ICCJ. Decizia nr. 1944/2012. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 908 din 28 decembrie 2011, Tribunalul București, secția a ll-a penală, a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.A., prin apărătorul său ales.
1. în baza art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul S.I., la o pedeapsa de 8 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.
în temeiul disp. Art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în temeiul disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului arestul preventiv de la 12 octombrie 2011 la zi. în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.
2. în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. și la art. 7 alin. (1) din 78/2000 rap. la art. 3201C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul M.A., la o pedeapsa de 4 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.
în temeiul disp. Art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 861C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei pe o perioada de 7 ani ce constituie termen de încercare conf. art. 862C. pen.
Pe durata termenului de încercare inculpatul M.A. se va supune masurilor de supraveghere prevăzute de art. 863alin. (1) lit. a)-d) C. pen.
A pus în vedere inculpatului prev. art. 864C. pen.
A încredințat supravegherea respectării de către inculpat a masurilor impuse acestuia, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.
în baza art. 255 alin. (5) C. pen., a obligat pe inculpatul S.I. la restituirea către martorul denunțător K.L.C., a sumei de 10.000 de euro.
în baza art. 255 alin. (4) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul S.I. a sumei de 500 de euro.
A menținut măsura sechestrului asigurător dispus prin ordonanța din data de 24 octombrie 2011 asupra imobilului situat în Brașov, strada C., județul Brașov, proprietatea inculpatului S.I. și a soției sale S.A., până la concurența sumei de 10.500 de euro.
în baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.I. la plata sumei de 40.000 RON, iar pe inculpatul M.A. la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. nr. 175/P/2011 din 04 noiembrie 2011, în stare de arest preventiv, inculpatul S.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și în stare de libertate a inculpatului M.A., sub aspectul complicității la săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. și la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
La data de 11 august 2011, martorul K.L.C. a formulat un denunț la D.N.A., sesizând faptul că, în perioada iulie-august 2011, inculpatul S.I., comisar șef în cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Brașov i-a pretins suma de 300.000 RON, din care a primit 10.000 euro, prin intermediar, pentru a autoriza funcționarea pieței de gross S.M., administrată de SC F.T.P.A.M. SRL Brașov.
Din cercetările efectuate a rezultat că, în perioada iunie-iulie 2011, piața de gross S.M., administrată de SC F.T.P.A.M. SRL Brașov (având ca administratori, printre alții, și pe tatăl denunțătoarei, M.I.) a făcut obiectul unor controale repetate ale reprezentanților Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Brașov sub conducerea directă a comisarului șef, inculpatul S.I., controalele s-au concretizat cu aplicarea unor sancțiuni constând în amenzi (conform proceselor-verbale de constare a contravențiilor din datele de 15 iunie 2011 și 04 iulie 2011), motivat de faptul că reprezentanții pieței nu au prezentat mai multe documente privind funcționarea acelei unități. în data de 12 iulie 2011, reprezentanții Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Brașov au propus luarea măsurii închiderii temporare a pieței pe o perioadă de cel mult 6 luni. în consecință, în data de 14 iulie 2011, inculpatul S.I. în calitate de comisar șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Brașov a emis Decizia nr. 8/2011, prin care s-a dispus luarea măsura închiderii pieței de gross pe o perioadă de 5 luni, cu consecința încetării activității.
Față de măsura dispusă în data de 14 iulie 2011, numita K.L.C. a făcut demersuri pentru identificarea unor persoane care să-i faciliteze intrarea în audiență la comisarul șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Brașov și la alți reprezentanți ai autorităților implicate în decizia de suspendare a activității pieței pentru a discuta în legătură cu activitatea societății SC F.T.P.A.M. SRL. Astfel, în cursul lunii iulie 2011, numitul B.B., o cunoștință mai veche a denunțătoarei, i-a facilitat, prin intermediul inculpatului M.A., intrarea în audiență la inculpatul S.I.
în aceste împrejurări, martora K.L.C. a avut câteva întâlniri cu inculpatul S.I., context în care, cei doi au discutat cu privire la modul în care s-au desfășurat controalele Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Brașov în Piața S., denunțătoarea exprimându-și suspiciunea cu privire la buna credință a celor implicați în activitatea de control. în contextul acelei discuții, inculpatul i-a precizat denunțătoarei că nu înțelege de, ce până la acel moment, reprezentanții pieței nu au reușit să-și asigure sprijinul vreunei autorități locale, subliniind că "orice are un preț". Ulterior acestei discuții, numitul B.B. i-a comunicat denunțătoarei că inculpatul S.I. i-a cerut să-i transmită acesteia că are nevoie de 150.000 RON, revenind apoi și precizând că suma de care are nevoie urgentă inculpatul este de 10.000 euro. Martora K.L.C. a precizat că solicitarea inculpatului a interpretat-o la acel moment ca fiind "prețul" la care S.I. se referise la una din întâlnirile anterioare. Cei 10.000 euro au fost remiși inculpatului S.I. prin intermediul numitului B.B., aspecte confirmate de către cel ultim menționat.
Ulterior remiterii sumei de 10.000 euro, numita K.L.C. a avut o nouă întâlnire cu inculpatul S.I., ocazie cu care cei doi au reluat discuțiile anterioare privind contextul în care s-a realizat închiderea pieței, precum și în ceea ce privește modalitatea de redeschidere a pieței. în contextul acestei discuții, inculpatul a cerut numitei K.L.C. în mod direct suma de 300.000 RON, angajându-se ca în schimbul banilor să autorizeze redeschiderea pieței administrată de SC F.T.P.A.M. SRL. La solicitarea denunțătoarei, inculpatul S.I. a fost de acord ca aceasta să-i remită banii în momentul în care va aproba redeschiderea pieței. De asemenea, inculpatul a acceptat ca din cei 300.000 RON pretinși denunțătoarei să scadă suma de 10.000 euro pe care o primise anterior.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații S.I. și M.A.
Prin decizia penală nr. 95 din 23 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, au fost admise apelurile declarate de inculpații S.I. și M.A. împotriva sentinței penale nr. 908 din data de 28 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală.
A desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în fond:
A redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului S.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.
în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
A redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 3201C. proc. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
în temeiul art. 861C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 862C. pen.
A luat act că inculpatul S.I. a restituit martorului denunțător K.L.C. suma de 10.000 euro, conform ordinului de plată în valută din data de 08 februarie 2012, emis de Banca O., sucursala Brașov.
A luat act că inculpatul S.I. a consemnat pe seama și la dispoziția D.N.A., suma de 500 euro, conform recipisei de consemnare din data de 23 februarie 2012 emisă de Banca C.
A înlăturat obligarea inculpatului S.I. la restituirea către martorul denunțător K.L.C., a sumei de 10.000 euro.
A înlăturat măsura confiscării, conform art. 254 alin. (3) C. pen., a sumei de 500 euro.
S-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra imobilului situat în Brașov, strada C., județul Brașov, luată prin ordonanța nr. 175/P/2011 din data de 24 octombrie 2011.
Au fost menținute celelalte dispoziții.
în temeiul art. 383 alin. (11) C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului S.I. și potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 12 octombrie 2011 la zi.
împotriva deciziei sus-menționate, au declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și recurenții intimați inculpați S.I. și M.A.
Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. a solicitat casarea deciziei instanței de apel sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate ambilor inculpați.
Prin recursul declarat, recurentul intimat inculpat S.I. a solicitat casarea hotărârii atacate, în temeiul art. 385 pct. 14 C. proc. pen. și reducerea pedepsei cu executarea în condițiile art. 861C. pen., ca urmare a reținerii în favoarea sa a prevederilor art. 74 lit. a), b), c) C. pen., pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Prin recursul declarat, recurentul intimat inculpat M.A. a solicitat casarea hotărârii atacate, în temeiul art. 3859 pct. 17, 172 _i 14 C. proc. pen. și reducerea pedepsei cu executare în condițiile art. 861C. pen.
în susținerea recursului, a arătat că agravanta a fost reținută în mod greșit, întrucât atribuțiile se refereau la subordonații săi, fiind necesar să se desfășoare în aceste raporturi. Referitor la cunoașterea atribuțiilor de serviciu de către inculpat, a arătat că avea cunoștință de calitatea acestuia, de comisar șef. A solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu înlăturarea art. 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (2) C. pen.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, a invocat greșita aplicare a dispozițiilor legii în legătură cu individualizarea pedepsei. A solicitat reducerea pedepsei aplicate, ca urmare a acordării unei mai mari eficiente circumstanțelor sale personale.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de parchet și de inculpați, înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpaților, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale, iar instanța de apel a individualizat în mod just pedepsele aplicate, făcând în mod corect aplicarea prevederilor art. 3201C. proc. pen.
Având în vedere probele administrate și starea de fapt reținută în rechizitoriu și față de criteriile reglementate în dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia și a celor personale ale inculpatului, pedeapsa de 12 ani închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate în dispozițiile art. 52 C. pen., contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale.
Față de poziția procesuală a inculpatului M.A., se constată că nu pot fi primite criticile relative la aprecierea probelor și reținerea stării de fapt.
Referitor la solicitarea inculpatului, de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu înlăturarea art. 7 din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (2) C. pen., înalta Curte constată că inculpatul a avut o poziție de recunoaștere în integralitate a modului de săvârșire a faptei reținute în rechizitoriu.
Din probele dosarului, rezultă că încadrarea juridică dată faptei este corectă, întrucât inculpatul M.A. avea cunoștință de atribuțiile inculpatului S.I., de comisar șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Brașov, atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor.
De altfel, critica cu privire la schimbarea încadrării juridice nu mai putea fi formulată, în raport de dispozițiile procedurii simplificate și întrucât nu conduce la o soluție mai favorabilă inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia de instanța de apel fiind orientată către minimul special prevăzut de lege.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.A., instanța a dat eficiență prevederilor art. 3201C. proc. pen., însă, în mod corect a apreciat că nu impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, dată fiind gravitatea faptei săvârșite.
Nici cererea de reținere a prevederilor art. 74 lit. a), b), c) C. pen. în favoarea inculpatului S.I. nu este întemeiată, întrucât niciuna din acțiunile ulterioare săvârșirii infracțiunii (consemnarea sumei de 10.000 euro, faptul că s-a prezentat la organele de urmărire penală, a colaborat cu acestea și ulterior a recunoscut fapta) nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei, în condițiile în care în cauză existau probe de vinovăție.
în ce privește cuantumul pedepselor aplicate, înalta Curte constată că a fost just individualizat, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanța de apel având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei de luare de mită, având ca obiect sume foarte mari de bani, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat infracțiunea și consecințele faptei, precum și datele ce caracterizează persoana acestora, date în raport de care a apreciat în mod just că scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea pedepsei în cuantumul stabilit.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care puteau fi luate în considerare din oficiu, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și de recurenții intimați inculpați S.I. și M.A. împotriva deciziei penale nr. 95 din 23 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, au fost respinse, ca nefondate, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2136/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1831/2012. Penal → |
|---|
