, nu s-a reţinut starea de caniculă, conform O.G. nr. 99/2000; apa minerală pentru angajaţii instituţiei a fost achiziţionată separat de achiziţia apei destinată persoanelor încadrate în muncă în perioadele cu temperaturi extreme, care a fost procurată în urma referatului Compartimentului Protecţie Civilă din 18 iulie 2007, fiind cumpărată o cantitate de 480 litri apă minerală.
Apelantul denunţător M.N. a criticat sentinţa sub aspectul modului de soluţionare a laturii civile, solicitând ca inculpaţii L.G. şi L.C. să fie obligaţi să îi restituie suma de 31.500 RON, reprezentând lucrări de reparaţii şi construcţii efectuate la proprietăţile acestora, apreciind că a făcut dovada lucrărilor realizate, astfel încât instanţa de fond, în mod netemeinic, i-a respins această solicitare.
Prin decizia penală nr. 134/A din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov şi de părţile civile SC M.L.I. SRL şi Primăria Zărneşti împotriva sentinţei penale nr. 283 din 17 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar penal nr. 6861/62/2010, care a fost desfiinţată sub următoarele aspecte:
- temeiul achitării inculpatului L.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale);
- achitarea inculpatului L.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);
- achitarea inculpatului E.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi de art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);
- respingerea pretenţiilor civile formulate de Primăria Zărneşti,
- omisiunea de desfiinţare a facturilor fiscale falsificate din 03 august 2007 şi din 15 octombrie 2007, emise de SC A. SRL;
- cuantumul despăgubirilor acordate părţii civile SC M.L.I. SRL;
- dispoziţia de ridicare a sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 25 iunie 2010 asupra cotei de 1/2 din apartamentele aparţinând inculpaţilor L.G. şi E.A.;
- omisiunea de a se pronunţa asupra pretenţiilor în despăgubiri formulate de denunţătorul M.N.
Rejudecând în aceste limite, instanţa de apel a decis după cum urmează:
- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului L.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale);
- în baza art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (2 acte materiale), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului L.G. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor publice;
- în baza art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (2 acte materiale), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele şi a fost aplicată inculpatului L.G. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În baza art. 26, raportat la art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (2 acte materiale), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului E.A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma complicităţii.
În baza art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (2 acte materiale), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participaţiei improprii.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat inculpatului E.A. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
Au fost interzise inculpaţilor L.G. şi E.A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice) şi lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor rezultante, de câte 1 an închisoare, aplicate inculpaţilor L.G. şi E.A. pe durata termenului de încercare de 3 ani.
A fost atrasă atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83, 84 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea executării şi în privinţa pedepsei accesorii.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. civ., rap. la art. 998-999 şi art. 1003 C. civ., au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii L.G. şi E.A., acesta din urmă, în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL, să plătească Primăriei Zărneşti suma de 31.112,55 RON, reprezentând prejudiciul cauzat.
În baza art. 348 C. proc. civ., au fost desfiinţate în totalitate, fiind false, facturile fiscale din 03 august 2007 şi din 15 octombrie 2007, emise de SC A. SRL către Primăria Oraşului Zărneşti.
Inculpatul L.C. a fost obligat să plătească părţii civile SC M.L.I. SRL suma de 31.379,31 euro (sau echivalentul în RON la data plăţii efective), reprezentând contravaloarea autoturismului marca B., fiind respinse celelalte pretenţii.
A fost menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 25 iunie 2010 asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Braşov, aparţinând inculpatului E.A., până la concurenţa sumei de 31.112,55 RON.
A fost menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din data de 25 iunie 2010, prin care s-a instituit sechestrul asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Zărneşti, aparţinând inculpatului L.G., până la concurenţa sumei de 31.112,55 RON.
Au fost respinse pretenţiile formulate de denunţătorul M.N.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii E.A. şi L.C., precum şi de denunţătorul M.N. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Onorariile parţiale cuvenite avocaţilor din oficiu în sumă totală de 225 RON (câte 75 RON fiecărui avocat), s-a dispus să fie suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Inculpaţii E.A. şi L.C. şi denunţătorul M.N. au fost obligaţi să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare următoarele sume:
- inculpaţii E.A., L.C. câte 175 RON fiecare,
- M.N. ,100 RON; restul de cheltuieli judiciare avansate de stat, în cuantum de 100 RON, a râmas în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:
1. Cu privire la inculpatul L.G., s-a reţinut că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), în actul de sesizare a instanţei reţinându-se că, în calitate de primar al oraşului Zărneşti, în perioada 2004-2005, a pretins şi primit, în mod constant, pentru sine şi membrii familiei sale, bunuri (două autoturisme, materiale de construcţii) şi servicii (lucrări de construcţii la imobilele sale) în cuantum de 52.963 euro de la administratorul SC M.I. SRL Zărneşti, martorul denunţător M.N., pentru ca această societate să-şi menţină contractele de lucrări şi servicii pe care le avea în derulare cu Primăria oraşului Zărneşti şi să obţină în continuare astfel de contracte, fără respectarea prevederilor legale în materia achiziţiilor publice.
Prima instanţă, analizând în mod coroborat probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, a stabilit în mod corect starea de fapt referitoare la acuzaţia mai sus menţionată, concluzionând că se impune achitarea inculpatului L.G., dar a reţinut, neîntemeiat, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. civ. (fapta nu există).
Reevaluând materialul probator aflat la dosarul cauzei, Curtea a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (5 acte materiale) şi că se impune achitarea inculpatului L.G. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) în loc de lit. a) C. proc. civ.; deşi inculpatul L.G. a beneficiat de anumite bunuri şi servicii din partea firmei denunţătorului, în speţă nu s-a demonstrat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că Ie-a primit cu scopul de a favoriza SC M.I. SRL, prin atribuirea contractelor de achiziţie publică pentru Primăria Zărneşti; susţinerile în acest sens ale denunţătorului sunt singulare, inculpatul L.G. a negat constant aceste acuzaţii şi nicio altă probă administrată în cauză nu a scos în evidenţă faptul că ar fi condiţionat în vreun fel îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de vreun folos/avantaj din partea denunţătorului.
Curtea a apreciat că temeiul achitării reţinut de prima instanţă - art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. civ. - nu este incident în speţă câtă vreme s-a probat existenţa unor fapte în materialitatea lor (predarea unor bunuri, efectuarea unor lucrări, derularea unor proceduri de achiziţie publică şi încheierea unor contracte), argumentele de fapt şi de drept anterior expuse demonstrând că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.
Cât priveşte aprecierile primei instanţe referitoare la faptul că inculpatul L.G. nu a fost cercetat pentru infracţiunile de abuz în serviciu, respectiv neglijenţă în serviciu, Curtea a apreciat criticile aduse de procuror ca nefiind fondate. Din considerentele sentinţei nu rezultă aprecierea instanţei în sensul întrunirii conţinutului constitutiv ale uneia dintre aceste infracţiuni, care să fi avut drept consecinţă incidenţa art. 334 C. proc. civ.; s-a consemnat doar faptul că, în măsura în care s-ar fi apreciat de către organul de urmărire penală că, intenţionat sau din culpă, acest inculpat ar fi comis fapte de natură penală, ar fi putut fi cercetat pentru infracţiunile anterior menţionate.
Instanţa de apel a apreciat că faptele anterior analizate nu pot constitui nici infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice şi nici neglijenţă în serviciu, câtă vreme din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că, prin modul defectuos de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu legate de atribuirea contractelor de achiziţii publice, s-ar fi produs una din urmările imediate impuse de art. 248 C. pen., respectiv de art. 249 C. pen. În toate cazurile, lucrările obţinute de SC M.I. SRL au fost efectiv executate, iar costurile suportate de Primăria Zărneşti au fost cele mai mici, comparativ cu ofertele similare existente la dosarele de achiziţii. Prin urmare, nu a fost în nici un fel perturbată activitatea Primăriei Zărneşti, patrimoniul acesteia nu a încercat vreo pagubă şi nu a reieşit nici vreo vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
Apelul procurorului s-a apreciat a fi fondat sub aspectul omisiunii primei instanţe de a se pronunţa asupra pretenţiilor formulate de denunţătorul M.N. în acest proces penal, dar este neîntemeiat în privinţa solicitării de a se dispune restituirea banilor pretinşi.
În acest sens, în considerentele sentinţei, Tribunalul Braşov a expus şi a argumentat temeinic motivele pentru care sumele pretinse nu pot fi acordate, însă în dispozitiv nu se regăseşte soluţia adoptată asupra cererii denunţătorului, soluţie care trebuie să fie de respingere a pretenţiilor formulate de sus-numitul denunţător.
Curtea a constatat că denunţătorul M.N. a solicitat să fie despăgubit cu suma totală de 199.544 RON, reprezentând 31.500 RON şi echivalentul în RON a sumei de 39.080 euro, la cursul de 4,30 RON/euro, învederând că aceste sume reprezintă preţul autoturismului marca B. şi contravaloarea taxelor vamale aferente, achitate de SC M.L.I. SRL din sumele cu care a creditat societatea, şi contravaloarea unor lucrări de reparaţii şi construcţii efectuate la proprietăţile inculpaţilor L.G. şi L.C.
2. Relativ la soluţia de achitare a inculpaţilor L.G. şi E.A., conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. civ., pentru săvârşirea de către L.G. a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecinţa obţinerii de către funcţionarul public, pentru sine sau altul, a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), şi uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) (2 acte materiale), respectiv pentru comiterea de către E.A. a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participaţiei improprii, în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), şi complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecinţa obţinerii de către funcţionarul public, pentru sine sau pentru altul, a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prev. de art. 26, rap. la art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), Curtea a constatat că, în mod netemeinic, prima instanţă a apreciat că faptele menţionate nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Din probele administrate în cauză a rezultat, neîndoielnic, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpaţi, solicitarea inculpatului E.A., de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) în loc de lit. b1) C. proc. civ., nefiind fondată.
În acest sens, la dosarul cauzei au fost ataşate două facturi fiscale, din 03 august 2007 şi din 15 octombrie 2007, emise de furnizorul SC A. SRL Zărneşti cumpărătorului Primăria Zărneşti, având ca obiect „apă minerală şi apă plată conform O.G. nr. 99/2000, perioada 02 iulie 2007 - 27 iulie 2007, 260 l/zi x 20 zile = 5.200 I”, în cantitate de 10.400 bidoane de 0,5 I, în valoare totală de 15.593,77 RON, respectiv „apă minerală şi apă plată conform O.G. nr. 99/2000, perioada 01 august 2007 - 31 august 2007”, în cantitate de 10.350 bidoane de 0,5 I, în valoare totală de 15.518,79 RON.
Din declaraţiile martorei E.C., funcţionar administrativ la SC A. SRL, a rezultat că ea a fost cea care a emis facturile menţionate, din dispoziţia inculpatului E.A.
Potrivit susţinerilor acestuia din urmă, societatea al cărei administrator şi asociat unic era în acea perioadă obişnuia să livreze mai multe produse alimentare, inclusiv apă, către Primăria Zărneşti, pe care aceasta le achiziţiona drept „protocol” pentru diferitele manifestaţii şi activităţi organizate, produse care nu erau facturate şi achitate imediat, ci erau notate într-un caiet, desocotirea făcându-se la un moment ulterior; emiterea celor două facturi a fost necesară pentru ca primăria să îşi achite datoriile faţă de SC A. SRL.
Curtea a apreciat însă că declaraţiile furnizate de inculpatul E.A. nu se coroborează, sub acest aspect, cu nicio altă probă administrată în cauză, inculpatul însuşi nefăcând dovada acestei modalităţi de derulare a relaţiilor comerciale pe care Ie-a avut cu Primăria Zărneşti.
Dimpotrivă, în cauză a rezultat că SC A. SRL nu a recepţionat o cantitate aşa de mare de apă (E.C.), din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 09 martie 2010 rezultând că, în perioada ianuarie - iulie 2007, SC A. SRL s-a aprovizionat cu cantitatea de 6.844 peturi de 0,5 I apă minerală şi 2.226 peturi de 0,5 I apă plată, în total 9.070 peturi de 0,5 litri, la care se adaugă stocul de 444 peturi de 0,5 I apă minerală; prin urmare, la sfârşitul lunii iulie 2007, SC A. SRL a avut înregistrată în gestiune cantitatea totală de 9.514 peturi de 0,5 I, iar în luna august 2007 s-a aprovizionat cu 276 peturi de 0,5 I apă minerală şi plată (264 apă minerală şi 12 peturi apă plată), astfel încât cantităţile menţionate în cele două facturi nu au putut fi livrate efectiv întrucât nu au existat în gestiunea societăţii.
Faptul că în cauză au fost audiaţi martori care au învederat că în frigiderul instituţiei s-a găsit în permanenţă apă, angajaţii servindu-se singuri de câte ori aveau nevoie, nu este suficient pentru a susţine teza livrării efective a cantităţii consemnate în cele două facturi şi, prin urmare, a realităţii acestora. Din înscrisurile depuse la dosarul instanţei de apel de partea civilă Primăria Zărneşti, a rezultat că instituţia a mai efectuat achiziţii de apă şi de la alţi furnizori, în aceeaşi perioadă.
De asemenea, caracterul fictiv al celor două facturi fiscale s-a apreciat a fi dovedit şi prin modalitatea în care s-a procedat pentru a putea fi înregistrate în contabilitatea cumpărătorului şi achitate furnizorului. În acest sens, prin documentele contabile întocmite de Primăria Zărneşti s-a încercat a se crea aparenţa unei operaţiuni comerciale reale, însă referatele de necesitate, întocmite de martora R.S., deşi ar fi trebuit să preceadă achiziţia, au o dată ulterioară perioadelor în care s-ar fi livrat apa (01 august 2007, respectiv 12 octombrie 2007), actul normativ indicat drept justificare, O.G. nr. 99/2000 (în realitate fiind avut în vedere O.U.G. nr. 99/2000), nu era incident, câtă vreme nu au fost anexate documente din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor impuse de acesta, iar din informaţiile puse la dispoziţie de Administraţia Naţională de Meteorologie - Centrul Meteorologic Regional Transilvania-Sud, a rezultat că, în perioada 01 iulie - 31 august 2007, în Zărneşti, temperaturile nu au depăşit două zile consecutiv 37 grade C.
Totodată, referatele întocmite de R.S. au fost aprobate de ordonatorul de credite, inculpatul L.G., fără avizul compartimentului financiar contabil, iar recepţia produselor s-a realizat doar scriptic, de către martora G.C., din declaraţia acesteia rezultând că nu a văzut efectiv apa achiziţionată.
Potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei, cele două facturi au fost înregistrate în gestiunea Primăriei Zărneşti, bonurile de consum, notele de recepţie şi constatare diferenţe, precum şi cele două ordine de plată fiind semnate de inculpatul L.G.
Sumele consemnate în cele două facturi au intrat în contul SC A. SRL deschis la Trezoreria Zărneşti, fiind executate silit, conform notelor de contabilitate ale Trezoreriei din 17 august 2007, respectiv din 16 octombrie 2007.
În considerarea celor expuse, Curtea de Apel a apreciat că probele administrate au răsturnat prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază cei doi acuzaţi, constatând că, în drept, fapta inculpatului L.G., care, în calitate de primar al Oraşului Zărneşti şi ordonator principal de credite, a folosit două facturi fiscale cunoscând că acestea atestau în mod fictiv achiziţionarea cantităţii totale de 20.750 bidoane apă minerală şi plată în perioada iulie - august 2007, în baza O.U.G. nr. 99/2001, deşi apa nu a intrat în gestiunea Primăriei Oraşului Zărneşti întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).
Fapta aceluiaşi inculpat, care, cu ştiinţă, cunoscând nerealitatea tranzacţiilor comerciale consemnate în facturile fiscale din 03 august 2007 şi din 15 octombrie 2007, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu (ordonator de credite) acceptând ca din bugetul Primăriei Zărneşti să fie achitată către SC A. SRL Zărneşti suma de 31.112,55 RON, cauzând astfel o pagubă patrimoniului unităţii administrativ-teritoriale şi un avantaj patrimonial SC A. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).
Totodată, fapta inculpatului E.A., care, în calitate de asociat şi administrator al SC A. SRL, pe baza unei înţelegeri cu inculpatul L.G., a determinat-o pe martora E.C. să emită la datele de 03 august 2007 şi 15 octombrie 2007 două facturi fiscale fictive în favoarea Primăriei Oraşului Zărneşti, în care se atesta în mod nereal livrarea cantităţii de 20.750 bidoane apă minerală şi plată, în valoare totală de 31.112,55 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participaţiei improprii, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).
Fapta aceluiaşi inculpat, care a remis coinculpatului L.G. cele două facturi fiscale, pe care acesta din urmă Ie-a achitat din bugetul Primăriei Zărneşti în favoarea SC A. SRL, producându-se o pagubă Primăriei şi un avantaj patrimonial societăţii al cărei asociat era E.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma complicităţii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).
În consecinţă, Curtea a constatat că aprecierea Tribunalului Braşov asupra caracterului vădit lipsit de importanţă al faptelor imputate lui L.G. şi E.A. este nefondată, în cauză impunându-se condamnarea celor doi inculpaţi, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni; la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.
Nu se poate susţine că prin modul în care inculpaţii au acţionat - obţinerea a două facturi fiscale false, în baza cărora s-a realizat de către Primăria Zărneşti o plată nedatorată în cuantum de 31.112,55 RON - s-a adus o atingere minimă valorilor sociale protejate prin normele de încriminare ale infracţiunilor de mai sus.
Datele care caracterizează persoana şi conduita făptuitorului constituie doar unul dintre criteriile enunţate de art. 181 alin. (2) C. pen., iar concluzia asupra lipsei pericolului social concret al unei fapte trebuie să reflecte valorificarea tuturor criteriilor enunţate anterior. Or, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi consecinţele produse denotă că faptele analizate în cele ce au precedat prezintă gradul de pericol social necesar pentru a fi calificate drept infracţiune.
La individualizarea pedepselor, Curtea a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, apreciat din perspectiva modalităţii de comitere şi a urmării produse, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând datele care caracterizează persoana celor doi inculpaţi, a constatat că sunt bine integraţi social, au familii organizate, studii superioare şi un nivel socio-educaţional ridicat şi sunt la prima confruntare cu legea penală, aspecte care îndreptăţesc instanţa de apel să reţină buna conduită anterioară drept circumstanţă atenuantă [art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.] şi să coboare pedepsele pe care le va aplica sub minimul special, în limitele impuse de art. 76 lit. c) C. pen., respectiv art. 76 lit. e) C. pen.
Curtea a constatat că, neîntemeiat, prima instanţă a respins pretenţiile formulate de partea civilă Primăria Zămeşti, pretenţii reprezentând contravaloarea celor două facturi achitate către SC A. SRL; motivele invocate drept justificare a acestei soluţii sunt rezultatul unei aprecieri eronate a probelor administrate în cauză; în acest sens, afirmaţiile inculpatului E.A., potrivit cu care ar fi livrat în mod efectiv produse către Primărie, produse care nu au fost însă achitate, nu au fost probate şi, chiar în ipoteza în care s-ar admite existenţa unor debite ale părţii civile către SC A. SRL, recuperarea acestora nu se poate realiza prin emiterea de acte false, părţile având la dispoziţie instanţa civilă pentru reglementarea situaţiei patrimoniale dintre ele.
Or, în cauză este cert că, prin acţiunile conjugate ale celor doi inculpaţi, Primăria Zărneşti a transferat în contul SC A. SRL suma de 31.112,55 RON, diminuându-şi, fără temei, patrimoniul.
Prejudiciul suferit şi reclamat de partea civilă este cert şi nereparat, iar între fapta ilicită a inculpaţilor şi producerea sa există legătură de cauzalitate.
Împrejurarea că sumele virate în contul SC A. SRL au fost executate silit de Trezorerie este lipsită de relevanţă, întrucât acest fapt nu a însemnat recuperarea lor de către Primărie, ci stingerea debitelor pe care SC A. SRL le avea la buget.
Prin urmare, s-a constatat că sunt fondate criticile apelantei parte civilă Primăria Zărneşti şi că sunt întrunite condiţiile legale necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (art. 998-999 C. civ.) şi pentru fapta altuia [art. 1000 alin. (3) C. civ., E.A. acţionând în calitate de administrator al părţii responsabile civilmente SC A. SRL], motiv pentru care, reţinând şi dispoziţiile art. 1003 C. civ., privind solidaritatea celor ţinuţi la despăgubire, Curtea îi va obliga, în solidar, pe inculpaţii L.G. şi E.A., acesta din urmă în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL, să plătească Primăriei Zărneşti suma de 31.112,55 RON.
Nefondate s-au considerat a fi şi aprecierile primei instanţe referitoare la faptul că facturile fiscale nu sunt false. Împrejurarea că în baza lor s-ar fi efectuat plăţi ale unor produse efectiv livrate şi că ar exista un echivalent între produsele livrate şi cele achitate nu are fundament în probele aflate la dosarul cauzei.
Cum instanţa de apel a apreciat întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în forma participaţiei improprii şi uz de fals, în baza art. 348 C. proc. civ., a dispus, desfiinţarea în totalitate, ca fiind false, a facturilor fiscale din 03 august 2007 şi din 15 octombrie 2007, emise de SC A. SRL către Primăria Oraşului Zărneşti.
Cu privire la măsurile asigurătorii dispuse de procuror, Curtea de Apel a apreciat că, faţă de soluţia pronunţată în cauză, nu se mai impun, apreciindu-se că pentru a asigura repararea pagubei creată părţii civile Primăria Zărneşti prin acţiunile inculpaţilor L.G. şi E.A., în considerarea dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000 şi ale art. 163 alin. (2) C. proc. civ., este necesar a fi menţinut sechestrul asigurător dispus prin ordonanţa procurorului din data de 25 iunie 2010 asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Braşov, aparţinând inculpatului E.A., precum şi asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Zărneşti, aparţinând inculpatului L.G., până la concurenţa sumei de 31.112,55 RON în cazul fiecăruia, urmând a se dispune în acest sens.
3. Verificând criticile formulate de procuror, de inculpatul E.A. şi de partea civilă SC M.L.I. SRL, instanţa de control judiciar a constatat că, în mod legal şi temeinic, Tribunalul Braşov a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., şi de folosire, cu rea credinţă, de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.
În cauză s-a apreciat că a rezultat, fără putinţă de tăgadă, că în calitate de asociat al SC M.L.I. SRL, L.C. a întocmit factura fiscală din 09 iunie 2008 în numele SC M.L.I. SRL, factură care atesta vânzarea, contra sumei de 3.689 RON, a autoturismului marca B., înstrăinând la data de 03 iuilie 2008, acest autovehicul, care se afla în patrimoniul societăţii, fără cunoştinţa administratorului societăţii şi a celuilalt asociat, diminuând astfel patrimoniul persoanei juridice şi obţinând un beneficiu în interes personal în sumă de 17.000 euro.
Inculpatul L.C. a recunoscut că a înstrăinat bunul anterior menţionat folosind o factură achiziţionată de el şi o ştampilă confecţionată anume pentru aceasta, precizând că a avut reprezentarea că autoturismul îi aparţine întrucât a fost achiziţionat din banii pe care i-a câştigat în Italia. Dincolo de aceste susţineri, nedovedite, în certificatul de înmatriculare al autoturismului figurează ca proprietar SC M.L.I. SRL, astfel încât orice act de dispoziţie asupra acestuia nu putea fi făcut decât de către persoana juridică, în condiţiile Legii nr. 31/1990 republicată.
Deşi a avut această poziţie procesuală fată de acuzaţiile aduse, Curtea a reţinut că, prin motivele de apel inculpatul nu a solicitat achitarea, ci doar reindividualizarea pedepselor aplicate, prin reducerea acestora.
Asupra aceleiaşi chestiuni s-au formulat critici şi prin apelul procurorului, apreciindu-se că se impune majorarea lor.
Analizând modul în care prima instanţă a procedat la cuantificarea tratamentului sancţionator aplicat acestui inculpat, s-a constatat că pedepsele de 1 an închisoare, stabilită în baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, şi de 3 luni închisoare, aplicată în baza art. 290 C. pen., reflectă o justă valorificare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. în acest sens, faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracţiune comisă, de modul concret în care acesta a acţionat, de urmarea produsă, de atitudinea adoptată pe parcursul derulării prezentei proceduri şi ţinând totodată seama de datele care caracterizează persoana inculpatului (tânăr, studii superioare, căsătorit, cu o bună conduită în comunitatea din care provine), stabilirea unor pedepse egale cu minimul special este de natură să asigure reeducarea inculpatului.
În mod corect, prin aplicarea regulilor concursului de infracţiuni, prima instanţă a concluzionat în sensul aplicării pedepsei celei mai grele, de 1 an închisoare, scopul pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., putând fi atins şi fără sporirea acesteia.
Procuror a invocat, între argumentele aduse solicitării de majorare a pedepsei, şi faptul că acest inculpat a fost condamnat de Tribunalul din Brescia. Câtă vreme orice acuzat se bucură de prezumţia de nevinovăţie, iar hotărârea indicată nu este definitivă, Curtea nu poate reţine concluzii în sensul susţinut de procuror cu privire la profilul moral al inculpatului anterior prezentelor infracţiuni.
Corect a fost individualizată şi modalitatea de executare a pedepsei, în cauză fiind întrunite condiţiile prev. de art. 81 C. pen. Comportamentul bun avut de inculpat ulterior comiterii faptelor şi prezentarea sa în faţa organelor judiciare demonstrează că nu este necesar a supune conduita acestuia măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor prev. de art. 863 C. pen., scopul pedepsei putând fi realizat şi prin suspendarea condiţionată a executării acesteia. De altfel, apelantul procuror nu a arătat motivele care l-au determinat să aprecieze că ar fi mai eficientă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere decât modalitatea aleasă de prima instanţă.
Curtea a apreciat că în mod eronat Tribunalul Braşov a constatat că, prin comiterea infracţiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, paguba cauzată de inculpatul L.C. părţii civile SC M.L.I. SRL ar fi egală cu suma efectiv obţinută de acesta prin înstrăinarea autoturismului marca B., respectiv 17.000 euro.
În acest sens, s-a reţinut SC M.L.I. SRL a achiziţionat autoturismul menţionat din Germania, la preţul de 31.379,31 euro, valoare fără TVA. Bunul a intrat astfel în patrimoniul părţii civile SC M.L.I. SRL, iar prin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, societatea a suferit o pagubă egală cu valoarea bunului înstrăinat de asociat fără drept. Cum repararea în natură nu mai este posibilă, autoturismul fiind în prezent în proprietatea unui cumpărător de bună-credinţă, SC M.L.I. SRL este îndreptăţită la a fi despăgubită cu contravaloarea acestuia, astfel cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei.
Prin urmare, în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. civ. rap. la art. 998-999 C. civ., inculpatul L.C. trebuie să plătească părţii civile SC M.L.I. SRL suma de 31.379,31 euro (sau echivalentul în RON la data plăţii efective), reprezentând contravaloarea autoturismului marca B.
Instanţa de apel a avut în vedere şi faptul că, prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, SC M.L.I. SRL a solicitat recuperarea contravalorii autoturismului, dacă acesta nu mai poate fi redobândit în natură, constituindu-se parte civilă cu suma de 31.380 euro plus 31.500 RON. Prin motivele de apel formulate, partea civilă SC M.L.I. SRL a solicitat ca inculpatul L.C. să fie obligat să îi restituie suma de 39.080 euro sau echivalentul în RON, fără însă să indice modalitatea de stabilire a acestui cuantum, considerente pentru care restul pretenţiilor vor fi respinse, apreciindu-se că sumele cheltuite de SC M.L.I. SRL, în vederea introducerii în ţară a autoturismului şi înmatriculării sale nu reprezintă prejudiciu produs prin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/2000.
Nefondate s-au apreciat a fi criticile inculpatului E.A. în sensul că se impune reducerea la jumătatea a despăgubirilor la care a fost obligat, având în vedere că, la momentul achiziţionării autoturismului, SC M.L.I. SRL îi avea asociaţi în părţi egale pe M.N. şi E.A., iar suma cu care a fost achiziţionat a provenit din economiile personale rezultate din munca prestată în Italia, tot el fiind şi cel care a ales maşina din Germania, şi a folosit-o, ocupându-se de tot ceea ce a fost necesar în vederea menţinerii sale în parametrii necesari utilizării pe drumurile publice.
Pe de o parte, răspunderea civilă a inculpatului E. îşi are izvorul în săvârşirea de către acesta a unei infracţiuni (cea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată) la care asociatul său (M.N.) nu a avut nicio contribuţie pentru a fi incidente dispoziţiile art. 1003 C. civ., iar, pe de altă parte, E.A. nu a furnizat nicio dovadă privind contribuţia financiară avută la a achiziţionarea autoturismului.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpaţii L.G., L.C. şi E.A.
Parchetul, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi pct. 14 C. proc. civ., a criticat decizia instanţei de apel:
- sub aspectul greşitei achitări a inculpatului L.G. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., solicitând condamnarea acestuia la o pedeapsă cu executare într-un loc de deţinere;
- sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor L.G., E.A. şi L.C. în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen., apreciind că se impune majorarea acestora cu aplicarea art. 861 în loc de art. 81 C. pen., în privinţa inculpaţilor L.C. şi E.A. şi cu executare în regim de detenţie, pentru inculpatul L.G.
Inculpatul L.G., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi pct. 14 C. proc. civ., a solicitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. civ. şi la art. 181 C. pen., achitarea şi aplicarea a unei amenzi administrative, pentru fiecare dintre cele două infracţiuni pentru care a fost condamnat în apel, adică, în mod practic, revenirea la soluţia instanţei de fond.
Inculpatul L.C., invocând o greşită aplicare a legii civile privitoare la despăgubire, a apreciat că se impune admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
Inculpatul E.A., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi pct. 14 C. proc. civ., a criticat decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând:
- în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. civ., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participaţiei improprii, prev. de art. 290 rap. la art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât faptelor le lipseşte unul dintre elemente constitutive ale infracţiunii, respectiv, intenţia;
- în subsidiar, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. civ. şi a art. 181 C. pen., cu aplicarea a unei amenzi administrative, potrivit art. 91 lit. c) C. pen., adică, în mod practic, revenirea la soluţia instanţei de fond.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursurile declarate potrivit susţinerilor orale ale apărătorilor recurenţilor inculpaţi, precum şi potrivit susţinerilor reprezentantului Parchetului (astfel cum acestea au fost redate în încheierea de şedinţă din 30 mai 2012, care face parte integrantă din decizia de faţă), ca şi în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele se vor arăta în continuare:
1. Asupra recursului Parchetului;
a) Achitarea inculpatului L.G. pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., se învederează a fi temeinică prin raportare la starea de fapt reţinută de ambele instanţe, şi legală, cât priveşte temeiul de drept al achitării - art. 10 lit. d) [în loc de art. 10 lit. a) C. proc. civ. - după cum judicios se învederează a fi apreciat instanţa de apel, care a reţinut în considerente că, deşi s-a probat existenţa unor fapte în materialitate lor - predarea unor bunuri, efectuarea unor lucrări, derularea unor proceduri de achiziţie publică şi încheierea unor contracte] nu s-a probat că bunurile, serviciile, foloasele prestate sus-numitului inculpat de denunţătorul M.N. au fost pretinse, respectiv primite de inculpat, în calitate de primar al oraşului Zărneşti, în scopul (care califică intenţia directă specifică acestei infracţiuni - n.r.) de a îndeplini sau nu un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, de a întârzia un atare act, ori de a face un act contrar acestor îndatoriri. De altfel, absenţa unei vinovăţii certe a fost reţinută şi de instanţa de fond, care însă, în mod greşit a echivalat-o cu însăşi absenţa (inexistenţa) infracţiunii. Aşa fiind, acest motiv de casare invocat de Parchet nu poate fi primit.
b) Nici critica referitoare la individualizarea pedepselor, vizând înăsprirea „tratamentului sancţionator” pentru fiecare dintre cei trei inculpaţi, prin majorarea tuturor pedepselor, cu executare în regim de detenţie pentru inculpatul L.G., respectiv cu suspendarea sub supraveghere a executării, pentru inculpaţii L.C. şi E.A., nu poate fi primită.
În ce îl priveşte pe inculpaţii L.G. şi E.A., condamnaţi în apel (după ce la fond fuseseră achitaţi), instanţa de apel a făcut o justă individualizare a pedepselor în condiţiile în care a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (referitoare la circumstanţele atenuate judiciare) şi a făcut, în consecinţă, aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c), respectiv lit. e) C. pen., cu motivarea, convingătoare şi întemeiată pe probele din dosar, că aceştia „sunt bine integraţi social, au familii organizate, studii superioare şi un nivel socio-educaţional ridicat şi sunt la prima confruntare cu legea penală, aspecte care îndreptăţesc instanţa de apel să reţină buna conduită anterioară drept circumstanţe atenuate”.
În ce îl priveşte pe inculpatul L.C., instanţa de apel, respingând motivul din apelul Parchetului referitor la individualizarea pedepsei (motiv reiterat în recursul de faţă), a apreciat, de asemenea, judicios, că „modul în care prima instanţă a procedat la cuantificarea tratamentului sancţionator reflectă o justă valorificare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.; în acest sens, faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracţiune comisă, de modul concret în care acesta a acţionat, de urmarea produsă, de atitudinea adoptată pe parcursul derulării prezentei proceduri şi ţinând, totodată, seama de datele care caracterizează persoana inculpatului (tânăr, studii superioare, căsătorit cu o bună conduită în comunitatea din care provine) stabilirea unor pedepse egale cu minimul special este de natură să asigure reeducarea inculpatului” şi că, de asemenea, „corect a fost individualizată şi modalitatea de executare a pedepsei (rezultante - n.n.), în cauză fiind întrunite condiţiile art. 81 C. pen.”, chiar fără „a supune conduita acestuia, măsurilor şi obligaţiilor se supraveghere prev. de art. 863 C. pen., scopul pedepsei putând fi realizat şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei”; în context, instanţa de apel a mai observat şi că „de altfel, apelantul procuror nu a arătat motivele care l-au determinat să aprecieze că ar fi mai eficientă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere decât modalitatea aleasă de prima instanţă.
2. Asupra recursului inculpatului L.G.
Din examinarea deciziei atacate în raport cu probatoriul administrat, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de apel - infirmând (în apelul parchetului) soluţia de achitare adoptată de instanţa de fond - l-a condamnat pe sus-numitul inculpat pentru cele două infracţiuni, şi anume:
- infracţiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), constând în aceea că, în calitate de primar al oraşului Zărneşti şi ordonator principal de credite, a folosit două facturi fiscale (din 03 august 2007 şi din 15 octombrie 2007) cunoscând că aceste atestau în mod fictiv achiziţionarea cantităţii totale de 20.750 bidoane apă (minerală şi plată) în perioda iulie - august 2007, în baza O.U.G. nr. 99/2001, deşi apa nu a intrat în gestiunea Primăriei oraşului Zărneşti”;
- infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), constând în aceea că, deşi cunoştea nerealitatea (fictivitatea) tranzacţiilor comerciale consemnate în cele două facturi fiscale, cu ştiinţă, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu (ordonator principal de credite), acceptând că din bugetul Primăriei Zărneşti să fie achiată către SC A. SRL Zărneşti suma de 31.112,55 RON, cauzând astfel o pagubă patrimoniului unităţii administativ-teritoriale şi un avantaj patrimonial SC A. SRL.
În motivarea soluţiei de condamnare, instanţa de apel - după ce a rememorat conţinutul normativ al art. 181 C. pen. - a apreciat, întru-totul judicios, pe de o parte, că „nu se poate susţine că, prin modul în care inculpatul a acţionat - dispunerea în baza a două facturi false (prezentate de SC A. SRL), a unei plăţi nedatorate (în cuantum de 31.112,55 RON) din bugetul Primăriei Zărneşti, în favoarea SC A. SRL - s-ar fi adus doar o atingere minimă valorilor speciale protejate prin normele de încriminare a infracţiunilor mai sus menţionate, iar pe de altă parte, că datele care caracterizează persoana şi conduita făptuitorului constituie doar unul dintre criteriile enumerate de art. 181 alin. (2) C. pen., iar concluzia asupra lipsei pericolului social concret al unei fapte trebuie să reflecte valorificarea tuturor criteriilor enunţate anterior; or, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi consecinţele produse denotă că faptele analizate prezintă gradul de pricol social necesar pentru a fi calificate drept infracţiune.
Aşa fiind, critica mai sus examinată [în raport cu cazul de casare prevăzut sub pct. 18 al art. 3859 alin. (1) C. proc. civ.], prin care se încearcă, în mod practic, confirmarea soluţiei adoptate prin sentinţă, se apreciază a fi neîntemeiată.
În memoriul scris cuprinzând motivele de recurs, inculpatul prin apărător, a invocat, doar enunciativ (fără nici o argumentare), şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. civ., care, pentru considerentele expuse, mai sus sub pct. 1 lit. b) (în examinarea recursului Parchetului, recurs care, şi sub acest aspect, a fost găsit neîntemeiat), considerente evaluate aici din perspectiva motivului de casare invocat de inculpat, se apreciază a fi nefondat, pedepsele stabilite pentru fiecare infracţiune, pedeapsa rezultantă aplicată în baza art. 34 lit. b) C. pen. şi a aplicarea art. 81 C. pen. (componente ale „tratamentului sancţionator” penal) învederându-se necesare şi suficiente realizării finalităţii pedepsei (art. 52 C. pen.).
3. Asupra recursului inculpatului E.A.
a) Achitarea acestui inculpat, în baza art. 10 lit. d) C. proc. civ., pentru complicitate la infracţiunea continuată (două acte materiale) de abuz în serviciu contra intereselor publice [art. 26, rap. la art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a) şi a) art. 76 lit. c) C. pen.] şi pentru infracţiunea continuată (două acte materiale) de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participaţiei improprii [art. 31 alin. (2) rap. la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen.], solicitată în principal, în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 12 C. proc. civ., nu poate intra în discuţie, câtă vreme întrunirea elementelor constitutive ale fiecăreia dintre cele două infracţiuni a fost temeinic reţinută de ambele instanţe (fond şi apel) în baza probatoriului laborios administrat atât la urmărirea penală, cât şi la cercetarea judecătorească; confruntată cu aceeaşi cerere (de achitare) formulată de de sus-numitul inculpat şi în apel, instanţa de control judiciar a conchis, cu justificat temei, că „din probele administrate în cauză rezultă neîndoielnic că sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată solicitarea inculpatului E.A. de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. civ. nefiind fondată”.
Acesta statuare a instanţei de apel învederându-se a fi întru-totul temeinică, urmează a se conchide să motivul de casare, vizând (din nou!) achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. civ., este nefondat.
b) Nu poate fi primită nici cererea de achitare, urmată de aplicarea unei amenzi administrative potrivit art. 91 lit. c) C. pen. (formulată în subsidiar), în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen. [cerere ce s-ar întemeia - potrivit apărării - pe cazul de casare prevăzut de art. art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. civ.], starea de fapt - de altfel cum a fost expusă în rechizitoriu şi reţinută de ambel instanţe (fond/apel) - caracterizând neîndoielnic conţinutul (obiectiv şi subiectiv) al celor două infracţiuni; acest aspect a fost examinat, în apleul Parchetului, cu referire atât la acest inculpat, cât şi la inculpatul L.G. de instanţa de control judiciar, care, infirmând soluţia de achitare adoptată de instanţa de fond a conchis în sensul că „modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi consecinţele produse denotă că faptele analizate în cele ce precedă prezintă gradul de pricol social necesar pentru a fi calificate drept infracţiune”.
În consecinţă, revenirea la soluţia de achitare pronunţată de instanţa de fond nu este nici în cazul acestui inculpat, posibilă, cererea [care s-ar circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. civ.] apreciindu-se ca nefondată.
4. Asupra recursului inculpatului L.C.
Critica - singura , de altfel - formulată de acest inculpat cu privire la cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat în apel faţă de partea civilă SC M.L.I. SRL - 31.379,31 euro reprezentând contravaloarea autoturismului marca B., este nefondată, soluţia instanţei de control judiciar învederându-se temeinică şi legală, chiar dacă a fost „expediată” într-o motivare sumară, în care se evocă doar preţul de achiziţie menţionat în acte.
După cum rezultă netăgăduit din probele administrate, autoturismul în chestiune, cumpărat - pentru societate - cu suma de 31.379,31 euro, a fost pus de îndată la dispoziţia inculpatului L.C., care l-a exploatat în folos propriu, ca pe un bun propriu; aşa fiind, uzura (fizică şi morală) suferită de acel autoturism până la înstrăinarea sa (frauduloasă, după cum s-a reţinut atât în sentinţă, cât şi în decizia în apel), concretizată în scăderea (drastică, dar absolut normală!) a valorii de circulaţie la momentul vânzării (la preţul de numai 17.000 euro, preţ ale cărui siceritate şi seriozitate nu au fost pus niciodată la îndoială) trebuie să fie suportată de beneficiarul exploatării - inculpatul L.C.; totodată este de observat că reparaţia prin echivalent bănesc (în condiţiile în care autoturismul nu a putut fi recuperat de la terţul dobânditor de bună credinţă, după cum, de asemenea, au reţinut ambele instanţe) trebuie să asigure - principiu notoriu decurgând din însuşi conţinutul art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. civ. - înlocuirea acelui bun în starea şi la valoarea la care inculpatul l-a preluat spre a-l exploata (ca pe un bun propriu, în folos propriu); or acesta valoare era, neîndoielnic, la 31.379,31 euro.
Astfel fiind, critica (prin care se solicită diminuarea despăgubirilor la 17.000 euro) se apreciază ca neîntemeiată.
În fine, Înalta Curte, examinând cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. civ., nu a constatat existenţa vreunui caz din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi fost de natură să ducă la casarea deciziei atacate.
În consecinţă, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ., recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov şi de inculpaţii L.G., L.C. şi E.A. urmează a fi respinse ca nefondate.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. civ., recurenţii inculpaţi L.G. şi L.C. vor fi obligaţi la plata sumelor de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul E.A. la plata sumei de 350 RON, cu acelaşi titlu, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov şi de inculpaţii L.G., L.C. şi E.A. împotriva deciziei penale nr. 134/A din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi L.G. şi L.C. la plata sumelor de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat E.A. la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2397/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2005/2012. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
