ICCJ. Decizia nr. 2062/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2062/2012

Dosar nr. 7338/118/2010

Şedinţa publică din 12 iunie 2012

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpaţii B.D., B.D.D., S.V.V. şi S.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 20/P din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 130 din data de 25 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 7338/118/2010: „în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a unor fapte reţinute în sarcina inculpaţilor, astfel:

- pentru inculpaţii B.D. fiul (zis M.), B.D. tatăl (zis nea M.), S.V.V. şi S.M.I., din infracţiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 C. pen. - art. 174 C. pen. (fapta din 16 ianuarie 2010, parte vătămată N.N.) în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul B.D. fiul (zis M.), din infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (fapta din 09 noiembrie 2009, parte vătămată G.C.), în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul B.D. fiul (zis M.), din tentativă la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. - art. 174 C. pen. (fapta din 16 iunie 2009, parte vătămată N.N.), în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţi.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat pe inculpatul B.D. (zis M.) la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat (fapta din 16 ianuarie 2010, parte vătămată N.N.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.D. (zis M.) la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (fapta din 09 noiembrie 2009, parte vătămată G.C.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat pe inculpatul B.D. (zis M.) la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (fapta din 16 iunie 2009, parte vătămată N.N.).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele şi a dispus ca inculpatul B.D. (zis M.) să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 17 ianuarie 2010 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.D. - zis M.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.D. (zis nea M.) la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru de tentativă la infracţiunea de omor calificat (fapta din 16 ianuarie 2010, parte vătămată N.N.).

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 07 aprilie 2010 la 13 aprilie 2010 şi de la 25 mai 2010 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.D. - zis nea M.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.V.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat (fapta din 16 ianuarie 2010, parte vătămată N.N.).

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 06 mai 2010 la 10 mai 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării inculpatului S.V.V. de a nu părăsi localitatea în care locuieşte - municipiul Mangalia - fără încuviinţarea instanţei de judecată, măsură dispusă prin Încheierea nr. 31/P din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul penal nr. 648/36/2010.

A luat act că măsura preventivă a obligării inculpatului S.V.V. de a nu părăsi localitatea încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.M.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat (fapta din 16 ianuarie 2010, parte vătămată N.N.).

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 05 mai 2010 la 10 mai 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării inculpatului S.M.I. de a nu părăsi localitatea în care locuieşte - municipiul Mangalia - fără încuviinţarea instanţei de judecată, măsură dispusă prin Încheierea nr 31/P din 10 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul penal nr. 648/36/2010.

A luat act că măsura preventivă a obligării inculpatului S.M.I. de a nu părăsi localitatea încetează de drept la rămânerea definitivă a hotărârii, dacă nu va fi revocată anterior.

În baza art. 118 lit. b) şi alin. 4 C. pen. a confiscat de la inculpatul B.D. (zis M., născut la 18 iulie 1980) o toporişcă şi o coasă sau echivalentul bănesc al acestora.

A confiscat de la inculpatul B.D. (zis nea M.) un băţ în lungime de 136 cm, ridicat prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 16 ianuarie 2010 şi aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa, şi un băţ de 130 cm lungime şi 3 cm grosime, sau echivalentul bănesc al acestuia.

A confiscat de la inculpatul S.M.I. un cablu din plastic cu inserţie metalică ridicat prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 16 ianuarie 2010 şi aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa.

A confiscat de la I.M. un cuţit cu lama mobilă (briceag) în lungime de 8 cm, de culoare neagră, ridicat prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 16 ianuarie 2010 şi aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.

A obligat pe inculpatul B.D. (zis M.) să plătească părţii civile suma de 1.237,49 RON reprezentând despăgubiri civile.

A obligat pe inculpaţii B.D. (zis M.), S.V.V. şi S.M.I., în solidar, să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa suma de 157,79 RON reprezentând despăgubiri civile

A luat act că părţile vătămate N.N., G.C. şi N.N. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 109 alin. (3) şi (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către partea vătămată N.N. a următoarelor bunuri ridicate prin procesul-verbal de cercetare la faţa locului din 16 ianuarie 2010 şi aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanţa): o cămaşă de culoare albă (ambalată în plicul nr 1); un fes de culoare gri (ambalat în plicul nr. 2); o şubă din postav cu blană de culoare maro (ambalată în plicul nr 6); o şubă din postav cu blană de culoare albă (ambalată în plicul nr. 7).

În baza art. 189 C. proc. pen. a dispus avansarea sumei de 800 RON din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanţa reprezentând onorariile avocaţilor numiţi din oficiu M.S. (400 RON), U.L. (onorariu parţial 100 RON), G.M. (onorariu parţial 100 RON) şi M.L. (200 RON onorariu UP)

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii B.D. - zis nea M. şi S.V.V. să plătească statului câte 760 RON fiecare, pe inculpatul B.D. zis M. să plătească statului 1.060 RON, şi pe inculpatul S.M.I. să plătească statului 1.410 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa Sentinţa penală nr. 130 din 25 martie 2011 Tribunalul Constanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, nr 41/P/2010 din 11 iunie 2010, au fost trimişi în judecată inculpaţii: - B.D.D.;

- B.D.;

- S.V.V. şi S.M.I.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpaţilor B.D. zis M., B.D. zis nea M., S.V.V. şi S.M.I., că la data de 16 ianuarie 2010, în jurul orelor 10:25 împreună, aflându-se în zona extravilană a localităţii Credinţa, au aplicat mai multe lovituri cu o toporişcă, cu bâte, părţii vătămate N.N. cauzându-i leziuni cranio-cerebrale ce i-au pus victimei viaţa în primejdie prin hemoragie şi contuzie meningo-cerebrală necesitând circa 55 de zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii.

S-a reţinut în sarcina inculpatului B.D. zis M. că, la data de 16 iunie 2009, în jurul orelor 20:00 i-a aplicat o lovitură cu muchia unei coase în zona capului, părţii vătămate N.N., după ce, în prealabil, printr-o altă lovitură cu coasa de la dreapta la stânga a intenţionat să îl taie pe N.I.;

De asemenea, s-a reţinut în sarcina inculpatului B.D. zis M. că la data de 09 noiembrie 2009, în jurul orelor 13:45, împreună cu alte persoane rămase neidentificate, folosindu-se de un autoturism au alergat şi prins pe câmp pe partea vătămată G.C., lovindu-l şi cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.

Din probele dosarului tribunalul a reţinut în fapt următoarele: Atât părţile vătămate G.C. şi N.N. cât şi inculpatul B.D. zis nea M. locuiesc în satul Credinţa, comuna Chirnogeni, judeţul Constanţa partea vătămată N.N. locuieşte în satul Plopeni, comuna Chirnogeni, judeţul Constanţa.

Inculpatul B.D. zis M. este fiul lui B.D. zis nea M. şi locuieşte în satul Movila Verde.

Inculpaţii S.V.V. şi S.M.I. locuiesc în localitatea Mangalia;

Martorii I.M.C. şi I.M. se cunoşteau între ei, fiind prieteni, rezultând din declaraţiile acestora că I.M.C., iar I.M. este vărul inculpatului S.M.I.

Între inculpatul B.D. zis nea M. şi partea vătămată N.N. există o stare conflictuală din anul 2009.

Această stare conflictuală are la bază un incident din data de 05 noiembrie 2009 când, între partea vătămată N.N. ce se afla cu un card de capre la păşunat pe raza localităţii Credinţa, a intrat în conflict cu B.D. - tatăl care, în calitatea sa de paznic al SC A.M. SRL Conacu i-a reproşat părţii vătămate că a păşunat animalele pe o solă aflată în paza sa.

Discuţia dintre N.N. şi inculpatul B.D. - tatăl a degenerat, situaţie în care inculpatul afirmă că N.N. i-a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă ce i-a cauzat leziuni, necesitând 50 - 55 zile de îngrijiri medicale, conform Raportului de constatare medico-legală nr. 663/A1 agresiune din 17 decembrie 2009 al SML Constanţa, ataşat la dosarul cauzei, prin preluarea lucrării penale nr. 2387/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, respectiv Postul de Poliţie Chirnogeni.

Cu privire la această stare conflictuală, la rândul său, N.N. afirmă că inculpatul B.D. - tatăl I-a atacat cu o toporişcă şi un cuţit, cauzându-i vătămări corporale şi tăierea hainelor cu care era îmbrăcat, conform planşei foto de la dosarul cauzei, cu precizarea că acesta nu a înţeles să formuleze plângere penală şi să obţină certificat medico-legal.

Existenţa incidentului din data de 05 noiembrie 2009 este confirmată şi de partea vătămată şi inculpat, prin susţinerile făcute în faţa instanţei.

- La data 09 noiembrie 2009, în jurul orelor 13:30 - 13:45 inculpatul B.D. fiind însoţit de alte trei persoane rămase neidentificate, s-a deplasat cu autoturismul proprietatea sa pe câmpul de la marginea satului Credinţa unde se afla cu animalele la păscut partea vătămată G.C.

La apariţia acestora, partea vătămată G.C. ştiind că este căutat atât el cât şi N.N. să fie bătut de către inculpatul B.D., pe motiv că N.N. l-ar fi agresat pe tatăl lui B.D., a fugit din faţa acestora.

Partea vătămată G.C. declară că a fost alergată de trei persoane pe care nu le cunoaşte şi ce au coborât din autoturismul conclus de inculpatul B.D., fiind prins şi lovit de aceştia cu bâtele pe întreg corpul, până a căzut la pământ.

Partea vătămată mai declară că, în timp ce se afla căzută pe o solă cultivată cu grâu din apropierea islazului şi-a făcut apariţia şi inculpatul B.D. ce a oprit autoturismul cu partea din faţă peste trupul său, în aşa fel încât acesta să nu mai poată fugi. în momentele următoare, partea vătămată precizează că inculpatul B.D. a coborât din autoturism, a venit la el, I-a tras cu mâinile de sub bara autoturismului şi i-a aplicat mai multe lovituri cu un băţ peste mâini, corp şi picioare, întrebându-l unde se află N.N.

Situaţia de fapt relatată de partea vătămată este confirmată prin mijloacele de probă strânse în cauză.

Astfel, din fotografiile judiciare efectuate la faţa locului rezultă în primul rând faptul că partea vătămată a fost găsit căzut la pământ, pe câmp, prezentând multiple leziuni, aspect ce confirmă faptul că a fost lovit.

De asemenea, se observă urme de pneuri auto în apropierea locului unde se află căzută victima, poziţionate către acesta, confirmându-se realitatea celor susţinute referitoare la poziţionarea autoturismului cu partea din faţă peste corpul părţii vătămate.

În ce priveşte împrejurarea că la violenţele asupra acestuia au participat inculpatul B.D. zis M. şi alte trei persoane neidentificate, acest aspect, reţine Tribunalul, rezultă din declaraţiile părţii vătămate confirmate prin declaraţiile martorilor N.C.I. - martor ocular - N.Gh., G.I., N.N., aceştia din urmă relatând faptul că, imediat după altercaţie, partea vătămată Ie-a precizat că unul dintre agresori a fost B.D. zis M. Tribunalul reţine că, în condiţiile de tensiune psihică din momentele respective, de starea de teamă şi durere resimţită de partea vătămată, acesta nu ar fi avut nici capacitatea şi nici interesul să relateze mincinos rudelor şi apropiaţilor săi în legătură cu identitatea unuia dintre agresori, întrucât, pe de o parte ar fi contribuit el însuşi la zădărnicirea aflării adevărului şi tragerii la răspundere a adevăratului autor - ceea ce era împotriva interesului său, conştientizat în acel moment, şi pe de altă parte exista posibilitatea ca inculpatul B.D. (M.) să facă dovada că se afla în cu totul altă parte, şi deci să infirme susţinerile părţii vătămate. De altfel, partea vătămată G.C. nu se afla într-o astfel de stare conflictuală cu inculpatul, încât să aibă interesul să declare mincinos împotriva acestuia.

În schimb, din probele dosarului rezultă că inculpatul B.D. - M. a avut un mobil precis atunci când l-a căutat pe câmp şi l-a agresat pe G.C., şi anume de a-i aplica o corecţie pentru faptul că s-a aflat împreună cu N.N. la data de 05 noiembrie 2009, când acesta din urmă l-a bătut pe B.D. zis nea M. Mai rezultă că B.D. zis M. l-a întrebat pe G.C. unde se află N.N., fiind evident din conjunctura respectivă că intenţionează să-l agreseze şi pe acesta.

Conform Raportului de constatare medico-legală nr. 640/A1 din data de 12 februarie 2010 rezultă că G.C. a prezentat la 09 noiembrie 2009 leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure, pentru care necesită 12 - 14 zile de îngrijiri medicale, fără a surveni vreuna din prevederile art. 182 C. pen.

În cursul urmăririi penale, inculpatul B.D. a declarat că el nu a comis fapta reclamată şi că afirmaţiile părţii vătămate şi martorilor acestora sunt mincinoase. Apărarea inculpatului a fost înlăturată ca nesinceră, în condiţiile în care există atât probe directe cât şi indirecte, pe deplin coroborate, care îl indică pe inculpat ca principal autor al infracţiunii - din perspectiva faptului că acesta avea motive de agresare a părţii vătămate, şi rezultând că el i-a instigat şi i-a dirijat pe ceilalţi făptuitori în săvârşirea faptei.

Din declaraţiile părţii vătămate şi martorilor audiaţi tribunalul reţine că inculpatul B.D. - M. a cauzat personal unele din leziunile constatate pe corpul părţii vătămate, atât prin lovire directă cât şi prin poziţionarea autoturismului pe care-l conducea, cu partea din faţă peste corpul părţii vătămate, astfel încât actele de instigare a celorlalţi 3 făptuitori semnalaţi la faţa locului sunt absorbite în actele de autorat.

Aceşti făptuitori nu au putut fi identificaţi, rezultând pe de o parte că unul dintre ei purta o cagulă pe faţă, iar pe de altă parte, că nu erau locuitori ai satului Credinţa, pentru a fi recunoscuţi de partea vătămată sau de martorul N.C.I.

Cea de a doua faptă reţinută, se referă la violenţele exercitate împotriva lui N.N.

În dimineaţa zilei de 16 ianuarie 2010, în jurul orei 05:00, inculpatul B.D. - zis nea M. a terminat activitatea de paznic de noapte desfăşurată la ferma zootehnică a SC M. SRL din localitatea Conacu, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor R.M. şi L.I., colegi de serviciu cu acesta.

În aceeaşi dimineaţă, partea vătămată N.N. s-a deplasat cu căruţa din satul de domiciliu Credinţa în localitatea General Scărişoreanu, unde era organizat în ziua respectivă un târg agricol (obor); partea vătămată a plecat de la acest târg înapoi către domiciliu în jurul orei 10, însoţit fiind de martorii G.C., G.M., G.C., şi de un copil, fiul martorei G.M.

Drumul ce leagă cele două localităţi trece prin câmp, existând la un moment dat o zonă cunoscută de locuitorii din zonă ca fiind „baza de recepţie siloz Casicea" .

În raport de desfăşurarea evenimentului, tribunalul reţine că, în baza unei înţelegeri prealabile, B.D. - tatăl şi B.D. - fiul au hotărât să surprindă partea vătămată N.N. în timp ce aceasta se întorcea către domiciliul său din localitatea Credinţa, dinspre oborul organizat în localitatea General Scărişoreanu.

De asemenea, mai rezultă că B.D. - tatăl, pentru a duce la îndeplinire planul său de a se răzbuna pe victima N.N., a solicitat sprijinul inculpaţilor S.M.I. şi S.V.V., inculpatul B.D. zis M. confirmând că l-a întâlnit pe inculpatul S.M.I. la domiciliul tatălui său, din toamna anului 2009, deci confirmând că cei doi se cunoşteau.

De asemenea, în declaraţia sa, şi inculpatul S.M.I. arată că îl cunoaşte pe B.D. - tatăl de aproximativ un an, şi că acesta este prieten cu unchiul său.

Din declaraţiile inculpatului B.D. - M. rezultă că, la data de 16 ianuarie 2010, în jurul orelor 9:30, în timp ce se afla în autoturism cu B.S. şi C.M. în drum spre oborul din localitatea General Scărişoreanu, a fost sunat la telefon de tatăl său şi chemat până la locuinţa acestuia din localitatea Credinţa. B.D. - fiul conducea un autoturism D de culoare albă împrumutată de la martorul Ş.Ş. din localitatea Credinţa.

De asemenea, din declaraţiile numiţilor B.D. zis M., B.S., C.M., I.M.C. şi I.M. rezultă că în ziua respectivă inculpatul B.D. zis nea M. a purtat în câteva rânduri discuţii telefonice cu martorul D.Gh. ce se afla în oborul din localitatea General Scărişoreanu, iar acesta din urmă îl ţinea la curent pe primul, cu momentul plecării din obor spre domiciliul său a părţii vătămate N.N.

Din declaraţiile martorilor B.S., C.M., I.M.C. şi învinuitului I.M. rezultă că aceştia s-au întâlnit la data de 16 ianuarie 2010 cu toţii la domiciliul inculpatului B.D. zis nea M., ca urmare a solicitării acestuia din urmă, fără ca ei să se cunoască mai dinainte.

Inculpaţii S.M.I., S.V.V., şi martorul (iniţial învinuit) I.M., ce domiciliază în Mangalia, au ajuns la domiciliul inculpatului B.D. zis nea M. folosind un autoturism marca ........ de culoare neagră cu nr. de înmatriculare .........., aparţinând lui l.M. şi condus de martorul I.M.C.

În curtea locuinţei inculpatului B.D. - tatăl, acesta a confecţionat două bâte pe care inculpaţii le-au luat cu ei în autoturisme, dintre care una a fost identificată la locul faptei, iar B.D. zis M. s-a înarmat cu o toporişcă. Existenţa bâtelor şi a toporiştii au fost semnalate de partea vătămată şi de martorii audiaţi în cauză, inclusiv de martorii aflaţi împreună cu inculpaţii.

Din declaraţiile celor de mai sus, rezultă că de la domiciliul inculpatului B.D. zis nea M. au plecat spre locul unde urma să-l surprindă şi să-l întâlnească venind dinspre oborul Scărişoreanu pe victima N.N., cu cele două autoturisme, fiind repartizaţi astfel: în autoturismul condus de martorul I.M.C. s-a urcat învinuitul I.M. şi inculpaţii S.Gh.V., S.M.I., B.D. zis nea M. Acesta din urmă s-a urcat în autoturism ocupând un loc pe bancheta din spate. În autoturismul D de culoare albă s-a urcat inculpatul B.D. zis M. care de altfel conducea autoturismul, împreună cu martorii B.S. şi C.M. Modul de aşezare pe locuri în cele două autoturisme a inculpaţilor şi martorilor rezultă din declaraţiile acestora din urmă, precum şi din declaraţiile martorilor aflaţi în căruţă .

Având în vedere faptul că martorul I.M.C. care se afla la volanul autoturismului ...... nu era un cunoscător al zonei, a urmat traseul folosit de către B.D. - M. cu autoturismul D. Astfel, cele două autoturisme au ajuns până în zona bazei Siloz Casicea unde au aşteptat apariţia căruţei în care se afla victima N.N. împreună cu martorii G.C., G.C., G.M. şi fiul acesteia în vârstă de 5 ani.

La un moment dat, victima N.N. a apărut cu căruţa condusă de martorul G.C. în zona bazei Siloz Casicea, timp în care, calea de acces Ie-a fost blocată, în intenţia opririi căruţei, de autoturismul tip ........... . Concomitent, mai mulţi ocupanţi ai acestui autoturism s-au dat jos înjurându-i pe cei din căruţă şi manifestând intenţii agresive faţă de aceştia. În acest sens, reţine Tribunalul sunt relevante spre exemplu, declaraţiile martorilor G.M. şi C.M., care arată că ,,Am văzut două maşini, una neagră şi o D albă venind în spatele nostru maşina neagră ne-a depăşit la un moment dat s-a postat în faţa noastră, coborând mai multe persoane şi începând să ne înjure"; „Nea M. .. s-a urcat într-un ........... negru .. am fost sunaţi să ne întoarcem să-i înconjurăm pe cei cu căruţa .. am constatat că îi opriseră deja cei din maşina ..........." .

G.C. observând intenţia ocupanţilor acestui autoturism de a ieşi şi a-l ataca, a procedat la ocolirea autoturismului pătrunzând pe o solă cu orz din apropiere, alergând în galop pentru a se îndepărta de atacatori.

În această nouă împrejurare, ocupanţii celor două autoturisme au urmărit căruţa şi, prin mişcări de încercuire a căruţei cu cele două autoturisme, au reuşit la un moment dat să blocheze calul şi să-l determine să se oprească.

În tot timpul acestei acţiuni de urmărire, ocupanţii celor două autoturisme au adresat celor din căruţă cuvinte injurioase, indecente şi de ameninţări cu violenţa, concomitent cu scoaterea bâtelor pe geamurile maşinilor, aplicând mai multe lovituri căruţei şi calului pentru a-l determina să se oprească, ignorând ţipetele de ajutor şi groază ale ocupanţilor căruţei.

După oprirea căruţei, inculpatul B.D. zis M. s-a poziţionat cu autoturismul său D în partea din faţă a căruţei (adică în faţa calului) din care a coborât acesta înarmat cu o toporişcă, precum şi martorii B.S. şi C.M. În partea din spate a căruţei a oprit autoturismul ........... din care au coborât inculpaţii S.V.V., S.M.I. şi învinuitul I.M.

Inculpatul S.V.V. era înarmat cu o bâtă, iar inculpatul S.M.I. cu un cablu din cauciuc cu inserţie metalică (ambele abandonate după comiterea violenţei asupra victimei la locul faptei şi ridicate cu ocazia activităţii de cercetare la locul faptei de către organele de anchetă). I.M. s-a înarmat cu un cuţit, şi el abandonat la faţa locului, în urma aruncării spre căruţa unde se afla partea vătămată.

Cele două grupuri, mai precis B.D. zis M. dinspre partea din faţă a căruţei şi inculpaţii S.V.V. şi S.M.I. dinspre partea din spate au atacat căruţa în care se afla partea vătămată N.N. şi celelalte patru persoane dintre care un copil.

Partea vătămată N.N. simţindu-se vizată de acţiunea agresorilor s-a înarmat cu o furcă ce o ţinea de obicei în căruţă, încercând să ţină la distanţă grupul agresorilor.

Martorul (fost învinuit) I.M. a aruncat cu cuţitul ce-l avea în mână în direcţia părţii vătămate N.N., cu intenţia de a-l lovi şi a înlesni atacul inculpaţilor, cuţitul căzând în apropierea căruţei.

În aceste împrejurări, inculpaţii S.V.V. şi S.M.I. s-au apropiat de căruţă lovind cu bâta şi cablul în direcţia părţii vătămate N.N. care îi ţinea pe aceştia la distanţă prin mişcări de împungere cu furca.

Când victima se afla cu faţa înspre spatele căruţei şi înspre cei doi inculpaţi, a fost lovită din spate în zona capului de inculpatul B.D. zis M. cu o toporişcă printr-o mişcare de lovire de sus în jos.

Ca urmare a loviturii puternice la nivelul capului, partea vătămată N.N. a căzut în coşul căruţei în poziţia în genunchi căzându-i din mâini furca, pierzându-şi şi cunoştinţa conform propriilor susţineri, împrejurare în care inculpaţii S.V.V. şi S.M.I. au tras partea vătămată din căruţă, la sol şi au început să-i aplice acesteia o multitudine de lovituri cu bâta şi cablul cu inserţie metalică pe întreaga suprafaţă a corpului. În această stare de fapt G.C. a preluat hăţurile calului şi a fugit de la locul agresiunii cu căruţa în care se aflau şi ceilalţi ocupanţi, fiind cuprinşi de teamă şi îngroziţi de modul în care era agresat N.N. Aceştia s-au oprit cu căruţa, după parcurgerea unei distanţe de aproximativ 150 - 200 metri, loc de unde continuau să strige după ajutor şi să ceară agresorilor să înceteze a mai lovi victima, transmiţându-le totodată avertizări că au anunţat politia.

Inculpatul B.D. zis nea M. după ce a observat că atelajul hipo s-a îndepărtat de victimă, a coborât şi el din autoturismul tip ........ şi solicitându-i inculpatul S.V.V. bâta - abandonată ulterior la faţa locului - vorbind indecent şi injurios la adresa victimei, precum şi ameninţând cu moartea, acesta a aplicat victimei N.N. mai multe lovituri cu bâta (aproximativ 10 lovituri) pe întreaga suprafaţă a corpului, în special, la nivelul capului.

Din declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor oculari rezultă că inc. B.D. zis NEA M. era cuprins de o stare puternică de furie (aceştia declară că parcă înnebunise), aplica lovituri victimei ţinând bâta cu ambele mâini, pe care o ridica deasupra capului şi lovea cu tărie victima printr-o mişcare de sus în jos.

Ca urmare a strigătelor martorilor G.C., G.M. şi G.C. şi a faptului că victima încetase a-i mai ruga pe inculpaţi să nu o mai lovească, rămânând în stare de inconştienţă, inculpatul B.D. zis nea M. s-a oprit din acţiunea sa violentă abandonând la faţa locului bâta cu care lovire, părăsind locul faptei cu cele două autoturisme cu care veniseră.

Din declaraţiile acestora rezultă că, din câmp în drumul judeţean cele două autoturisme au ieşit unul după altul, primul fiind cel tip .......... ce şi-a avariat spoilerul din faţă, rămânând la faţa locului bucăţi din acesta, ce au fost identificate ulterior de organele de anchetă, ca urmare a declaraţiilor şi conducerii în teren de către numiţii B.S. şi C.M. ce se aflau în autoturismul D din spate şi observaseră acest lucru, precum şi de conducătorul auto .........., I.M.C.

Înainte de a părăsi locul faptei, inc. B.D. zis nea M. i-a solicitat fiului său, să nu meargă acasă cu autoturismul pentru că a fost văzut de către martorii din căruţă şi este posibil să fie căutat şi identificat de lucrătorii de poliţie.

Ca urmare a acestui îndemn, inculpatul B.D. zis M. s-a deplasat cu autoturismul D care, cu o seară înainte îl împrumutase de la martorul Ş.Ş., în localitatea Cobadin, lăsându-l la o cunoştinţă a sa pe nume S.I., spunându-i acestuia că are o defecţiune şi, totodată solicitându-i să-l ducă pe el şi pe martorii B.S. şi C.M. până în localitatea Movila Verde unde acesta locuieşte, dar precizându-i să-i lase la marginea satului lângă un complex de porci, în aşa fel încât să poată ajunge acasă, fără a fi văzuţi sau întâlniţi de lucrătorii de poliţie, bănuind că va fi căutat, fapt care de altfel s-a şi întâmplat.

În urma violenţelor la care a fost supus conform procesului-verbal de concluzii provizorii şi a raportului de constatare medico-legală rezultă că N.N. prezintă leziuni traumatice prin lovire cu corpuri dure iar cele cranio-cerebrale i-au pus viaţa în primejdie prin hemoragie şi contuzie meningo-cerebrală, necesitând 55 de zile de îngrijiri medicale. De remarcat şi faptul ca urmare a intensităţii loviturilor existenţa unei fracturi al perineul stâng una la falanga police stâng şi o altă fractură piramidală nazală.

Inculpaţilor S.V.V. şi S.M.I., aducându-li-se la cunoştinţă, la prima lor audiere fapta ce li se reţine în sarcină, aceştia au negat participarea lor declarând că, nici nu se cunosc între ei şi nici că ar cunoaşte pe vreunul dintre participanţi.

Ulterior, au revenit asupra primelor declaraţii recunoscând prezenţa lor la faţa locului lor, dar descriind-o ca fiind una întâmplătoare şi negând că ar fi participat, ca urmare a solicitării făcute către ei de inculpatul B.D. zis nea M. şi în schimbul unui folos material oferit de către acesta din urmă.

Inculpatul S.M.I. în declaraţiile sale a recunoscut că s-a înarmat cu un cablu din cauciuc cu inserţie metalică, dar a negat lovirea de către el a victimei, însă a precizat că B.D. zis nea M. a lovit de mai multe ori victima cu o putere exagerată cu ajutorul unei bâte prin mişcări de ridicare a bâtei deasupra capului şi lovire a victimei ce era întinsă la sol, pe toată suprafaţa corpului, timp în care profera la adresa victimei cuvinte indecente şi injurioase şi de ameninţări cu moartea.

Aceleaşi susţineri cu privire la prezenţa şi acţiunile inculpaţilor B.D. - tatăl şi fiul Ie-a avut şi inculpatul S.V.V. De asemenea, acesta a relatat că s-a apropiat de victimă şi a apucat-o de umeri, culcând-o la pământ. Susţinând însă că a făcut acest lucru pentru a o proteja de loviturile inculpatului B.D. tatăl.

Inculpatul B.D. zis nea M. a negat permanent participarea sa la comiterea infracţiunii ce i se reţine în sarcină, negând că el este cel care a organizat acţiunea violentă asupra victimei N.N., situaţie în care el era singurul motivat de a se răzbuna pe victimă, întrucât la rândul său, fusese agresat de către aceasta în cursul anului 2009.

Inculpatul B.D. zis M. a recunoscut prezenţa sa la locul faptei, precum şi implicarea în oprirea căruţei, însă a negat că i-ar fi aplicat lovituri părţii vătămate N.N.

Tribunalul a considerat că apărările inculpaţilor nu reflectă realitatea, din următoarele considerente :

- în ce îl priveşte pe inculpatul B.D. zis nea M.:

- susţinerile sale în sensul că nu s-a aflat la locul faptei sunt infirmate prin declaraţiile tuturor celorlalte persoane audiate: inculpaţii B.D. zis M., S.M.I. şi S.V.V., martorii I.M. şi l.M., martorii B.S. şi C.M., martorii G.C., G.M., G.C.; tribunalul reţine, contrar susţinerilor primilor martori din cursul judecăţii, conform cărora ar fi fost determinaţi de procuror să facă declaraţii neadevărate, că atât coinculpaţii cât şi aceşti martori, ce au avut calitatea de învinuiţi, au fost asistaţi în declaraţiile lor şi în timpul confruntărilor, de avocaţi ce au semnat declaraţiile şi procesele-verbale, fiind astfel exclusă în mod obiectiv orice manifestare neconformă normelor procesuale a procurorului. De altfel, nu există mobilul pentru care organul de urmărire penală ar fi dorit să preconstituie probatorii neadevărate.

- declaraţiile colegilor de serviciu ai inculpatului nu exclud posibilitatea ca acesta să fi plecat în cursul dimineţii de la locul de muncă, mai ales că ieşise din schimbul de noapte, şi să fi revenit ulterior, după evenimentul petrecut în jurul orei 11. Chiar inculpaţii arată că după incident l-au transportat pe B.D. tatăl cu autoturismul ....... până la o cale ferată, pentru ca acesta să se reîntoarcă la locul de muncă. Din această conjunctură, coroborată cu modul în care a procedat B.D. - M. în sensul că a abandonat autoturismul D într-o altă localitate şi a plecat la domiciliu cu un alt autoturism, fiind lăsat la marginea satului, tribunalul reţine că reîntoarcerea inculpatului B.D. - nea M. la fermă, deşi nu avea sarcini de realizat în cursul zilei, el fiind paznic de noapte, a avut ca scop crearea unui alibi care să-l exonereze de răspundere. Pentru acelaşi motiv, B.D. tatăl nu s-a dat jos din autoturism în prezenţa martorilor aflaţi în căruţă.

- inculpatul B.D. tatăl este persoana care suferise o vătămare personală pe care i-o imputa părţii vătămate N.N., astfel încât el avea motive directe de răzbunare.

- în ce priveşte împrejurarea că acest inculpat a aplicat efectiv lovituri părţii vătămate cu o bâtă, lovituri de o forţă mare, acest aspect este cert dovedit prin declaraţiile tuturor persoanelor ce au asistat la eveniment, coroborate cu raportul de constatare medico legală şi cu fotografiile judiciare ce înfăţişează leziunile constatate pe corpul părţii vătămate.

În ce îl priveşte pe inculpatul B.D. zis M.:

- prezenţa sa la locul faptei este recunoscută de inculpat şi dovedită prin declaraţiile tuturor persoanelor ce au asistat la eveniment, prin recunoaşterile din grup.

- activităţile anterioare desfăşurate de B.D. zis M., respectiv agresarea lui G.C. concomitent cu afirmarea faptului că îl caută pe N.N., procurarea unui autoturism şi luarea alături de el a încă două persoane, deplasarea la domiciliul tatălui său, urmărirea căruţei în care se afla N.N. şi oprirea acesteia prin plasarea autoturismului condus de el în faţa atelajului hipo, întâlnirea cu B.D. tatăl şi îndeplinirea cererilor acestuia referitoare la coordonarea activităţilor celor două autoturisme, dovedesc pe de o parte că între tată şi fiu nu era nici un fel de relaţie de duşmănie, ci dimpotrivă, şi pe de altă parte că B.D. - M. a acţionat cu intenţia expresă de a-l prinde pe N.N., în scopul agresionării acestuia cu obiectele contondente despre care avea cunoştinţă, şi de către persoanele din autoturismul ......, cunoscând scopul venirii acestora în zona localităţii Credinţa.

- atât partea vătămată N.N., cât şi majoritatea martorilor oculari au precizat cu siguranţă faptul că inculpatul B.D. - M. s-a apropiat de partea vătămată când acesta se afla cu spatele la el şi i-a aplicat o lovitură cu o toporişcă în cap; pe lângă faptul că lovitura în sine demonstrează intenţia infracţională a inculpatului, rezultă şi o altă intenţie, şi anume aceea de a da ajutor celorlalţi agresori la lovirea părţii vătămate, în condiţiile în care acesta din urmă se apăra cu o furcă şi iniţial nu putea fi lovit.

Referitor la inculpatul S.M.I.:

- din chiar declaraţiile acestuia rezultă că îl cunoştea de cea un an pe inculpatul B.D. tatăl, fusese într-o împrejurare la domiciliul acestuia, astfel încât se dovedeşte posibilitatea lui B.D. de a lua legătura cu S.M.I. şi de a-i solicita ajutorul în agresarea părţii vătămate, într-o manieră în care făptuitorii să nu poată fi identificaţi, fiind străini de localitate.

- inculpatul S.M.I. susţine că a plecat la întâmplare pentru a cumpăra o oaie, deci neavând în vedere să-l întâlnească pe B.D., în timp ce inculpatul S.V.V., dimpotrivă, susţine că în momentul în care l-au întâlnit pe B.D., S.M. ar fi spus că acela este cel de la care vor cumpăra oaia, deci se deplasase la o persoană anume, dinainte stabilită. Neconcordanţa dintre susţinerile inculpaţilor în această privinţă relevă falsitatea motivului invocat, fără a mai analiza procedeul, neverosimil pentru o persoană responsabilă, de a pleca la întâmplare, rătăcind prin diverse localităţi, când în mod normal trebuia să se intereseze în prealabil despre locul şi persoana care i-ar fi putut vinde o oaie.

- acţiunile ocupanţilor autoturismului ......, printre care se afla şi acest inculpat, anterioare agresiunii propriu zise, exclud prezenţa lor întâmplătoare la locul faptei, şi demonstrează premeditarea în săvârşirea faptelor. Autoturismul ...... condus de I.M., ce nu avea nici o legătură cu inculpatul B.D. tatăl şi nu avea motive să dea curs solicitărilor acestora de a face diverse manevre cu autoturismul, a fost cel care a urmărit şi depăşit căruţa în care se afla partea vătămată, apoi a oprit, iar ocupanţii au coborât cu intenţia de a bloca deplasarea căruţei şi manifestând intenţii agresive, toate acestea neputând fi determinate de o solicitare inopinată a inculpatului B.D. tatăl, fără a exista o înţelegere prealabilă în acest sens. De altfel, în condiţiile în care rezultă că B.D. tatăl nu a coborât din maşină la prima încercare de oprire a căruţei, dar au coborât mai multe persoane, este evident că printre aceştia s-a aflat şi S.M.I., acţiune ce nu poate fi explicată decât prin prisma faptului că acest inculpat avea deja intenţia de a-l agresa pe N.N., astfel cum s-a întâmplat în continuare. Tot în aceeaşi ordine de idei, acţiunea agresivă a ocupanţilor ambelor maşini de a urmări căruţa şi de a aplica lovituri în cal şi căruţă cu bâtele scoase pe geamurile laterale dovedeşte împrejurarea că inculpaţii s-au înţeles dinainte asupra acţiunii pe care o vor realiza.

- martorii B.S. şi C.M. au arătat, printre altele, că inculpatul B.D. zis nea M. a făcut referire la faptul că va veni un anume I. care va contribui la agresarea părţii vătămate, şi de asemenea că, la momentul întâlnirii, numitul I. i-a solicitat lui nea M. să i-l arate pe cel care urma a fi lovit, din acest motiv B.D. tatăl urcând în autoturismul ...... împreună cu S.M.I., pentru a-l putea indica pe partea vătămată. Ori, este evident că S.M.I. nu putea fi, în contextul dat, decât inculpatul S.M.I.

- martorii arată, şi inculpatul însuşi recunoaşte că la momentul blocării căruţei pe câmp, acesta s-a dat jos din maşină fiind înarmat cu un cablu cu inserţie de metal; de altfel, cablul respectiv a fost găsit ulterior la cercetarea la faţa locului.

Tribunalul reţine ca neverosimilă justificarea inculpatului potrivit căreia s-ar fi înarmat cu acel cablu pentru a se apăra, în condiţiile în care nu era atacat şi nu erau indicii că ar putea fi atacat de cineva, ci dimpotrivă sunt probe că inculpatul era conştient că făcea parte dintr-un grup mare de persoane înarmate dispus în cele două maşini, grup aflat în conflict cu cele 4 persoane din căruţă, din care două erau o femeie cu o constituţie fizică astenică şi un copil de 5 ani, deci era exclusă orice presupusă stare de teamă a inculpatului că ar putea fi atacat.

- împrejurarea că grupul din care făcea parte inculpatul S.M.I. a intenţionat - şi realizat - agresarea fizică a lui N.N., rezultă şi din faptul că la locul evenimentului a fost găsit un cuţit, pe care martorul I.M., vărul inculpatului, recunoaşte că el l-a aruncat spre căruţă.

În ce îl priveşte pe inculpatul S.V.V.:

Acest inculpat recunoaşte că s-a aflat în autoturism împreună cu S.M.I. şi cu B.D. tatăl, recunoaşte că s-a dat jos din autoturism la momentul opririi căruţei în câmp, şi de asemenea recunoaşte că s-a apropiat de partea vătămată şi a culcat-o la pământ, trăgând-o jos din căruţă; inculpatul justifică această acţiune prin dorinţa de a proteja partea vătămată împotriva loviturilor aplicate de inculpatul B.D. tatăl; declaraţia sa este însă contrazisă de toţi martorii audiaţi, care arată că B.D. tatăl-respectiv persoana ce rămăsese în autoturismul ......... - s-a dat jos şi a aplicat lovituri părţii vătămate în ultima fază a evenimentului, după ce N.N. fusese culcat la pământ de ceilalţi agresori ce coborâseră din .......... Ca atare, justificarea inculpatului nu are suport real, rezultând că sunt reale declaraţiile martorilor care arată că S.V.V. l-a tras jos din căruţă pe partea vătămată cu scopul ca acesta să poată fi lovit. De asemenea, atât martorii care se aflau în căruţă cât şi martorii ce-i însoţeau pe inculpaţi în cele două maşini, au relatat fără echivoc faptul că atât S.M.I. cât şi S.V.V. l-au atacat şi apoi l-au lovit cu un par şi cu cablul cu inserţie metalică pe N.N.

- susţinerea inculpatului potrivit căreia a încercat să-l determine pe B.D. tatăl să renunţe la aplicarea loviturilor strigând că vine poliţia poate fi reală, însă a avut loc după aplicarea de lovituri de către toţi inculpaţii, şi a avut scopul de a-l determina pe B.D. tatăl să plece din locul respectiv pentru a nu fi surprinşi de organele de poliţie, în condiţiile în care martora G.M. apelase telefonic poliţia, care a şi sosit în scurt timp.

La data de 16 iunie 2009, în jurul orelor 20,00, martorul B.Gh.M. deplasându-se pe drumul dintre satele Plopeni şi Movila Verde a observat un cârd mare de animale fiind supravegheat de un îngrijitor, ce păşteau pe o solă înfiinţată cu culturi, ce aparţinea părţii vătămate N.N.

În această situaţie, a sesizat telefonic pe N.N. - proprietarul solei păşunate, despre faptul că pe terenul acestuia se află un cârd de animale ce-i distruge cultura. Conform înţelegerii lor telefonice, în aproximativ 5 minute B.Gh.M. se întâlneşte la sola în cauză cu N.N., N.I. şi G.Gh., procedând la scoaterea cardului de animale de pe sola cultivată.

Partea vătămată N.N. a constatat că i s-a distrus cultura, situaţie în care a sesizat lucrătorii Postului de Poliţie Chirnogeni şi Independenţa solicitând luarea măsurilor legale faţă de proprietarii cârdului de animale ce i-au distrus cultura.

Înainte de sosirea la faţa locului a lucrătorilor de poliţie, la un moment dat şi-a făcut apariţia un autoturism D din care a coborât inc. B.D. de pe bancheta din faţă şi alte două persoane de pe bancheta din spate, ce ulterior s-a stabilit a fi martorii B.S. şi B.R., iar conducătorul auto, respectiv martorul Ş.Ş. a rămas la volanul maşinii. Cei doi martori de pe bancheta din spate, precum şi inculpatul B.D. zis M. s-au îndreptat într-un mod hotărât spre portbagajul autoturismului de unde, primii doi au luat câte o bâtă, iar inculpatul B.D. - M. o coasă. Martorii B.R. şi B.S. înarmaţi cu bâte s-au îndreptat cu repeziciune spre cârdul de animale pe care l-au condus spre satul Movila Verde, adică spre gospodăria inculpatului.

Inculpatul B.D. după ce s-a înarmat cu coasa şi după ce a ridicat-o deasupra capului a început să se îndrepte spre martorul N.I., precum şi spre victima N.N. reproşându-le acestora faptul că au avut curajul să-i reţină cârdul de animale.

În momentul în care, inculpatul B.D. s-a apropiat de N.I. la câţiva paşi, a intenţionat să-l lovească pe acesta cu coasa, executând o lovitură cu coasa spre înainte, aproximativ de sus în jos, nereuşind totuşi să-l lovească pe N.I., deoarece acesta din proprie iniţiativă s-a retras spre înapoi fiind concomitent tras cu mâinile, din spate de tatăl său N.N. au reuşit să evite lovitura aplicată de inculpat.

De precizat că inculpatul în momentul în care a aplicat lovitura se afla poziţionat în faţa celor doi, ţinea coasa cu ambele mâini, din care una pe mânerul lateral fixat la mijlocul cozii şi cealaltă pe coada longitudinală propriu zisă a coasei, şi a lovit prin ridicarea coasei deasupra capului, poziţionând partea metalică a coasei cu muchia spre înainte şi cu lama spre înapoi, astfel încât impactul obiectului cu corpul victimei să se producă cu muchia netăioasă a coasei.

În momentele respective N.I. realizând starea de pericol, de frică a fugit şi a intrat în autoturismul proprietatea tatălui său, pe când N.N. rămânând în faţa inculpatului a fost lovit de către acesta cu coasa în zona capului.

În urma loviturii primite victima N.N. a căzut în genunchi, sângerând la nivelul capului.

Tribunalul reţine, potrivit declaraţiilor părţii vătămate şi martorilor, că inculpatul a aplicat o singură lovitură îndreptată împotriva părţii vătămate, după care s-a deplasat spre autoturismul în care se afla N.I. şi cu nervozitate a aplicat mai multe lovituri cu coasa în autoturism, cauzând distrugeri acestuia.

Fiind examinat de medicul legist, conform Certificatului medico-legal nr. 981/T din 19 iunie 2009 s-a constatat că victima N.N. de 61 de ani prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure (un alungit) şi necesită 8 - 9 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor. Leziunile nu i-au pus viaţa în pericol, iar martorii care au luat contact cu partea vătămată în momentele ulterioare evenimentului au observat leziunea sângerândă, dar şi faptul că partea vătămată avea un comportament normal, se deplasa şi comunica normal, nefiind indicii că a fost afectată fizic de lovitura primită.

Situaţiile de fapt reţinute se dovedesc prin mijloacele de probă menţionate anterior, respectiv prin declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor oculari şi ale martorilor care au confirmat diferitele activităţi desfăşurate de inculpaţi sau de părţile vătămate, prin actele medico legale din care rezultă leziunile corporale suferite de părţile vătămate, prin procesele-verbale de cercetare la faţa locului însoţite de planşe foto, prin procesele-verbale de confruntare şi de recunoaştere a inculpaţilor din grup, precum şi prin declaraţiile inculpaţilor, în măsura în care se coroborează cu mijloacele obiective de probă.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel inculpaţii B.D. - zis nea M., B.D. - zis M. S.V.V. şi S.M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Inculpatul B.D. zis M. a criticat soluţia fondului în sensul greşitei respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul B.D. zis nea M., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpat, având în vedere că singura probă ce susţine acuzarea este declaraţia dată de inculpatul B.D., fiul său, cu care la acea dată se afla în conflict.

În subsidiar, s-a solicitat redoarea pedepsei în raport de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.

În susţinerile orale, apelanţii inculpatului S.V.V. şi S.M.I., prin apărător, au criticat hotărârea apelată sub următoarele aspecte:

- schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) sau alin. (2) C. pen., motivând că dovezile din dosar nu susţin existenţa intenţiei chiar şi indirecte a celor doi apelanţi de a curma viaţa victimei N.N.;

- reţinerea greşită a agravantei de la art. 175 lit. i )C. pen. în raport de definiţia dată de art. 152 C. pen. prin cele cinci situaţii distincte „a faptei săvârşite în public", care nu se regăsesc în prezenta cauză:

- faţă de inexistenţa probelor din care să rezulte că leziunile suferite de partea vătămată N.N. i-au fost cauzate de acţiunea vătămătoare a vreunuia dintre cei doi apelanţi sau a ambilor s-a solicitat achitarea acestora, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că autorii faptelor deduse judecăţii sunt cunoscuţi şi sancţionaţi de prima instanţă.

În subsidiar, s-a cerut reindividualizarea pedepselor aplicate în raport de circumstanţele reale şi persoanele ale inculpaţilor S.V.V. şi S.M.I.

La Curtea de Apel Constanţa cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr 7338/118/2010.

La termenul de judecată din 13 septembrie 2011 inculpaţii au învederat instanţei că nu doresc să dea declaraţii în apel, uzând de dreptul la tăcere, conform art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Au fost audiaţi martorii G.C., G.M. şi partea vătămată N.N. şi au fost depuse la dosarul cauzei referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa pentru cei patru inculpaţi.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale, în raport de criticile formulate şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de apel, prin Decizia penală nr. 20/P din 23 februarie 2012 a dispus următoarele:

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de apelanţii inculpaţi B.D. - fiul - zis M., B.D. - tatăl - zis nea M., S.V.V. şi S.M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 130 din 25 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 7338/118/2010,

A desfiinţat, în parte Sentinţa penală nr. 130 din 25 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosar nr. 7338/118/2010, şi rejudecând a dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpaţii B.D. fiul (zis M.), B.D. tatăl (zis nea M.), S.V.V. şi S.M.I., din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. - art. 174 C. pen. (fapta din 16 ianuarie 2010, parte vătămată N.N.) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.D. zis M., la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin decizie cu pedepsele de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (fapta din 16 iunie 2009, parte vătămată N.N.) şi de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (fapta din 09 noiembrie 2009, parte vătămată G.C.), aplicate prin sentinţa primei instanţe şi a dispus ca inculpatul B.D. zis M., să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.D. zis nea M. la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.V.V. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. cu referire la art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării inculpatului S.V.V. de a nu părăsi localitatea în care locuieşte - municipiul Mangalia - fără încuviinţarea instanţei de judecată.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.M.I. la pedeapsa de 7 ( şapte ) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. cu referire la art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării inculpatului S.M. - S.M.I. de a nu părăsi localitatea în care locuieşte -municipiul Mangalia - fără încuviinţarea instanţei de judecată.

În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. cu referire la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor apelanţi B.D. zis M., şi B.D. zis nea M.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus arestul preventiv, pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, de la 25 martie 2011, la zi.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare deciziei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Criticile inculpaţilor au vizat infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

Pe baza ansamblului probator administrat în cauză, analizat temeinic, prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, în sensul că la data de 16 ianuarie 2010 în jurul orelor 10:25 inculpaţii B.D.

- zis nea M. B.D. - zis M., S.V.V. şi S.M.I. împreună, aflându-se în zona extravilană a localităţii Credinţa, pe un câmp, au aplicat mai multe lovituri cu o toporişcă, o bâtă din lemn, un cablu cu inserţie metalică şi cu picioarele părţii vătămate N.N. cauzându-i leziuni cranio -cerebrale care i-au pus viaţa în primejdie prin hemoragie şi contuzie meningo-cerebrală, necesitând cca 55 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.

Anterior acestui incident, între partea vătămată N.N. şi inculpatul B.D. zis nea M. a existat un conflict la data de 05 noiembrie 2009, când primul i-a aplicat celui de al doilea lovituri cauzându-i leziuni care au necesitat 55 zile de îngrijiri medicale, întrucât l-a acuzat pe nedrept că ar fi intrat cu cârdul de capre în sola aflată în paza inculpatului, care avea calitatea de paznic la SC" A. SRL" Conacu.

Ulterior, la data de 09 noiembrie 2009 inculpatul B.D. zis M. împreună cu alte trei persoane neidentificate, l-au agresat verbal şi fizic pe partea vătămată G.C. reproşându-i că a fost prezent când N.N. l-a lovit pe tatăl său B.D. zis nea M.

Obiectul analizei de faţă însă, îl constituie fapta săvârşită de cei patru apelanţi la data de 16 ianuarie 2010 faţă de partea vătămată N.N.

Probele dosarului dovedesc că, în baza unei înţelegeri prealabile între B.D. - zis nea M. şi B.D. - zis M., au hotărât să se răzbune pe partea vătămată N.N. pentru loviturile aplicate lui B.D. zis M. la data de 05 noiembrie 2009.

În realizarea acestui scop s-au mobilizat şi în ziua de 16 ianuarie 2010, zi de târg în localitatea General Scărişoreanu, când partea vătămată şi localnicii din zonă se deplasau acolo, au plănuit să-l aştepte pe acesta pe drumul de întoarcere către casă, astfel că, din declaraţiile martorilor G.C., G.C., G.M. şi a părţii vătămate N.N. reiese că, în ziua de 16 ianuarie 2010, în jurul orei 10:00, când se întorcea din obor către casă, au văzut două maşini, una de culoarea neagră, alta de culoare albă care îi urmăreau şi care la un moment dat au depăşit căruţa în care se afla partea vătămată, aşezându-se una în faţa căruţei, respectiv autoturismul de culoare neagră din care au coborât mai multe persoane începând să înjure pe cei din căruţă, iar cealaltă s-a aşezat în spatele căruţei, toate cu intenţia de a bloca deplasarea căruţei.

Martorul G.C. arată la urmărire penală şi în faţa instanţei de fond că, observând intenţia ocupanţilor autoturismului din faţă de a-i ataca, l-a ocolit pătrunzând pe o solă cu orz din apropiere, alergând în galop pentru a se îndepărta de atacatori.

Mai declară că, ocupanţii celor două autoturisme au urmărit căruţa reuşind prin mişcări de încercuire să blocheze calul şi să-l determine să oprească.

După oprirea căruţei, inculpatul B.D. zis M. s-a aşezat cu autoturismul său în partea din faţă a căruţei, coborând cu o toporişcă în mână.

Aceleaşi aspecte sunt relatate şi de martorul B.S., în declaraţia dată la urmărire penală, după arestarea inculpaţilor când revine motivat asupra declaraţiilor anterioare şi arată că, iniţial a declarat că nu cunoaşte nimic despre faptele deduse judecăţii întrucât îi era teamă de inculpatul B.D. zis nea M., care l-a ameninţat că-i va tăia urechile dacă va spune ce s-a petrecut la data de 16 ianuarie 2010, precum şi de C.M. Autoturismul de culoare albă s-a oprit în spatele căruţei, din acesta coborând inculpaţii S.V.V., S.M.I. şi martorul I.M. Primul era înarmat cu o bâtă, al doilea cu un cablu din cauciuc cu inserţie metalica, iar I.M. avea un cuţit pe care l-a abandonat la faţa locului, după ce l-a aruncat spre căruţa unde se afla partea vătămată.

Probele dovedesc că cele două grupuri, respectiv B.D. zis M. din faţa căruţei şi inculpaţii S.V. şi S.M.I. dinspre partea din spate au atacat căruţa, primul cu o toporişcă iar ceilalţi cu corpurile contondente pe care le aveau în mână enumerate mai sus.

În acest timp, partea vătămată N.N., simţindu-se atacat s-a înarmat cu o furcă care o avea de regulă în căruţă, încercând să ţină la distanţă pe atacatori.

După ce martorul I.M. a aruncat cu cuţitul înspre partea vătămată, inculpaţii S.V.V. şi S.M.I. s-au apropiat de căruţă lovind cu bâta şi cablul în direcţia părţii vătămate N.N., care se apăra prin mişcări de împungere cu furca.

În timp ce victima se apăra de inculpaţii S.V.V. şi S.M.I., din spate a fost lovită cu toporişcă la nivelul capului de B.D. zis M., după care a căzut în coşul căruţei în genunchi, scăpând din mână furca şi aşa cum relatează în declaraţiile date în cauză şi - a pierdut cunoştinţa, moment în care a fost tras din căruţă la sol de către S.V.V. şi S.M.I., care i-au aplicat multiple lovituri cu bâta şi cablul cu inserţie metalică pe întreaga suprafaţă a corpului.

În această stare de fapt, martorul G.C. a preluat hăţurile calului şi a fugit de la locul agresiunii, fiind îngrozit de modul în care era agresat N.N.. S-a oprit cu căruţa la 150 - 200 de metri, strigând după ajutor şi cerându-le agresorilor să înceteze să mai lovească victima, comunicându-le că a anunţat poliţia.

Inculpatul B.D. zis nea M., după ce a văzut că atelajul hipo s-a îndepărtat de victimă, a coborât din autoturismul ...... de culoare neagră, i-a solicitat inculpatului S.V.V. bâta şi folosind cuvinte şi expresii injurioase la adresa victimei i-a aplicat acestuia aproximativ 10 lovituri intense pe întreaga suprafaţă a corpului,cu precădere la nivelul capului.

În urma strigătelor martorilor G.C., G.M. şi G.C., care-l rugau pe acesta să nu mai lovească victima care rămăsese la sol în stare de inconştienţă, inculpatul B.D. zis Nea M. s-a oprit abandonând bâta la faţa locului şi părăsind locul faptei cu cele două autoturisme cu care veniseră.

Din declaraţiile martorilor B.S., C.M. şi I.M.C. rezultă că înainte de a părăsi locul faptei, inculpatul B.D. zis nea M. i-a cerut fiului său să nu meargă au autoturismul D acasă ca să nu-l găsească poliţia, întrucât fusese văzut de martorii din căruţă şi este posibil să fie căutat, astfel că, fiul a ascultat îndemnul părintelui şi a lăsat autoturismul la o cunoştinţă în localitatea Cobadin, pe nume S.D., cerându-i să-l ducă pe el şi pe martorii B.S. şi C.M. până în localitatea Movila Verde la marginea satului, lângă un complex de porci, astfel încât să poată ajunge acasă fără a fi văzuţi.

Din Raportul de constatare nr. 20/A1 agresiune/2010 din 26 februarie 2010 întocmit de SML Constanţa reiese că partea vătămată N.N. a suferit un traumatism cranio-cerebral acut închis, contuzii hemoragice temporale bilaterale cu edeme produs prin lovire cu corpuri dure ce poate data din 16 ianuarie 2010.în acelaşi act medical se concluzionează că traumatismul necesită 55 zile de zile de îngrijiri medicale de la data producerii şi că i-au pus victimei viaţa în primejdia prin hemoragie şi contuzie meningo-cerebrală

Inculpatul B.D. zis M. a recunoscut prezenţa sa la locul faptei, prezenţă dovedită de altfel şi prin declaraţiile inculpaţilor B.D. zis nea M., S.V.V., S.M.I. S.M.I., a martorilor B.S., C.M., I.M., I.M., G.C., G.C. şi G.M.

Inculpatul B.D. zis nea M., în cursul procesului penal a negat că el este cel care a organizat acţiunea privind aplicarea de corecţii părţii vătămate în ziua de 16 ianuarie 2010, când acesta se întorcea de la târg, susţineri infirmate prin declaraţiile inculpaţilor S.V.V. şi S.M.I., martorii B.S. şi C.M., I.M.

Atât inculpaţii S.V.V. şi S.M.I. cât şi martorii oculari au declarat instanţei că inculpatul B.D. zis M. s-a apropiat de partea vătămată când acesta se afla cu spatele la el şi i-a aplicat o lovitură.

Inculpaţii S.M.I. şi S.V.V. după prima audiere când au susţinut că nu au participat la săvârşirea faptei, au recunoscut prezenţa lor, împreună cu B.D. zis nea M. şi B.D. zis M., motivând că la cererea lui B.D. - tatăl în schimbul unui folos material s-au aflat la locul incidentului din 16 ianuarie 2010 descriind amănunţit modul în care a avut loc acţiunea violentă care l-a vizat pe N.N., fiind îngroziţi de maniera în care B.D. - tatăl i-a aplicat loviturile părţii vătămate cu bâta, în mod repetat cu intensitate, în zone vitale, cu furie.

Concluzionând, Curtea, reţine că cei patru inculpaţi au aplicat victimei lovituri cu toporişcă în zona capului,(de către inculpatul B.D. zis M.), multiple lovituri cu o bâtă (de către inculpatul B.D. zis nea M.), cu un cablu cu inserţie metalică (de inculpatul S.M.I.) iar S.V.V. i-a aplicat lovituri pe tot corpul cu picioarele, cauzându-i leziuni cranio-cerebrale.

Agresiunile i-au pus viaţa victimei în primejdie, aşa cum se precizează în raportul medico-legal şi datorită intensităţii sale a regiunii vitale în care au fost aplicate, a instrumentele folosite. Curtea, ca şi prima instanţă apreciază că fapta a fost săvârşită cu intenţia de a ucide.

Numai intervenţia martorilor care au sunat la poliţie şi a asistenţei medicale calificate, de urgenţă acordate părţii vătămate au salvat viaţa acesteia.

Nu poate fi primită critica inculpatului B.D. tatăl, privind comiterea infracţiunii de către alte persoane cată vreme probele dovedesc că a acţionat cu intenţie directă pentru a se răzbuna pe victimă, care într-un incident anterior i-a aplicat mai multe lovituri cauzându-i leziuni care au necesitat 55 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit art. 66 C. proc. pen. învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia iar conform alin. (2) din acelaşi articol, în cazul când există probe de vinovăţie învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Ori, în cauză, inculpatul B.D. zis nea M. nu a dovedit lipsa de temeinicie a probelor care susţin acuzarea şi care au răsturnat prezumţia de nevinovăţie a inculpatului.

Apelurile declarate de cei patru inculpaţi sunt întemeiate sub aspectul încadrării juridice a faptei dedusă judecăţii, săvârşită la 16 ianuarie 2010.

Prima instanţă a reţinut în mod greşit că fapta s-a comis în loc public, constatând incidenţa agravantei de la art. 175 lit. i) C. pen.

Potrivit art. 152 C. pen. fapta se consideră săvârşită în loc public atunci când:

a) într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană;

b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane;

c) în loc accesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane;

d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţie reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante;

e) prin orice mijloc cu privire la care făptuitorul şi-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului.

Raportând dispoziţia legală mai sus enunţată la cauza de faţă, Curtea constată că fapta nu poate fi considerată ca fiind săvârşită în loc public, întrucât nu se încadrează în nici una din situaţiile prevăzute în această dispoziţie legală. Tribunalul Constanţa a reţinut incorect incidenţa situaţiei de la lit. c) în loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane „pe un câmp în prezenţa a şapte martori,, însă, probele dosarului nu dovedesc că fapta a fost săvârşită cu intenţia de a fi auzită, ci a fost comisă pe un câmp, proprietate privată.

În atare situaţie, Curtea, în baza art. 334 C. proc. pen.,va dispune schimbarea încadrării juridice privind pe inculpaţii B.D. fiul (zis M.), B.D. tatăl (zis nea M.), S.V.V. şi S.M.I., din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. - art. 174 C. pen. (fapta din 16 ianuarie 2010, parte vătămată N.N.) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., cum corect s-a reţinut în rechizitoriu.

Constatând că, în cauză, sunt îndeplinite cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpaţi, curtea a pronunţat o hotărâre de condamnare a acestora pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen. - art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei se vor avea în vedere dispoziţiile părţii generale ale codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite în raport de numărul mare al persoanelor implicate, de consecinţele grave cauzate părţii vătămate prin leziunile produse, punându-i viaţa în pericol, înarmarea inculpaţilor cu obiecte de natură să producă rezultatul urmărit.

Se va ţine seama şi de persoana inculpaţilor şi conduita acestora în cursul procesului penal, astfel:

- B.D. zis M. - recidivist postexecutoriu, care prezintă perspective reduse de reintegrare socială, conform referatului de evaluare:

- B.D. - zis nea M., persoană cu antecedente violente de comportament, cu manifestări ce conturează un caracter antisocial pregnant şi cu perspective reduse de reintegrare socială, astfel cum concluzionează referatul de evaluare al acestuia:

- deşi inculpaţii S.V.V. şi S.M.I. nu au antecedente penale, această împrejurare nu poate fi reţinută ca circumstanţă atenuantă în favoarea acestora, câtă vreme un astfel de comportament este cel normal în societate iar referatul de evaluare consemnează că prezintă perspective de reintegrare socială numai dacă se implică în activităţi lucrative şi îndepărtează din anturajul lor persoanele cu risc infracţional, conştientizează gravitatea faptei penale comise.

Toţi inculpaţii au avut un comportament nesincer sau parţial nesincer încercând să se sustragă răspunderii penale sau să diminueze consecinţele acesteia.

Instanţa urmează a aplica inculpaţilor pedepse conforme cu cerinţele prevăzute de art. 52 C. pen. privind scopul şi finalităţile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpaţilor şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor, faţă de gravitatea faptei comise, împrejurările comiterii, urmările produse şi care s-ar fi putut produce dacă nu se intervenea urgent chirurgical dar şi în raport de circumstanţele personale ale inculpaţilor, apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea disp. art. 57 C. pen. - în regim privativ de libertate.

Împotriva Deciziei penale nr. 20 din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie au declarat recurs inculpaţii B.D., B.D.D., S.V.V. şi S.M.I.

Inculpaţii au criticat decizia recurată, astfel:

Recurentul inculpat B.D. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate întrucât instanţa a făcut o gravă eroare de fapt cu consecinţa pronunţării unei hotărâri greşite de condamnare, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen. S-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

A mai arătat că din materialul probator existent la dosar rezultă serioase dubii cu privire la participarea inculpatului la comiterea faptelor având în vedere faptul că acesta, la momentul săvârşirii faptei se afla la locul de muncă şi, pe parcursul procesului penal, a avut o atitudine constantă de ne recunoaşte re a faptei.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. sau art. 182 alin. (1) C. pen., caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.

Tot în subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei prin reducerea pedepsei sub minimul special astfel încât să fie posibilă aplicarea prevederilor art. 861 C. pen., invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Recurentul inculpat B.D.D. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi rejudecând, în principal, să se schimbe încadrarea juridică din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., iar în subsidiar, invocându-se prevederile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., s-a cerut redozarea pedepsei având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor prin procedura specială instituită de art. 3201 C. proc. pen.

Recurentul inculpat S.M.I. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, recursul fiind fundamentat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen.

A arătat că la filele 15 - 16 din hotărârea atacată, se retine modalitatea în care inculpatul S.M.I. a recunoscut săvârşirea faptei. Acesta a coborât din autoturism şi a aruncat cu un cablu cu inserţie metalică în direcţia părţii vătămate fiind de fapt singura participare a inculpatului la activitatea de agresionare a părţii vătămate. Se mai arată că instanţa fondului a reţinut că partea vătămată ar fi fost agresată fizic întrucât vărul inculpatului S.M.I., audiat ca martor în cauză, ar fi aruncat cu un cuţit înspre N.N.

Sub aspectul laturii subiective a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută art. 180 alin. (2) C. pen.

Cât priveşte contribuţia sa la activitatea infracţională s-a susţinut că a fost una redusă, aceasta coroborată cu lipsa antecedentelor penale, circumstanţele personale favorabile putând conduce la aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării.

Recurentul inculpatul S.V.V. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziilor recurate şi rejudecând, aplicând dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. să se reducă pedeapsa aplicată inculpatului la un cuantum egal cu perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, considerând că o astfel de pedeapsă satisface cerinţele prevăzute de art. 52 C. pen. De asemenea, s-a apreciat că pedeapsa maximă ce s-ar putea aplica inculpatului ar fi 4 ani cu aplicarea prevederilor 861 C. pen.

Totodată sub aspectul celui de al doilea caz de casare invocat prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., s-a arătat că inculpatul nu a avut nici un moment intenţia de a suprima viaţa victimei, din contră atunci când a sesizat că violentele extreme exercitate de ceilalţi inculpaţi puteau avea drept urmare moartea victimei, a strigat că vine poliţia, salvând astfel viaţa victimei. În consecinţă inculpatul nu a urmărit şi nici nu a dorit producerea rezultatului periculos, decesul victimei. Astfel că, o încadrare juridică reală ar fi fost cea de loviri sau alte violenţe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte leziunile care au pus în pericol viaţa victimei s-a arătat că acestea au fost cauzate de ceilalţi inculpaţi şi nu de S.V.V.

În ceea ce priveşte criticile formulate, instanţa de recurs constată fondate cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 14, 172, 20 C. proc. pen. şi ne fondate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 18 C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Curtea, apreciază că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii prin omisiunea ascultării inculpaţilor, conform art. 320 alin. (3) C. proc. pen. Apelanţilor nu li s-a adus la cunoştinţă faptul că pot solicita judecarea, conform procedurii recunoaşterii vinovăţiei. Instanţa de apel s-a rezumat la a lua act de faptul că inculpaţii nu doresc să dea declaraţii fără a-i fi întrebat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală. Instanţa de recurs constată că, dată fiind omisiunea instanţei de apel, nu s-a depăşit termenul prevăzut de lege pentru procedura recunoaşterii vinovăţiei cu privire la S.M.I., B.D.D. şi S.V., astfel cum aceştia au solicitat.

Aplicarea articolului 320 C. proc. pen. este posibilă în cadrul soluţionării cauzei în calea de atac a recursului atunci când instanţele anterioare nu au adus la cunoştinţă persoanei acuzate dreptul pe care îl are de a uza de procedura recunoaşterii vinovăţiei.

Conform art. 3201 alin. (3) C. proc. pen. la termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.

Instanţele au obligaţia să aducă la cunoştinţă inculpatului prevederile legale decurgând din aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. şi să îl audieze în consecinţă.

Prezenţa avocatului ales care îl consiliază pe inculpat nu dispensează instanţa de obligaţiile ce îi revin în cadrul cercetării judecătoreşti cu privire la aducerea la cunoştinţă a drepturilor persoanei cercetate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 20 C. proc. pen., faţă de analiza referitoare la modul de aplicare a legii în cazul procedurii recunoaşterii vinovăţiei (art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.), Curtea îl găseşte fondat.

În cauză este vorba despre o aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece ne aflăm în cazul unei situaţii tranzitorii generată de O.U.G. nr. 121/2011. Sentinţa penală nr. 130 din 25 martie 2011 a fost pronunţată anterior actului normativ, iar Decizia penală nr. 20 din 23 februarie 2012 după intrarea în vigoare a ordonanţei.

Conform art. XI din O.U.G. nr. 121/2011: „Cu privire la art. V, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă".

Ministerul Public a arătat că inculpaţii erau asistaţi de avocat astfel încât nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii. Principiul nu îşi găseşte însă aplicarea atunci când este vorba despre drepturi ale persoanei acuzate ce trebuiau aduse la cunoştinţă de către instanţe.

Având în vedere omisiunea instanţei de apel de a aduce la cunoştinţă, drepturile cazul de casare este incident.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., instanţa îl găseşte nefondat.

Recurentul B.D. invocă eroarea de fapt în ceea ce priveşte greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor de care este acuzat.

Instanţa de recurs găseşte critica nefondată. Prin eroare de fapt se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în ideea că la dosar există o anumită probă când în realitate aceasta nu există sau atunci când se consideră că un anumit act, ar demonstra existenţa unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar şi faptele reţinute de instanţa de fond, şi nu dintr-o omisiune în administrarea unei probe concludente şi utile (caz de casare care se examinează în cadrul art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.) sau din interpretarea unor probe. Instanţa de recurs apreciază că nu există o stabilire greşită a situaţiei de fapt, nu au fost ignorate probe şi nici nu s-a acordat încredere excesivă unor probe.

Instanţa de apel, a cărei hotărâre este criticată în motivele de recurs, a analizat infracţiunile pentru care este acuzat inculpatul conform rechizitoriului, dar şi apărarea inculpatului referitoare la inexistenţa infracţiunii.

Poziţia recurentului de nerecunoaştere a faptelor nu este susţinută de nicio probă în apărare. În recurs toţi ceilalţi participanţi au cerut să li se aplice procedura recunoaşterii vinovăţiei, afirmând că faptele au fost comise astfel cum sunt descrise în Rechizitoriu, reţinute de instanţa de fond şi cea de apel. Fiind vorba doar despre afirmaţiile inculpatului care sunt infirmate de declaraţiile victimelor, de declaraţiile martorilor şi de declaraţiile celorlalţi inculpaţi, instanţa găseşte cazul de casare vădit nefondat.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., instanţa îl găseşte nefondat.

Încadrarea juridică dată faptelor a reţinut în mod corect, atât elementul material cât şi latura subiectivă a infracţiunilor contra vieţii pentru care inculpaţii au fost acuzaţi.

Latura subiectivă a faptei este caracterizată de intenţie directă. Faptele au fost anticipate de inculpatul B.D. care avusese conflicte anterioare cu victimele şi acceptate de ceilalţi inculpaţi. În ceea ce priveşte latura obiectivă, natura actelor exercitate de inculpat B.D. (tatăl) a fost probată de declaraţiile coinculpaţilor B.D. (fiul) S.V.V. şi S.M.I. care le-au perceput nemijlocit. Declaraţiile acestora se coroborează cu concluziile actelor medico-legale care atestă punerea în primejdie a vieţii persoanei.

În ceea ce priveşte înlăturarea formei calificate a săvârşirii faptei într-un loc public, instanţa de recurs constată că deşi locul săvârşirii faptei îndeplinea condiţia prevăzută de lege, astfel cum a constatat instanţa de fond, o modificare a deciziei în acest sens ar conduce la agravarea situaţiei inculpaţilor în propria cale de atac.

Cazul de casare prevăzut, de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., este fondat având în vedere aplicare art. 3202 C. proc. pen. în raport de recunoaşterea infracţiunilor de către B.D.D., S.V.V. şi S.M.I., pedepsele acestora vor fi scăzute în consecinţă:

Se vor admite recursurile declarate de inculpaţii B.D.D., S.V.V. şi S.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 20 din data de 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Se va casa în parte decizia recurată şi rejudecând: în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul S.V.V. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 4 luni şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. şi 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi 3201 alin. (7) C. pen., va condamna pe inculpatul S.M.I. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 4 luni şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul B.D.D. la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul B.D.D. la pedeapsa închisorii de 5 luni (fapta din 09 noiembrie 2009, parte vătămată G.C.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe inculpatul B.D.D. la pedeapsa închisorii de 5 luni (fapta din 16 iunie 2009, parte vătămată N.N.).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului şi va dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva aceleiaşi decizii mai sus menţionate.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.D.D., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 ianuarie 2010 la 12 iunie 2012.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.D. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 7 aprilie 2008 la data de 13 aprilie 2010 şi de la 25 mai 2010 la 12 iunie 2012.

Va obliga recurentul inculpat B.D. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile legate de soluţionarea recursurilor inculpaţilor B.D.D., S.V.V. şi S.M.I. vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul B.D.D. în sumă de 200 de RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale pentru apărarea din oficiu pentru inculpaţii S.V.V. şi S.M.I., în sumă de câte 50 de RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii B.D.D., S.V.V. şi S.M.I. împotriva Deciziei penale nr. 20 din data de 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia recurată şi rejudecând:

În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul S.V.V. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 4 luni şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. şi 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi 3201 alin. (7) C. pen., condamnă pe inculpatul S.M.I.

S.M.I. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 4 luni şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul B.D.D. la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul B.D.D. la pedeapsa închisorii de 5 luni (fapta din 09 noiembrie 2009, parte vătămată G.C.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe inculpatul B.D.D. la pedeapsa închisorii de 5 luni (fapta din 16 iunie 2009, parte vătămată N.N.).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva aceleiaşi decizii mai sus menţionate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.D.D., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 ianuarie 2010 la 12 iunie 2012.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.D. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 7 aprilie 2008 la data de 13 aprilie 2010 şi de la 25 mai 2010 la 12 iunie 2012.

Obligă recurentul inculpat B.D. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile legate de soluţionarea recursurilor inculpaţilor B.D.D., S.V.V. şi S.M.I. rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul B.D.D. în sumă de 200 de RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale pentru apărarea din oficiu pentru inculpaţii S.V.V. şi S.M.I., în sumă de câte 50 de RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică azi 12 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2037/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.)....  ICCJ. Decizia nr. 2242/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2062/2012. Penal