ICCJ. Decizia nr. 2168/2012. Penal
| Comentarii |
|
A. Prin sentința penală nr. 426 din 02 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul P.I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de disp. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.
în temeiul art. 10 alin. (1) Teza finală din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatului P.I. i s-a aplicat sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 RON.
în temeiul dispozițiilor art. 14, 15 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, întrucât prejudiciul cauzat a fost achitat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 1358/P/2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.I. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, în actul de sesizare a instanței reținându-se că, inculpatul P.l. este asociat și administrator al SC G.M. SRL Viișoara, societate înființată în anul 2008 și având ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al metalelor și minereurilor metalice.
Cu toate acestea, în intervalul septembrie 2009 - ianuarie 2010, ca persoană fizică, inculpatul a colectat cantitatea de 36.420 kg. deșeuri fier vechi pe care a valorificat-o, predând-o la SC S.M.G. SRL Brașov (punct de lucru în comuna A., județul Dâmbovița), încasând suma de 26.021,00 RON.
S-a mai arătat că, potrivit art. 41 lit. i) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., sunt supuse impozitului pe venit, veniturile din alte surse definite conform art. 78 din legea menționată, respectiv venituri identificate ca fiind impozabile care nu se încadrează în alte categorii ori nu fac parte dintre cele neimpozabile.
Prin urmare, raportat la venitul obținut de către inculpat prin aplicarea unei cote de 16%, impozitul datorat statului și reținut de organele fiscale a fost estimat la 4.164 RON.
Ulterior, inspecția fiscală efectuată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița a confirmat impozitul stabilit de Garda Financiară adăugând suma de 1.186 RON reprezentând accesorii.
în cursul cercetărilor inculpatul a achitat suma de 860 RON din totalul celei stabilite ca fiind obligația sa fiscală către bugetul statului (chitanțele din 10 decembrie 2010 și din 28 februarie 2011).
S-a apreciat de către procuror că fapta inculpatului P.l. de a ascunde sursa de venituri impozabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005.
Situația de fapt a fost reținută de către prima instanță ca fiind probată prin: procesul-verbal de sesizare, sesizarea Gărzii Financiare Dâmbovița, procesul-verbal de control, raportul de inspecție fiscală, dovezile de plată, adeverințele de primire și plată, declarațiile inculpatului.
Prin adresa din 10 octombrie 2011, înregistrată la instanță la data de 12 octombrie 2011, Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.350 RON la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului.
Audiat în cursul cercetării judecătorești inculpatul P.l. a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței, precizând că înțelege să se judece în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și să beneficieze de disp. art. 3201alin. (7) C. proc. pen., precum și de disp. art. 10 din Legea nr. 241/2005 întrucât a achitat integral prejudiciul.
Recunoașterea inculpatului P.l. potrivit căreia a comis infracțiunea de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, se coroborează cu sesizarea Gărzii Financiare Dâmbovița din data de 03 noiembrie 2010, procesul-verbal încheiat de Garda Financiară Dâmbovița la data de 03 noiembrie 2010, raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 10 decembrie 2010 de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, adeverințele de primire și plată emise de către SC S.M.G. SRL pe numele inculpatului, precum și cu decizia de impunere emisă pe numele acestuia.
Din materialul probator administrat, instanța de fond a constatat că rezultă cu certitudine că inculpatul P.l., în intervalul septembrie 2009 - ianuarie 2010, ca persoană fizică, a colectat cantitatea de 36.420 kg deșeuri fier vechi pe care a valorificat-o, predând-o la SC S.M.G. SRL Brașov - punct de lucru comuna A., fără a achita impozitul datorat statului, ascunzând sursa de venituri impozabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, astfel cum rezultă și din actul de control întocmit de comisarii Gărzii Financiare Dâmbovița, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005.
Prin adresa din 10 octombrie 2011 Agenția Națională de Administrare Fiscală - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița s-a constituit parte civilă cu suma de 5.350 RON, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii calculate până la plata acoperirii integrale a prejudiciului.
Conform avizului de plată din data de 28 noiembrie 2011 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, inculpatul P.l. mai avea de achitat din prejudiciul cauzat părții civile suma de 4.490 RON, pe care a și achitat-o în aceeași zi conform chitanței nr. XX.
în ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, instanța de fond a avut în vedere disp. art. 10 alin. (1) Teza finală din Legea nr. 241/2005, potrivit cărora "dacă prejudiciul cauzat și recuperat până la primul termen de judecată este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă care se înregistrează în cazierul judiciar".
Condiția impusă este recuperarea prejudiciului în mod integral până cel târziu la primul termen de judecată în fața instanței.
Având în vedere că în cursul urmăririi penale inculpatul, conform chitanțelor din 10 decembrie 2010 și din 28 februarie 2011, a achitat suma de 860 RON din prejudiciul cauzat părții civile (4.164 RON), la care s-a adăugat 1.186 RON reprezentând accesoriile fiscale, iar la primul termen de judecată cu procedura completă, acesta a mai achitat suma de 4.490 RON, conform chitanței nr. XX din 28 noiembrie 2011, prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 10 alin. (1) Teza finală din Legea nr. 241/2005, fiind acoperit integral prejudiciul cauzat.
Pentru aceste motive, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen., instanța de fond a dispus încetarea procesului penal pornit față de inculpatul P.l., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de disp. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, iar în temeiul art. 10 alin. (1) Teza finală din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicându-i acestuia sancțiunea amenzii administrative.
La stabilirea cuantumului amenzii aplicată inculpatului s-a avut în vedere atât gradul de pericol social și circumstanțele săvârșirii infracțiunii, cât și persoana inculpatului, care a avut o atitudine bună în societate până la momentul săvârșirii acesteia, nefiind cunoscut cu antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia, a recunoscut săvârșirea faptei și a achitat în totalitate prejudiciul cauzat.
în temeiul disp. art. 14, 15 raportat la disp. art. 346 C. proc. pen., instanța de fond a respins cererea formulată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, întrucât prejudiciul cauzat a fost achitat.
B. împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Târgoviște, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește greșita soluționare a laturii civile a cauzei, susținând că inculpatul nu a achitat în totalitate suma ce reprezintă debitele datorate către bugetul general consolidat al statului, cu care apelanta s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Cel de-al doilea motiv de apel invocat privește faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de luare a măsurii asiguratorii și nici asupra abordării accesoriilor până la plata efectivă a prejudiciului.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și admiterea cererii de constituire de parte civilă, așa cum aceasta a fost formulată.
Prin decizia penală nr. 22 din 08 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Târgoviște, împotriva sentinței penale nr. 426 din 02 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, privind pe intimatul-inculpat P.l.
Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a reținut că, potrivit rechizitoriului ce constituie actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatului - intimat producerea unui prejudiciu în valoare de 4.164 RON la care se adaugă accesorii în sumă de 1.186 RON.
în considerentele actului de sesizare, s-a arătat că inculpatul a achitat încă din cursul urmăririi penale o parte stabilită de organul fiscal în sarcina sa, respectiv suma de 860 RON, așa cum rezultă din 2 chitanțe ale căror număr și serie au fost indicate, aflate la dosarul de urmărire penală.
Prin urmare, instanța de apel a constatat că obiectul sesizării instanței se limitează la suma de 4.164 RON, prejudiciu constând în neplata impozitului datorat statului, la care se adaugă suma de 1.186 RON, reprezentând accesorii, sumă în raport de care partea civilă a exercitat acțiunea civilă în procesul penal, întrucât se observă că potrivit cererii de constituire de parte civilă, depusă în fața instanței de fond, partea civilă a învederat că se constituie parte civilă cu suma de 5.350 RON, la care a susținut că se adaugă obligații fiscale, accesorii calculate până la data acoperii integrale a prejudiciului.
în cursul judecății în fond a cauzei, potrivit chitanțelor depuse în fața primei instanțe, intimatul - inculpat a achitat în totalitate prejudiciul în sumă de 4.164 RON, precum și accesoriile în sumă de 1.186 RON, deoarece a depus chitanța doveditoare cu privire la plata sumei de 4.490 RON, achitată în cursul judecății în primă instanță, la care se adaugă suma de 860 RON ce fusese deja achitată în cursul urmăririi penale.
Așadar, prin plata sumei totale de 5.350 RON, inculpatul a achitat în cursul judecății în primă instanță atât prejudiciul în raport de care s-a realizat trimiterea sa în judecată, cât și obligațiile fiscale accesorii pe care partea civilă Ie-a solicitat și care se circumscriu noțiunii de "folos de care a fost lipsită partea civilă", așa cum prevede art. 14 alin. (4) C. proc. pen., care reglementează condițiile reparării pagubei și soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal.
C. împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Dâmbovița, criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei constatări ca recuperat a prejudiciului, deși nu au fost achitate și accesoriile fiscale.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859pct. 172 C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul părții civile este neîntemeiat.
Referitor la accesoriile fiscale aferente prejudiciului, înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor legale incidente în materie, acestea se calculează în raport cu creanța principală în condițiile legii speciale, respectiv art. 119-120 C. proc. fisc., republicat și conform modificărilor survenite prin O.U.G. nr. 39/2010, până la data plății efective a debitului; or, în cauză, inculpatul a achitat în cursul urmăririi penale suma de 860 RON, reprezentând prejudiciu parțial (conform chitanței din 28 februarie 2011), iar conform avizului de plată din data de 28 noiembrie 2011 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște (după constituirea ca parte civilă), inculpatul P.l. avea un debit total către stat în sumă de 4.490 RON, pe care a și achitat-o în aceeași zi, conform chitanței nr. XX.
Rezultă așadar că inculpatul a achitat sumele de 860 + 4.490 RON, deci în total suma de 5.350 RON, adică exact suma cu care s-a constituit parte civilă recurenta prin adresa din 10 octombrie 2011. Faptul că inculpatul a achitat suma de 4.490 RON în aceeași zi în care a primit avizul de plată din data de 28 noiembrie 2011 emis de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, înseamnă că la aceea dată a achitat integral prejudiciul stabilit chiar de către recurentă și nu se mai datorează accesorii fiscale, acestea calculându-se doar în cazul în care plata efectivă a debitului s-ar fi făcut la un interval de timp după comunicare.
Ca atare, recursul părții civile apare ca neîntemeiat și urmează a fi respins.
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de partea civilă, ca nefondat.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același Cod, recurenta parte civilă a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2294/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2136/2012. Penal → |
|---|
