ICCJ. Decizia nr. 2185/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2185/2012

Dosar nr. 1705/101/2011

Şedinţa publică din 21 iunie 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 20 din 31 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul B.P. împotriva sentinţei penale nr. 166 din 5 iulie 2011 a Tribunalului Mehedinţi şi a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 166 din 5 iulie 2011 a Tribunalului Mehedinţi în dosarul nr. 1705/101/2011, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.P., fără antecedente penale la 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiile art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi.

S-a constatat că inculpatul B.P. este arestat în altă cauză.

Au fost respinse acţiunile civile formulate, în cursul urmăririi penale, de părţile civile: I.V., I.S., R.V.P., S.C.S., P.I., B.P.M., B.V., M.C.L. şi Şt.C.

S-a constatat că părţile vătămate I.I.M., R.A. şi O.C. nu s-au constituit părţi civile.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.P. să achite statului 5525 lei cheltuieli judiciare din care 2000 lei cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, 1650 lei onorariul apărătorului din oficiu, P.C., conform delegaţiilor de la dosar, 50 lei onorariul avocatului N.C., apărător din oficiu al inculpatului, onorariu acordat prin încheierea din 9 martie 2011 şi 825 lei onorariile avocaţilor din oficiu, N.L.V., P.C., P.D., P.E., N.C., O.M., N.L., B.D., R.S. şi B.A., respectiv câte 75 lei pentru fiecare, conform delegaţiilor de la dosar, onorarii acordate prin încheierea din 04 mai 2011.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Mehedinţi, nr. 14/D/P/2009, din 23 februarie 2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.P., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin rechizitoriu s-a reţinut următoarea stare de fapt:

La data de 02 februarie 2009, ofiţeri din S.C.C.O. Mehedinţi s-au sesizat din oficiu despre faptul că B.P., în perioada anilor 2006-2009, a racolat mai multe persoane din localitatea Vânjuleţ, jud. Mehedinţi şi alte localităţi din judeţul Hunedoara, cărora le-a promis locuri de muncă în Spania, în agricultură, bine plătite, cu sume cuprinse între 40-50 euro/zi, sau 7-8 euro/oră, cazarea şi masa gratuite.

În realitate părţile vătămate au fost remunerate cu sume mult mai mici de bani decât cele promise, cele mai multe victime, prestând muncă fără să primească vreo sumă de bani, primind zilnic „doar un sac de pâine uscată şi oase de pui drept hrană”. Pentru transport pretindea, în Spania, de la fiecare persoană transportată, câte 150 euro.

S-a precizat că, în urma efectuării cercetărilor au fost identificate următoarele părţi vătămate:

1. La începutul anului 2006, învinuitul B.P. s-a deplasat în localitatea Vânjuleţ, jud. Mehedinţi, unde locuiesc persoane cu un grad de instrucţie redus şi fără posibilităţi materiale de existenţă, unde s-a întâlnit cu partea vătămată I.I.M., căruia i-a propus un loc de muncă în agricultură, în Spania, cu un câştig de 42 euro/zi, cazare şi masă gratuite. Partea vătămată a acceptat propunerea şi, pentru că nu avea paşaport, învinuitul i-a achitat, în regim de urgenţă, taxele aferente obţinerii acestui document oficial.

După obţinerea paşaportului, cei doi au plecat în Spania, cu un mijloc de transport plătit de învinuit.

În Spania, partea vătămată a lucrat timp de 4 ani. Datorită condiţiilor grele de muncă şi fiindcă nu a primit nici un ban a încercat de mai multe ori să se întoarcă acasă dar nu a reuşit.

În luna iunie 2010, tatăl părţii vătămate, I.M., s-a deplasat în Spania şi a reuşit să-şi ia fiul acasă punând capăt exploatării acestuia.

2. În luna aprilie 2008, învinuitul B.P. i-a propus părţii vătămate I.S., un loc de muncă sigur în agricultură, în Spania, cu un câştig de 40 euro/zi, cazare şi masă gratuite. Din localitatea Vânjuleţ, jud. Mehedinţi, B.P. a mai convins şi pe R.A., fratele lui I.S. să-l însoţească în Spania.

Cheltuielile de transport, pentru ambele părţi vătămate, au fost achitate de învinuit urmând a le recupera în Spania.

Învinuitul i-a luat părţii vătămate I.S. documentele de călătorie, pentru a nu părăsi plantaţia pe care muncea.

Partea vătămată a încercat de mai multe ori să revină acasă dar s-a opus învinuitul motivând că nu şi-a achitat datoriile faţă de el.

Partea vătămată I.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 1900 euro.

3. În aceeaşi perioadă, învinuitul a recrutat şi pe partea vătămată I.V., în aceleaşi condiţii, transportând-o în Spania, într-un microbuz în care se mai aflau 6-7 persoane.

În Spania, partea vătămată a prestat muncă în agricultură timp de o lună şi jumătate, alături de alte persoane recrutate în condiţii similare, fără a primi vreun ban.

A insistat de mai multe ori să plece dar de fiecare dată, învinuitul B.P., a atenţionat-o că nu şi-a achitat datoriile. În final, fiind ameninţat cu sesizarea autorităţilor spaniole, B.P. i-a dat documentele de identitate şi numai 300 euro.

Pentru diferenţa de 800 euro, partea vătămată se constituie parte civilă.

4. În luna aprilie 2006, la domiciliul victimei R.A., în com. Vânjuleţ, jud. Mehedinţi, s-a prezentat învinuitul B.P. promiţându-i un loc de muncă în Spania, cazare şi masă asigurate. Astfel, părţii vătămate i s-a propus să lucreze pe diferite plantaţii în agricultură, cu un câştig de 35 euro/zi. Transportul în cuantum de 130 euro va fi plătit iniţial de învinuit şi recuperat în Spania, după prima lună de muncă.

La două zile după acceptarea ofertei, împreună cu I.S., I.M. şi alte persoane, au plecat cu un microbuz, cu destinaţia Spania. Aici, învinuitul, după reţinerea documentelor, cu motivarea că le va restitui după ce i se va plăti transportul, a pus partea vătămată să muncească în agricultură.

După 3 săptămâni de muncă, partea vătămată R.A. a pretins de la B.P. documentele de călătorie pentru a se putea întoarce în ţară. Acesta a refuzat, motiv pentru care partea vătămată l-a ameninţat că o să-l denunţe autorităţilor spaniole. În final a reuşit să plece, fără nici un ban.

5. În luna decembrie 2009, partea vătămată R.V.P., a fost contactată telefonic de către învinuitul B.P. în timp ce se afla în Spania şi, de comun acord, au stabilit ca acesta să vină în Spania, la muncă în agricultură, atât el cât şi alte persoane identificate ulterior.

Prin telefon, învinuitul a asigurat pe partea vătămată că va lucra la cules de portocale sau mandarine, cu un câştig de 5-6 euro/zi, masă şi cazare gratuite.

Convins că va obţine în Spania ce-i promisese învinuitul, R.V.P. a mai convins alte 18 persoane care şi-au manifestat dorinţa de a merge la muncă în Spania, în condiţiile arătate. S-a menţionat în rechizitoriu că, în oraşul Vulcan, locul de domiciliu al părţilor vătămate, s-au închis foarte multe unităţi miniere (sursa de venit pentru locuitori)

În aceeaşi lună, decembrie 2009, partea vătămată R.V.P., împreună cu alte 18 persoane din localitatea Vulcan şi 14 persoane din Satu Mare, au plecat în Spania, cu firma de transport O.T. Aici au fost aşteptaţi de B.P. şi cazaţi într-un garaj insalubru, situat în localitatea Pilas – Sevilla.

După aproximativ 3 luni de muncă, partea vătămată şi celelalte persoane i-au cerut explicaţii învinuitului pentru faptul că nu au primit salariile pentru munca prestată şi vor să se întoarcă în ţară.

Învinuitul şi de data aceasta i-a avertizat că nu şi-au achitat cheltuielile de transport. Partea vătămată a reuşit să fugă şi a denunţat faptele comise de învinuit autorităţilor spaniole. O parte dintre victime, 15, au reuşit să revină în România cu ajutorul autorităţilor spaniole şi Ambasadei Române.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4 000 euro.

S-a mai precizat că au fost identificate o parte din părţile vătămate care l-au însoţit pe R.V.P. şi au fost exploatate în condiţii similare astfel: S.C.S. (care s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 euro), P.I. (s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 euro), B.P.M. (parte civilă cu suma de 2000 euro), O.C., B.V. (parte civilă cu 2000 euro), M.C.L. (parte civilă cu 1200 euro) şi Şt.C. (parte civilă cu 2000 euro).

La 28 iunie 2010, S.C.C.O. Mehedinţi au solicitat prin C.C.P.I., P.N.F., cu adresa nr. 14/2010 autorităţilor spaniole, date şi informaţii pe care le deţin cu privire la B.P. zis M., născut la data de 17 februarie 1960, în localitatea Cetate, judeţul Dolj.

La 13 iulie 2010, I.G.P.R. – C.C.P.I., a comunicat, prin adresa nr. 1708409, faptul că cetăţeanul român B.P. zis M., născut la 17 februarie 1960, în localitatea Cetate, judeţul Dolj, este cunoscut cu antecedente penale, fiind investigat de către G.C. din localitatea Pilas/Sevilla sub supravegherea unui judecător de instrucţie din aceeaşi localitate pentru nerespectarea drepturilor muncitorilor (exploatare prin muncă).

Autorităţile spaniole prin B.A.A.I. Madrid, au comunicat că, numitul B.P., zis M., coordonează în Spania, zona Sevilla, localităţile Pilas, Villas Marighe, Zaragoza şi altele, o grupare infracţională preocupată cu exploatarea prin muncă, precum şi obligarea la practicarea cerşetoriei sau furturi de motorină, măsline şi altele.

Autorităţile spaniole au identificat şi audiat, la sesizarea făcută de M.A.R., următoarele părţi vătămate: V.P.R.; C.S.S.; M.O.; P.M.B.; N.P.; M.R.; V.B.; S.T.T.; C.O.; C.Şt.; I.P.; C.L.M.; O.A.H.

Starea de fapt aşa cum a fost expusă a fost dovedită cu declaraţiile părţilor vătămate audiate în cauză coroborate cu înscrisurile primite de la autorităţile spaniole.

În instanţă, audiat fiind la termenul din 20 aprilie 2011 şi în prezenţa apărătorului ales, inculpatul B.P. a susţinut că este nevinovat, că locuieşte în Spania de 8-9 ani, în regiunea Sevilla, ocupându-se cu munca în agricultură. A mai arătat că partea vătămată I.I.M., trăieşte în concubinaj cu fiica sa, D.I. şi că, fiind toţi de etnie rromă, s-a înţeles cu părinţii părţii vătămate să-l ia în Spania, împreună cu fiica lui, pentru a munci în agricultură şi a-şi face un viitor. A precizat că părinţii părţii vătămate I.I.M. i-au făcut plângere penală fiindcă a refuzat să le dea bani. A susţinut că nu a oferit locuri de muncă, în Spania, celorlalte părţi vătămate, că nu le-a exploatat prin muncă şi că acestea l-au reclamat întrucât, negăsind de lucru în Spania voiau să se întoarcă în ţară iar C.R. din Spania nu i-a putut ajuta.

În speţă, au fost audiaţi şi martorii din rechizitoriu: I.M. şi I.D., iar la cererea inculpatului, în apărare, a fost audiat martorul M.V.

Inculpatul a solicitat în apărare, şi audierea martorei D.E., însă, la termenul din 29 iunie 2011, a revenit asupra cererii de probatoriu şi a renunţat la audierea ei, având în vedere că, din procesul-verbal de căutare, a rezultat că martora este plecată în Spania.

La dosar, la solicitarea instanţei s-a depus şi un referat de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

Inculpatul, în apărare, prin apărător a depus la dosar mai multe înscrisuri, respectiv: o caracterizare, o anchetă socială şi declaraţii extrajudiciare date de unele persoane în faţa unui notar din Spania, traduse în limba română.

Deşi iniţial, au fost eliberate delegaţii de avocaţi din oficiu pentru fiecare parte vătămată, la termenul din 04 mai 2011, instanţa a dispus, în temeiul art. 174 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. şi pentru o mai bună desfăşurare a procesului penal, desemnarea unui singur apărător din oficiu, av. P.C., care să reprezinte interesele acestor părţi.

La termenul din 29 iunie 2009, întrucât niciuna dintre părţile vătămate, legal citate, nu s-au prezentat în instanţă pentru a fi audiate (unele dintre acestea fiind plecate în străinătate), instanţa, din oficiu, a dat citire declaraţiilor date de acestea în cursul urmăririi penale.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat şi reţine următoarele:

Inculpatul B.P., în perioada anilor 2006-2009, a racolat mai multe persoane din localitatea Vânjuleţ, jud. Mehedinţi şi alte localităţi din judeţul Hunedoara, cărora le-a promis locuri de muncă în Spania, în agricultură, bine plătite, cu sume cuprinse între 40-50 euro/zi, sau 7-8 euro/oră, cazarea şi masa gratuite.

În realitate părţile vătămate au fost remunerate cu sume mult mai mici de bani decât cele promise, cele mai multe victime, prestând muncă fără să primească vreo sumă de bani, primind zilnic „doar un sac de pâine uscată şi oase de pui drept hrană”. Pentru transport a pretins, de la fiecare persoană transportată, câte 150 euro.

Astfel, la începutul anului 2006, inculpatul B.P. s-a deplasat în localitatea Vânjuleţ, jud. Mehedinţi, unde locuiesc persoane cu un grad de instrucţie redus şi fără posibilităţi materiale de existenţă, unde s-a întâlnit cu partea vătămată I.I.M., căruia i-a propus un loc de muncă în agricultură, în Spania, cu un câştig de 42 euro/zi, cazare şi masă gratuite. Partea vătămată a acceptat propunerea şi, pentru că nu avea paşaport, învinuitul i-a achitat, în regim de urgenţă, taxele aferente obţinerii acestui document oficial.

După obţinerea paşaportului, cei doi au plecat în Spania, cu un mijloc de transport plătit de învinuit.

În luna iunie 2010, tatăl părţii vătămate, I.M., s-a deplasat în Spania şi a reuşit să-şi ia fiul acasă punând capăt exploatării acestuia.

În luna aprilie 2008, inculpatul B.P. i-a propus părţii vătămate I.S., un loc de muncă sigur în agricultură, în Spania, cu un câştig de 40 euro/zi, cazare şi masă gratuite. Din localitatea Vânjuleţ, jud. Mehedinţi, B.P. a mai convins şi pe R.A., fratele lui I.S. să-l însoţească în Spania.

Cheltuielile de transport, pentru ambele părţi vătămate, au fost achitate de inculpat urmând a le recupera în Spania.

Inculpatul i-a luat părţii vătămate I.S. documentele de călătorie, pentru a nu părăsi plantaţia pe care muncea.

Partea vătămată a încercat de mai multe ori să revină acasă dar s-a opus inculpatul motivând că nu şi-a achitat datoriile faţă de el.

Partea vătămată I.S., în cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă cu suma de 1900 euro.

În aceeaşi perioadă, inculpatul a recrutat şi pe partea vătămată I.V., în aceleaşi condiţii, transportând-o în Spania, într-un microbuz în care se mai aflau 6-7 persoane.

În Spania, partea vătămată a prestat muncă în agricultură timp de o lună şi jumătate, alături de alte persoane recrutate în condiţii similare, fără a primi vreun ban.

A insistat de mai multe ori să plece dar de fiecare dată, B.P., a atenţionat-o că nu şi-a achitat datoriile. În final, fiind ameninţat cu sesizarea autorităţilor spaniole, B.P. i-a dat documentele de identitate şi numai 300 euro.

Pentru diferenţa de 800 euro, partea vătămată s-a constituit parte civilă, în cursul urmăririi penale.

În luna aprilie 2006, la domiciliul victimei R.A., în com. Vânjuleţ, jud. Mehedinţi, s-a prezentat inculpatul B.P. promiţându-i un loc de muncă în Spania, cazare şi masă asigurate. Astfel, părţii vătămate i s-a propus să lucreze pe diferite plantaţii în agricultură, cu un câştig de 35 euro/zi. Transportul în cuantum de 130 euro va fi plătit iniţial de inculpat şi recuperat în Spania, după prima lună de muncă.

La două zile după acceptarea ofertei, împreună cu I.S., I.M. şi alte persoane, au plecat cu un microbuz, cu destinaţia Spania. Aici, inculpatul, după reţinerea documentelor, cu motivarea că le va restitui după ce i se va plăti transportul, a pus partea vătămată să muncească în agricultură.

În luna decembrie 2009, partea vătămată R.V.P., a fost contactată telefonic de către inculpatul B.P. în timp ce se afla în Spania şi, de comun acord, au stabilit ca acesta să vină în Spania, la muncă în agricultură, atât el cât şi alte persoane identificate ulterior.

Prin telefon, inculpatul a asigurat pe partea vătămată că va lucra la cules de portocale sau mandarine, cu un câştig de 5-6 euro/zi, masă şi cazare gratuite.

Crezând că va obţine în Spania ce-i promisese inculpatul, partea vătămată R.V.P. a mai convins alte 18 persoane care şi-au manifestat dorinţa de a merge la muncă în Spania, în condiţiile arătate, având în vedere că, în oraşul Vulcan, locul de domiciliu al părţilor vătămate, s-au închis foarte multe unităţi miniere ( sursa de venit pentru locuitori)

Inculpatul şi de data aceasta i-a avertizat că nu şi-au achitat cheltuielile de transport. Partea vătămată a reuşit să fugă şi a denunţat faptele comise de inculpat autorităţilor spaniole. O parte dintre victime, 15, au reuşit să revină în România cu ajutorul autorităţilor spaniole şi Ambasadei Române.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4 000 euro.

Au fost identificate o parte din părţile vătămate care l-au însoţit pe R.V.P. şi au fost exploatate în condiţii similare astfel: S.C.S. (care s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 euro), P.I. (s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 euro), B.P.M. (parte civilă cu suma de 2000 euro), O.C., B.V. (parte civilă cu 2000 euro), M.C.L. (parte civilă cu 1200 euro) şi Şt.C. (parte civilă cu 2000 euro).

Această stare de fapt este dovedită cu probele administrate în cauză respectiv cu declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor trecuţi în rechizitoriu, date în cursul urmăririi penale şi de înscrisurile trimise de autorităţile spaniole.

Astfel, partea vătămată I.I.M., în declaraţiile existente la dosar a susţinut că la începutul anului 2006 a venit la domiciliul său din localitatea Vânjuleţ, inculpatul B.P. zis M. care i-a promis un loc de muncă în Spania, bine plătit, cu un câştig de 42 euro, cazare şi masă iar pentru transport a pretins 150 euro. Partea vătămată a arătat că, neavând documente de călătorie, a mers cu inculpatul în Tr. Severin şi, acesta, în regim de urgenţă, i-a obţinut paşaportul, plătind şi taxele necesare iar apoi a fost dus iniţial în Bucureşti, la o fiică a inculpatului, pe nume Aurica, după care au plecat în Spania, pe drum inculpatul propunându-i să se căsătorească cu fiica lui, I.

I.I.M. a mai declarat că, în Spania a fost exploatat prin muncă de inculpat care, i-a oprit paşaportul, pentru a nu putea fugi, inculpatul spunându-i că nu şi-a recuperat banii pe care i-a cheltuit cu el. A susţinut că, în luna iulie 2010 a reuşit să vină după el tatăl său, I.M., care s-a certat cu inculpatul şi l-a ameninţat că se duce la poliţie dacă nu-i dă drumul părţii vătămate.

Cele declarate de partea vătămată I.I.M. au fost confirmate de martorii I.M. şi I.D., părinţii părţii vătămate, în declaraţiile date la urmărirea penală.

Deşi aceşti martori, în instanţă, au revenit asupra celor declarate la urmărirea penală susţinând că inculpatul nu l-a racolat, nu l-a transportat şi nu l-a exploatat prin muncă, în Spania, pe fiul lor, instanţa a înlăturat aceste ultime declaraţii, ca nesincere, în condiţiile în care ambii martori au susţinut că, în prezent s-au împăcat cu inculpatul fiindcă fiul lor trăieşte în concubinaj cu fiica inculpatului, numita I.. Mai mult, martora I.D. a declarat că, deoarece inculpatul este fratele mamei sale nu doreşte ca acesta „să facă puşcărie”.

Părţile vătămate I.V. şi I.S., soţ şi soţie, au declarat că în cursul anului 2008 inculpatul le-a promis lor şi altor cetăţeni din localitatea Vânjuleţ, jud. Mehedinţi, locuri de muncă în Spania, în agricultură, bine plătite, cu un câştig de 40 euro/zi, masă şi cazare gratuite iar banii de transport urmau să-i achite după prima lună de muncă, declaraţiile de la dosar. Au mai relatat că ajunşi în Spania, inculpatul le-a reţinut documentele de călătorie, pentru a nu putea pleca şi nu le-a dat nici un ban pentru munca prestată spunând că nu l-a plătit patronul spaniol, reuşind să plece după ce l-au ameninţat că o să-l denunţe autorităţilor spaniole, aruncându-e actele şi suma de 300 euro.

Tot astfel, a susţinut şi partea vătămată R.A., declaraţia de la dosar, respectiv că inculpatul a venit în localitatea Vânjuleţ, căutând oameni pe care să-i ducă în Spania, la muncă în agricultură, cu cazare şi masă asigurate iar pentru transport le-a pretins suma de 130 euro pe care urma să-i restituie în Spania. Partea vătămată a arătat că a plecat în Spania împreună cu inculpatul, cu părţile vătămate I.I.M. şi I.M. şi cu numita I.L., în total 8 persoane şi că odată ajunşi la destinaţie inculpatul le-a reţinut documentele de călătorie pentru a nu putea fugi fiind supravegheaţi şi în permanenţă de B.P. şi de membrii familiei sale. A susţinut partea vătămată că inculpatul îi ţinea „ca pe animale”, într-un hambar în care erau 16-20 de persoane, dormeau pe jos (pe pături sau saltele), erau duşi în fiecare dimineaţă, pe câmp, la muncă, de către inculpat iar seara erau luaţi şi duşi în hambar, primeau o singură masă pe zi iar banii pentru munca depusă îi oprea inculpatul care spunea că vrea să-şi recupereze cheltuielile efectuate

Partea vătămată R.V.P., declaraţia de la dosar, a relatat că inculpatul B.P. i-a promis un loc de muncă, la cules de portocale, în Spania şi i-a cerut să mai găsească şi alte persoane dornice de muncă acolo. Partea vătămată, convinsă că inculpatul „este om de treabă” a găsit 20 de persoane care au fost de acord să meargă în Spania, la lucru în agricultură, în condiţiile oferite de inculpat, respectiv cazare într-un garaj dotat cu baie şi bucătărie, preţul chiriei fiind de 100 euro/lună/persoană, mâncarea şi-o asigurau ei pentru două săptămâni iar pentru munca prestată urmau să fie plătiţi cu 5-7 euro/oră sau 40 euro/zi. Mai arată partea vătămată că, în Spania, în localitatea Pilas, au fost aşteptaţi de inculpatul B.P., de concubina acestuia, M., şi de fiul său, B.F., care i-au dus într-un garaj insalubru şi după ce le-a întocmit documentele de şedere şi de muncă, le-a găsit doi patroni la care au lucrat la cules de portocale. R.V.P. a mai precizat că pe la jumătatea lunii martie 2010 i-au cerut banii inculpatului, pentru munca prestată însă acesta a refuzat să-i plătească motivând că nu a fost plătit de patroni însă, întrebându-l pe unul dintre patroni, respectiv pe numitul Salvador, acesta le-a spus că a inculpatului un avans de 1700 euro. Fiind confruntat cu patronul spaniol inculpatul a recunoscut că a primit banii însă a susţinut că i-a oprit pentru cheltuieli.

Părţile vătămate S.C.S., P.I., B.P.M., O.C., B.V., M.C.L. şi Şt.C., declaraţiile de la dosar, au confirmat cele spuse de R.V.P. susţinând că, în Spania, inculpatul i-a cazat într-un garaj insalubru, fără apă, cu gândaci, plouând prin tavan, dormind pe saltele, pe jos, fiind alimentaţi zilnic cu un sac de pâine uscată şi resturi de oase de pui. Au susţinut că inculpatul nu le-a dat nici un ban pentru munca prestată de ei spunându-le că trebuie să-şi recupereze cheltuielile cu cazarea, masa şi transportul lor zilnic şi că, deşi au încercat să fugă din garajul unde erau sechestraţi de inculpat şi de familia acestuia au fost împiedicaţi. Au reuşit să plece abia după ce numita Amalia, concubina părţii vătămate B.P.M., a făcut un denunţ la autorităţile spaniole.

Cele declarate de părţile vătămate s-au coroborat şi cu înscrisurile existente în dosar, întocmite de autorităţile spaniole.

În acest sens s-a constatat că, la data de 13 iulie 2010, I.G.P.R. – C.C.P.I., a comunicat, prin adresa nr. 1708409, faptul că cetăţeanul român B.P. zis M., născut la 17 februarie 1960, în localitatea Cetate, judeţul Dolj, este investigat de către G.C. din localitatea Pilas/Sevilla sub supravegherea unui judecător de instrucţie din aceeaşi localitate pentru nerespectarea drepturilor muncitorilor (exploatare prin muncă).

„Magistratul spaniol care a instrumentat dosarul privind pe B.P., în primă fază a decis să remită cazul autorităţilor române, spre competentă soluţionare, având în vedere că majoritatea părţilor vătămate se află în România şi au depus deja plângeri contra suspectului, audierea lor în Spania fiind foarte dificilă, motiv pentru care a fost comunicată o copie după actul de sesizare, încheiat de G.C.”.

Autorităţile spaniole au identificat şi audiat, la sesizarea făcută de M.A.R., următoarele părţi vătămate: V.P.R., C.S.S., M.O., P.M.B., N.P., M.R., V.B., S.T.T., C.O., C.Şt., I.P., C.L.M., O.A.H.

În raport de acest probatoriu instanţa a reţinut că faptele inculpatului B.P. de a recruta, transporta şi caza, prin fraudă, în Spania, pe părţile vătămate I.I.M., I.S., I.V., R.A., R.V.P., S.C.S., P.I., B.P.M., O.C., B.V., M.C.L. şi Şt.C. în scopul exploatării prin muncă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41, alin. (2) C. pen.

Astfel, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, „Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.”

Latura obiectivă (elementul material) a acestei infracţiuni se realizează prin mai multe acţiuni prevăzute în textul incriminator, acţiuni care vizează acelaşi scop, exploatarea victimei.

În speţă, inculpatul B.P. a recrutat nemijlocit pe părţile vătămate I.I.M., I.S., I.V., R.A., R.V.P., S.C.S., P.I., B.P.M., O.C., B.V., M.C.L. şi Şt.C. le-a transportat şi le-a cazat în Spania, toate fiind exploatate prin muncă.

Conform art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, prin exploatarea unei persoane se înţelege, între altele, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat cu încălcarea normelor de muncă, salarizare, sănătate şi securitate.

Din actele dosarului a rezultat că părţile vătămate, în momentul recrutării, aveau un grad de instrucţie redus, nu aveau locuri de muncă în ţară, erau lipsite de venituri, şi de aceea inculpatul s-a deplasat în localităţile de domicilii, convins că oferta sa va fi acceptată. Unora dintre aceste părţi vătămate inculpatul le-a achitat transportul până în Spania şi deşi în Spania acestea au muncit diferite perioade de timp, inculpatul a refuzat să le plătească, sub pretextul că nu au acoperit cheltuielile de transport, cazare şi masă, adăugându-se faptul că le-a luat paşapoartele şi le-a cazat într-un garaj insalubru, tratându-i „ca pe animale”.

Cum inculpatul a acţionat în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale,în cauză s-au reţinut şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai constatat că în cauză se impun a fi reţinute dispoziţiile art. 13 C. pen., privind legea mai favorabilă având în vedere faptul că dispoziţiile art. 12 alin. (1) au fost modificate prin Legea nr. 230/2010 (M. Of. nr. 812/06.12.2010), în sensul că s-a redus limita maximă a pedepsei de la 12 ani la 10 ani închisoare.

În consecinţă, s-a apreciat că fondată cererea reprezentantei parchetului formulată la termenul din 29 iunie 2011, astfel că, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 13 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social al faptei comise dat de împrejurările în care s-a săvârşit, numărul mare de victime (12), faptul că infracţiunea de trafic de persoane a fost comisă în formă continuată, dar şi persoana inculpatului care nu mai are antecedente penale (în prezent fiind însă arestat preventiv într-o altă cauză) şi a avut o atitudine procesuală nesinceră. Se vor mai avea în vedere şi cele consemnate în referatul de evaluare, în sensul că inculpatul este dispus să obţină beneficii prin metode ce eludează legea (stabilindu-şi reşedinţa în jud. Argeş în scopul obţinerii permisului de conducere) însă are susţinerea emoţională a familiei, mama, concubina şi copii săi, simţindu-se responsabil faţă de aceştia, asumându-şi rolul de întreţinător.

Faţă de aceste criterii de individualizare s-a apreciat că aplicarea unei pedepse în cuantum de 3 ani închisoare cu executare conform art. 81 – art. 82 C. pen., prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani este de natură a duce la reeducarea inculpatului.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale şi situaţia familială a inculpatului, aşa cum a rezultat din referatul de evaluare de la dosar, s-a reţinut că scopul preventiv-educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei închisorii.

Referitor la latura civilă, instanţa a reţinut că, în cursul urmăririi penale, o parte dintre părţile vătămate s-au constituit părţi civile, după cum urmează: I.V. – cu 1900 euro, I.S. – cu 1900 euro, R.V.P. – cu 4000 euro, S.C.S. – cu 2500 euro, P.I. – cu 2500 euro, B.P.M. – cu 2000 euro, B.V. – cu 2000 euro, M.C.L. – cu 1200 euro şi Şt.C. – cu 2000 euro.

În instanţă, însă, aceste părţi vătămate, constituite şi părţi civile nu s-au prezentat, deşi au fost legal citate, în vederea audierii, astfel că, deşi este cert că au suferit un prejudiciu prin activitatea ilicită a inculpatului, de a-i exploata prin muncă, în Spania, aceştia nu şi-au dovedit cu probe, acte sau declaraţii de martori, întinderea prejudiciului suferit şi nici nu au precizat ce reprezintă acele sume de bani pretinse în cursul urmăririi penale.

Ca atare, cum părţile civile nu au dovedit întinderea prejudiciului suferit prin activitatea ilicită a inculpatului, instanţa a respins acţiunile civile ale acestora.

S-a constatat că părţile vătămate I.I.M., R.A. şi O.C. nu s-au constituit părţi civile.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.P., solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane. A arătat că plângerile părţilor vătămate nu se coroborează cu nici o altă probă si nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane; părţile vătămate au formulat plângere pentru a reveni în ţară, deoarece nu mai aveau bani. A mai arătat că a fost obligat nejustificat la plata cheltuielilor judiciare către stat, reprezentând onorariu de cate 300 lei pentru avocatul din oficiu pentru fiecare din părţile vătămate.

În faza de apel a fost audiat inculpatul, care a menținut declarația data la instanța de fond, arătând că este nevinovat, că partea vătămată I.I.M., trăieşte în concubinaj cu fiica sa, şi că părinţii acestuia i-au făcut plângere penală fiindcă a refuzat să le dea o suma de bani. A susţinut că nu a exploatat prin muncă pe celelalte părți vătămate şi că acestea l-au reclamat întrucât, negăsind de lucru în Spania, voiau să se întoarcă în ţară si nu au mai avut bani pentru aceasta.

Apelul a fost respins ca nefondat.

Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate, precum si din oficiu, sub toate aspectele, instanţa de apel a constatat ca instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă şi concordantă cu probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică este justa.

S-a constatat astfel că, din probele administrate (declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu înscrisurile primite de la autorităţile spaniole), a rezultat ca inculpatul B.P., în perioada 2006-2009, a racolat mai multe persoane din localitatea Vânjuleţ, jud. Mehedinţi şi alte localităţi din judeţul Hunedoara, cărora le-a promis locuri de muncă în Spania, în agricultură, bine plătite, cu sume cuprinse între 40-50 euro/zi, sau 7-8 euro/oră, cazarea şi masa gratuite. În realitate, părţile vătămate au fost remunerate cu sume mult mai mici de bani decât cele promise, cele mai multe victime, prestând muncă fără să primească vreo sumă de bani, iar pentru transport a pretins, de la fiecare persoană, câte 150 euro.

Astfel, s-a reţinut că la începutul anului 2006, inculpatul B.P. s-a deplasat în localitatea Vânjuleţ, jud. Mehedinţi, unde s-a întâlnit cu partea vătămată I.I.M., căruia i-a propus un loc de muncă în agricultură, în Spania, cu un câştig de 42 euro/zi, cazare şi masă gratuite, iar partea vătămată a acceptat propunerea şi, pentru că nu avea paşaport, inculpatul i-a achitat, în regim de urgenţă, taxele aferente obţinerii acestuia. După obţinerea paşaportului, cei doi au plecat în Spania, cu un mijloc de transport plătit de inculpat.

În Spania, partea vătămată a lucrat timp de 4 ani. Datorită condiţiilor grele de muncă şi fiindcă nu a primit nici un ban, nu a reușit să se întoarcă acasă, si abia în luna iunie 2010, tatăl părţii vătămate, I.M., s-a deplasat în Spania şi a reuşit să-şi ia fiul acasă.

În luna aprilie 2008, inculpatul B.P. le-a propus părţilor vătămate I.S. şi R.A., un loc de muncă în agricultură, în Spania, cu un câştig de 40 euro/zi, cazare şi masă gratuite. Cheltuielile de transport au fost achitate de inculpat, urmând a le recupera în Spania. Inculpatul i-a luat părţii vătămate I.S. documentele de călătorie, pentru a nu părăsi plantaţia pe care muncea.

În aceeaşi perioadă, inculpatul a recrutat şi pe partea vătămată I.V., în aceleaşi condiţii, transportând-o în Spania, într-un microbuz. În Spania, partea vătămată a prestat muncă în agricultură timp de o lună şi jumătate, fără a primi vreun ban si neputând să plece întrucât de fiecare dată B.P. a atenţionat-o că nu şi-a achitat datoriile. Fiind ameninţat cu sesizarea autorităţilor spaniole, B.P. i-a dat documentele de identitate şi 300 euro.

În luna decembrie 2009, partea vătămată R.V.P., a fost contactată telefonic de către inculpatul B.P. în timp ce se afla în Spania şi au stabilit ca acesta să vină în Spania, la muncă în agricultură, atât el cât şi alte persoane identificate ulterior, inculpatul asigurând partea vătămată că va lucra la cules de portocale sau mandarine, cu un câştig de 5-6 euro/zi, masă şi cazare gratuite.

În aceeaşi lună – decembrie 2009, partea vătămată R.V.P., împreună cu alte 18 persoane din localitatea Vulcan şi 14 persoane din Satu Mare, au plecat în Spania, cu firma de transport O.T. Aici au fost aşteptaţi de B.P. şi cazaţi într-un garaj insalubru, situat în localitatea Pilas – Sevilla.

După aproximativ 3 luni de muncă, partea vătămată şi celelalte persoane i-au cerut explicaţii inculpatului pentru faptul că nu au primit salariile pentru munca prestată şi i-au spus ca doresc să se întoarcă în ţară, insa inculpatul i-a avertizat că nu şi-au achitat cheltuielile de transport. Partea vătămată R.V.P., a reuşit să fugă şi a denunţat faptele autorităţilor spaniole. O parte dintre victime, în număr de 15, au reuşit să revină în România cu ajutorul autorităţilor spaniole şi Ambasadei Române.

Au fost identificate o parte din părţile vătămate care l-au însoţit pe R.V.P. şi au fost exploatate în condiţii similare astfel: S.C.S., P.I., B.P.M., O.C., B.V., M.C.L. şi Şt.C.

În ceea ce privește apărările formulate de inculpat în cadrul motivelor de apel (în sensul că părinţii părţii vătămate I.I.M., concubinul fiicei sale, i-au făcut plângere penală fiindcă a refuzat să le dea o suma de bani), s-a constat că acestea sunt infirmate de probele administrate în cauza.

Astfel, partea vătămată I.I.M., în declaraţiile date la urmărirea penală, a susţinut că în Spania a fost exploatat prin muncă de inculpat care i-a oprit paşaportul, pentru a nu putea fugi, inculpatul spunându-i că nu şi-a recuperat banii pe care i-a cheltuit cu el. A mai arătat că, în iulie 2010, a reuşit să vină după el tatăl său, I.M., care l-a ameninţat pe inculpat că se duce la poliţie dacă nu-i dă drumul părţii vătămate.

S-a arătat că declaraţia părţii vătămate se coroborează cu cele ale martorilor I.M. şi I.D., părinţii părţii vătămate, date la urmărirea penală.

În mod corect s-a reținut de instanța de fond ca, deşi aceşti martori, în instanţă, au revenit asupra celor declarate la urmărirea penală, aceste ultime declaraţii trebuie înlăturate ca nesincere, în condiţiile în care ambii martori au susţinut că, în prezent s-au împăcat cu inculpatul fiindcă fiul lor trăieşte în concubinaj cu fiica inculpatului.

În ceea ce privește celelalte susțineri ale inculpatului, formulate prin motivele de apel (în sensul că nu a exploatat prin muncă pe celelalte părţi vătămate şi că acestea l-au reclamat întrucât, negăsind de lucru în Spania, voiau să se întoarcă în ţară si nu au mai avut bani pentru aceasta), Curtea a constatat că şi acestea sunt neîntemeiate, fiind contrazise de probele administrate în cauză, respectiv de declarațiile părților vătămate coroborate cu înscrisurile primite de la autoritățile spaniole.

În acest sens, părţile vătămate I.V. şi I.S., au declarat că inculpatul le-a promis locuri de muncă în Spania, în agricultură, bine plătite, cu un câştig de 40 euro/zi, masă şi cazare gratuite, însa ajunşi în Spania, inculpatul le-a reţinut documentele de călătorie, şi nu le-a dat nici un ban pentru munca prestată.

Totodată, partea vătămată R.A. a arătat că a plecat în Spania împreună cu inculpatul, cu părţile vătămate I.I.M. şi I.M. şi cu numita I.L., şi că odată ajunşi la destinaţie inculpatul le-a reţinut documentele de călătorie pentru a nu putea fugi, fiind supravegheaţi şi în permanenţă de B.P. şi de membrii familiei sale, iar banii pentru munca depusă îi oprea inculpatul, care spunea că vrea să-şi recupereze cheltuielile efectuate

În același sens au fost si declarațiile părţilor vătămate R.V.P., S.C.S., P.I., B.P.M., O.C., B.V., M.C.L. şi Şt.C., care au arătat că, în Spania, inculpatul i-a cazat într-un garaj insalubru si nu le-a dat nici un ban pentru munca prestată.

S-a reţinut că declarațiile părților vătămate sunt susținute de comunicările efectuate de autorităţile spaniole prin B.A.A.I. Madrid, care au precizat că numitul B.P. coordonează în Spania, zona Sevilla, localităţile Pilas, Villas Marighe, Zaragoza şi altele, o grupare infracţională preocupată cu exploatarea prin muncă, precum şi obligarea la practicarea cerşetoriei sau furturi de motorină, măsline şi altele.

În aceste condiții, s-a apreciat că în mod corect a reținut instanța de fond că faptele inculpatului B.P. de a recruta, transporta şi caza, prin înşelăciune, în Spania, pe părţile vătămate I.I.M., I.S., I.V., R.A., R.V.P., S.C.S., P.I., B.P.M., O.C., B.V., M.C.L. şi Şt.C. în scopul exploatării prin muncă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen. si art. 13 C. pen., infracțiunea fiind comisă în formă continuată.

Aşadar fapta inculpatului există în materialitatea sa, fiind apreciat ca neîntemeiat motivul de apel prin care s-a solicitat achitarea in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.; totodată s-a arătat că fapta întrunește sub aspect obiectiv cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 pct. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen. si art. 13 C. pen., neimpunându-se nici achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., astfel cum s-a solicitat.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de apel a constatat că aceasta s-a efectuat cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social al faptei, împrejurările în care s-a săvârşit, numărul mare de părţi vătămate, precum si persoana inculpatului, care nu are antecedente penale şi este în prezent arestat preventiv într-o altă cauză, Curtea a apreciat că inculpatul a beneficiat de suficientă clemenţă din partea instanței în condiţiile în care i s-a aplicat o pedeapsă de numai 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, astfel că nu se impune reducerea pedepsei astfel aplicate.

În ceea ce privește motivul de apel formulat de inculpat cu privire la greșita obligare a sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, reprezentând onorariu de cate 300 lei pentru avocatul din oficiu pentru fiecare din părţile vătămate, Curtea a constatat că şi acest motiv de apel este neîntemeiat.

Astfel, având în vedere că inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, potrivit dispoziţiile art. 191 C. proc. pen., în mod corect a fost obligat inculpatul B.P. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă totală de 5525 lei, din care 2000 lei cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, 1650 lei onorariul apărătorului din oficiu, P.C., conform delegaţiilor de la dosar, 50 lei onorariul avocatului N.C., apărător din oficiu al inculpatului, acordat prin încheierea din 9 martie 2011, şi 825 lei onorariile avocaţilor din oficiu, N.L.V., P.C., P.D., P.E., N.C., O.M., N.L., B.D., R.S. şi B.A., respectiv câte 75 lei pentru fiecare, conform delegaţiilor de la dosar, onorarii acordate prin încheierea din 04 mai 2011. Neîntemeiată a fost apreciată şi susținerea inculpatului că s-au acordat câte 300 lei pentru fiecare avocat din oficiu desemnat pentru părţile vătămate, sumele acordate de instanța de fond fiind stabilite conform delegațiilor de la dosar, stabilite potrivit protocolului încheiat între M.J. și U.N.B.R.

Întrucât motivele de apel au fost apreciate ca neîntemeiate, şi în cauză nu s-au identificat alte cazuri de desființare a sentinței care să fie luate în considerare din oficiu, văzând si dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul B.P. criticând soluţia, ca netemeinică, şi nelegală pentru greşita condamnare, invocând temeiurile art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen. A solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece din probele administrate nu rezultă vinovăţia sa. În subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei.

Înalta Curte, analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate cât şi prin prisma criticilor prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., care se iau în discuţie din oficiu de către instanţă, constată că recursul formulat nu este fondat.

Inculpatul a invocat eroarea gravă de fapt fără a arăta, însă, ce s-a reţinut greşit cu ocazia stabilirii situaţiei de fapt.

Cazul de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., desemnează un viciu în stabilirea situaţiei de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanţă între modul cum acestea au fost percepute şi analizate în hotărâre.

În cauză probele administrate susţin întrutotul faptele reţinute de cele două instanţe în sarcina inculpatului, astfel încât nu se poate vorbi de o gravă eroare de fapt.

Inculpatul a solicitat în subsidiar reindividualizarea pedepsei.

Curtea constată că inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei reţinându-se în sarcina sa recrutarea, transportul şi cazarea prin inducerea în eroare a mai multor părţi vătămate cărora le-a promis locuri de muncă bine remunerate, deşi ştia că acestea vor fi exploatate prin muncă, el însuşi obţinând venituri ca urmare a contribuţiei sale.

Deşi faptele reţinute în sarcina inculpatului sunt grave, instanţa a dat dovadă de clemenţă, aplicând o pedeapsă redusă în cuantum, cu suspendarea condiţionată a executării, iar o reindividualizare a acesteia ar însemna nu doar o încălcare a scopurilor sancţiunii vizând prevenţia generală, în sensul că cetăţenii vor înţelege că fapte extrem de grave pot fi sancţionate cu pedepse simbolice, dar ar reprezenta şi o înfrângere a finalităţii pedepsei constând în prevenţia specială, în sensul că inculpatul ar fi încurajat să acţioneze în acest mod şi în viitor.

De aceea, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefundat, recursul inculpatului şi în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 20 din 31 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu şi câte 100 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile şi intimatele părţi vătămate, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2210/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 2068/2012. Penal. Omorul deosebit de grav... →

ICCJ. Decizia nr. 2185/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2185/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs