ICCJ. Decizia nr. 2037/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2037/2012
Dosar nr. 4709/114/2011
Şedinţa publică din 12 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 14 din 07 februarie 2012 Tribunalul Buzău în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 174 - 175 lit. c) C. pen. în art. 174 - 175 lit. c) şi h) C. pen.
În baza art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.M., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru infracţiunea de viol, iar în baza art. 174 - 175 lit. c) şi h) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 17 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat.
Conform art. 65 C. pen. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani calculată cu începere de la data executării pedepsei principale.
Conform art. 33, 34, 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului dispunându-se să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 17 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară.
Potrivit art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv începând cu 16 mai 2011 la zi.
S-a luat act că părţile vătămate G.P. şi G.I.M., nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în primul rând că victima B.M. a fost mătuşa inculpatului (sora mamei sale). Intre victimă şi inculpat era o relaţie tensionată, motivată de faptul că B.M. dorea să încheie un act de întreţinere (neavând copii) cu fratele inculpatului, numitul G.P.
Din declaraţiile martorilor, s-a reţinut că de multe ori inculpatul o vizita pe mătuşa sa şi fiind sub influenţa băuturilor îi solicita acesteia diverse sume de bani, adresându-i şi ameninţări (că o strânge de gât) atunci când aceasta refuza acest lucru.
Într-o zi din vara anului 2010, martorele Ş.A. şi P.L. l-au văzut pe inculpat cum o agresa (probabil cu intenţia de a o viola) pe mătuşa sa, în curtea locuinţei acesteia.
În seara zilei de 27 septembrie 2010, inculpatul, aflându-se în stare de ebrietate, s-a dus la domiciliul mamei sale (G.S.) şi i-a relatat acesteia că „B.M. este moartă". G.S. şi G.V.G. s-au alarmat şi l-au sunat pe S.V. care, la rândul său, a sunat-o pe cumnata sa S.N. (vecina victimei) care a verificat această afirmaţie şi a confirmat că B.M. este în viaţă.
La data de 30 septembrie 2010, în jurul orelor 23:00 inculpatul a plecat din domiciliul său cu intenţia de a-i duce martorului C.A. 3 kg cuie. S-a precizat că acest martor nu i-a solicitat inculpatului să-i ducă cuiele, cu atât mai puţin la acea oră târzie.
Inculpatul a precizat că în momentul când a ajuns în dreptul locuinţei mătuşii sale, a văzut că poarta era deschisă şi luminile aprinse, şi intrând în casă, a constatat că B.M. este decedată.
În jurul orelor 24:00, inculpatul s-a dus la mama lui, G.S., unde se afla şi cumnata sa G.I.M. şi le-a spus acestora că „M. este moartă acasă la ea". Martora G.S. a crezut că inculpatul glumeşte însă acesta a insistat să se deplaseze amândoi la domiciliul victimei.
Atunci când G.S. a ajuns la domiciliul surorii sale, inculpatul se aşezase pe patul din bucătărie şi consuma ţuică dintr-un pahar. Mama inculpatului a intrat în camera lui B.M. şi a constatat că aceasta era decedată, iar ulterior i-a spus inculpatului „tu ai omorât-o", iar acesta nu a negat. G.S. i-a mai reproşat inculpatului că a ucis-o pe sora sa, iar inculpatul a reacţionat cu agresivitate, lovind-o pe mama sa şi ameninţând că o va omorî şi pe ea. De asemenea, inculpatul a avut un comportament agresiv şi faţă de martora G.M., încercând să o lovească şi pe aceasta.
Ulterior, s-a arătat că inculpatul a fost testat cu aparatul poligraf iar din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 225513 din 25 martie 2011 al IPJ Buzău rezultă că acesta a avut un comportament simulat, adoptând o poziţie de nerecunoaştere a faptelor.
Din Raportul medico-legal de necropsie nr. A3/257/2010 al S.J.M.L. Buzău s-a reţinut că moartea numitei B.M. a fost violentă, că s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, consecinţa asfixiei mecanice prin sufocare la o persoană în vârstă, cu tare organice multiple.
Leziunile de violenţă s-au putut produce conform raportului medico-legal astfel: „leziunile perioro-nazale, prin astuparea orificiilor respiratorii - sufocare şi au legături de cauzalitate directă, necondiţionată cu decesul; leziunile la nivelul extremităţii cefalice trunchi şi membre superioare s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, nu au legătură cu decesul şi ar fi necesitat, în caz de supravieţuire, circa 2 - 3 zile de îngrijiri medicale; leziunile de la nivelul organelor genitale externe s-au putut produce în timpul unei tentative de raport sau a unui raport sexual vaginal. Absenţa spermatozoizilor în secreţia vaginală nu exclude un raport sexual vaginal".
Din probele mai sus menţionate instanţa de fond a considerat că inculpatul este vinovat de comiterea infracţiunii de viol, iar infracţiunea de omor a fost comisă pentru a înlesni sau ascunde comiterea acestei infracţiuni.
Astfel, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 175 C. pen. prin completarea cu lit. h) a acestui text.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol şi omor calificat prevăzute de art. 197 alin. (1) şi art. 175 - 175 lit. c) şi h) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului care a avut o poziţie nesinceră şi este oscilant, precum şi faptul că inculpatul a fost condamnat anterior de mai multe ori, iar în raport de ultima condamnare, prin Sentinţa penală nr. 277 din 20 octombrie 2009 a Judecătoriei Râmnicu Sărat de 1 an închisoare, din executarea căreia s-a liberat condiţionat la data de 5 ianuarie 2010 cu un rest neexecutat de 146 zile, sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani calculată cu începere de la data executării pedepsei principale.
Potrivit art. 71 C. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a mai reţinut că fratele inculpatului, numitul G.P. şi soţia acestuia, G.I.M. s-au ocupat de înmormântarea victimei şi de pomenirile ulterioare însă nu s-au constituit părţi civile.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău cât şi inculpatul G.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Procurorul în motivarea apelului său a precizat că din considerentele şi dispozitivul hotărârii se poate deduce că instanţa a aplicat pedeapsa complementară doar în ceea ce priveşte infracţiunea de omor calificat. Interzicerea unor drepturi nu ar putea fi aplicată pe lângă o pedeapsă rezultantă în caz de pluralitate de infracţiuni dacă nu a fost mai întâi aplicată pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care s-au aplicat pedepse principale.
Pe de altă parte, s-a arătat că inculpatul nu s-a folosit de o anumită funcţie sau profesie în sensul prev. de art. 64 lit. c) C. pen. la momentul comiterii infracţiunii, motiv pentru care aplicarea acestei pedepse complementare este nelegală.
Un alt motiv de apel a fost acela referitor la pedeapsa principală aplicată inculpatului, procurorul precizând că este vorba de cea pentru infracţiunea de omor calificat, netemeinică în raport de circumstanţele cauzei şi persoana inculpatului. În acest sens, s-a arătat că, uciderea victimei nu a fost urmare a violului ci, a fost provocată pentru ascunderea acestei infracţiuni.
Inculpatul în apelul formulat, prin intermediul avocatului din oficiu a precizat că, nu este vinovat de comiterea nici unei infracţiuni dintre cele pentru care a fost trimis în judecată.
Prin Decizia penală nr. 55 din data de 30 martie 2012, Curtea de apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, a desfiinţat sentinţa apelată şi pronunţând o nouă hotărâre, a descontopit pedeapsa principală şi rezultantă în pedepsele componente.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. la 6 ani închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe lângă fiecare dintre cele două pedepse principale stabilite.
A contopit pedepsele astfel reindividualizate în baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 33 lit. a) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 17 ani închisoare, precum şi pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul declarat de inculpatul ca nefondat.
În baza disp. art. 383 C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă, durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia de la 16 mai 2011 la zi.
Pentru a pronunţa această decizie Curtea a constatat următoarele: Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, Raportul medico-legal de necropsie nr. A3/257/2010 al SJML Buzău, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică -poligraf, procesele-verbale de confruntare şi declaraţiile martorilor, Curtea a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca şi instanţa de fond.
În esenţă, s-a constatat că inculpatul, în noaptea de 30 septembrie/1 octombrie 2010, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a mers în domiciliul mătuşii sale B.M., în vârstă de 80 de ani şi prin constrângere a întreţinut cu ea raport sexual, după care i-a comprimat căile respiratorii cu o pernă, cauzându-i decesul.
Atât pe parcursul urmăririi penale în declaraţiile date cât şi în faţa instanţei de fond ca şi în calea de atac a apelului (în faţa ambelor instanţe inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere prev. de art. 70 C. proc. pen.), acesta a arătat că nu este autorul infracţiunilor pentru care este cercetat.
Curtea a apreciat că vinovăţia inculpatului rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor cu raportul de expertiză medico-legal efectuat în cauză.
Astfel, primul martor a relatat printre altele că, în momentul în care s-a deplasat împreună cu inculpatul, la domiciliul victimei aceasta l-a învinuit că el a omorât-o, aspect pe care inculpatul nu l-a negat, iar când a repetat această învinuire inculpatul a reacţionat agresiv, lovind-o pe mama sa şi ameninţând că o va omorî şi pe ea. De asemenea martorele Ş.A. şi P.L. au precizat că în una dintre zilele din vara anului 2010 au observat cum inculpatul o agresa pe victimă, chiar în curtea locuinţei acesteia. Martorul C.A. a menţionat că „G.M. s-a apropiat de mine şi mi-a spus direct că am bulit-o pe mătuşa mea B.M. .. iar eu l-am întrebat când s-a întâmplat şi el mi-a spus noaptea trecută".
Mai rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor că, între victimă şi inculpat era o relaţie tensionată deoarece, cea dintâi ar fi dorit să încheie un act de întreţinere cu fratele inculpatului G.P. Totodată, în raport de faptul că victima a prezentat leziuni de violenţă la nivelul organelor genitale, având în vedere şi Decizia nr. 111 din 23 mai 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, instanţa de apel a apreciat că în cauză în mod corect a fost reţinută infracţiunea de viol în formă consumată prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.
În ceea ce priveşte pedepsele principale aplicate inculpatului, Curtea a constatat că cea stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen., se circumscrie criteriilor prev. de art. 72 C. pen. având în vedere atât circumstanţele personale ale inculpatului, care este recidivist, cât şi modalitatea concretă în care fapta a fost săvârşită.
Instanţa de apel a apreciat însă, că pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de viol este mult prea redusă în raport de vârsta victimei care avea 80 ani, motiv pentru care a majorat-o la şase ani închisoare.
Relativ la pedepsele complementare aplicate inculpatului, s-a apreciat că se impune, pe lângă pedepsele principale astfel cum au fost stabilite, să fie aplicată interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Aceasta întrucât, faţă de infracţiunile comise cât şi faţă de antecedenţa penală, inculpatul este nedemn de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, cât şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pentru o perioadă de cinci ani, calculată cu începere de la data executării sau considerată ca executată a pedepsei principale.
În considerarea aceloraşi argumente, s-au aplicat, cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.M. Recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., iar cu ocazia dezbaterilor, inculpatul, prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat soluţia numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate, fiind invocat cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen. În ultimul cuvânt însă, inculpatul a arătat că este nevinovat, nefiind autorul faptelor pentru care a fost condamnat, condiţii în care Înalta Curte va analiza hotărârea recurată şi din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Verificând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu există contradicţie evidentă între cele reţinute prin hotărârea recurată şi conţinutul probelor administrate, starea de fapt reţinută nefiind consecinţa unei denaturări evidente a probelor ci rezultatul analizei coroborate a acestora. În acest sens, se reţine că soluţia de condamnare a inculpatului se fundamentează pe declaraţiile martorei G.S. care a arătat că inculpatul a anunţat-o că „M. este moartă acasă la ea", iar ulterior, deplasându-se la domiciliul acesteia şi constatând decesul surorii sale, i-a reproşat inculpatului că el este autorul, acesta a reacţionat agresiv, ameninţând-o că ,,o va omorî şi pe ea şi o va aşeza lângă M."; ale martorei Ş.A. care a învederat că, anterior decesului victimei B.M., l-a văzut pe inculpat agresând-o, aflând de la aceasta că G.M. a ameninţat-o că o omoară, ale martorului C.A. care precizează că inculpatul i-a spus că „am bulit-o pe mătuşa mea B.M., iar eu l-am întrebat când s-a întâmplat şi el mi-a spus noaptea trecută"; ale martorului D.C., fratele victimei, care precizează că, inculpatul venea foarte des noaptea la domiciliul victimei pentru a-i cere bani, iar în cazurile în care aceasta refuza să îi dea, inculpatul ,,o ameninţa că o omoară, că o strânge de gât", că în urmă cu doi ani acesta a încercat să o violeze; pe concluziile raportului de constatare medico-legală, care stabileşte că moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienţei respiratorii acute, consecinţă a unei asfixii mecanice prin sufocare, la nivelul organelor genitale constatându-se leziuni ce s-ar fi putut produce în timpul unei tentative de raport sau a unui raport sexual vaginal; precum şi pe concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia comportamentului simulat, la întrebările relevante ale cauzei adresate inculpatului G.M. („în noaptea de 30 septembrie/01 octombrie 2010 tu ai omorât-o pe numita B.M. în locuinţa acesteia? " - Răspuns - Nu; „tu ai sufocat-o punându-i o pernă pe faţă numitei B.M., după ce ai întreţinut relaţii sexuale" - Răspuns - Nu fiind evidenţiate reacţii specifice comportamentului simulat. Referitor la posibilitatea folosirii în cadrul procesului penal a rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia comportamentului simulat, Înalta Curte constată că, deşi, neprevăzute de codul de procedură penală, concluziile acestora nu pot fi total ignorate, şi, în măsura în care se coroborează cu restul materialului probator administrat, ele constituie un indiciu în ceea ce priveşte sinceritatea sau nesinceritatea inculpatului.
În acest context probator se susţine concluzia instanţelor, în sensul că susţinerea constantă a inculpatului, că victima era deja decedată la momentul la care a ajuns la domiciliul acesteia, nu corespunde adevărului.
Concluzionând, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., situaţia de fapt stabilită de către instanţe şi care a condus la pronunţarea unei soluţii de condamnare fiind în totală concordanţă cu probatoriul administrat.
Nici cea de-a doua critică a inculpatului, încadrată în cazul de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen., nu este întemeiată.
Înalta Curte constată că individualizarea pedepselor s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., pedepsele de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. şi respectiv 17 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. c) şi h) C. pen. orientate către minimul prevăzut de lege, fiind proporţionale cu gravitatea faptelor comise şi totodată apte să contribuie la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Aplicarea unor pedepse sub minimul prevăzut de lege, astfel cum s-a solicitat prin motivele de recurs, nu este posibilă decât în condiţiile reţinerii unor circumstanţe atenuante. Or, apărarea nu a invocat niciun fel de date care să poată fi valorificate în condiţiile art. 74 C. pen., iar din analiza actelor dosarului nu rezultă împrejurări de natură a caracteriza favorabil persoana inculpatului, în condiţiile în care acesta era cunoscut în comunitatea locală cu un comportament violent, este recidivist, iar ulterior săvârşirii infracţiunilor nu a avut a manifestat o atitudine de recunoaştere şi regret al faptelor comise.
În raport de aceste considerente, apreciind neîntemeiate criticile formulate, şi, având în vedere faptul că nu se constată incidenţa altor cazuri de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, în condiţiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului, soluţie în raport de care, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva Deciziei penale nr. 55 din data de 30 martie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 mai 2011 la 12 iunie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 iunie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 2035/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2062/2012. Penal → |
---|