ICCJ. Decizia nr. 2068/2012. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2068/2012
Dosar nr. 23/97/2011
Şedinţa publică din 13 iunie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.A. şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 4500 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Au fost respinse în rest pretenţiile părţii civile P.A.
Instanţa a admis acţiunile civile formulate de părţile civile S.M.D.A.S. Hunedoara şi S.J.A. Hunedoara Deva, împotriva inculpatului P.G. şi în consecinţă a dispus obligarea inculpatului la plata următoarelor daune materiale:
- 453,6 lei către partea civilă S.J.A. Hunedoara Deva;
- 3186,05 lei către partea civilă S.M.D.A.S. Hunedoara.
S-a menţinut sechestrul asigurator aplicat prin ordonanţa nr. 480/P/2010 din data de 12 august 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara cu privire la sumele deţinute de inculpat în conturile deschise la B.R.D., sucursala Judeţeană Hunedoara.
S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă P.A.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că prin sentinţa penală nr. 241/2010 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul P.G. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. c) şi art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., a fost disjunsă latura civilă.
S-a arătat că probele administrate cu privire la acţiunea civilă, după disjungerea cauzei, şi anume declaraţiile martorilor M.R., D.S. şi T.M., confirmă faptul că partea vătămată constituită parte civilă P.A., în perioada post-agresiune, a fost internată în spital, iar după externare a fost imobilizată la pat o perioadă de aproximativ 3 luni.
În această perioadă, de treburile gospodăreşti s-a ocupat martora M.R., care pentru serviciile prestate a fost remunerată cu suma de 1500 lei lunar, ceea ce conduce la concluzia că aceasta a primit, pentru toată perioada în care a acordat ajutor familiei părţii vătămate, suma de 4500 lei.
În ceea ce priveşte prejudiciul moral, instanţa a constatat că părţii civile P.A. i-au fost cauzate suferinţe fizice şi psihice care necesită o reparaţie bănească sub forma daunelor materiale, pe care instanţa le-a apreciat ca fiind întemeiate în cuantum de 20.000 lei.
Şi părţile civile S.J.A. Hunedoara Deva şi S.M.D.A.S. Hunedoara au justificat cheltuieli ocazionate de transportul către unitatea spitalicească, respectiv de spitalizare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termenul legal partea civilă P. (fostă P.) A. şi inculpatul P.G.
Prin apelul părţii civile s-a solicitat majorarea daunelor morale acordate la suma pretinsă, de 100000 lei, arătându-se că s-a probat cu înscrisuri şi probe testimoniale suferinţa părţii vătămate, care a fost una accentuată, limitându-i-se ireversibil posibilitatea de a desfăşura activităţile cotidiene şi provocându-i în acelaşi timp suferinţe fizice însemnate. S-a mai arătat că partea vătămată a fost la un pas de moarte, iar traumele fizice cauzate i-au afectat ireversibil atât capacitatea de a-şi folosi mâinile, cât şi auzul, aceasta fiind nevoită să poarte un aparat auditiv.
Prin apelul formulat, inculpatul P.G. a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi reducerea despăgubirilor acordate părţii civile.
În motivarea apelului s-a arătat că suma de 4500 lei reprezentând acoperirea prejudiciului constând în costul întreţinerii părţii civile pe durata de 3 luni de către martora M.R. este exagerat de mare faţă de salariul minim pe economie la acea dată, de 600 lei/lună, precum şi faţă de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate părţii civile. După vindecarea leziunilor, respectiv după 28-30 de zile, partea vătămată ar fi putut să se îngrijească singură şi ca urmare nu se mai justifica îngrijirea sa de către martora M.R.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordat părţii civile, s-a arătat că este exagerat de mare raportat atât la veniturile de natură salarială realizate anterior de partea vătămată, cât şi la numărul de zile de îngrijiri medicale, la suferinţa morală a părţii vătămate.
Prin decizia penală nr. 20/ A din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a admis apelul declarat de partea civilă P. (fostă P.) A., s-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 87 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara şi a fost majorat cuantumul daunelor morale de la suma de 20.000 lei la suma de 40.000 lei.
S-a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpat.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că nu a împărtăşit apărarea inculpatului în sensul că serviciile prestate de numita M.R. ar fi fost necesare doar pe durata de 28-30 de zile, întrucât numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare este stabilit de medicul-legist pentru încadrarea juridică a faptei şi nu este echivalentul zilelor de tratamente şi de punere a victimei în imposibilitatea de a se deplasa şi de acţiona fără ajutorul altor persoane.
Referitor la stabilirea cuantumului daunelor morale, aspect criticat atât de partea civilă, cât şi de inculpat, Curtea de apel a reţinut că, în cazul infracţiunilor contra persoanei, la evaluarea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale trebuie avute în vedere suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului şi toate consecinţele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
În cauza de faţă, instanţa de apel a apreciat ca justificată acordarea sumei de 40000 lei cu titlu de daune morale, în raport cu probele administrate şi cu modul în care inculpatul a săvârşit infracţiunea, urmărind să ucidă victima, care era soţia sa, supunând-o la suferinţe de mare intensitate, care ar fi fost să conducă la deces, în lipsa intervenţiei atât a numitului D.G.S., pentru curmarea activităţii infracţionale, cât şi a cadrelor medicale, dar şi faţă de urmarea produsă, constând în consecinţele negative suferite de partea vătămată constituită parte civilă „în plan fizic şi psihic, rezultate din numărul de îngrijiri medicale necesitate spre vindecare, din perioada în care aceasta a fost spitalizată (5 august 2010 - 12 august 2010), din suportarea unei intervenţii chirurgicale şi apoi, a imobilizării gipsate timp îndelungat la nivelul membrelor superioare (30 de zile şi respectiv 7 zile de la externare), din existenţa unor leziuni şi la nivelul capului şi cauzarea unei invalidităţi permanente posttraumatice de 30 %.
Împotriva deciziei penale nr. 20/ A din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.G., solicitând reducerea cuantumului daunelor morale.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Prin sentinţa penală nr. 341 din 16 decembrie 2010 a Tribunalului Hunedoara inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 175 lit. c) şi art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., faptă comisă asupra părţii vătămate P.A.
Ca urmare a loviturilor aplicate părţii vătămate i s-au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 28-30 zile îngrijiri medicale.
Părţii vătămate P.A. i s-a cauzat incontestabil un prejudiciu material şi moral prin fapta inculpatului ce se impune a fi acoperit integral, în conformitate cu dispozițiile art. 998 – art. 999 C. civ. şi art. 14 şi 346 C. proc. pen.
Partea vătămată este îndreptăţită şi la acoperirea prejudiciului moral, aceasta decurgând din suferinţele fizice şi psihice cauzate, perioada petrecută în spital şi ulterior pentru refacerea stării de sănătate, afectarea vieţii sale sociale comparativ cu perioada anterioară săvârşirii infracţiunii.
Existenţa prejudiciului moral se stabileşte în raport cu consecinţele negative suferite de partea vătămată, respectiv traumele fizice şi psihice cauzate acesteia prin fapta inculpatului, iar cuantumul acestuia este rezultatul aprecierii instanţelor de fond şi de apel, apreciere ce nu poate fi supusă cenzurii instanţei de recurs prin prisma cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de dispozițiile art. 3859 pct. 1-21 C. proc. pen.
Referitor la daunele morale, partea civilă nu este ţinută să facă dovada cuantumului acestora, cuantumul stabilindu-se prin apreciere aşa cum s-a arătat.
Cazul de casare invocat de recurent, respectiv cel prevăzute de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., nu este incident în speţă, acesta referindu-se la situaţiile în care prin hotărârea atacată s-a dispus ceea ce legea interzice sau, dimpotrivă, nu sa făcut aplicarea unei dispoziţii exprese, imperative a legii, precum şi la celelalte erori în drept, acestea constituind cazuri de greşită aplicare a legii.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 20/ A din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2185/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1622/2012. Penal → |
|---|
