ICCJ. Decizia nr. 2397/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2397/2012
Dosar nr. 2351/104/2011
Şedinţa publică din 11 iulie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 98 din 23 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova au fost admise apelurile formulate de inculpaţii M.V., C.M. şi M.E.D. împotriva sentinţei penale nr. 118 din 4 august 2011, pronunţată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 2351/104/2011.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală.
Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpaţilor şi au fost repuse în individualitate.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. art. 76 lit. c) C. pen.
A condamnat pe inculpatul M.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.;
A condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen.;
Inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, anume 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.;
A condamnat pe inculpata C.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.;
A condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen.;
Inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, anume 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.;
A condamnat pe inculpatul M.E.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.;
A condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen.;
Inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, anume 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale.
A fost dedusă în continuare detenţia preventivă a inculpaţilor M.V. şi C.M. de la 4 august 2011, la zi şi a fost menţinută starea de arest.
Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de către inculpaţii M.V. şi C.M. ca nefondate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentința penală nr. 118 din 4 august 2011 , Tribunalul Olt, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.V., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. corob cu art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modif şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. s-a aplicat inculpatului M.V. pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare, în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive cu privire la inculpatul M.V.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată acestui inculpat timpul reţinerii şi arestării preventive începând de la data de 10 martie 2011, ora 20,05, la zi.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen., a fost condamnată inculpata C.M., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa principală de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. corob. cu art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modif. şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatei C.M. pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare, în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive cu privire la inculpata C.M.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată acestei inculpate timpul reţinerii şi arestării preventive începând de la data de 10 martie 2011, ora 18,45, la zi.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.E.D., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. corob. cu art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modif. şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.E.D. pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare, în regim de detenţie conform art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat acestui inculpat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a luat act că partea vătămată minoră T.I.M., asistată de reprezentanţi legali-părinţi, avocat din oficiu şi reprezentant din cadrul Direcţiei Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt, în faţa instanţei de judecată nu s-a constituit parte civilă, şi anterior citirii actului de sesizare a renunţat la pretenţiile civile formulate pe parcursul urmăririi penale, iar părţile vătămate minore E.N.G. şi G.I.M.N., asistate de reprezentanţi legali-părinţi, apărător ales, respectiv din oficiu şi reprezentant din cadrul Direcţiei Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modif. s-a dispus confiscarea specială - măsură de siguranţă în folosul statului a sumei de câte 6000 euro sau echivalentul în RON la cursul oficial de la data plăţii, de la fiecare dintre inculpaţii M.V. şi C.M.; s-a dispus şi confiscarea „agendei de culoare maro conţinând diferite menţiuni cu privire la sume de bani în euro” şi „un telefon marca N. de culoare neagră prevăzut cu acumulator” - bunuri astfel descrise şi ridicate, conform procesului verbal de percheziţie domiciliară încheiat de B.C.C.O. Craiova la data de 10 martie 2011, de la locuinţa inculpatului M.V. din oraşul B.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut sechestrul asigurător asupra sumei de 290 euro - măsură dispusă prin ordonanţa D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Craiova în dosarul de urmărire penală nr. 303D/P/2010 la data de 11 martie 2011, bani ridicaţi de la locuinţa inculpatului M.V. conform procesului verbal de percheziţie domiciliară menţionat în paragraful anterior - încheiat la data de 10 martie de B.C.C.O. Craiova şi procesului verbal încheiat de procuror din cadrul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Craiova la data de 11 martie 2011.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul M.V. a următoarelor bunuri ridicate de la locuinţa acestuia din oraşul B., de către organele de urmărire penală conform procesului verbal de percheziţie domiciliară încheiat de B.C.C.O. Craiova la data de 10 martie 2011:
- „o agendă de culoare verde în care sunt menţionate datorii către cunoştinţe;
- 11 (unsprezece) file de agendă reprezentând menţiuni cu datorii către/de la cunoştinţe;
- o comunicare a Judecătoriei Balş pe numele C.M. în Dosarul nr. 2568/184 /2010- 3 (trei) file;
- o citaţie însoţită de o cerere de majorare a pensiei de întreţinere în favoarea minorului P.V.F. – 2 (două) file;
- o cartelă V.;
- un telefon marca S. de culoare neagră prevăzut cu acumulator şi o cartelă O.;
- un cuţit de culoare maronie prevăzut cu mâner”.
Au fost obligaţi inculpaţii la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate pe parcursul procesului penal stabilite astfel: inculpatul M.V. la 2.000 RON, inculpata C.M. la 2.000 RON şi inculpatul M.E.D. la 2.100 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 303D/P/2010 din 05 mai 2011, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi art. 45 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 38 C. proc. pen. s-a dispus:
I. trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor M.V. şi C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup care nu este grup infracţional organizat şi trafic de minori prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
II. trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.E.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup care nu este grup infracţional organizat şi trafic de minori prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
III. disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de numiţii M.N.C. şi „M.” sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 din Legea nr. 678/2001.
În cursul anului 2009 minora T.I.M. a cunoscut-o pe inculpata C.M., s-au împrietenit, iar ulterior, inculpata i-a propus să meargă împreună în Italia, unde avea două surori care puteau să-i găsească un loc de muncă, propunere formulată şi în luna octombrie 2010 când partea vătămată a şi acceptat-o.
Inculpata C.M. a discutat şi cu cealaltă parte vătămată minoră, E.N.G., prietenă a părţii vătămate T.I.M., pe care a convins-o să meargă la muncă în Italia, în oraşul Roma, unde urma să lucreze într-o pizzerie, iar minora T.I.M. într-o sală de bingo; în legătură cu cheltuielile de transport din România în Italia, cazarea şi masa, inculpata C.M. s-a obligat să le suporte, iar minorele urmau să-i înapoieze banii din primele salarii obţinute.
În ziua de 28 octombrie 2010 inculpata C.M. împreună cu părţile vătămate minore T.I.M. şi E.N.G. au plecat din oraşul Balş, jud. Olt cu un taxi până în mun.Craiova, jud. Dolj, iar de acolo cu un microbuz s-au deplasat până în mun. Dr. Turnu Severin, oraş în care s-au cazat la Hotelul T. unde au ocupat împreună camera nr. x, în noaptea de 28 din 29 octombrie 2010 (cazarea inculpatei împreună cu cele două părţi vătămate minore, deşi iniţial negată de inculpată în declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale rezultă din procesul verbal întocmit de organele de poliţie în urma consultării listei cu persoanele cazate în hotel, în perioada 27-30 octombrie 2010, adresa din 25 martie 2011 eliberată de Fundaţia pentru Tineret M. în a cărei administrare se află Hotelul T. şi fişele de anunţare a sosirii şi plecării nr. A, B şi C, aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţiile constante ale părţii vătămate T.I.M. din cursul urmăririi penale şi judecată, declaraţiile părţii vătămate E.N.G. din cursul urmăririi penale, declaraţiile inculpatei C.M. în faţa instanţei).
A doua zi dimineaţa au plecat împreună de la respectivul hotel (aspect recunoscut şi de inculpata C.M. în declaraţia dată în faţa instanţei), părţile vătămate T.I.M. şi E.N.G. fiind scoase din ţară de către inculpata C.M. care a achitat vameşilor 100 euro pentru a putea trece întrucât nu exista procură din partea părinţilor minorelor pentru ieşirea din ţară, transportul efectuându-se cu un microbuz de culoare verde.
Astfel au reuşit să ajungă în Italia, la Roma unde s-au cauzat pe un platz special amenajat pentru cetăţenii de etnie rromă la periferia oraşului, unde timp de aproximativ o săptămână, minorele au locuit într-o baracă amenajată la numita C.Ma., sora inculpatei C.M.
A doua zi după ce au ajuns în Italia, minorele au purtat discuţii cu inculpata C.M. în legătură cu locurile de muncă promise, iar aceasta le-a spus că nu are unde să le angajeze, că le-a minţit în România şi că trebuie să iasă „la stradă” şi să „producă” bani (să practice prostituţia) pentru a-i achita datoria reprezentând cheltuielile de transport, plata vameşilor la ieşirea din ţară şi cheltuielile zilnice rezultate din cazarea lor.
Părţile vătămate minore T.I.M. şi E.N.G. au refuzat iniţial să practice prostituţia, însă au fost convinse, în scurt timp (prin violenţe fizice şi ameninţări), de către cei doi concubini, C.M. şi M.V., acesta din urmă sosit în Italia după câteva zile faţă de inculpata C.M. şi cele două minore.
Inculpaţii C.M. şi M.V. au exercitat acte de violenţă asupra minorelor T.I.M. şi E.N.G., atât pentru a le convinge să iasă „la stradă” şi să întreţină relaţii sexuale cu diverse persoane (cât mai multe), cât şi ulterior, reproşându-le că nu aduceau suficienţi bani.
După încă o săptămână, inculpatul M.V. a luat legătura cu un cunoscut al său - inculpatul M.E.D. care s-a ocupat de găsirea unui apartament în care să fie cazate cele două minore, T.I.M. şi E.N.G.
Astfel, părţile vătămate au fost mutate din baraca amenajată pe platz, într-un apartament situat pe strada F.P., în localitatea A., o suburbie a Romei, continuând să practice prostituţia pe timp de noapte, pe str. M. între orele 22,00 - 06,00.
Cele două minore, T.I.M. şi E.N.G. au practicat prostituţia în perioada noiembrie - decembrie 2010, pe strada M. din Roma, reuşind să câştige împreună suma de aproximativ 12.000 euro conform susţinerilor acestora, bani însuşiţi de inculpaţii C.M. şi M.V.
Din declaraţiile părţilor vătămate date pe parcursul urmăririi penale a mai rezultat că toţi cei trei inculpaţi au efectuat activităţi de supraveghere a lor în timp ce se aflau pe stradă, în căutare de clienţi şi le transportau, cu autoturismul, de la apartamentul din localitatea A., unde locuiau, pe strada F.P., până pe strada M., unde practicau prostituţia.
După ce inculpatul M.V. a ajuns în Italia, le-a obligat pe minore să-şi sune familiile, întrucât aflase că la organele de poliţie din oraşul Balş erau în lucru dosare privind dispariţia celor două minore, aspecte confirmate şi de martorele T.O. şi E.S. În timpul convorbirilor telefonice părţile vătămate erau supravegheate de inculpaţii M.V. şi C.M., iar partea vătămată T.I.M. ca urmare a ameninţărilor şi violenţelor exercitate de cei doi inculpaţi asupra sa solicita mamei sale să retragă sesizarea depusă la poliţie privind dispariţia sa (declaraţii părţi vătămate T.I.M. şi E.N.G. din cursul urmăririi penale, declaraţie parte vătămată T.I.M. pe parcursul judecăţii care se coroborează cu declaraţiile martorelor T.O. şi E.S.).
La data de 19 decembrie 2010 inculpaţii C.M. şi M.V. s-au întors în România pentru a petrece sărbătorile de iarnă, iar minorelor le-au cerut să practice în continuare prostituţia pentru a obţine bani de transport, urmând să se întâlnească toţi în România, la Dr. Turnu Severin.
După câteva zile, la data de 24 decembrie 2010, minorele T.I.M. şi E.N.G. s-au întors în ţară cu acelaşi microbuz de culoare verde care efectua curse România - Italia, fiind aşteptate în municipiul Dr. Turnu Severin de către inculpaţii C.M. şi M.V., care au achitat c/valoarea transportului (declaraţiile părţilor vătămate se coroborează cu declaraţiile martorei T.O. şi procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Craiova privind postul telefonic P1 utilizat de inculpatul M.V. - localizarea apelurilor telefonice efectuate de către acesta în ziua de 24 decembrie 2010 rezultă:
- la 24 decembrie 2010 ora 15:33:48 postul telefonic cu numărul P1 utilizat de inculpatul M.V. a fost localizat de celula din Dr. Turnu Severin, str. T.V., zona Hotelului Tr., jud. Mehedinţi.
- la 24 decembrie 2010 ora 18:23:31 postul telefonic P1 utilizat de inculpatul M.V. a fost localizat de celula din oraşul Balş, str. N.B.
Pe drumul de la Drobeta Turnu Severin până în Balş, inculpaţii M.V. şi C.M. le-au atras atenţia minorelor să aibă grijă cu privire la aspectele pe care le vor declara la poliţie, cunoscând că acestea urmau să fie audiate în legătură cu dispariţia lor de la domiciliu şi le-au dat câte 300 euro fiecăreia pentru a nu formula plângere.
În cursul lunii august 2010, iniţial inculpata C.M., apoi aceasta împreună cu inculpatul M.V., în prezenţa minorei T.I.M., au încercat recrutarea minorei G.I.M.N., în vârstă de 16 ani, de a-i însoţi în Italia, pentru a practica prostituţia în favoarea lor.
Situaţia de fapt a rezultat din analizarea mijloacelor de probă:
- declaraţii părţi vătămate T.I.M. şi E.N.G. în cursul urmăririi penale, declaraţii parte vătămată T.I.M. în cursul judecăţii, în cuprinsul cărora au descris în detaliu împrejurările în care au acceptat promisiunea inculpatei C.M. de a le transporta în Italia, unde se afla sora acesteia, pentru a lucra la o pizzerie, respectiv o sală de bingo, modul în care au fost ulterior scoase din România şi transportate în Italia de inculpata C.M., cazarea în Italia-iniţial asigurată de inculpata C.M. într-o baracă la sora acesteia, iar ulterior la intervenţia inculpatului M.V. şi ajutorul inculpatului M.E.D. într-un apartament din Roma (într-o suburbie a oraşului) şi activităţile desfăşurate până la întoarcerea în România, respectiv obligarea la practicarea prostituţiei în fiecare noapte, cu mai multe persoane, de la începutul lunii noiembrie 2010 până la data de 19 decembrie, şi în acest sens violenţele exercitate asupra lor de inculpaţii C.M. şi M.V., acesta din urmă ajuns în Italia la câteva zile după inculpata C.M. (concubina sa - sora soţiei).
Din declaraţiile menţionate ale celor două părţi vătămate a mai rezultat că atât inculpaţii M.V. şi C.M., cât şi inculpatul M.E.D. au efectuat activităţi de supraveghere a lor în timp ce se aflau pe stradă, în căutare de clienţi, şi le transportau, pe rând, cu autoturismul, de la apartamentul din localitatea A., unde locuiau, pe strada F.P., până pe strada M., unde practicau prostituţia, că inculpatul M.V. după ce a ajuns în Italia, le-a obligat pe minore să-şi sune familiile întrucât aflase că la organele de poliţie din oraşul Balş erau în lucru dosare privind dispariţia minorelor, aspecte confirmate şi de martorele T.O. şi E.S. În timpul convorbirilor telefonice părţile vătămate erau supravegheate de inculpaţii M.V. şi C.M., iar partea vătămată T.I.M. ca urmare a ameninţărilor şi violenţelor exercitate de cei doi inculpaţi asupra sa, a solicitat repetat mamei sale să retragă sesizarea depusă la poliţie privind dispariţia sa (referitor la aspectele privind convorbirile telefonice declaraţiile părţilor vătămate se coroborează cu declaraţiile martorelor T.O. şi E.S.).
Inculpata C.M. a şi ameninţat partea vătămată T.I.M. că-i va omorî părinţii, îi va da foc la casă, iar dacă va formula plângere la poliţie, inculpata şi concubinul său o vor omorî, ameninţări proferate şi de inculpatul M.V., şi faţă de partea vătămată E.N.G. în perioada în care minorele erau obligate să practice prostituţia, ameninţându-le totodată că dacă vor refuza, le vor vinde la alţi cetăţeni de etnie rromă sau le vor omorî. Cei doi inculpaţi (M.V. şi C.M.) au cerut părţilor vătămate ca atunci când vor ajunge la Poliţia din Balş să spună că au plecat singure din România şi au lucrat într-un club ca dansatoare, tot aşa li s-a cerut să spună şi familiilor la telefon, să nu precizeze nimic despre inculpaţi întrucât în caz contrar aceştia le vor omorî şi vor da foc caselor părinţilor.
Partea vătămată E.N.G., pe parcursul urmăririi penale, a mai declarat că după întoarcerea în România a fost căutată de mai multe ori de inculpaţii M.V. şi C.M.
- proces-verbal încheiat de lucrătorul de poliţie din cadrul B.C.C.O. Craiova la data de 25 februarie 2011 în urma consultării listei cu persoanele cazate în hotel în perioada 27-30 octombrie 2010 şi adresa din 25 martie 2011 eliberată de Fundaţia pentru Tineret M., în a cărei administrare se află Hotelul T., fişele de anunţare a sosirii şi plecării nr. A, B şi C din care rezultă că părţile vătămate minore T.I.M. şi E.N.G. şi inculpata C.M. au ocupat împreună camera nr. x, în noaptea de 28 din 29 octombrie 2010.
- procese-verbale întocmite de lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Craiova în legătură cu posturile telefonice P2 şi P1, ambele utilizate de către inculpatul M.V. şi P3 utilizat de partea vătămată minoră T.I.M., în legătură cu localizarea apelurilor telefonice efectuate de aceştia în zilele de 28 şi 29 octombrie 2010, au rezultat:
- 28 octombrie 2010 în intervalul orar 17:47:51 - 20:05:02 postul telefonic cu numărul P3 utilizat de partea vătămată minoră T.I.M. a fost localizat de celula din Dr. Turnu Severin, str. T.V.;
- 29 octombrie 2010 ora 19:12:59 postul telefonic cu numărul P3 utilizat de partea vătămată minoră T.I.M. a fost localizat de celula din comuna C., jud. Caraş Severin.
- 29 octombrie 2010 ora 14:18.06 postul telefonic cu numărul P1, utilizat de inculpatul M.V. a fost localizat de celula din Dr. Turnu Severin, str. T.V., zona Hotelului Tr., jud. Mehedinţi.
- 29 octombrie 2010 în intervalul orar 14.54.29 - 15:17:01 postul telefonic cu numărul P2, utilizat de inculpatul M.V. a fost localizat de două celule din Dr. Turnu Severin, bd. T.V., jud. Mehedinţi.
- proces-verbal întocmit de lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Craiova privind postul telefonic P1, utilizat de inculpatul M.V., localizarea apelurilor telefonice efectuate de către acesta în ziua de 24 decembrie 2010 (data întoarcerii minorelor în România când potrivit declaraţiilor acestora au fost aşteptate în mun. Dr. Turnu Severin de inculpaţii C.M. şi M.V., care au achitat c/valoarea transportului, iar pe drumul de la Drobeta Turnu Severin până în Balş, cei doi inculpaţi le-au atras atenţia minorelor să aibă grijă cu privire la aspectele pe care le vor declara la poliţie, cunoscând că urmau să fie audiate în legătură cu dispariţia lor de la domiciliu şi le-au dat câte 300 euro fiecăreia pentru a nu depune plângere) au rezultat:
- 24 decembrie 2010 ora 15:33:48 postul telefonic cu numărul P1 utilizat de inculpatul M.V. a fost localizat de celula din Dr. Turnu Severin, str. T.V., zona Hotelului Tr., jud. Mehedinţi.
- 24 decembrie 2010 ora 18:23:31 postul telefonic P1 utilizat de inculpatul M.V. a fost localizat de celula din oraşul Balş, str. N.B.
- note transcrise privind convorbiri telefonice - după data de 28 decembrie 2010 când au fost sesizate organele de urmărire penală, inculpaţii M.V. şi C.M. au încercat continuu să ia legătura cu cele două minore, una dintre ele, respectiv T.I.M., fiind internată la solicitarea mamei sale, T.O., într-un centru de protecţie a victimelor traficului de persoane, din mun. Craiova, jud. Dolj;
- 28 decembrie 2010 - convorbire ora 21:32:22 - M.V. solicită informaţii în legătură cu o persoană - cere explicaţii cu privire la ceea ce trebuia să facă interlocutorul său care îi comunică faptul că persoana despre care vorbeau i-ar fi spus că pleacă la vărul său, dar că i-a spus să-i transmită (numitului M.V.) că „totul e bine şi că nu dădu decât o declaraţie şi atât”, după care M.V. spune că se duce la ea acasă;
- convorbire asemănătoare 28 decembrie 2010 ora 22:16:32 - numitul M.V. solicită de asemenea informaţii cu privire la o persoană de sex femeiesc, afirmând că a înţeles de la fratele acesteia că de fapt nu vrea să răspundă dar este acasă, numitul M.V. solicitând persoanei cu care vorbea informaţii în legătură cu aspectele observate atunci când a fost acasă la persoana respectivă.
- convorbire 29 decembrie 2010 ora 19:11:28, pe parcursul căreia la un moment dat numitul M.V. spune interlocutorului să nu mai vorbească la telefon, aceleaşi aspecte rezultând şi din convorbirile purtate de numitul M.V. la data de 04 ianuarie 2011, ora 17.17.26 şi 05 ianuarie 2011 ora 11:58:36 când afirmă că sunt ascultate telefoanele şi solicită persoanei cu care discuta să vorbească mai codificat şi nu aşa „ţaca-ţaca”.
- notă de redare a convorbirii telefonice din data de 05 ianuarie 2011 ora 11:57:06 o persoană de sex femeiesc îl apelează pe numitul M.V., solicitându-i numărul lui G., M.V. spunându-i că o sună şi imediat după această convorbire la data de 05 ianuarie 2011 ora 11:58:37 rezultă că numitul M.V. apelează persoana anterior menţionată cu care stabilise să o sune şi îi comunică următorul nr. de telefon P4, împrejurare în care îi solicită să vorbească mai codificat - nr. de telefon P4 - utilizat de partea vătămată E.N.G. conform ordonanţei D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 303D/P/2010 din 28 decembrie 2010, încheierii nr. 100 din 30 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 100/P/2010 şi autorizaţiei cu acelaşi număr emisă pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor.
- convorbirea telefonică din data de 04 ianuarie 2011 ora 14:30:26 - numitul M.V. apelează o persoană de sex femeiesc căreia îi solicită să-i spună dacă a fost la C.M., cerându-i insistent să cumpere o cartelă O. şi să-l sune imediat.
- procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere după fotografii conform cărora minorele T.I.M. şi E.N.G. i-au recunoscut pe toţi cei trei inculpaţi C.M., M.V. şi M.E.D. ca fiind persoanele care s-au ocupat de recrutarea, transportul, cazarea şi exploatarea lor sexuală „la stradă” în Italia, la Roma - ambele părţi vătămate au recunoscut din planşele fotografice prezentate, printre alte persoane, pe inculpatul M.V. despre care au declarat că este persoana care le-a exploatat sexual în Italia, Roma, le-a transportat la stradă, le-a ameninţat, bătut şi luat banii obţinuţi, pe inculpata C.M. despre care au declarat că „este concubina lui M.V.” şi le-a racolat şi transportat în Italia, unde le-a supravegheat la stradă strângând banii obţinuţi şi pe inculpatul M.E.D. despre care a declarat că le-a asigurat cazarea în Italia şi le-a supravegheat împreună cu inculpatul M.V. în perioada în care desfăşurau activităţi la stradă”.
- declaraţiile părţii vătămate T.I.M. şi E.N.G. în cursul urmăririi penale, declaraţii parte vătămată T.I.M. în cursul judecăţii, declaraţii parte vătămată G.I.M.N. privind discuţiile purtate în vara anului 2010, respectiv în luna august, iniţial de inculpata C.M., apoi şi împreună cu inculpatul M.V., în prezenţa minorei T.I.M., cu minora G.I.M.N. pentru recrutarea acesteia din urmă de a-i însoţi în Italia, în vederea practicării prostituţiei, în favoarea acestora;
- declaraţiile martorului T.O. care atât pe parcursul urmăririi penale cât şi al judecăţii au confirmat aspectele declarate de părţile vătămate referitoare la activităţile infracţionale comise de cei trei inculpaţi cercetaţi în cauză, a descris şi împrejurări petrecute anterior plecării fiicei sale în Italia precum şi după revenirea acesteia în România. Martora a declarat că, din spusele vecinilor, a aflat că în vara anului 2010, în locuinţa sa, în timp ce era la serviciu schimbul trei, la fiica sa veneau diverse persoane printre acestea fiind şi „M.V. şi C.M.”, ale căror nume au fost auzite de mai multe ori, vecinii fiind deranjaţi de zgomote. Într-una dintre aceste nopţi martora, în timp ce era la serviciu, a fost anunţată de un vecin care i-a reclamat din nou zgomotul din locuinţa sa, martora s-a deplasat la domiciliu unde a constatat că în locuinţa sa se afla inculpata C.M., împreună cu alte trei persoane şi fiica martorei, consumând alcool. Referitor la faptele petrecute în perioada în care fiica sa a fost în Italia, martora a precizat că, după revenirea în România atât fiica sa, cât şi prietena acesteia, E.N.G., i-au spus că în realitate în perioada în care au fost în Italia nu au lucrat în bar, ci au fost exploatate sexual şi agresate de inculpaţii M.V. şi C.M., care le obligau să practice prostituţia. Martora a precizat de asemenea că în discuţiile purtate cu fiica sa, aceasta îi spunea să meargă la poliţie să retragă sesizarea privind dispariţia sa, iar la întoarcerea în România fiica sa i-a spus că de fiecare dată când vorbea la telefon era supravegheată de inculpaţii M.V. şi C.M.
- declaraţiile martorului E.C.C. - inculpaţii M.V. şi C.M. au venit de mai multe ori la poarta locuinţei sale şi a părţii vătămate E.N.G. (sora sa) - noaptea, într-una dintre aceste împrejurări inculpatul M.V. i-a spus că-i este teamă că sora sa (a martorului) şi prietena acesteia ar fi ajuns la poliţie, inculpaţii au vorbit şi la telefon cu partea vătămată E.N.G., i-au trimis şi mesaje - martorul a auzit când vorbeau, a văzut mesaje. Declaraţiile acestui martor se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate E.N.G. din cursul urmăririi penale, cu declaraţiile martorei E.S. care a confirmat încercarea repetată a inculpatului M.V. de a lua legătura cu partea vătămată E.N.G. după întoarcerea acesteia în România, precum şi cu notele transcrise privind înregistrarea şi interceptarea convorbirilor telefonice sau comunicărilor efectuate după data de 28 decembrie 2010 (când au fost sesizate organele de urmărire penală) la următoarele posturi telefonice: P1 - utilizat de numitul M.V.; P2 utilizat de numita C.M.; P4 utilizat de numita E.N.G., telefonul cu seria IMEI xxx utilizat de numitele E.N.G. şi T.I.M., localizarea şi urmărirea persoanelor care le foloseşte precum şi de imagini audio-video din mediul ambiental, convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc telefonic de comunicare pe bandă magnetică sau alt suport magnetic, pentru nr. de telefon P5, P1, P2 şi P6 utilizate de numitul M.V., interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate de numitul „A.” de la postul telefonic cu nr. P7. Declaraţiile acestui martor se coroborează în totalitate cu aspectele expuse în esenţă anterior din examinarea notelor transcrise privind convorbirile menţionate.
- declaraţiile martorei E.S. care a confirmat aspectele declarate de părţile vătămate referitor la activităţile infracţionale comise de cei trei inculpaţi cercetaţi în cauză dar şi aspecte percepute în mod direct de martoră referitor la: apelurile telefonice primite de la fiica sa - E.N.G. când aceasta se afla în Italia dar refuza constant să-i spună adresa exactă unde era, apelul primit ulterior de la acelaşi nr. de telefon folosit şi de fiica sa, însă persoana care apela nu mai era fiica sa ci o femeie care s-a recomandat „M.” şi a purtat o discuţie cu aceasta care i-a adresat mai multe întrebări referitor la nume, copii, numele copiilor. Martora E.S. a mai declarat că în ziua următoare soţul său, E.M. a apelat nr. de telefon respectiv şi a răspuns un bărbat care s-a recomandat „V.” din Balş şi care nu a dorit să continue convorbirea. Martora a mai relatat că în perioada ianuarie-februarie 2011 inculpaţii M.V. şi C.M. au venit de câteva ori la domiciliul familiei sale încercând să discute cu fiica sa E.N.G. A precizat martora că în cursul lunii februarie 2011 în timp ce se afla la locuinţa din comuna G. jud. Olt, a venit un bărbat care a întrebat de fiica sa „G.”, bărbat căruia martora nu i-a permis accesul în curte, a presupus că este „M.V.” despre care îi spusese fiica sa că acesta împreună cu „C.M.” o duseseră în Italia, i-a solicitat să o lase în pace pe fiica sa, iar bărbatul a motivat că vrea să poarte o discuţie în legătură cu cealaltă minoră „M.” pe care nu reuşea să o găsească. După plecarea bărbatului, fiica martorei i-a confirmat identitatea acestuia ca fiind chiar „M.V. din Balş”. Declaraţia martorei se coroborează astfel şi cu declaraţia martorului E.C.C. şi cu notele transcrise privind înregistrarea şi interceptarea convorbirilor telefonice/comunicărilor (confirmate, respectiv autorizate de Tribunalul Dolj). Într-o altă zi, în timp ce martora era la cumpărături cu fiica sa, l-a observat pe numitul „M.V.” în acelaşi autoturism cu care venise la domiciliul său, era de această dată împreună cu o femeie, fiica martorei a confirmat din nou că acel bărbat era „M.V.” iar femeia de lângă acesta „C.M.”, persoane care fuseseră împreună cu cele două minore în Italia. Cele două persoane au fost recunoscute de martoră şi ulterior la organele de urmărire penală ca fiind inculpaţii C.M. şi M.V. Martora a mai declarat că în discuţiile purtate cu fiica sa după întoarcerea în România aceasta i-a spus că a plecat în Italia împreună cu inculpata C.M. şi partea vătămată T.I.M. ca urmare a promisiunii inculpatei că le va ajuta să lucreze într-o pizzerie şi într-un club de noapte, dar promisiunea nu a fost îndeplinită de inculpată care în realitate le-a obligat pe cele două minore să întreţină relaţii intime cu diverse persoane şi în acest sens erau duse pe o stradă şi supravegheate până când găseau persoanele respective. Declaraţiile acestei martore confirmă în totalitate şi susţinerile părţilor vătămate T.I.M. şi E.N.G. cu privire la violenţele exercitate de inculpaţi şi teama care le-a fost produsă, precum şi solicitarea inculpaţilor ca părţile vătămate să nu spună adevărul părinţilor. Martora E.S. a mai arătat că din spusele fiicei sale ştie că inculpaţii M.V. şi C.M. convinseseră şi o altă minoră N. domiciliată în com. V., prietenă şi aceasta cu minora T.I.M. să meargă în Italia.
- declaraţiile inculpatei C.M. - sub aspectul confirmării deplasării acesteia împreună cu minorele T.I.M. şi E.N.G. până în Italia, cazării într-un apartament la Roma prin intermediul inculpatului M.E.D., la solicitarea inculpatului M.V. şi prezenţa acestuia din urmă în Italia în perioada noiembrie - decembrie 2010.
- declaraţiile inculpatului M.E.D. cu privire la găsirea unui loc de cazare în Italia la Roma pentru inculpata C.M., la solicitarea inculpatului M.V. şi prezenţa acestuia din urmă în Italia, la scurt timp după convorbirea purtată pentru găsirea unei locuinţe pentru concubina sa, inculpata C.M.
- declaraţiile inculpatului M.V. privind deplasarea sa şi a inculpatei C.M. (concubina sa - sora soţiei), în Italia la Roma în perioada noiembrie - decembrie 2010.
Referitor la celelalte aspecte invocate de cei trei inculpaţi în declaraţiile date în cauză, instanţa, având în vedere şi dispoz. art. 69 C. proc. pen. conform cărora „declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”, s-a apreciat că nu pot reprezenta dovada unei alte situaţii de fapt decât aceea expusă anterior ca fiind reţinută pe baza probelor administrate examinate în ansamblu, coroborat şi în vederea stabilirii adevărului.
De altfel, între declaraţiile celor trei inculpaţi există multe contradicţii atât prin raportarea unui inculpat la ceilalţi, cât şi la declaraţia fiecăruia în diferite etape ale procesului penal, cu privire la faptele deduse judecăţii. Dintre aceste contradicţii, în esenţă, următoarele:
- declaraţii inculpata C.M.:
- în cursul urmăririi penale - s-a deplasat din România până în Italia cu acelaşi microbuz în care erau şi minorele T.I.M. şi E.N.G., dar nu călătorea împreună cu acestea întrucât erau certate, a vorbit însă cu minorele în microbuz pe drumul parcurs până în Italia;
- drumul parcurs cu microbuzul din Craiova până în Italia a durat aproximativ două zile, iar de la plecarea din Craiova nu a mai oprit în alt oraş, cu excepţia micilor opriri pentru satisfacerea nevoilor fiziologice;
- când au ajuns în Italia, la Roma, s-a despărţit de cele două minore şi nu ştie ce au mai făcut ulterior;
- diferit, declaraţie în cursul judecăţii:
- a plecat cu cele minore din Balş „cu ocazie” până în Craiova, de unde cu un alt mijloc de transport s-au deplasat în oraşul Turnu Severin, aici au rămas împreună peste noapte la un hotel, şi tot împreună, dimineaţa, toate trei au plecat cu acelaşi microbuz, dar nu până în Italia, numai până aproape de graniţă când minorele au fost duse într-un alt microbuz. Sub aspectul motivului pentru care nu au ajuns împreună în Italia s-a constatat că declaraţia inculpatei este contrară chiar şi declaraţiei părţii vătămate E.N.G. din cursul judecăţii (când minora a retractat declaraţiile anterioare încercând să susţină apărarea inculpaţilor) - inculpata a susţinut că minorele au coborât din microbuz pentru a urca alte persoane (deşi în cursul urmăririi penale nu susţinuse aceasta), iar minora E.N.G., că şoferul a constatat că erau minore şi ar fi avut probleme la ieşirea din ţară; şi aceste susţineri contrare declaraţiilor anterioare date de această parte vătămată care a descris modul în care inculpata C.M. a reuşit să-i asigure atât ei, cât şi celeilalte minore T.I.M. ieşirea din ţară - deplasarea în Italia.
- este inexplicabilă susţinerea inculpatei din cursul judecăţii că deşi nu vorbea cu minora T.I.M. întrucât se certase cu aceasta, au plecat totuşi împreună din Balş, au mers împreună în Craiova, apoi mai departe în Turnu Severin, unde tot împreună au stat la hotel, chiar în aceeaşi cameră şi tot împreună au plecat a doua zi cu un microbuz spre Italia.
Pe de altă parte, din declaraţia acestei inculpate dată în cursul urmăririi penale a rezultat că s-a întâlnit cu minorele în microbuz, nu a făcut nicio referire la plecarea împreună cu acestea din Balş, la cazarea la hotelul din Turnu Severin. Dimpotrivă, a descris o călătorie continuă de aprox. 2 zile, din Craiova până în Italia - Roma, cu acelaşi microbuz în care se aflau şi minorele.
- contradicţii declaraţii inculpata C.M. şi inculpat M.E.D.:
- inculpatul M.E.D. a declarat că în noiembrie 2010 a fost sunat din România de inculpatul M.V. să-i găsească o locuinţă concubinei-inculpata C.M. care era în Italia, la Roma, s-a întâlnit cu aceasta şi a dus-o într-o cameră dintr-un apartament din Roma, iar cu inculpatul M.V. s-a întâlnit la sfârşitul lunii noiembrie 2010, când acesta l-a sunat din nou şi i-a spus că vine la Roma, s-au întâlnit şi l-a condus la apartamentul unde locuia concubina sa;
- inculpata C.M. a precizat că după aproximativ o săptămână de când era în Italia, a vorbit la telefon cu concubinul său, inculpatul M.V. pentru găsirea unei locuinţe, acesta i-a promis că va încerca, a venit şi acesta după câteva zile în Italia şi atunci s-au întâlnit amândoi cu inculpatul M.E.D. la un Peco, au discutat despre găsirea unei locuinţe, după 2-3 zile inculpatul M.E.D. le-a găsit locuinţa.
Inculpatul M.V. a descris alte aspecte, fără nicio referire la discuţii telefonice cu concubina sa după plecarea acesteia în Italia. A arătat că în luna noiembrie, pentru că se certase cu concubina sa, inculpata C.M., aceasta a plecat în Italia, la surori, că a mers după ea, plecând cu avionul de pe Aeroportul Băneasa, dar după câteva zile s-a întors singur în România, iar în luna decembrie s-a deplasat din nou în Italia, la Roma, şi de această dată a convins-o pe concubina sa să revină acasă, unde s-au întors cu un microbuz.
Inculpatul M.V. a susţinut şi ulterior (cu prilejul discuţiilor purtate cu consilierul de probaţiune în vederea întocmirii referatului de evaluare) că nu a mai vorbit cu concubina sa C.M. anterior plecării după aceasta în Italia, că după ce s-au certat şi ea a plecat în Italia, nu au mai luat legătura în nici un fel până când a plecat după aceasta, că nu-i mai răspundea la telefon în pofida încercărilor sale de a o găsi.
Totodată, susţinerea inculpatului M.V. că nu o cunoaşte pe partea vătămată E.N.G., nu poate fi primită întrucât este infirmată de probele administrate: declaraţiile martorilor E.C.C. şi E.S. care au confirmat venirea acestui inculpat de mai multe ori la poarta locuinţei părţii vătămate E.N.G. încercând să discute cu aceasta, apeluri telefonice şi mesaje, declaraţiile martorei T.O., declaraţiile părţii văttămate T.I.M., declaraţiile părţii vătămate E.N.G. - pe parcursul urmăririi penale, procesele-verbale de recunoaştere a inculpatului de către părţile vătămate după planşe fotografice, în prezenţa martorilor asistenţi, notele de redare a înregistrărilor şi interceptărilor a convorbirilor telefonice şi comunicărilor, o parte dintre acestea fiind expuse anterior - relevantă fiind convorbirea telefonică pe parcursul căreia inculpatul M.V. menţionează nr. telefon al acestei părţi vătămate, precum şi cele din care rezultă încercările de a discuta cu minora şi referirea la fratele acesteia care nu dorea să confirme că minora este acasă.
Pe de altă parte, retractarea, în faţa instanţei de către partea vătămată E.N.G. a declaraţiilor date pe parcursul urmăririi penale nu a fost temeinic justificată cu date, elemente de natură să formeze convingerea că ultima exprimă adevărul şi că relatările anterioare nu exprimă realitatea. Simpla modificare a conţinutului unei declaraţii, indiferent de organul în faţa căreia a fost făcută, nu poate produce efectul de a înlătura declaraţia retractată - cu atât mai mult cu cât situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută, rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate atât la urmărirea penală cât şi pe parcursul judecăţii.
Mai mult, partea vătămată E.N.G. a declarat în faţa instanţei că declaraţiile date iniţial pe parcursul urmăririi penale sunt corespunzătoare aspectelor relatate în respectiva fază procesuală, invocând însă că ar fi declarat astfel pentru că ar fi dorit să o ajute pe partea vătămată T.I.M., motivare care nu poate fi primită în contextul tuturor probelor administrate. De altfel, chiar în această nouă situaţie invocată nu s-a justificat de către partea vătămată de ce acesta şi prietena sa i-ar fi acuzat pe inculpaţii din cauză şi nu alte persoane. Dimpotrivă, partea vătămată când acesteia şi celeilalte părţi vătămate le-au fost prezentate planşe fotografice pe parcursul urmăririi penale, i-au indicat pe cei trei inculpaţi ca fiind persoanele care au desfăşurat activităţile infracţionale pentru care sunt cercetaţi aşa cum s-a menţionat anterior la expunerea în esenţă a aspectelor rezultate din examinarea mijloacelor de probă, respectiv în paragraful referitor la procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere după fotografii. Iar din examinarea proceselor-verbale de recunoaştere s-a constatat că le-au fost prezentate fotografiile a mai multor persoane (6 bărbaţi la recunoaşterea inculpatului M.V., 6 femei la recunoaşterea inculpatei C.M., 6 bărbaţi la recunoaşterea inculpatului M.E.D.).
S-a statuat constant în jurisprudenţă că instanţa de judecată este îndrituită în cazul unor nepotriviri sau contradicţii să aprecieze fiecare declaraţie în contextul tuturor probelor administrate cu care este necesar să se coroboreze şi să reţină motivat, ca reprezentând adevărul numai unele dintre acestea sau anumite aspecte din cuprinsul acestora, iar în cazul unor declaraţii succesive, că retractarea totală sau parţială ori modificarea declaraţiei anterioare, nu este de natură prin ea însăşi să înlăture acea declaraţie, deoarece astfel ar însemna a lipsi de eficienţă probe legal administrate şi a se ajunge la încălcarea principiului de bază al procesului penal, acela al stabilirii adevărului; instanţa poate să înlăture total sau parţial o declaraţie anterioară asupra căreia o persoană a revenit, dar numai în măsura în care retractarea sau modificarea este temeinic motivată cu date, elemente şi împrejurări de natură să formeze convingerea că exprimă adevărul şi că deci relatările anterioare nu exprimă realitatea.
Faţă de argumentele expuse, s-a constatat că declaraţia părţii vătămate E.N.G. din cursul judecăţii referitor la retractarea aspectelor relatate anterior în cauză cu privire la faptele comise de inculpaţi, nu a fost temeinic motivată cu date, elemente şi împrejurări de natură să formeze convingerea că reflectă adevărul, respectiv că relatările anterioare, din cursul urmăririi penale nu exprimă realitatea.
Practica judiciară a fost constantă sub acest aspect al examinării mijloacelor de probă din cursul procesului penal, relevantă sub acest aspect fiind şi decizia penală nr. 1562 din 28 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind soluţionarea unei cauze având ca obiect i nfracţiuni de trafic de minori şi spălare de bani.
În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor F.B.N. (propusă de inculpaţii M.V. şi C.M. în apărare pe parcursul urmăririi penale), B.G. şi P.A.M. a căror audiere a fost propusă tot de inculpaţii M.V. şi C.M. în apărare, pe parcursul judecăţii, probă încuviinţată de instanţă la termenul din data de 23 iunie 2011, nu au relevat aspecte concludente şi utile soluţionării cauzei.
Astfel, chiar în situaţia în care s-a încercat de către inculpaţii menţionaţi, inclusiv prin solicitarea audierii martorilor F.B.N. şi P.A.M., acreditarea ideii că părţile vătămate T.I.M. şi E.N.G., au practicat de bună voie prostituţia în Italia, apărare care nu a fost reţinută de instanţă (în contextul tuturor probelor administrate în baza cărora s-a reţinut situaţia de fapt expusă anterior), s-a constatat că oricum consimţământul părţilor vătămate, chiar dacă ar exista, nu înlătură răspunderea penală pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori. În acest sens este dispoziţia legală specială prev. de art. 16 din Legea nr. 678/2001 modif. „consimţământul persoanei victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului”. Prin urmare, nu ar prezenta relevanţă juridică, sub aspectul angajării răspunderii penale a inculpaţilor, nici chiar apărarea că părţile vătămate minore ar fi cunoscut că în Italia urmează a se prostitua şi nu a lucra într-un club sau pizzerie şi ar fi fost de acord.
Referitor la declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză la solicitarea inculpaţilor, instanţa a apreciat de asemenea că nu sunt de natură să determine o altă situaţie de fapt decât aceea reţinută anterior şi nu pot fi avute în vedere izolat. Cu atât mai mult cu cât au relevat o serie de aspecte care nu se coroborează nici chiar cu declaraţiile inculpaţilor, neputând aşadar confirma apărarea invocată. Câteva dintre acestea sunt astfel:
- declaraţia martorului B.F. - a susţinut că s-a întâlnit cu inculpatul M.V. în Italia în noiembrie 2010 iar acesta i-a spus că venise să o caute pe concubina sa pe care ar fi găsit-o, după căutări, la sfârşitul lunii noiembrie; inculpaţii C.M. şi M.E.D. au declarat însă o altă situaţie - că inculpatul M.V. înainte să vină în Italia vorbise cu concubina sa şi chiar a făcut demersuri pentru a-i găsi acesteia locuinţă în Italia, a vorbit în acest sens cu inculpatul M.E.D. care a găsit locuinţa despre care a discutat cu inculpatul M.V., căruia i-a comunicat şi cuantumul chiriei - 500 euro, cu care acesta a fost de acord, iar inculpatul M.V. înainte de a veni în Italia (la sfârşitul lunii noiembrie) a vorbit din nou cu inculpatul M.E.D. pentru a-l anunţa că vine, s-au întâlnit şi acesta l-a condus la apartamentul unde locuia concubina sa;
- declaraţia martorului B.C.I. - a susţinut că îi spusese inculpatului M.E.D. încă din luna septembrie că are o cameră de închiriat în apartamentul cu 3 camere pe care şi el îl închiriase, iar în luna noiembrie la solicitarea acestui inculpat ar fi oferit camera inculpaţilor M.V. şi C.M. Dacă aşa s-ar fi petrecut faptele nu se explică de ce inculpatul M.E.D., potrivit chiar propriilor sale declaraţii dar şi ale inculpatei C.M., ar fi trebuit să mai caute câteva zile în luna noiembrie, de vreme ce ştia de două luni de intenţia martorului B.C.I. de a oferi (închiria) o cameră, iar acesta îi era coleg de serviciu. De altfel inculpatul M.E.D. nu a făcut nicio referire la acest martor ca fiind persoana de la care să fi închiriat pentru inculpata C.M. o cameră, în declaraţiile date pe parcursul urmării penale făcând referire doar la doi fraţi - V. şi A. care locuiau în respectivul apartament, alături de alte trei persoane pe care inculpatul nu le-a indicat ca fiind cunoscute nici măcar după un prenume.
Referitor la apărarea inculpatului M.E.D. în sensul că nu deţine un autoturism de culoare închisă aşa cum a fost descris de partea vătămată T.I.M., instanţa a constatat că din înscrisul depus de inculpat privind datele autovehiculului nu rezultă culoarea. Pe de altă parte, aceasta nu este un element care să identifice în mod cert un autoturism fiind posibilă schimbarea culorii oricând.
Instanţa nu a reţinut nici apărarea inculpatului M.E.D. că autovehiculul deţinut era în service în perioada noiembrie-decembrie 2010 constatând că nu a dovedit această susţinere cu probe concludente. Aceasta întrucât nu a depus nici un înscris de la unitatea de service la care ar fi fost, iar pe de altă parte, chiar unul dintre martorii propuşi de acest inculpat a infirmat expres această apărare. Astfel, martorul B.C.I. a declarat că autoturismul proprietatea inculpatului M.E.D. a fost în service în perioada iulie-august, dar din noiembrie inculpatul îl putea folosi şi chiar în folosea deseori şi la serviciu, unde cei doi erau colegi. Şi de altfel imposibilitatea folosirii unui anumit autovehicul într-o perioadă de către o persoană nu este de natură să excludă în mod absolut utilizarea unui alt autovehicul, care poate fi obţinut prin alte modalităţi - închiriere, împrumut etc.
Concluzionând sub aspectul mijloacelor de probă şi având în vedere şi argumentele expuse anterior cu referire şi la jurisprudenţa constantă care a statuat că instanţa de judecată este îndrituită în cazul unor nepotriviri sau contradicţii să aprecieze fiecare declaraţie în contextul tuturor probelor administrate cu care este necesar să se coroboreze şi să reţină motivat, ca reprezentând adevărul numai unele dintre acestea sau anumite aspecte din cuprinsul acestora, şi în cauza de faţă instanţa a reţinut situaţia de fapt examinând în ansamblu, coroborat şi în vederea aflării adevărului, toate mijloacele de probă administrate şi nu izolat vreunul dintre acestea.
Aspectele invocate de doi apărători aleşi ai inculpaţilor M.V. şi C.M. în sensul că declaraţiile părţilor vătămate minore au fost date pe parcursul urmăririi penale în absenţa reprezentanţilor legali sunt infirmate chiar de aceste înscrisuri din examinarea cărora rezultă contrariul, fiind inserate semnăturile persoanelor respective (mama fiecăreia dintre cele trei părţi vătămate, iar în cazul părţii vătămate E.N.G., până la revenirea în ţară a mamei-fratele), ale apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică părţilor vătămate în cursul urmăririi penale - avocat A.M.C. - delegaţia din 28 decembrie 2010 pentru părţile vătămate T.I.M. şi E.N.G., respectiv delegaţia din 10 februarie 2011 pentru partea vătămată G.I.M.N., precum şi ale reprezentantului A.N.I.T.P.
Referitor la interceptările şi înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale, instanţa a reţinut că acestea sunt mijloace de probă legal obţinute astfel:
I. - Prin ordonanţa D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 303D/P/2010 din 28 decembrie 2010 ora 16,00 - conform art. 912 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus cu titlu provizoriu autorizarea interceptării şi înregistrării pe o perioadă de 48 ore începând cu 28 decembrie 2010 ora 16,00 până la 30 decembrie 2010 ora 16,00, inclusiv, a convorbirilor telefonice sau comunicărilor efectuate la următoarele posturi telefonice: - P1 - utilizat de numitul M.V.;
- P2 utilizat de numita C.M.;
- P4 utilizat de numita E.N.G.,
- precum şi pe telefonul cu seria IMEI xxx utilizat de numitele E.N.G. şi T.I.M., localizarea şi urmărirea persoanelor care le foloseşte precum şi de imagini audio-video din mediul ambiental;
La data de 30 decembrie 2010 - art. 912 alin. (3) C. proc. pen. - ordonanţa a fost înaintată Tribunalului Dolj, solicitându-se confirmarea acesteia şi autorizarea mai departe pe o perioadă de 28 zile începând cu data de 30 decembrie 2010 ora 16,00, a interceptărilor şi înregistrărilor pe bandă magnetică sau alt suport tehnic a convorbirilor sau comunicărilor efectuate la posturile telefonice menţionate, precum şi emiterea unei autorizaţii pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate de numitul „A.” de la postul telefonic cu nr. P7 începând cu data de 30 decembrie 2010 ora 16,00, pe o perioadă de 28 zile.
Prin încheierea nr. 100 din 30 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 100/P/2010 în baza art. 912 alin. (3) C. proc. pen. s-a admis cererea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Craiova - confirmată ordonanţa nr. 303D/P/2010 din 28 decembrie 2010 şi autorizarea mai departe a interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicărilor efectuate de la posturile telefonice P1 - utilizat de numitul M.V., P2 utilizat de numita C.M. şi P4 utilizat de numita E.N.G., precum şi pe telefonul cu seria IMEI xxx utilizat de numitele E.N.G. şi T.I.M., localizarea şi urmărirea persoanelor care le foloseşte precum şi de imagini audio-video din mediul ambiental pe o perioadă de 28 zile începând cu data de 30 decembrie 2010 ora 16,00 şi emiterea unei autorizaţii, precum şi interceptarea şi înregistrarea pe bandă magnetică sau alt suport a convorbirilor sau comunicărilor efectuate de numitul „A.” de la postul telefonic nr. P7 începând cu 30 decembrie 2010 ora 16,00 pe o perioadă de 28 zile.
II. La data de 08 martie 2011 - D.I.I.C.O.T. - cerere emitere autorizaţie pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc telefonic de comunicare pe o perioadă de 30 zile începând cu data de 08 martie 2011 ora 16,00, pe bandă magnetică sau alt suport magnetic, pentru nr. de telefon P5, P1, P2 şi P6 utilizate de numitul M.V.
- cererea admisă de Tribunalul Dolj prin încheierea nr. 100A din 08 martie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 100/P/2010, fiind emisă autorizaţia din 08 martie 2011.
Potrivit procesului-verbal din data de 03 mai 2011 - procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a certificat interceptările şi înregistrările convorbirilor şi comunicărilor telefonice efectuate în cauză potrivit art. 911 şi urm. C. proc. pen. în baza autorizaţiilor din 30 decembrie 2010 şi din 08 martie 2011 emise de Tribunalul Dolj şi a ordonanţei D.I.I.C.O.T. cu titlu provizoriu nr. 303D/P/2010 din 28 decembrie 2010 confirmată prin încheierea nr. 100 din 30 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj, precizându-se totodată că aceste convorbiri înregistrate au fost redate integral în formă scrisă şi s-au ataşat la dosarul de urmărire penală.
În ceea ce priveşte criticile formulate de doi dintre apărătorii aleşi ai inculpaţilor M.V. şi C.M. sub aspectul inexistenţei autorizaţiei instanţei cu referire la listing-urile convorbirilor telefonice, Tribunalul a constatat că nu sunt de natură să determine aprecierea că ar fi nelegale având în vedere pe de o parte considerentele expuse în paragrafele anterioare, iar pe de altă parte convorbirile enumerate în listing-uri nu au fost interceptate şi înregistrate, nu există nicio notă de redare a conţinutului lor. De altfel, pentru obţinerea unor asemenea listing-uri nu există dispoziţii legale care să impună autorizaţia instanţei. Pe de altă parte, acestea vizează convorbiri anterioare sesizării organelor de urmărire în cauza de faţă, dar din perioada comiterii infracţiunilor (28-29 octombrie 2010 - date la care minorele au fost scoase din ţară de inculpata C.M. şi transportate din Balş în Craiova, Dr. Turnu Severin şi în continuare în Italia, 24 decembrie 2010 data la care minorele au revenit în România şi au fost aşteptate de inculpaţii M.V. şi C.M. în Dr. Turnu Severin). Astfel, în mod obiectiv nu se putea solicita autorizarea înregistrării şi interceptării, respectiv supravegherea inculpaţilor şi părţilor vătămate la datele menţionate - 28 din 29 octombrie 2010, 24 decembrie 2010, când organele de urmărire penală nu erau încă sesizate despre comiterea unor fapte de natură penală de către inculpaţi, sesizarea acestora fiind abia la data de 28 decembrie 2010. Iar după această dată organele de urmărire penală, conform paragrafelor anterioare au procedat la interceptarea şi înregistrarea convorbirilor cu respectarea întocmai a dispoz. art. 911 şi urm. C. proc. pen.
Pentru toate considerentele expuse, instanţa a reţinut vinovăţia celor trei inculpaţi, dând eficienţă principiului liberei aprecieri a probelor prev. de art. 63 alin. (2) C. proc. pen., care conferă instanţei de judecată libertatea să aprecieze concludenta tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate şi principiului aflării adevărului consacrat în art. 3 C. proc. pen. care impune a se acorda valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul judiciar.
Având în vedere dispoziţiile legale privind analizarea probelor în ansamblu şi în vederea stabilirii adevărului, fiind coroborate acestea, instanţa a apreciat că sunt realizate cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că faptele comise de inculpaţi astfel cum au fost descrise în paragrafele anterioare există şi constituie infracţiuni, respectiv infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni (care nu este grup organizat conform art. 7 din Legea nr. 39/2003) şi infracţiunea de trafic de minori, infracţiuni prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., prezentate astfel:
- inculpatul M.V.:
1. în perioada octombrie-decembrie 2010, împreună cu inculpaţii C.M. (concubina sa) şi M.E.D., a asigurat cazarea, transportul şi le-a exploatat sexual „la stradă” în Italia - Roma, pe minorele T.I.M. şi E.N.G., în vârstă de 16 ani, obţinând astfel din practicarea prostituţiei suma de aproximativ 12.000 euro; împreună cu inculpata C.M. a exercitat violenţe fizice şi ameninţări împotriva minorelor pentru a le constrânge să practice prostituţia, să întreţină raporturi sexuale cu cât mai multe persoane pentru a obţine astfel sume mari de bani; împreună cu inculpatul M.E.D. a asigurat transportul acestora la strada din Roma unde erau obligate să racoleze clienţi şi supravegherea;
2. în cursul lunii august 2010, împreună cu inculpata C.M., în prezenţa minorei T.I.M., a încercat recrutarea minorei G.I.M.N., în vârstă de 16 ani, de a-i însoţi în Italia, unde urma să practice prostituţia în favoarea lor.
- inculpata C.M.:
1. în luna octombrie a anului 2010, prin înşelăciune, fraudă, le-a recrutat şi transportat în Italia, la Roma, pe minorele T.I.M. şi E.N.G., în vârstă de 16 ani, unde în perioada noiembrie-decembrie, împreună cu inculpaţii M.V. şi M.E.D. le-a asigurat cazarea şi le-a exploatat sexual „la stradă”, obţinând astfel din practicarea prostituţiei suma de aproximativ 12.000 euro, minorele fiind cazate iniţial, la ajungerea în Italia minorele la o baracă aparţinând surorii inculpatei, C.Ma.; împreună cu inculpatul M.V. a exercitat violenţe fizice şi ameninţări împotriva minorelor pentru a le constrânge să practice prostituţia, să întreţină raporturi sexuale cu cât mai multe persoane pentru a obţine astfel sume mari de bani; iniţial împreună cu inculpatul M.E.D. a asigurat transportul acestora la strada din Roma unde erau obligate să racoleze „clienţi” precum şi supravegherea;
2. în cursul lunii august 2010 iniţial singură, apoi împreună cu inculpatul M.V., în prezenţa minorei T.I.M., a încercat recrutarea minorei G.I.M.N., în vârstă de 16 ani, de a-i însoţi în Italia, unde urma să practice prostituţia în favoarea lor.
- inculpatul M.E.D.:
1. în perioada noiembrie - decembrie 2010, la solicitarea inculpaţilor M.V. şi C.M. le-a asigurat cazarea minorelor T.I.M. şi E.N.G. într-un apartament din Roma - Italia, în scopul exploatării sexuale a acestora, pe care a realizat-o împreună cu ceilalţi doi inculpaţi care au obţinut astfel suma de aproximativ 12.000 euro; a asigurat împreună cu ceilalţi doi inculpaţi transportul şi supravegherea celor două minore la strada din Roma unde erau obligate să racoleze „clienţi”.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. „i niţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen. ” .
Această infracţiune în modalităţile alternative ale iniţierii şi constituirii se regăseşte şi în activitatea infracţională desfăşurată de cei trei inculpaţi în cauza de faţă în raport de situaţia de fapt reţinută rezultând că s-au asociat în vederea recrutării, cazării şi exploatării sexuale a minorelor T.I.M. şi E.N.G., transportate în Italia, cu scopul obţinerii de foloase materiale, inculpaţii acţionând sub forma unui grup cu o anume specializare, dar fără o structură piramidală conformă cu art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În speţă, s-a dovedit că acţiunile convergente săvârşite de cei trei coinculpaţi au fost subsumate exploatării sexuale a părţilor vătămate respectiv obligarea acestora la practicarea prostituţiei, iniţial prin vicierea consimţământului, fiind induse în eroare asupra condiţiilor şi locurilor de muncă, profitându-se de vârsta acestora, lipsa de informaţie şi dorinţa lor de a obţine venituri suplimentare faţă de cele asigurate de părinţi, apoi victimelor le-a fost limitată libertatea de acţiune şi voinţă prin cazarea şi supravegherea acestora, noaptea fiind transportate pe o stradă din Roma şi obligate la racolarea clienţilor după un anumit program, exercitându-se asupra lor ameninţări şi violenţe.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modif. „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori”; potrivit alin. (2) „dacă fapta prev. la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă, sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate, sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa” fapta este mai gravă - pedeapsa închisorii de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi; conform alin. (3) „dacă faptele prev. la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prev. de art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie” infracţiunea este deosebit de gravă în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege-închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi în cazul prevăzut la alin. (2).
Potrivit dispoz. art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 modif., traficul de persoane (adulte sau minore) presupune comiterea uneia din modalităţile alternative prin care se realizează latura obiectivă, respectiv: recrutare, transportare, cazare, găzduire sau primirea unei persoane, în scopul exploatării acesteia.
Aşa cum s-a exprimat în literatura de specialitate, acţiunile prin care se realizează traficarea, se săvârşesc de cele mai multe ori prin constrângerea victimelor, care datorită tratamentului aplicat, acţionează împotriva voinţei lor, acceptând şi supunându-se cererilor traficanţilor
A constrânge înseamnă a sili pe cineva, a forţa, a obliga o persoană, în timp ce prin violenţă se înţelege acel mijloc prin care se săvârşesc acţiunile de traficare şi sub influenţa căruia persoana faţă de care este întrebuinţat nu mai are posibilitatea de a acţiona liber conform propriei voinţe.
Pe de altă parte, violenţa poate fi şi economică şi constă în punerea unei dependenţe materiale a victimei faţă de traficant.
Frauda, ca mijloc de realizare a elementului material, semnifică actul de rea credinţă săvârşit de făptuitor, de obicei pentru a obţine un avantaj material, prin încălcarea drepturilor altor persoane, fiind un termen ce poate fi inclus în noţiunea de „înşelăciune”.
Totodată, prin adoptarea Legii nr. 300/2006, de ratificare a Convenţiei Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane (publicată în M. Of. nr. 622/19.07.2006), ţara noastră a introdus în dreptul intern un instrument juridic extrem de util în conturarea infracţiunilor examinate mai sus.
Astfel, potrivit definiţiilor date prin art. 4 din Convenţie:
„a) expresia trafic de fiinţe umane desemnează recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu ori prin utilizarea forţei sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate ori de o situaţie de vulnerabilitate. Exploatarea cuprinde cel puţin exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de exploatare sexuală.
b) consimţământul unei victime a traficului de fiinţe umane la exploatarea enunţată la lit. a) nu prezintă relevanţă atunci când a fost utilizat unul dintre mijloacele enunţate la lit. a);
c) recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea unui copil în scopul exploatării se consideră trafic de fiinţe umane, chiar dacă nu implică nici unul dintre mijloacele enunţate la lit. a);
d) termenul copil desemnează orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani”.
Preluând această viziune asupra modalităţii de incriminare a faptelor de trafic, legiuitorul naţional a prevăzut expres, în cuprinsul art. 16 din Legea nr. 678/2001 că, şi atunci când victima consimte, răspunderea penală a făptuitorului nu este înlăturată.
Prin edictarea Legii nr. 678/2001, legiuitorul a urmărit să instituie în ordinea de drept naţională un grad foarte ridicat de protecţie, aproape absolut, în favoarea persoanelor minore considerate victime ale traficului de fiinţe umane, faţă de orice acţiune menită să îi aducă în poziţia de obiecte ale exploatării sexuale.
Inculpata C.M. a promis părţilor vătămate locuri de muncă în Italia prin fraudă şi înşelăciune, cu rea credinţă şi prin punerea acestora încă de la început într-o stare de dependenţă faţă de ea - în condiţiile în care le-a achitat contravaloarea drumului, le-a facilitat ieşirea din ţară deşi erau minore şi nu aveau acordul părinţilor să plece din România, le-a asigurat transportul şi cazarea, cazarea în Italia fiind asigurată iniţial într-o baracă unde locuia sora inculpatei, iar ulterior cu contribuţia celorlalţi doi inculpaţi - M.V. şi M.E.D., într-un apartament situat la periferia Romei (într-o suburbie a oraşului); inculpaţii M.V. şi C.M. le-au constrâns prin violenţă (lovire), ameninţare (că le vor vinde sau le vor omorî pe ele şi familiile, le vor incendia casele) şi profitând de imposibilitatea părţilor vătămate de a se apăra, să întreţină raporturi sexuale cu diverse persoane contra unor sume de bani pe care şi le-au însuşit - în condiţiile în care părţile vătămate nu vorbeau limba italiană (fiind învăţate de inculpata C.M. să spună doar cuvinte prin care cereau suma de 30 euro pentru un act sexual), erau minore şi nu aveau nici o altă sursă de venit, părţile vătămate erau transportate şi supravegheate pe strada din Italia, iniţial de inculpata C.M. şi inculpatul M.E.D. până la ajungerea în Italia şi a inculpatului M.V., iar după această dată (la câteva zile după inculpata C.M. care a plecat cu cele două minore spre Italia în ziua de 28 octombrie 2010) de inculpaţii M.V. şi M.E.D., banii obţinuţi fiind luaţi de inculpaţii C.M. şi M.V. Ameninţările şi violenţele au fost exercitate de inculpaţii M.V. şi C.M. şi pentru ca minorele să nu formuleze plângere.
Modalitatea în care inculpaţii au realizat elementul material al infracţiunii, se încadrează în variantele privind recrutarea, transportarea şi cazarea victimelor prin fraudă şi înşelăciune, profitând de imposibilitatea de a-şi exprima voinţa şi de a se apăra, ulterior prin constrângere, în vederea exploatării sexuale şi în scopul însuşirii banilor obţinuţi de acestea.
Aşadar a rezultat din probele administrate că inculpata C.M. cunoscând vârsta şi situaţia părţilor vătămate (slaba inserţie socio-familială, carenţe afective şi educaţionale, lipsă de supraveghere-părinţii părţii vătămate E.N.G. erau plecaţi din ţară având locuri de muncă în străinătate, minora T.I.M. considera că părinţii nu o înţeleg şi avea discuţii chiar pentru că aceştia îi făceau observaţie cu privire la anturajul în care se afla prin intermediul inculpatei C.M., a modului de manifestare când era cu respectivele persoane-consum de alcool, perceput de minoră ca fiind „distracţie”), a speculat aceste slăbiciuni, a deturnat victimele de la o dezvoltare firească şi prin recrutare, urmată de transport, mutare (în cazul ambelor minore), le-a adus în sfera sa de autoritate, deplasându-se cu acestea în Italia şi determinându-le să se prostitueze. Actele îndeplinite de către inculpaţii M.V. (concubinul inculpatei C.M.) şi M.E.D. se grefează pe acţiunile principale ale inculpatei C.M., s-au plasat în permanenţă alături de aceasta pe care au ajutat-o să le menţină pe părţile vătămate sub control prin: cazarea în Italia şi însoţirea victimelor la deplasarea şi revenirea acestora de la locurile de întâlnire cu clienţii, colectarea, remiterea şi distribuirea câştigurilor.
Manoperele descrise constituie tehnici de manipulare prohibite de legea penală. Astfel, profitând de naivitatea şi vulnerabilitatea tinerelor în jurul vârstei de 16 ani, de slaba inserţie familială a victimelor, precum şi defectuoasă, chiar lipsa de autoritate din partea celor abilitaţi să protejeze pe minori, inculpaţii au deturnat părţile vătămate de la posibilitatea unor vieţi normale, amăgindu-le cu privire la avantajele iluzorii ale obţinerii unor sume de bani în mod facil, în altă ţară, obligându-le ulterior la prostituţie şi afectându-le astfel grav şansa la recuperarea socială, dar mai ales morală.
A mai rezultat din probele administrate că în anul 2010 inculpaţii M.V. şi C.M. au încercat recrutarea unei alte minore - G.I.M.N., în vârstă de 16 ani, din comuna V., propunându-i să-i însoţească în străinătate împreună cu celelalte două minore pentru a practica prostituţia iar banii obţinuţi să fie împărţiţi în mod egal şi totodată să lucreze ca dansatoare într-un bar.
Activitatea infracţională a inculpaţilor, astfel cum a fost expusă conform situaţiei de fapt reţinută de instanţă, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere sau constituire a unui grup care nu este grup infracţional organizat în sensul art. 7 din Legea nr. 39/2003, prev. şi ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic minori s-au reţinut şi formele agravante ale acesteia respectiv art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modif. - recrutarea, transportarea şi cazarea părţilor vătămate în scopul exploatării sexuale săvârşită prin fraudă, înşelăciune, ameninţare, violenţă, precum şi profitând de imposibilitatea de a se apăra şi de asemenea în condiţiile prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) respectiv „de două sau mai multe persoane împreună”. Astfel, s-a reţinut şi această infracţiune al cărei element material se realizează prin modalităţi alternative, ca fiind săvârşită în condiţii de agravare prevăzute de alin. (2) - cu referire la mijlocul prin care au fost comise faptele, respectiv fraudă, înşelăciune, constrângere-ameninţare, violenţă, şi profitând de imposibilitatea victimelor de a se apăra, şi alin. (3) cu referire la numărul persoanelor implicate în realizarea activităţii ilicite incriminată de legea penală.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut vinovăţia inculpaţilor în forma intenţiei directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. întrucât toate circumstanţele comiterii faptelor denotă că au prevăzut rezultatul faptelor şi au urmărit producerea acestuia, existând legătură de cauzalitate între fapte şi urmările produse, acţiunile lor având ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, astfel cum este definit în art. 2 din Legea nr. 678/2001.
Din examinarea termenului „exploatarea unei persoane” prevăzut în art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001 rezultă că în conţinutul acestuia este şi „obligarea la practicarea prostituţiei” sau „alte forme de exploatare sexuală” ( art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001).
Legea nu cere însă pentru existenţa infracţiunii, ca infractorul să obţină, în mod obligatoriu, un anumit folos, fiind suficient ca fapta să fie săvârşită „în scopul exploatării unei persoane”.
În cauză inculpaţii au avut reprezentarea caracterului ilicit al faptelor în realizarea cărora s-au implicat în mod conştient şi au prevăzut consecinţele lor, urmărind totodată producerea acestora, inculpaţii M.V. şi C.M. cunoşteau de la bun început detaliile activităţii lor infracţionale, scopul lor fiind acela de a exploata victimele în folos propriu, solicitând pentru aceasta şi ajutorul inculpatului M.E.D.
În aceste condiţii, instanţa a reţinut vinovăţia celor trei inculpaţi pentru infracţiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiuni aflate în concurs real conform art. 33 lit. a) C. pen.
Faţă de considerentele expuse, obiectul juridic şi toate condiţiile de incriminare din textele legale menţionate, instanţa a reţinut ca fiind neîntemeiate criticile formulate de unul dintre apărătorii aleşi ai inculpaţilor M.V. şi C.M. privind greşita reţinere în actul de sesizare a instanţei şi a infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. întrucât aceasta nu s-ar justifica având în vedere forma calificată a infracţiunii de trafic de minori în varianta săvârşirii acesteia de două sau mai multe persoane împreună, care ar absorbi infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.
Posibilitatea reţinerii în concurs a celor două infracţiuni menţionate atât a infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. dar şi a infracţiunii de trafic de minori în varianta agravantă a săvârşirii acesteia de două sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 a fost reţinută şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - decizia penală nr. 2226 din 12 iunie 2009.
Neîntemeiate sunt şi aspectele invocate de acelaşi apărător al inculpaţilor M.V. şi C.M. privind forma continuată [art. 41 alin. (2) C. pen.] a infracţiunii de trafic de persoane care, în mod corect, s-a reţinut în rechizitoriu şi astfel a fost reţinută şi de instanţă aceasta fiind determinată atât de pluralitatea subiecţilor pasivi (în acest sens a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin decizia în interesul legii nr. 49 din 4 iunie 2007), dar şi de pluralitatea actelor materiale realizate pe parcursul mai multor zile în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale privind recrutarea, transportarea, cazarea, în scopul exploatării unor minore.
În ceea ce priveşte susţinerile că acţiunile comise de inculpaţii M.V. şi C.M. în raport de partea vătămată G.I.M.N. nu se justifică a fi reţinute ca fiind acte materiale ale infracţiunii de trafic de minori în formă continuată pentru care au fost trimişi în judecată aceşti doi inculpaţi, respectiv că acestea ar fi putut reprezenta cel mult tentativă la această infracţiune, Tribunalul a reţinut că sunt de asemenea neîntemeiate. Aceasta întrucât astfel cum s-a statuat constant în literatura şi practica judiciară „recrutarea, ca modalitate alternativă prin care are loc traficarea constă în atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obţinerii de profit”, în cauză acţiunile celor doi inculpaţi menţionaţi au fost efectuate cu intenţia de a o determina ulterior şi pe această minoră să practice prostituţia, iar pentru consumarea infracţiunii de trafic de minori nu este necesar ca scopul să fie şi realizat, o asemenea condiţie nefiind impusă de legal incriminator. Mai mult, chiar dacă ar fi primită susţinerea că acţiunea inculpaţilor M.V. şi C.M. faţă de minora G.I.M.N. ar fi rămas în fază de tentativă, tot nu s-ar justifica schimbarea încadrării juridice dată fiind forma continuată a infracţiunii de trafic de minori comisă de cei doi inculpaţi raportat la toate părţile vătămate (atât minora G.I.M.N., dar şi minorele T.I.M. şi E.N.G.) şi nu reţinerea unei infracţiuni distincte faţă de minora care nu a acceptat să meargă în Italia. Ori forma continuată a unei infracţiuni nu impune ca actele de executare să fie identice, ci astfel cum s-a statuat constant este realizată această unitate de calificare juridică şi atunci când actele de executare nu reprezintă toate infracţiuni consumate, unele putând rămâne în fază de tentativă, precum şi când actele de executare sunt realizate în variantele alternative ale elementului material al infracţiunii.
Fiind îndeplinite condiţiile răspunderii penale cu privire la infracţiunile menţionate prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiuni aflate în concurs real, instanţa a dispus condamnarea celor trei inculpaţi stabilind câte o pedeapsă principală - pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre infracţiunile comise, prin raportare la limitele prevăzute în textul legal incriminator şi a aplicat regulile concursului de infracţiuni.
La individualizarea pedepselor principale, instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv „dispoziţiile Părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială şi Partea specială a C. pen., persoana făptuitorilor, gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală”.
Astfel, s-a ţinut seama de gradul de pericol ridicat al infracţiunilor relevat de limitele de pedeapsă, de circumstanţele concrete în care au acţionat inculpaţii-aşa cum au fost prezentate anterior, împrejurarea că părţile vătămate erau minore (16 ani), consecinţele faptelor asupra acestora, cu deosebire asupra psihicului (relevante în acest sens fiind şi referatele privind consilierea minorelor întocmite de psiholog din cadrul Direcţie Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt, forma continuată a infracţiunii de trafic de persoane, dar şi de natura infracţiunilor, valorile sociale ocrotite prin incriminarea unor asemenea fapte, amploarea fenomenului infracţional în acest domeniu, numeroasele demersuri la nivel internaţional şi european în vederea combaterii acestuia (Decizia-Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19 iulie 2002 privind Combaterea Traficului de Fiinţe Umane - 2002/629/JAI, Protocolul ONU privind reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, ratificat prin Legea nr. 565/2002, etc., iar de pe de altă parte şi persoana fiecăruia dintre inculpaţi.
S-a avut în vedere că inculpaţii M.V. şi C.M. au mai fost sancţionaţi anterior pentru comiterea unor fapte prevăzute de legea penală - art. 180 alin. (11) C. pen., art. 180 alin. (21) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., aşa cum rezultă din fişele de cazier judiciar, comportamentul violent manifestat în mod repetat de inculpatul M.V., teama pe care acesta o provoacă în comunitatea în care locuieşte, acest aspect fiind menţionat şi în cuprinsul referatului de evaluare-invocat chiar de o persoană din cadrul Primăriei Balş care a solicitat în mod expres consilierului de probaţiune să nu-i menţioneze numele în referat pentru că îi este teamă, celelalte aspectele descrise în cuprinsul referatelor de evaluare nr. R1 din 03 august 2011 şi nr. R2 din 03 august 2011 cu privire la cei doi inculpaţi între care există o relaţie de concubinaj deşi inculpata C.M. este sora soţiei inculpatului, factorii de natură să accentueze dezvoltarea comportamentului infracţional - implicarea inculpatului M.V. în comportamente infracţionale repetate şi diverse, existenţa unui stil de viaţă în care sunt ignorate normele morale de bază şi a unei tendinţe de obţinere a veniturilor prin modalităţi de eludare a legii, cu o slabă implicare în activităţi lucrative promovate la nivel social, motivaţie scăzută de schimbare comportamentală, nefiind interesat a se implica în activităţi lucrative orientându-se doar pentru obţinerea facilă a unui beneficiu financiar (ajutor social), aceeaşi atitudine de neimplicare în activităţi dezirabile social fiind manifestată şi de inculpata C.M. şi totodată lipsa de empatie faţă de victime şi dorinţa de a o blama pe una dintre acestea pentru a-i crea o imagine nefavorabilă, anturaj cu comportament antisocial.
Totodată, aportul substanţial al inculpaţilor C.M. şi M.V. în identificarea, alegerea, convingerea şi transportarea, respectiv trimiterea în străinătate (Italia - Roma) a minorelor T.I.M. şi E.N.G. (acţiunile întreprinse în acest sens şi faţă de minora G.I.M.N. care însă nu a acceptat) şi unde cele două minore au fost obligate să se prostitueze, precum şi împrejurarea că au beneficiat material de pe urma acestor activităţi fac necesară aplicarea unor pedepse mai mari decât cele ce se vor stabili pentru inculpatul M.E.D. care a avut un rol mai facil şi a întreprins mai puţine acţiuni.
Astfel, referitor la inculpatul M.E.D., instanţa a avut în vedere pe lângă contribuţia efectivă la comiterea infracţiunilor şi faptul că acesta nu are antecedente penale, nu au fost relevate alte comportamente antisociale, este ataşat de familie, căsătorit, are un copil minor (6 ani) în întreţinere, iar soţia sa este în prezent însărcinată, aşa cum rezultă şi din înscrisurile medicale depuse, dar şi aspectele rezultate din cuprinsul referatului de evaluare nr. R3 din 03 august 2011 - desfăşoară activităţi lucrative pentru întreţinerea sa şi a familiei (a lucrat în străinătate în construcţii, ca şofer, etc, iar în prezent se ocupă de comercializarea de pepeni; în urmă cu 7 ani a înfiinţat un magazin mixt (P.F.), în urmă cu patru ani a înfiinţat un alt magazin mixt, bar şi contrucţii în Balş, fiind însă închis de aproximativ 1 an), comportamentul manifestat pe parcursul procesului penal-inculpatul a venit din Italia după ce a aflat că este cercetat şi s-a prezentat la fiecare termen la instanţa de judecată, dar şi pe parcursul urmăririi penale.
Faţă de aceste considerente, instanţa a reţinut în favoarea inculpatului M.E.D. circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi a acordat eficienţă acestora în sensul reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de textul legal incriminator pentru fiecare dintre cele două infracţiuni comise (efectul acestor circumstanţe consacrat de dispoz. art. 76 alin. (1) lit. c) şi a) C. pen.).
S-a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpaţi astfel:
- inculpaţii M.V. şi C.M. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. şi 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- inculpatul M.E.D., cu reţinerea circumstanţelor atenuante menţionate şi efectele acestora la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea fiecăruia dintre cei trei inculpaţi pedeapsa principală cea mai grea conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. care a fost executată potrivit art. 57 C. pen. în regim de detenţie, pedepse de natură să realizeze scopul preventiv, educativ şi coercitiv prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei închisorii s-au avut în vedere circumstanţele concrete ale comiterii faptelor şi celelalte aspecte expuse la individualizarea pedepselor, iar pe de altă parte, şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cauzele privind infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori (ex: decizia penală nr. 996 din 6 martie 2010 în Dosarul nr. 3139/104/2008, deciziile penale nr. 1278 din 02 aprilie 2010, nr. 2226 din 12 iunie 2009, nr. 2399 din 23 iunie 2009, nr. 709 din 24 februarie 2010, nr. 4190 din 15 decembrie 2009).
De altfel şi prin Decizia Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19 iulie 2002 privind Combaterea Traficului de Fiinţe Umane (2002/629/JAI) s-a recomandat ca în cazul infracţiunilor grave de trafic de fiinţe umane sancţiunile efective să fie proporţionale şi să aibă efect de descurajare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. corob. cu art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 modif. şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 35 C. pen. instanţa a aplicat fiecăruia dintre cei trei inculpaţi şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice” şi art. 64 lit. b) -„dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat”, pe o durată de 5 ani inculpaţilor M.V. şi C.M., respectiv pe o durată de 3 ani inculpatului M.E.D., pedeapsă ce va fi executată conform art. 66 C. pen. „după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., c are se va executa potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. „din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei”.
La stabilirea pedepsei accesorii (şi complementare), pe lângă dispoziţiile legale menţionate au fost avute în vedere şi argumentele expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (decizia nr. 2 din 6 octombrie 2005) respectiv că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale poate fi dispusă cu respectarea principiului proporţionalităţii întrucât nu sunt absolute şi pot face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie, i ar aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii a acestor drepturi poate fi realizată în baza hotărârii definitive a instanţei.
În cauza dedusă judecăţii, natura şi gravitatea infracţiunilor comise de inculpaţi, faptul că aceştia nu au respectat valori sociale importante ocrotite de normele penale, determină aprecierea rezonabilă că le poate fi limitat dreptul de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice - art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. sau să ocupe o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat - art. 64 lit. b) C. pen., măsura aplicării acestor pedepse accesorii fiind proporţională şi justificată.
Pe parcursul judecăţii măsura arestării preventive a fost verificată potrivit art. 3002 corob. cu art. 160b C. proc. pen., măsura preventivă dispusă faţă de inculpaţi fiind menţinută, întrucât subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive.
În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal s-a constatat că partea vătămată minoră T.I.M., asistată de reprezentanţi legali-părinţi, avocat din oficiu şi reprezentant din cadrul Direcţiei Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt, în faţa instanţei de judecată nu s-a constituit parte civilă, şi anterior citirii actului de sesizare a renunţat la pretenţiile civile formulate pe parcursul urmăririi penale, iar celelalte două persoane vătămate - minorele E.N.G. şi G.I.M.N., asistate de reprezentanţi legali-părinţi, apărător ales, respectiv din oficiu şi reprezentant din cadrul Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
Cum acţiunea civilă chiar promovată în procesul penal rămâne supusă regulilor civile, având în vedere şi principiul disponibilităţii aplicabil în materie civilă şi declaraţiile exprese ale părţilor vătămate asistate de reprezentanţi legali-părinţi, avocaţi şi reprezentant din cadrul Direcţiei Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Olt, în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. corob. cu art. 246 şi art. 721 C. proc. civ., instanţa a luat act de manifestarea de voinţă a acestora în sensul expus în paragraful anterior.
Referitor la măsurile de siguranţă, s-a constatat că potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modif. „banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor prev. de prezenta lege, precum şi celelalte bunuri prev. de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale.
În temeiul acestor dispoziţii legale speciale, văzând şi dispoz. art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus măsura de siguranţă obligatorie - confiscarea banilor dobândiţi prin săvârşirea infracţiunilor descrise mai sus.
Reţinându-se că inculpaţii M.V. şi C.M. au beneficiat de profitul infracţional (banii obţinuţi din practicarea prostituţiei de către minorele T.I.M. şi E.N.G.), fiind imposibilă cuantificarea veniturilor ilicite obţinute de cel de-al treilea inculpat - M.E.D., instanţa a dispus confiscarea sumei de 12.000 euro numai de la inculpaţii M.V. şi C.M. (câte 6000 euro de la fiecare), aceşti doi inculpaţi fiind indicaţi de ambele părţi vătămate ca persoanele care le luau toţi banii. Faptul că ulterior banii puteau fi re-distribuiţi între autori, nu înlătură concluzia că inculpaţii menţionaţi au fost beneficiarii veniturilor rezultate din prostituarea minorelor. Cuantumul sumei confiscate a fost obţinut pornind de la câştigurile declarate de victime (aprox. 6000 euro fiecare).
Concluzionând, în baza dispoziţiilor legale menţionate s-a dispus confiscarea specială - măsură de siguranţă în folosul statului a sumei de câte 6.000 euro sau echivalentul în RON la cursul oficial de la data plăţii, de la fiecare dintre inculpaţii M.V. şi C.M.
În vederea garantării executării măsurii de siguranţă dispusă faţă de inculpatul M.V., având în vedere dispoziţiile art. 163 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura indisponibilizării sumei de 290 euro ridicaţi de organele de urmărire penală cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare.
Astfel, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut sechestrul asigurător asupra sumei de 290 euro - măsură dispusă prin ordonanţa D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Craiova în dosarul de urmărire penală nr. 303D/P/2010 la data de 11 martie 2011 ( 2 bancnote cupiură de 50 euro, 7 bancnote în cupiură de 20 euro, 4 bancnote în cupiură de 10 euro şi 2 bancnote în cupiură de 5 euro) , bani ridicaţi conform procesului verbal de percheziţie domiciliară încheiat de B.C.C.O. Craiova la data de 10 martie 2011 de la locuinţa inculpatului M.V. din oraşul Balş, şi predaţi conform procesului verbal încheiat de procuror din cadrul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Craiova la data de 11 martie 201 ora 10,00 la casieria D.I.I.C.O.T. - Departamentul Economico-Financiar şi Administrativ .
Percheziţia domiciliară în urma căreia s-a identificat şi ridicat suma de 290 euro menţionată în paragraful anterior a fost efectuată de B.C.C.O. Craiova în baza autorizaţiei de percheziţie din 10 martie 2011 emisă de Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie, potrivit încheierii nr. 2 din 10 martie 2011 în Dosarul nr. 2/MF/2011.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus şi confiscarea bunurilor folosite de inculpatul M.V. la comiterea infracţiunilor respectiv: o „agendă de culoare maro conţinând diferite menţiuni cu privire la sume de bani în euro” şi un telefon mobil de care a uzat pentru coordonarea activităţilor infracţionale (transportarea minorelor de către concubina sa-inculpata C.M. din Balş în Dr. Turnu Severin şi apoi în Italia), subsumate scopului exploatării sexuale- „telefon marca N. de culoare neagră prevăzut cu acumulator”. Bunurile menţionate au fost descrise şi ridicate conform aceluiaşi proces-verbal de percheziţie domiciliară (încheiat de B.C.C.O. Craiova la data de 10 martie 2011 - locuinţa inculpatului M.V. din oraşul B.
În ceea ce priveşte celelalte bunuri descrise în procesul verbal de percheziţie domiciliară menţionat şi ridicate de B.C.C.O. Craiova , aflate la dispoziţia acestei instituţii şi în prezent, cu privire la care nu s-a indicat şi nu se poate stabili nicio legătură cu faptele comise de inculpaţi, instanţa în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul M.V. astfel :
- „o agendă de culoare verde în care sunt menţionate datorii către cunoştinţe;
- 11 (unsprezece) file de agendă reprezentând menţiuni cu datorii către/de la cunoştinţe;
- o comunicare a Judecătoriei Balş pe numele C.M. în Dosarul nr. 2568/184 /2010 - 3 (trei) file;
- o citaţie însoţită de o cerere de majorare a pensiei de întreţinere în favoarea minorului P.V.F. - 2 (două) file;
- o cartelă V.;
- un telefon marca S. de culoare neagră prevăzut cu acumulator şi o cartelă O.;
- un cuţit de culoare maronie prevăzut cu mâner”.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii M.V., C.M. şi M.E.D.
Inculpatul M.V. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât sentinţa atacată şi încheierile de şedinţă din 14 iunie 2011, 23 iunie 2011, 8 iulie 2011 şi 13 iulie 2011, sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile în care şedinţele de judecată au fost nepublice, fiind încălcat principiul publicităţii şedinţei de judecată, deoarece a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, care impun judecarea cauzei în şedinţă publică, iar regula este că şedinţa este publică, potrivit deciziei penale nr. 99 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi jurisprudenţei Curţii de Apel Craiova, în virtutea cărora şedinţa trebuia să fie publică, însă cu privire la aspectele privind părţile vătămate minore, se putea declara şedinţă secretă, ceea ce prima instanţă nu a făcut, întrucât în încheierile menţionate şi în sentinţă, şedinţa apare ca nepublică, deşi la acele termene de judecată nu au fost audiate tot timpul părţile vătămate.
A arătat că hotărârea este aproape nemotivată, nelămurind în ce constă acest grup, deoarece poate să fie participaţie sau grup, existând confuzie între participaţia penală şi noţiunea de grup neputându-se susţine că simpla săvârşire a faptei de două sau mai multe persoane, întruneşte automat elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, drept pentru care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Inculpata C.M., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi reţinând cauza spre rejudecare, să se dispună achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât părţile vătămate minore au plecat împreună cu ea de bună voie, aceasta din urmă neexercitând presiuni asupra celor două părţi vătămate, chiar partea vătămată E.N.G. revine asupra declaraţiei date şi declară că nu au fost constrânse, ci de frica părinţilor pentru a justifica lipsa de acasă, au declarat împotriva lor, practicând prostituţia de bună voie, atitudinea acestora nesinceră, poate fi dedusă şi din împrejurarea că acestea declară la început că au fost cazate de către inculpatul M.E.D., pentru ca apoi să nu fie în măsură să descrie locuinţa.
Inculpatul M.E.D. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii primei instanţe şi reţinând cauza spre rejudecare, să se dispună achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, întrucât în opinia primei instanţe vinovăţia este dovedită, însă acest lucru este contrazis de depoziţiile părţilor vătămate care revin ulterior, inclusiv partea vătămată T.I.M., care declară ceva la urmărirea penală, pentru ca apoi la prima instanţă să-şi schimbe din declaraţie şi chiar să mintă grosolan, susţinerile acesteia necoroborându-se cu nicio probă administrate pe parcursul procesului penal, aceasta deşi declarând că a fost cazată în locuinţa inculpatului M.E.D. nu a fost în măsură să precizeze niciun detaliu, iar pe de altă parte, a precizat că a fost transportată şi supravegheată de către cei trei inculpaţi cu o maşină de culoare neagră, care deşi susţine că aparţine inculpatului M.E.D., potrivit şi înscrisurilor depuse, această susţinere este infirmată, întrucât inculpatul are un autoturism de culoare albă, care în perioada octombrie-noiembrie s-a aflat într-un service din Italia.
În subsidiar, a solicitat în măsura în care se apreciază că este vinovat, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei, inclusiv sub aspectul modalităţii de executare, în sensul aplicării unei pedepse neprivative de libertate, respectiv suspendarea sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen., întrucât nu are antecedente, are 3 copii minori şi un contract de muncă în Italia.
Verificând actele şi lucrările dosarului, atât prin prisma dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., cât şi a criticilor formulate, Curtea a constatat apelurile ca fondate, sub aspectul dozării pedepsei pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte nulitatea absolută a sentinţei penale şi a încheierilor de şedinţă din 14 iunie 2011, 23 iunie 2011, 8 iulie 2011 şi 13 iulie 2011:
S-a constatat că prin încheierile invocate, prima instanţă a pus în discuţie declararea şedinţei secrete, apreciind că judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere vieţii intime a părţilor vătămate minore, părţile, fie personal sau prin apărători, fiind de acord.
Într-adevăr, publicitatea şedinţei de judecată este unul din principiile fundamentale ale procesului penal care asigură punerea în valoarea a celorlalte principii ale activităţii de judecată (nemijlocirii, contradictorialităţii, rolului activ al instanţei), dar şi că asigură respectarea tuturor garanţiilor procesuale prevăzute pentru părţi şi ceilalţi participanţi în vederea aflării adevărului, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Însă, există şi excepţii cum sunt situaţiile prev. de art. 290 alin. (2) C. proc. pen., când judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, iar instanţa a declarat şedinţă secretă, ori cele prev. de art. 485 alin. (2) C. proc. pen., şedinţă nepublică în cadrul procedurii numai cu inculpaţi minori sau de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2011 - şedinţă nepublică în cauzele privind doar infracţiuni de trafic de minori, prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi pornografie, prev. de art. 18 din Legea nr. 678/2001.
Cum inculpaţii au fost trimişi în judecată atât pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, cât şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, şedinţa trebuie să fie publică, însă pentru a nu aduce atingere vieţii intime a părţii vătămate minore, prima instanţă în mod corect a apreciat şi a declarat şedinţă secretă pentru anumite termene de judecată, nu pe tot parcursul cercetării judecătoreşti, potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizia penală nr. 99 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Nu se poate vorbi de o încălcare a principiului publicităţii şedinţei de judecată, în măsura în care fiind pusă în discuţia părţilor, asistaţi de apărători aleşi, care au fost de acord, prima instanţă şi-a motivat declararea secretă a şedinţei, ţinând cont şi că s-au administrat probatorii, posibilitatea fiind conferită de dispoziţiile C. proc. pen. şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 6).
Mai mult, Curtea a apreciat că inculpaţii puteau să se opună în măsura în care se considerau prejudiciaţi.
În ceea ce priveşte fondul cauzei;
Se constată că din probele administrate, respectiv plângerile şi declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere după planşă fotografică, proces-verbal de percheziţie domiciliară, proces-verbal de certificare a convorbirilor, proces-verbal privind listingurile convorbirilor telefonice şi localizarea apelurilor, proces-verbal de constatare în legătură cu persoanele cazate la hotelul T. din Drobeta Turnu Severin, prima instanţă în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul că:
În cursul anului 2009, partea vătămată T.I.M. a cunoscut-o pe inculpata C.M. cu care s-a împrietenit, propunându-i în luna octombrie 2010 să meargă împreună în Italia, inculpata având două surori care puteau să-i găsească un loc de muncă. La rândul său, partea vătămată T.I.M. i-a propus părţii vătămate E.N.G. să meargă la muncă în Italia, aceasta din urmă fiind convinsă de către inculpata C.M., partea vătămată T.I.M., urmând să lucreze într-o sală de bingo, iar partea vătămată E.N.G. într-o pizzerie, cheltuielile privind cazarea şi hrana urmând să fie suportate de către inculpata C.M., pentru ca apoi să-şi primească banii din primele salarii obţinute.
În data de 28 octombrie 2010, inculpata C.M. împreună cu cele două părţi vătămate minore au plecat de la Balş cu un taxi până în municipiul Craiova, iar de acolo cu un microbuz până în municipiul Drobeta Turnu Severin, unde s-au cazat la Hotelul T., potrivit procesului-verbal încheiat în urma consultării listei cu persoanele cazate în hotel în perioada 27-30 octombrie 2009, a adresei din 25 martie 2011, eliberată de Fundaţia pentru Tineret M. şi a fişelor de anunţare a sosirii şi plecării nr. A, B, C, acestea ocupând camera 23 a hotelului.
Înainte de plecarea din ţară a inculpatei C.M. şi a părţii vătămate minore a existat o întâlnire între acestea şi inculpatul M.V., potrivit listingului înaintat de operatorul de telefonie mobilă pe baza căruia s-a întocmit procesul-verbal cu poziţia la care se află postul telefonic, utilizat de partea vătămată T.I.M. şi P1 utilizat de inculpatul M.V., pentru ca apoi părţile vătămate minore şi inculpata C.M. să-şi continue drumul spre Italia, iar inculpatul M.V. să se întoarcă în Balş.
Deşi s-a invocat lipsa autorizaţiei de localizare şi urmărire GPS a posturilor telefonice utilizate de către inculpaţi pentru perioada 28 octombrie 2010 - 29 octombrie 2010, precum şi 24 decembrie 2010 - 29 decembrie 2010, Curtea consideră critica neîntemeiată în condiţiile în care s-a avut în vedere listingul înaintat de operatorul de telefonie mobilă în baza căruia s-a constatat retroactiv traseul urmat de posturile telefonice, nefiind necesară o autorizaţie în baza dispoziţiilor art. 914 rap. la art. 911, 913 C. proc. pen.
Potrivit declaraţiilor părţilor vătămate minore, acestea au fost scoase din ţară de către inculpata C.M., care a achitat vameşilor suma de 100 euro în condiţiile în care, fiind minore părţile vătămate, nu deţineau o procură din partea părinţilor pentru a depăşi frontiera, pentru ca apoi ajunse în Italia, la Roma, să locuiască într-o baracă timp de o săptămână, într-un platz special amenajat pentru cetăţenii de etnie rromă.
A doua zi după ce au ajuns, părţile vătămate minore au fost informate de inculpata C.M. că nu poate să le angajeze, pentru că le-a minţit, solicitându-le să „iasă la stradă şi să producă bani” pentru a-şi achita datoria faţă de ea privind cheltuielile de transport, plata vameşilor şi de cazare.
După circa o săptămână a venit în Italia şi inculpatul M.V., iar părţile vătămate minore au fost cazate într-un imobil situat la periferie, care a fost închiriat de către inculpaţii M.V. şi M.E.D., prietenul inculpatului, situat pe strada F.P., în localitatea A., o suburbie a Romei.
Inculpatele au refuzat să practice prostituţia, însă în urma exercitării unor acte de violenţă, au fost convinse de inculpaţii M.V., C.M., concubini, să practice prostituţia pe perioada octombrie -decembrie 2010, pe strada M., câştigând 12.000 euro, bani pe care inculpaţii şi-au însuşit, având un program între orele 22:00 - 6:00 şi supravegheate de către inculpaţi.
Aşa cum rezultă din declaraţiile părţilor vătămate minore, procesul-verbal întocmit la data de 16 octombrie 2010, orele 7:00, de către lucrătorii de poliţie din cadrul Comisariatului „San Paolo”, procesul-verbal întocmit la data de 16 noiembrie 2010, în birourile Chesturii din Roma, în prezenţa inculpatului M.V., prin care se notifica decretul de îndepărtare din teritoriul statului italian emis în 2 august 2010, de către Prefectul din Roma, certificat de atestare fiscală pe numele inculpatului M.V., întocmit de Oficiul Teritorial din Roma nr. 7 Acilia, la data de 17 noiembrie 2010, se constată că într-o seară, în timp ce părţile vătămate minore se aflau cu inculpaţii M.V., M.E.D., au fost opriţi şi conduşi la sediul organelor de poliţie, inculpatul M.E.D. fiind traducătorul, iar M.V. fiind chiar reţinut, părţile vătămate afirmând că nu au putut declara adevărul, în condiţiile în care discuţiile se purtau prin intermediul inculpatului M.E.D., care la rândul său „avea şi el două fete care practicau prostituţia pentru el” pe nume „L. şi M.”.
Ulterior, părţile vătămate minore nu au mai fost conduse cu autoturismul, ci au fost învăţate de inculpatul M.V. să meargă cu metroul, avertizându-le că sunt supravegheate, pentru ca apoi când se întorceau să fie lovite dacă nu aveau bani, pentru că a refuzat clienţii sau banii erau insuficienţi.
Pe timpul şederii în Italia, partea vătămată E.N.G. şi-a contactat mama, la început, căreia i-a spus că lucrează într-o pizzerie, pentru ca apoi să fie contactată de către inculpata C.M., probabil să verifice cine deţinea postul telefonic contactat de partea vătămată E.N.G., iar la o dată ulterioară, contactând postul telefonic de la care vorbise fiica sa, să răspundă inculpatul M.V., care s-a ferit a purta vreo discuţie.
Fiind anunţate organele de poliţie despre dispariţia minorelor, M.V., C.M. au hotărât să le lase pe minore să se întoarcă în ţară pentru o vreme, solicitându-le să nu declare adevărul, pentru ca apoi în perioada ianuarie - februarie 2011 să insiste ca minorele să se întoarcă din nou în Italia.
Faptul că inculpaţii M.V., C.M. au încercat coruperea mai multor minore, prin inducerea în eroare, pentru ca apoi să le constrângă la prostituţie, este dovedită, nu numai declaraţia părţii vătămate T.I.M. şi E.N.G. (în ceea ce o priveşte pe aceasta din urmă), dar şi partea vătămată G.I.M.N., faţă de care inculpaţii au insistat în mai multe rânduri.
Potrivit art. 63 C. pen., constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o, la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei.
Probele nu au o valoare stabilită mai dinainte, iar aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.
Deşi se invocă contradicţiile între depoziţiile părţilor vătămate E.N.G. şi G.I.M.N., Curtea constată că revenirea părţii vătămate asupra declaraţiei dată în faza de urmărire penală, culminând chiar cu susţinerea că nu-i cunosc pe inculpaţi, nu se bazează pe argumente care să justifice atitudinea ulterioară, neoferind explicaţii obiective şi plauzibile, în condiţiile în care după declaraţiile date la urmărirea penală, declaraţiile ulterioare sunt diferite, ceea ce întăreşte convingerea că ulterior, în faţa instanţei, au încercat să-i disculpe pe inculpaţi, drept pentru care, raportat şi la momentul primelor declaraţii, Curtea va reţine doar declaraţiile acestor părţi vătămate date în faza de urmărire penală şi le va înlătura pe cele date ulterior.
S-a solicitat de către inculpatul M.V. testarea sa cu poligraful, precum şi a părţii vătămate T.I.M., dar şi confruntarea părţilor vătămate, însă s-au considerat ca inutile aceste probe, în condiţiile în care probatoriul administrat este suficient, iar confruntarea nu se impune tocmai pe considerentul înlăturării depoziţiilor date în faza de cercetare judecătorească de către părţile vătămate E.N.G. şi G.I.M.N., contradicţiile între depoziţiile unor părţi vătămate sau martori sunt aspecte ce ţin de aprecierea probatoriului şi coroborarea acelor susţineri cu alte probe.
De asemenea, s-a invocat că partea vătămată T.I.M. nu este consecventă în precizarea autoturismului cu care au fost transportate pe stradă în vederea practicării prostituţiei şi care ar fi aparţinut inculpatului M.E.D., Curtea constată că nu are relevanţă, în condiţiile în care aceasta nu a putut preciza marca, inculpatul putând conduce un alt autoturism decât al său, pe perioada cât, autoturismul său era, eventual, într-un service auto, pe perioada 15 octombrie 2010 - 18 noiembrie 2010.
De asemenea, invocarea consimţământului părţilor vătămate privind practicarea prostituţiei este nefondată, în condiţiile în care vârsta părţilor vătămate nu le permite din punct de vedere al dezvoltării psihice să aibă un consimţământ valabil pentru a practica raporturi sau acte sexuale, dar şi că dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 678/2001, prevede că nu este înlăturată răspunderea penală, dacă victima îşi dă consimţământul.
Sintetizând, Curtea a constatat că probele administrate în cauză dovedesc vinovăţia inculpaţilor în ceea ce priveşte activitatea de manipulare şi de presiuni şi violenţe exercitate de către inculpaţii M.V., C.M. pentru a determina părţile vătămate minore să practice prostituţia, activitatea lor fiind supravegheată iniţial de C.M. şi M.E.D., pentru ca apoi de M.V. şi M.E.D., banii obţinuţi fiind luaţi de inculpaţii M.V., C.M.
Ca atare, s-a constatat îndeplinite elementele constitutive atât ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cât şi ale infracţiunii prev. de art. 18 din Legea nr. 39/2003, având în vedere aportul substanţial al inculpaţilor M.V., C.M., în recrutarea, transportul, determinarea şi convingerea părţilor vătămate, dar şi transportul acestora pe stradă, la care se adaugă şi contribuţia inculpatului M.E.D., care a facilitat cazarea şi a supravegheat activitatea părţilor vătămate.
Deşi se invocă o dublă incriminare, în sensul că participaţia inculpatului M.V., este incriminată în agravanta infracţiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, cât şi în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, se constată neîntemeiată această critică în condiţiile în care participaţia inculpatului în calitate de autor la infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, este incriminată în forma agravată care nu se confundă cu participaţia aceluiaşi inculpat la infracţiunea de sine stătătoare prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, privind iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni.
Aceasta deoarece voinţa legiuitorului a fost aceea, pe de o parte, de a incrimina distinct săvârşirea de două sau mai multe persoane împreună a traficului de minori prevăzută astfel într-o formă agravată şi pe de altă parte, de a incrimina iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, care de asemenea, presupune participaţia mai multor persoane.
Or, în condiţiile în care s-a constatat dovedită participaţia la traficul de minori, se constată că sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în această situaţie infracţiunea de trafic de minori fiind infracţiunea scop pentru care s-a constituit grupul.
Ca atare, raportat la structura organizatorică a grupului format din cei trei inculpaţi, care nu aveau o organizare coordonată şi o structură determinată, cu roluri prestabilite pentru membrii grupului, în condiţiile în care transportul şi supravegherea nu se efectuau de o anumită persoană, ci pe rând, neavând o continuitate stabilită şi determinată, însă cei trei inculpaţi acţionând în scopul traficării unor minore, se constată realizat conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite şi împrejurările concrete (contribuţia fiecărui inculpat, dar şi circumstanţele personale, în special referitoare la lipsa antecedentelor penale, frecvenţa săvârşirii unor astfel de fapte, caracterul transfrontalier, precum şi concluziile referatelor de evaluare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, Curtea a apreciat că se impune reţinerea în sarcina inculpaţilor a circumstanţelor prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi coborârea pedepselor principale sub minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenţie, este în măsură să răspundă scopului educativ-preventiv al pedepsei, precum şi a pedepselor complementare raportat la valoarea socială lezată prin săvârşirea faptei.
Cu privire la latura civilă, s-a constatat că părţile vătămate T.I.M. şi E.N.G. nu s-au constituit părţi civile, însă prima instanţă este obligată în temeiul art. 17 alin. (1), (3) C. proc. pen., să se pronunţe asupra daunelor morale cuvenite părţilor vătămate raportat la vârsta acestora, victime ale traficului de minori, prin constrângere la prostituţie, însă, întrucât numai inculpaţii sunt cei care au promovat calea de atac, nu s-a putut înlătura omisiunea, tocmai datorită principiului „non reformation in pejus”.
Referitor la măsurile de siguranţă, vizând şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 678/2001, Curtea a constatat că nu există vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, privind instituirea măsurilor de siguranţă şi menţinerea sechestrului asigurator instituit asupra sumei de 290 euro, ridicată cu ocazia percheziţiei.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii M.V., C.M. şi M.E.D.
Reprezentantul Ministerului Public a criticat decizia pentru netemeinicie, nefiind justă individualizarea pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor M.V., C.M. şi M.E.D., în raport cu prevederile art. 72 C. pen. A fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Inculpaţii au criticat decizia atacată ca netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
- în mod greşit instanţa de apel a respins motivul de apel prin care a fost invocată nulitatea absolută privind faptul că la soluţionarea în fond a cauzei şedinţele nu au fost publice.
A fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
- în subsidiar, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., fără indicarea vreunui caz de casare.
- în al doilea subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepselor şi suspendarea sub supraveghere a executării.
Înalta Curte, analizând recursurile formulate constată următoarele:
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 4 C. proc. pen. nu e incident în cauză.
Inculpaţii au invocat nulitatea unora din încheierile pronunţate de prima instanţă deoarece judecata s-a desfăşurat în şedinţă secretă, deşi inculpaţii nu au fost trimişi în judecată doar pentru infracţiunea de trafic de minori, ci şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, şi ca atare nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 485 alin. (2) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că temeiul invocat de instanţă nu este cel prevăzut în art. 24 din Legea nr. 678/2001 conform căruia „şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 şi de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice”.
Prima instanţă a dispus la unele termene ca judecata să aibă loc în şedinţă secretă conform dispoziţiilor art. 290 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora „dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane instanţa, la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu, poate declara şedinţă secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei”.
Ca atare, în baza acestui temei se poate declara şedinţă secretă de către instanţă, indiferent care sunt infracţiunile pentru care sunt trimişi în judecată inculpaţii.
Solicitarea inculpaţilor de a fi achitaţi în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. nu poate fi circumscrisă decât cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că instanţele au făcut o eroare gravă de fapt în sensul că au stabilit existenţa unor fapte, deşi ele nu există.
Expresia „eroare gravă de fapt” desemnează un viciu în stabilirea situaţiei de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanţă între modul cum acestea au fost percepute şi analizate în hotărâre.
Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu priveşte dreptul suveran de apreciere a probelor, ci, exclusiv discordanţe între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor.
Inculpaţii, deşi au arătat că faptele nu există, nu au indicat în ce constă eroarea de fapt comisă de instanţe. Simpla invocare a unui motiv de achitare de către inculpaţi, fără nicio argumentare, nu este de natură să creeze obligativitatea instanţei de recurs de a motiva din nou în fapt şi drept cele reţinute în sarcina inculpaţilor.
Aspectele invocate de inculpatul M.E.D. în motivele scrise de recurs, conform cărora probele existente la dosar nu sunt suficiente pentru a demonstra vinovăţia sa, motiv pentru care, se impune achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu pot fi reţinute de instanţă pentru că, deşi sunt circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., nu se invocă în realitate o eroare gravă de fapt, ci se critică aprecierea probelor făcută de instanţă.
De altfel, cele invocate de inculpat au fost analizate de instanța de apel care a concluzionat că probele administrate în cauză confirmă faptele reţinute în sarcina inculpatului prin actul de acuzare.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor, atât criticile Parchetului, cât şi cele ale inculpaţilor sunt nefondate, deoarece sancţiunile alese de instanţă sunt adecvate gravităţii faptelor comise şi periculozităţii inculpaţilor, fiind apte să asigure prevenţia generală şi prevenţia specială.
De aceea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpaţii să fie obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpaţii M.V., C.M. şi M.E.D. împotriva deciziei penale nr. 98 din 23 martie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor M.V. şi C.M., durata reținerii și arestării preventive, de la 10 martie 2011, la 11 iulie 2012.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte de 625 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați și câte 50 RON reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu părților vătămate T.I.M., E.N.G. și G.I.M.N., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2551/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2160/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
