ICCJ. Decizia nr. 2182/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2182/2012

Dosar nr. 1221/44/2011

Şedinţa publică din 21 iunie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 32/F din 7 martie 2012 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în Dosarul nr. 1221/44/2011 a Curţii de Apel Galaţi a fost respinsă cererea inculpatului L.M.V. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor în dispoziţiile art. 215 alin. (1) C. pen.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul L.M.V. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă ( fapta din anul 2010).

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul L.M.V. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din luna iulie - august 2011).

În baza prevederilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului L.M.V., acesta urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului L.M.V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului L.M.V. şi în baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata reţinerii, arestării preventive, precum şi perioada efectiv executată începând cu 09 august 2011 la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6, 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a obligat pe inculpatul L.M.V. să restituie martorului denunţător T.M. suma de 1.000 euro, la cursul oficial de schimb euro/leu comunicat de B.N.R. la data efectuării plăţii, suma reprezentând contravaloarea a două laptop-uri şi suma de 400 euro (fapta din anul 2010).

A menţinut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului L.M.V., respectiv sumele de 540 euro, 40 franci elveţieni, 360 lei (sume consemnate la C.E.C. Bank - Sucursala Galaţi cu recipisele aflate la filele 384-389 dosar urmărire penală) precum şi asupra ceasului de mână bărbătesc, în valoare de 490 lei indisponibilizat şi preţuit conform proceselor verbale aflate la filele 375-382 dosar urmărire penală, până la achitarea prejudiciului cauzat martorului denunţător T.M.

După rămânerea definitivă a prezentei hotărâri s-a stabilit să fie ridicată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea (art. 145 C. proc. pen.) respectiv municipiul Galaţi, impusă inculpatului M.I. prin încheierea de şedinţă din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi precum şi obligaţiile şi interdicţiile impuse acestui inculpat.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul L.M.V. la plata către stat a sumei de 30.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 154/P/2001 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Galaţi, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului L.M.V., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului M.I., comisar în cadrul I.J.P.F. Galaţi, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la trafic de influenţă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, s-a solicitat luarea faţă de inculpatul mi a măsurii arestării preventive.

Conform actului de sesizare al instanţei s-a reţinut că:

La data de 14 iulie 2011 la D.N.A. - Serviciul Teritorial Galaţi s-au înregistrat denunţurile formulate de către martorii denunţători T.M., arestat preventiv în Penitenciarul Galaţi, D.A.T. şi T.T.M. cu privire la comiterea infracţiunii prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 de către inculpatul L.M.V. (denunţuri, file 81, 98-99).

Efectuându-se cercetări, s-au stabilit următoarele:

În luna mai 2010, inculpatul L.M.V., aflându-se în Italia, i-a spus martorului denunţător T.M. că pe numele acestuia ar fi fost emis un mandat european de arestare în România.

La întoarcerea în România, inculpatul L.M.V. (acesta ocupându-se cu transportul internaţional de persoane) l-a contactat pe martorul denunţător, spunându-i că s-a interesat la procurorul C.S.D. şi a aflat în mod cert că pe numele său se emisese un mandat de arestare european.

Cu ocazia aceleiaşi discuţii, L.M.V. i-a pretins suma de 25.000 euro, promiţând că în schimbul acesteia va interveni pe lângă procurorul C.S.D. pentru ca acesta să îl scoată din dosar, să nu mai fie cercetat şi trimis în judecată, stabilind ca prin intermediul soţiei să-i fie dată mai întâi suma de 4.000 euro.

La acea dată procurorul C.S.D., din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, avea în lucru Dosarul nr. 449/D/P/2009 privind, printre alţii, şi pe martorul denunţător T.M., cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001. În acelaşi dosar mai lucrau şi lucrătorii de poliţie din cadrul I.J.P.F. Galaţi, printre care şi inculpatul M.I., ofiţer de poliţie judiciară, cu gradul de coMIsar. Din adresa din 31 august 2011 a I.J.P.F. Galaţi rezultă că în acest dosar sesizarea din oficiu faţă de T.M. ş.a. s-a făcut în urma datelor şi informaţiilor obţinute şi furnizate de către inculpatul MI Pe parcursul cercetărilor în dosarul penal menţionat, inculpatul M.I. a sprijinit ofiţerii de poliţie ce erau delegaţi să efectueze activităţi de urmărire penală, furnizând informaţii cu valoare operativă ce au condus la depistarea unor grupuri de migranţi traficaţi, precum şi la identificarea altor membri ai grupului infracţional organizat (adresă, file 358-360).

Este de menţionat că din adresa din 09 august 2011 a I.J.P.F. Galaţi rezultă că, începând cu data de 25 august 2009 inculpatul M.I. a fost desemnat să-şi desfăşoare activitatea sub coordonarea D.I.I.C.O.T. (adresă, file 344-345).

Martorul denunţător T.M. a luat legătura cu soţia sa T.T.M. şi i-a relatat cele discutate cu L.M.V., spunându-i acesteia să-i dea suma de 400 euro şi două laptopuri, în valoare de 600 euro.

În ziua respectivă, soţia martorului denunţător T.M. i-a dat inculpatului L.M.V., aflat în România, două laptopuri, noi, în valoare de 600 euro.

După circa o săptămână, tot în România, aceasta i-a mai înmânat suma de 400 euro (declaraţii martori denunţători, file 82-89, 99-104). Acest aspect mai rezultă şi din convorbirea telefonică purtată între martorul denunţător T.M. şi inculpatul L.M.V. la data de 22 iulie 2011 între orele 21:19:07- 21:23:21 (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 130 - 135).

La câteva zile, martorul denunţător T.M. l-a contactat pe inculpatul L.M.V., întrebându-l dacă a discutat cu procurorul C.S.D., iar acesta i-a spus că a discutat cu procurorul şi acesta a fost nemulţumit că nu i s-au dat toţi banii, iar din acel moment s-ar fi emis mandatul european de arestare pe numele său.

Ulterior, martorul denunţător T.M. a constatat că pe numele său fusese emis un mandat european de arestare.

Din acel moment, martorul denunţător T.M. nu a mai luat legătura cu L.M.V.

În data de 10 ianuarie 2011, martorul denunţător T.M. a fost arestat în Italia şi ulterior, pe data de 31 ianuarie 2011, a fost extrădat în România, fiind încarcerat în final la Penitenciarul Galaţi.

În momentul încarcerării, Dosarul penal 5732/121/2010 se afla la Tribunalul Galaţi, pentru judecare pe fond, termenul de judecată fiind pe D.A.T.a de 16 februarie 2011.

La data de 30 iunie 2011, Tribunalul Galaţi a pronunţat hotărârea pe fond prin care martorul denunţător T.M. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 6 luni. Tot prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi martorul denunţător dat, ulterior aceştia declarând apel împotriva acestei sentinţe. Pe rolul Curţii de Apel Galaţi se află înregistrat Dosarul penal nr. 5732/121/2010, cu termen de judecată la 18 octombrie 2011 şi termen intermediar la 18 august 2011.

În luna iulie 2011, martorul denunţător T.M. şi inculpatul L.M.V. au luat legătura din nou, ocazie cu care inculpatul i-a spus martorului denunţător că rămâne valabil ce au discutat în primăvara anului 2010, iar dacă i se va da diferenţa până la 25.000 euro, el va interveni iarăşi pe lângă procurorul C.S.D. pentru ca acesta, în calitatea lui de procuror D.I.I.C.O.T, să facă demersurile în instanţă pentru ca martorul denunţător să fie scos din dosar, să fie pus în libertate şi să fie exonerat de răspunderea penală.

La data de 22 iulie 2011, inculpatul L.M.V. i-a pretins din nou martorului denunţător T.M. suma de 9.000 euro, promiţându-i că va determina pe magistraţii-judecători să pronunţe condamnarea la o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia, precum şi să dispună revocarea măsurii arestării preventive luată faţă de el.

O parte din suma pretinsă urma să-i fie dată inculpatului L.M.V. de către martorul denunţător dat, finul martorului denunţător T.M. (denunţuri şi declaraţii martori denunţători, file 81-89, 98-104).

În ziua de 08 august 2011, procurorii şi ofiţerii anticorupţie au organizat o acţiune de prindere în flagrant a inculpatului L.M.V. În acest scop, s-a procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 5.000 euro, ce urma a fi înmânată, în aceeaşi zi, de către martorul denunţător D.A.T. După consemnarea seriilor bancnotelor, suma de 5.000 euro a fost înmânată martorului denunţător D.A.T.

Principalele activităţi efectuate au fost fixate prin filmare şi fotografiere, la lumină artificială şi naturală (proces-verbal, file 173-174).

Suma de 5.000 euro provenea din fondul special pentru constatarea infracţiunilor flagrante, aflat la dispoziţia procurorului şef al D.N.A.

La D.A.T.a de 08 august 2011, inculpatul L.M.V. a primit de la martorul denunţător T.M., prin intermediul martorului denunţător D.A.T., suma de 5.000 euro, o parte din suma de bani pretinsă, în scopul de a-i determina pe magistraţii-judecători să pronunţe faţă de martorul denunţător T.M. condamnarea la o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia, precum şi să dispună revocarea măsurii arestării preventive luată faţă de el. Cu acea ocazie, inculpatul L.M.V. i-a cerut martorului denunţător D.A.T. să se deplaseze la un notar public şi să încheie un contract de împrumut pentru a disimula fapta de corupţie.

Fiind de acord, cei doi s-au deplasat la Biroul notarial H. şi asociaţii, din mun. Galaţi, ocazie cu care au încheiat şi semnat un contract de împrumut, moment în care inculpatul L.M.V. a primit suma de 5.000 euro.

După primirea banilor, inculpatul L.M.V. a fost prins în flagrant delict.

Suma de 5.000 euro găsită asupra inculpatului L.M.V. a fost numărată, constatându-se că bancnotele au aceleaşi serii cu cele înmânate martorului denunţător D.A.T., înainte de organizarea flagrantului (proces-verbal privind constatarea infracţiunii flagrante, filele nr. 178 - 182).

Cu ocazia constatării infracţiunii flagrante, inculpatul L.M.V. a declarat că suma de 5.000 euro reprezintă un împrumut de la martorul denunţător D.A.T. (proces-verbal privind constatarea infracţiunii flagrante, filele nr. 178-182).

Suma de 5.000 euro a fost ridicată şi restituită la casieria D.N.A.

Asupra inculpatului L.M.V. au mai fost găsite şi următoarele sume: 360 lei, 540 euro, 40 franci elveţieni, 2 dolari.

În activitatea sa infracţională, inculpatul L.M.V. a fost ajutat de către inculpatul MI, ofiţer de poliţie la I.J.P.F. Galaţi, prin întărirea rezoluţiei infracţionale şi sfătuirea ca primirea ilicită a sumei de bani pretinsă de la martorul denunţător T.M. să fie disimulată prin încheierea unui contract de împrumut, act care ar fi îngreunat descoperirea faptei, tragerea la răspundere penală şi ar fi asigurat folosul infracţiunii. În acest mod, inculpatul L.M.V. a săvârşit infracţiunea, ştiind că beneficiază de protecţia unui poliţist.

Relevante în acest sens au fost reţinute convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate:

În ziua de 18 iulie 2011 în intervalul orar 11.50.09 - 11.51.23, T.M. apelează pe L.M.V., cei doi purtând următorul dialog:

L.M.V.: Alo, da.

T.M.: Ce faci, mă?

L.M.V.: Bine.

T.M.: Bine? Ia zi mă, cum (…) cum facem?

L.M.V.: Nu ştiu, nimic. Deocamdată nu ştiu absolut nimic.

T.M.: Îhî.

L.M.V.: Ăsta-i numărul?

T.M.: Da, da, da.

L.M.V.: Îîî, ne-auzim la telefon când am un răspuns, te sun eu.

T.M.: Îhî, păi zi-mi că te sun eu că nu-l prea ţin deschis.

L.M.V.: Sună-mă (…).

T.M.: Că am făcut rost (…) că am vândut. Am luat de la fină-miu nişte bani, înţelegi? Sunt disperat frate, nu mai ştiu ce să fac.

L.M.V.: Am înţeles!

T.M.: A vândut fină-miu un teren, acolo, la (…). Aşa (…). şi-mi dă şi mie vreo 3 mii, 3-4 mii.

L.M.V.: Am înţeles, am înţeles. Ne auzim la telefon. Vineri, dă-mi un telefon, vineri.

T.M.: Vineri?

L.M.V.: Da.

T.M.: Mai devreme, nu poţi, îîî?

L.M.V.: Nu.

T.M.: Îhî. Bine, M.

L.M.V.: Hai, dă-mi un telefon, vineri.

T.M.: Bine.

L.M.V.: Bine” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 120 - 123).

S-a observat că inculpatul L.M.V. i-a spus martorului denunţător T.M. că în acel moment aşteaptă un răspuns la intervenţia pe care o făcuse în favoarea acestuia şi va trebui să-l sune vineri.

Imediat inculpatul L.M.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.I., ofiţer de poliţie la I.J.P.F. Galaţi, ocazie cu care au purtat următorul dialog:

În ziua de 18 iulie 2011 în intervalul orar 11:53:38 - 11:55:30 L.M.V. apelează pe M.I. (Cetăţean), cei doi purtând următorul dialog:

Cetăţean: Da?

L.M.V.: Ce faci?

Cetăţean: Uite la muncă.

L.M.V.: Poţi să vorbeşti?

Cetăţean: Da.

L.M.V.: Mă sună ăsta iar.

Cetăţean: Şi?

L.M.V.: Îîî, da! Nu ştia (…) s-a bâlbăit, că nu ştia ce să zică, că s-a făcut rost de bani, nevastă-sa, că a vândut fină-su un teren şi a făcut rost de 3 - 4 mii şi să-l ajut (…).

Cetăţean: Aha, şi ce i-ai zis?

L.M.V.: Îi zic: „Sună-mă vineri ca să-ţi dau un răspuns” (râde)

Cetăţean: Cum?

L.M.V.: Zic: „Sună-mă vineri ca să-ţi dau un răspuns, că vineri eu îs în Italia (…).

Cetăţean: Aha (…) aha.

L.M.V.: L-am ţinut aşa, l-am lungit să văd până unde duce prostia lui (…) omenească.

Cetăţean: Da, da (…) auzi care-i treaba, deci, na (…) cum vrei, eu acuma (…) dar mi-e să nu fie „cheie”.

L.M.V.: Nu, nu (…) dar e „cheie”, îţi spun sigur.

Cetăţean: Păi, vezi!

L.M.V.: Îţi spun sigur.

Cetăţean: Am înţeles! Nu pune botu! Dă-l (…) auzi? Îmbârligă-l. Dacă te sună vineri: „Băi am vorbit, nu se mai poate”. Ai înţeles?

L.M.V.: Da.

Cetăţean: E prea târziu. Mergea făcut la început. Acum deja s-a dat o condamnare.

L.M.V.: Da, da, da.

Cetăţean: I-o bagi şi tu, că dacă tot e condamnat şi a făcut recurs, şi nu-i definitivă, zici şi tu: „Băi s-a dat o condamnare, nu, nu mai merge acuma, deci, nu se mai bagă, persoana a zis că nu se mai bagă”.

L.M.V.: Da, da, da.

Cetăţean: „Asta mi-e, îmi pare rău, am vorbit cu persoana, nu se mai poate, acuma, e târziu”, aşa îi zici, ştii?

L.M.V.: Da.

Cetăţean: Ce faci, eşti în Italia?

L.M.V.: Nu…. (neinteligibil).

Cetăţean: Îîî?

L.M.V.: Nu, vin acasă. Îs la Oituz.

Cetăţean: A, vii acasă, stai că acuma am uitat că azi e luni, da, da, da.

L.M.V.: Bine, nea (…).

Cetăţean: Mai vorbim, da?

L.M.V.: Ne auzim. Mersi mult. Pa, pa.

Cetăţean: Bine, ciao, ciao” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 120 - 123).

S-a mai observat că deşi, nu s-a pronunţat niciun nume, inculpatul M.I. ştia despre cine este vorba şi, la afirmaţia inculpatului L.M.V.:,,Îîî, da! Nu ştia (…) s-a bâlbăit, că nu ştia ce să zică, că s-a făcut rost de bani, nevastă-sa, că a vândut fină-su un teren şi a făcut rost de 3 - 4 mii şi să-l ajut (…)”, adică să-l ajute să fie pus în libertate, i-a spus:,,Da, da (…) auzi care-i treaba, deci, na (…) cum vrei, eu acuma (…) dar mi-e să nu fie „cheie”, adică şi-a exprimat acordul de a-l ajuta, dar îi era teamă să nu fie organizat un flagrant (,,cheie”) pentru a-i prinde. După ce se înţeleg că sigur este organizată o acţiune de flagrant, inculpatul mi îl sfătuieşte să nu primească banii (să nu pună,,botu”) şi să-i spună martorului denunţător T.M.:,,Mergea făcut la început. Acum deja s-a dat o condamnare”; „Băi s-a dat o condamnare, nu, nu mai merge acuma, deci, nu se mai bagă, persoana a zis că nu se mai bagă”; „Asta mi-e, îmi pare rău, am vorbit cu persoana, nu se mai poate, acuma, e târziu”. Se deduce din aceste dialoguri că persoana intermediară era inculpatul M.I.

La data de 22 iulie 2011 între orele 21:19:07- 21:23:21 T.M., apelează pe L.M.V., şi discută următoarele:

L.M.V.: Alo?

T.M.: Ia zii (…).

L.M.V.: Ce faci?

T.M.: Ia ce să fac, stau pe W.C.

L.M.V.: Hai (…).

T.M.: Da (…).

L.M.V.: Problema este alta, îs mai multe probleme, pe cât ai apel? Ai făcut apel?

T.M.: Da, pe undeva prin octombrie.

L.M.V.: Prin octombrie?

T.M.: Da, da, nu ştiu, nu mi l-a fixat.

L.M.V.: Am înţeles. N-am ştiut să-i spun omului de apel.

T.M.: Îhî.

L.M.V.: Ai înţeles? Deci a cerut în primă fază mulţi bani (…).

T.M.: Aha (…).

L.M.V.: Ai înţeles? A zis: singurul lucru care poate să te scoată, te scoate cum i-a scos pe ceilalţi.

T.M.: Aha (…).

L.M.V.: Cu suspendare, astfel nu se poate.

T.M.: Şi ce bani a cerut?

L.M.V.: Şi a rămas la 9.000.

T.M.: La 9.000? În afară de ce ţi-am dat io?

L.M.V.: Ce mi-ai dat tu, ce?

T.M.: În afară de M. aia care ai avut-o din urmă, sau cu totul?

L.M.V.: Da. M aia a sărit din schemă de atuncea, nu le-am dat oamenilor de băut?

T.M.: Aha.

L.M.V.: Şi acuma s-a apelat la altcineva, nu la (…) mai fost la (…) ai înţeles? E mult mai greu.

T.M.: Da.

L.M.V.: Ai înţeles? Tu te gândeşti, mi-a zis: „vreau nişte bani (…).”

T.M.: Îhî şi cât vrea dacă (…) ceva, înainte?

L.M.V.: Nu ştiu (…) eu i-am spus, omului aşa. Şi mi-a spus să mă gândesc foarte bine (…).

T.M.: Da, da.

L.M.V.: (…) şi foarte bine, în momentul în care ai ieşit pe poartă, vrea restul de bani.

T.M.: Da. Păi el dacă e ceva, îmi garantează că ies când îi dau o parte din bani? În primul rând că ies ca să mă judec în libertate.

L.M.V.: Deci în prima fază, în primă fază mi-a zis: vrea o parte de bani.

T.M.: Aşa.

L.M.V.: Ai înţeles? Şi mi-a mai zis, că eu data trecută i-am zis, mi-a zis omul fără suspiciuni, mi-a zis „fără suspiciuni”, mi-a zis: „dacă vrea să-l ajute bine, dacă nu, nu” nu depind de (…) viaţa mea, poate să facă fiecare ce vrea, când ţi-am mai zis o dată aşa era? Aşa. mi-a zis: vrea o parte din bani, nu mi-a dat omul o sumă, îţi dai seama, că nu vrea (…) 500 de euro.

T.M.: Da, da, da.

L.M.V.: M-ai înţeles? Şi mi-a zis: sfârşitul celeilalte părţi, când ai ieşit pe poarta (…).

T.M.: Am înţeles.

L.M.V.: Asta vrea până la sfârşit.

T.M.: Am înţeles.

L.M.V.: Mi-a zis: gândeşte-te, foarte bine, nu veni încă o D.A.T.ă să vorbeşti, şi încă o dată.

T.M.: Atunci, să vorbesc cu A., să vedem când ia banii, că de la A., iau nişte bani, înţelegi? În prima fază, iar după aia prin finu, să se ducă N. în Italia, să mai ia nişte bani, de acolo.

L.M.V.: Ai înţeles? Nu ştiu, tu te gândeşti şi vezi fără vâlvă şi fără mare (…) şmecherie.

T.M.: Da, da, da.

L.M.V.: Ai înţeles, omul mi-a zis o groază de lucruri, ce se poate întâmpla, dar în prima fază aşa mi-a zis.

T.M.: Îhî.

L.M.V.: Şi când începi să vorbeşti la telefon nu se pronunţă nume, nu se pronunţă cuvinte, nu se pronunţă absolut nimic, o să vorbeşti cu omul la telefon, la momentul potrivit, aşa mi-a zis.

T.M.: Îhî, îhî.

L.M.V.: El mi-a zis (…) e personal (…)o să zică: „te sun din partea lui” (…) o să zică el (…).

T.M.: Îhî, lasă-mă să vorbesc.

L.M.V.: Dacă o să fie şi-o să fie, bănuiesc că o să şi intre la vorbitor ceva de genul ăsta, nu ştiu (…) MI-a D.A.T. ceva de înţeles, de genul ăsta.

T.M.: Am înţeles, da, lasă atuncea să vorbesc cu A. şi (…) şi când vii? Săptămâna viitoare pleci în Italia sau vii, pleci în Italia săptămâna viitoare?

L.M.V.: Eu plec, da. Vin şi plec în continuu că am treabă.

T.M.: Lasă-mă să vorbesc şi până săptămâna viitoare văd ce face ăsta, înţelegi? După aia te anunţ eu.

L.M.V.: Ne auzim.

T.M.: Da, bine.

L.M.V.: Hai, pa.

T.M.: Salut” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 130-135).

Din această convorbire rezultă că inculpatul L.M.V., după ce a aflat când a fost fixat termenul de judecare a apelului declarat de martorul denunţător T.M., i-a pretins acestuia suma de 9.000 euro, spunându-i că a vorbit cu persoana competentă, iar aceasta poate să-i obţină o condamnare cu suspendarea executării pedepsei. Iniţial această persoană a pretins mulţi bani, dar până la urmă a acceptat suma de 9.000 euro. Urmează ca martorul denunţător să-i dea o parte din suma pretinsă, iar cealaltă parte după ce va fi pus în libertate. La întrebarea martorului denunţător:,,În afară de M. aia care ai avut-o din urmă, sau cu totul?”, inculpatul L.M.V. a răspuns: ,,Da. M. aia a sărit din schemă de atuncea, nu le-am D.A.T. oamenilor de băut?”. Se observă că inculpatul a recunoscut că a priMIt anterior de la martorul denunţător suma de 1.000 euro, sumă cu care le-a făcut,,cinste” persoanelor competente la care a intervenit pentru a obţine exonerarea sa de tragerea la răspundere penală.

Convorbire purtată între T.M. şi L.M.V., în ziua de 02 august 2011 la orele 14:28:31, rezultatul fiind următorul:

,,L.M.V.: Alo!

T.M.: Ce faci?

L.M.V.: Mănânc.

T.M.: Â?

L.M.V.: Mănânc mă, sunt la masă.

T.M.: Mănânci ?

L.M.V.: Da.

T.M.: Băi, ia zi măi Vali mă! Pot să m-ajuţi că sunt disperat tare. Ieri eram s-o iau „ rara”, vroiam să mă duc în baie să mă (…) duc să mă spânzur (…).

L.M.V.: Păi dacă te-apuci de astea (…).

T.M.: Păi dacă (…).

L.M.V.: Dacă (…) dacă ai ideile astea, du-le până la capăt! Ai răbdare! Trebuie să ai răbdare! Ai înţeles? Da? După amiază mă găsesc cu ăsta. Ţi-am zis, o să-ţi trimit eu mesaj şi când îl vezi mă suni şi o să fiu cu el şi o să-ţi explice.

T.M.: Aha!

L.M.V.: Da? Da mai după amiază.

T.M.: Bine că (…) nu pot să-l ţin nici pe ăsta că (…) nici ăsta.

L.M.V.: Bine.

T.M.: De-abia l-am convins şi pe A.

L.M.V.: Am înţeles!

T.M.: Înţelegi? Că nici ăsta n-a vrut să-mi dea (…) M-am rugat de el a început să plângă pe la telefoane…

L.M.V.: Da.

T.M.: Bine atunci (…).

L.M.V.: Mai pe seară, pe la nouă, zece încolo şi vorbim.

T.M.:Bine, bine, hai!

L.M.V.: Pa. Pa!

T.M.: Pa!” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 137-138).

La data de 05 august 2011 între orele 15 decembrie 53-15.15.58, D.A.T., îl apelează pe L.M.V. (L.M.V.) şi discută următoarele:

,,L.M.V. : Da ?

D.A.T.: Alo, să trăieşti V., A. sunt, ce faci?

L.M.V.: Bine fac.

D.A.T.: V. eu în vreo zece minute, un sfert de oră ies de la notar, am înţeles că trebuie (…).

L.M.V. (pe un ton iritat): A., tu încerci să-mi ceri să vorbim la telefoane (…) nu ştiu ce (…).

D.A.T.: Nu mă, eu am zis că-mi termin treaba, nu mă cert cu tine (…).

L.M.V. : O să fii sunat. O să fii sunat cum apare omul (…). ai grijă (…).

D.A.T.: Nu mă interesează (…).

L.M.V.: Am vrut să-ţi spun (…). Ia ascultă-mă: Ai grijă (…) ai grijă, ce vorbeşti, omul n-o să-ţi dea nume (…) n-o să-ţi ceară (…).

D.A.T.: Dar nu mă interesează, V. Eu vorbesc cu tine, ce-i de vorbit, tu ştii ce-ai vorbit, nu mă interesează altceva.

L.M.V. : Ai înţeles? Deci e exact ce trebuie să vorbeşti. Dacă (…).

D.A.T.: Pe mine mă interesează să iasă bine, ca să n-o lungim ai înţeles?

L.M.V.: Fiecare (…) deci eu am vorbit cu omul destul de clar şi mi-a spus aşa: „Primul cuvânt greşit, am încheiat-o cu tine, nu mai stau de vorbă”, nu mai discută cu nimeni nimic. Ai înţeles?

D.A.T.: Am înţeles. Am înţeles. Nu, ştii de ce te-am sunat?

L.M.V. : Dar nu (…).

D.A.T.: Că stau agăţat în oraş acuma, mă.

L.M.V.: Dar oricum nu te găseşti cu omul, mă.

D.A.T.: Dar nici nu-mi trebuie să mă găsesc, frate, eu vorbesc cu tine.

L.M.V.: Deci (…) faţă în faţă (…) nici măcar nu te găseşti cu omul să-ţi explice mai multe chestii, nu te găseşti cu omul, el îţi spune ,,Bă, ai de făcut aia, te duci în cutare loc, faci aia, faci aia, faci aia, salut”, ai înţeles?

D.A.T.: Am înţeles.

L.M.V.: Eşti de acord, îl sun, vorbesc, şi-ţi spun. Eu atât pot să-l ajut, mai mult de atâta, eu nu am ce să fac, nici dacă vrea. Deci (…) înţelegi? i-am zis „omul nu o să se găsească nici măcar cu (…)”, nu ştiu, e problema lui, ce face, nu ştiu, m-ai înţeles? Eu îl ajut, i-am spus, îl ajut în felul meu (…).

D.A.T.: Dar nu mă interesează V. pe mine, amănuntele.

L.M.V.: E trei şi ceva, te sun eu, pe la vreo cinci, o să te sun eu.

D.A.T.: La cinci?

L.M.V.: În jur de cinci, tu, du-te acasă, fă-ţi treaba, mă.

D.A.T.: Păi trebuie să mă duc acasă la Iveşti, nebunule, eu (…) nu ştii că am vândut apartamentul?.

L.M.V.: Te duci la Iveşti, acasă, că doar n-ai treabă tu cu (…) mare şmecherie n-ai de făcut, nu vrea omul astăzi, ai înţeles? Nu astăzi, îi ce trebuie (…).

D.A.T.: Am înţeles !

L.M.V.: Deci nu-i trebuie astăzi. Deci ai înţeles? Omul îţi spune ce ai de făcut el oricum (…). Pe ce dată i-a pus lui ăstea (…).

D.A.T.: Pe 18, nu ştiu pe cât (…).

L.M.V.: El mi-a zis : „Atâta vreau să ştiu, data la care a fost (…). La cât la (…) aşa (…) (se aud două zgomote scurte, repetate, în timpul discuţiei)

D.A.T.: Vezi că mi se (…).

L.M.V.: Ai înţeles? Că nu-i (…).

D.A.T.: Vezi că mi se închide telefonul, zii repede.

L.M.V.: El o să întrebe, data pe care a fost pus (…) (patru (…) L.M.V. mai vorbeşte cu cineva în acest timp, se aude zgomotul unor zaruri) aşa şi atâta tot (…) deci detalii prea multe nu vrea omul, ştii?

D.A.T.: Am înţeles! Păi mă suni, vorbim, nu mai vorbim (…) la telefon.

L.M.V.: Te sun eu? Te sună omul, nu eu neapărat. Ai înţeles?

D.A.T.: Am înţeles. Ne găsim la (neinteligibil) mă duc să mănânc şi eu ceva.

L.M.V. : Bine.

D.A.T.: Bine. Hai, pa, pa, pa” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 145 - 148).

S-a mai arătat că inculpatul L.M.V. îi spune martorului denunţător D.A.T., finul martorului denunţător T.M. şi care trebuia să-i înmâneze suma de bani pretinsă, că va fi contactat de persoana la care a făcut intervenţia, iar el trebuie să aibă grijă cum vorbeşte. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul L.M.V. l-a întrebat când se judecă cauza privind pe martorul denunţător T.M., iar el i-a spus că pe data de 18. Într-adevăr pe data de 18 august 2011 era fixat termenul intermediar pentru verificarea menţinerii arestării preventive, iar pe data de 18 octombrie 2011 termenul de judecată pe fond (Dosar penal nr. 5732/121/2010 aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi, file 480 - 514).

La D.A.T.a de 05 august 2011 la ora 17.47.17 L.M.V. (L.M.V.) îi transmite lui D.A.T., la telefon un mesaj tip S.M.S. care are următorul conţinut:

„Dute liniştit te sună omul i-am dat nr. tău de tel. oricum tot luni cred k vei rez. cu el stai liniștit că te sună” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 145 - 148).

În ziua de 06 august 2011 la orele 12:16:48, un „B.” de la postul telefonic, îl contactează pe D.A.T. şi discută următoarele:

D.A.T.: Alo!

B.: Bună ziua!

D.A.T.: Bună ziua?!

B.: Ai vorbit cu naşul tău?

D.A.T.: Cu naşul (…) meu (…) am vorbit, dar nu ştiu cu cine stau de vorbă acum.

B.: Mă interesează să fiu anunţat în timp util, data la care a fost fixat apelul.

D.A.T.: Pe 18 octombrie.

B.: Vreau să ştiu câţi bani ţi-a zis naşul că trebuie să-mi dai! Restul o să-l afli la momentul potrivit!

D.A.T.: Măi, din ce am înţeles eu (…) cinci mii acum şi restul (…) nu ştiu când, încă vreo cinci mii.

B.: Ă (…) am înţeles.

D.A.T.: Deci (…) nu (…) chestia e că (…) Pot să vorbesc? La mine nu-i nicio problemă (…).

B. : Salut hai (…).!

D.A.T.: Ok!” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 150 - 152).

Într-adevăr pe martorul denunţător D.A.T. l-a contactat B. la care intervenise inculpatul L.M.V., iar acesta după ce l-a întrebat când a fost fixat termenul pentru judecarea apelului, l-a întrebat câţi bani i-a zis naşul (martorul denunţător T.M.) că trebuie să-i dea.

În ziua de 07 august 2011 la orele 19:58:58 un „B.”,îl contactează pe D.A.T. şi discută următoarele:

B.: Alo!

D.A.T.: Alo, da!

B.: Hai salut! Te sun din partea naşului tău.

D.A.T.: Salut! Da, spune!

B.: Ă…Trebuie… trebuie să-mi dai ceva (…) Când …când şi unde putem să ne găsim?

D.A.T. : Păi (…) nu ştiu (…) Nu trebuia să discut cu altcineva? De fapt eu am discutat aşa vag cu altcineva.

B.: Nu ştiu (…) cu cine-ai vorbit.

D.A.T.: Ştii despre cine vorbesc (…). Ştii despre cine vorbesc.

B.: Nu ştiu (…) despre cine vorbeşti.

D.A.T.: Trebuia să mă sune cumnatul lui naşu.

B.: Trebuia să te sune cumnatul lui naşul tău?

D.A.T.: Da.

B.: A (…) păi (…) putem să ne găsim, ştiu eu…când?

D.A.T.: Nu-s (…) Sunt tocmai la mama dracului, nu-s în oraş şi nici n-am cum (…). Îi duminică, n-am de unde (…). Trebuie să-i iau de la bancă.

B. : Trebuie să-i iei de la bancă (…). Păi şi când (…).?

D.A.T.: Păi eu ştiu (…) mâine după amiază, mâine pe la doisprezece, unu, două (…).

B.: Mâine la doisprezece, unu, două ?

D.A.T. : (aduce injurii câinelui care latră şi l-a speriat).

B. : Atunci revin eu cu un telefon mâine?

D.A.T. : Păi…zi-mi (…) Aoleu, nici nu ştiu cum să fac. Eu nu te ştiu (…) nu (…) Îţi dai seama (…).

B. : Las” că ne-auzim mâine la un telefon, da? Te mai sun mâine.

D.A.T. : Ne-auzim mâine. Eu să zic că după doisprezece (…) după doisprezece ajung în oraş.

B. : Ok! Am înţeles. Te sun mâine, ne-auzim mâine!

D.A.T. : Cel mai bine! Bun sănătate! Numai bine!.

B. : Noroc!.

D.A.T. : Bun, salut, salut!” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 150 - 152).

Se observă că pe martorul denunţător D.A.T. l-a contactat B. la care intervenise inculpatul L.M.V., iar acesta i-a spus că trebuie să-i dea banii care i-au fost pretinşi naşului său (martorul denunţător T.M.). Cei doi stabilesc să se întâlneaască a doua zi. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, deoarece pe martorul denunţător D.A.T. l-a contactat inculpatul L.M.V., aşa cum vom vedea mai departe.

La D.A.T.a de 08 august 2011 între orele 11.13.44-11.15.03 L.M.V. (L.M.V.), îl apelează pe D.A.T. şi discută următoarele:

,,D.A.T.: Da V.?

L.M.V.: Ce faci?

D.A.T.: Uite alerg, f (…) mamei lor, că m-a disperat (…).

L.M.V. : Ăăăăăă?

D.A.T.: Zic : „Alerg pe aicea cu nişte hârtii, cu nişte acte, cu nişte (…) să dea dracii (…).”

L.M.V. : Unde?

D.A.T.: Păi am fost la Tecuci, am plătit nişte facturi, ce mai aveam de la lumină, de la ălea, acuma am venit acasă, să mă duc la farmacie, să iau nişte siropuri lu ăsta şi după aia vin în oraş.

L.M.V.: Ăăăă?

D.A.T.: Ai înţeles ce-am zis ?

L.M.V.: Am înţeles da ăsta n-are telefonul deschis, nu?

D.A.T.: Habar n-am, n-am încercat astăzi să sun, deloc.

L.M.V.: De ce ?

D.A.T.: Păi am vorbit (…) dar lasă că vorbim în oraş numai (…).

L.M.V. : Da nu ştiu ce-ai vorbit cu omul nu ştiu ce are (…).

D.A.T.: N-am vorbit, m-a întrebat şi zic de (…) cui (…) oh mamă, vorbim la telefon (neinteligibil, zgomot de fond trafic auto în zonă)

L.M.V. : Mă, când eşti la Şendreni, sună-mă şi ne întâlnim la intrare în Galaţi la P., acolo.

D.A.T.: Ăăăăă (…).Păi oricum te sun când intru în oraş, hai.

L.M.V.: Bine, hai.

D.A.T. : Hai, pa, pa!” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 161 - 169).

La D.A.T.a de 08 august 2011 între orele 13.59.13-13.59.50, D.A.T., îl apelează pe L.M.V. (L.M.V.) la telefon şi discută următoarele:

,,L.M.V.: Da?

D.A.T.: Ce faci, mă?

L.M.V.: Ăăăăă?

D.A.T.: Eu am plecat V. de acasă. Mi-a zis M. să te sun că eşti supărat nu ştiu ce (…).

L.M.V.: Ne auzim când vii la Galaţi. Când intri în Galaţi mă suni.

D.A.T.: Păi vezi că o să mă duc la cumătră-mea să îi duc ceva că se strică, nişte peşte, nişte de-astea şi când ies de la ea te sun.

L.M.V. : Fă-ţi treaba şi ne-auzim.

D.A.T.: Bine hai te-am pupat. Pa. Pa.

L.M.V.: Pa” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file file 161 - 169).

Mesaj transmis de către L.M.V., către T.M., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:42:43, cu următorul conţinut:

E ceva necurat la mijloc. Fină-tu e curios. Nu ştiu ce urmăriţi.”

Mesaj transmis de către T.M., către L.M.V., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:51:20, cu următorul conţinut:

„Mi-a zis că l-a sunat cineva şi a întrebat când am apelul, câţi bani trebuie să dea şi el nu a ştiut cum am vorbit noi.”

Mesaj transmis de către T.M., către L.M.V., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:53:04, cu următorul conţinut:

„ Într-o oră ajunge în oraş. Nu poţi să vă găsiţi toţi trei să vorbiţi ca să puneţi totul la punct?”

Mesaj transmis de către L.M.V, către T.M., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:55:13, cu următorul conţinut.

„Mă găsesc eu cu el. Omul nu dă ochii cu nimeni. Ţi-am zis, atât pot să fac. Nu eu dictez, eu te ajut în felul lui.”

Mesaj transmis de către T.M., către L.M.V., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:55:38, cu următorul conţinut:

„Şi aseară cică l-a sunat cineva din partea mea şi el a zis că nu din partea lui naşu, ci a lui, a cumnatului lui, nu aşa ai zis tu?”

Mesaj transmis de către L.M.V., către T.M., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:57:12, cu următorul conţinut:

„Nu, cine vorbeşte, vorbeşte din partea ta, nu a mea. Nu pe mine mă ajută, pe tine!”

Mesaj transmis de către T.M., către L.M.V., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:57:38, cu următorul conţinut:

„Bine, am înţeles! Vezi tu cum faci să rezolvi, te rog!”

Mesaj transmis de către L.M.V. de la postul telefonic către T.M., în ziua de 08 august 2011 la orele 13:59:02, cu următorul conţinut:

„Da, mi-a promis şi nevastă-sa. A vorbit clar, dar tu trebuie să vorbeşti cu fină-tu!” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 154 - 156).

În ziua de 08 august 2011, între orele 15:33:42-15:46:45, martorul denunţător D.A.T. şi inculpatul L.M.V. s-au întâlnit pe raza mun. Galaţi, ocazie cu care au purtat următorul dialog ambiental:

D.A.T.: Al dracu! Te-ai apucat şi de fumat, mă? Te-ai apucat şi de fumat?.

(Numitul D.A.T. intră în incinta unui service auto, unde se întâlneşte cu numitul L.M.V.)

L.M.V.: Da.

D.A.T.: Eşti nebun! Da’ de femei nu te-ai lăsat?

L.M.V.: Hm?

D.A.T.: Da’ de femei nu te-ai lăsat? Băi (…).

L.M.V.: Zi, A.!

D.A.T.: Dă-mi o ţigară întâi, că mă doare măseaua şi n-am apucat să schimb (…) Eu să zic? Tu zici!

L.M.V.: A., eu nu zic nimica. Mie mi s-a părut omu’ (…).

D.A.T.: Eu nu zic. Întrebări n-am (…).

L.M.V.: Mi s-a pă (…) rut (…) Băi, lasă-mă să-ţi spun.

D.A.T.: Băi! Când mă sună sâmbătă unu’ şi ieri altu’?

L.M.V.: Nu ştiu, mă, ce (…) Eu personal, eu personal cu omu’ nu vor (…) n-am treabă. Deci mi-a explicat destul de clar omu’. Personal, eu n-am nici o treabă, frate!

D.A.T.: Băi (…).

L.M.V. (vorbeşte în acelaşi timp cu D.A.T.): (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Pe mine nu mă interesează, V. Sunt o grămadă de bani şi nu-mi permit să-i arunc aşa. Tu, dacă erai în locul meu, cum făceai?

L.M.V.: A., î (…) Ia, ascultă-mă, oleacă.

D.A.T.: Şi aşa m-am (…).

L.M.V.: Eu n-am nici (…) Eu n-am (…) Fratele meu, eu n-am nicio treabă.

D.A.T. (vorbeşte în acelaşi timp cu L.M.V.): (…) (neinteligibil) (…).

L.M.V.: Ăla mă sună disperat. Tu ştii că omu’ nici nu ştie că eu am (…) N-am avut nici o treabă, că eu m-am dus, m-am (…) îs despărţit (…)

D.A.T.: Băi, nu mă interesează.

L.M.V.: Şi eu am mers, da’ (…) Da’ ştii ce mi-a zis? Î (…) “Pentru ce-o f (…) Tu ştii pentru ce-o faci?” “Băi, vreau să ajut un om.” Şi aşa, el a mâncat (foloseşte expresii obscene) peste tot că eu l-am băgat la pârnaie, ai înţeles? Toată lumea ştie aşa, ştii? Că eu l-am băgat pe el la pârnaie. În sfârşit. Eu vreau să mai (…).

D.A.T.: Păi, aşa ştie toată lumea.

L.M.V.: Da, mă. Eu vreau să-i mai demonstrez o D.A.T.ă că n-am fost jigodie. Când i-am spus “Vino acasă, că te ajută oamenii”,”Nu!”. Problema este alta. Ştii ce mi-a zis omu’?

D.A.T.: El a fost prost, el trebuia să vină acasă din prima (…).

L.M.V.: Aseară la ora zece, aseară la ora zece, eu am ajuns la Galaţi. Am stat până la două la om acasă.

D.A.T.: Hm?

L.M.V.: Până la două am stat la el. Ştii ce mi-a zis? Î (…) “Vezi că te găseşti mâine cu oamenii şi îţi dă bani scrişi. Şi te bagă la trafic de influenţă şi te duci, prostule, la pârnaie!”

D.A.T.: Băi, eşti nebun?

L.M.V.: Da, î, dacă omu’ aşa mi-a zis (…).

D.A.T.: Deci omu’ a vorbit aseară cu (…) M-a sunat pe la opt, nu ştiu cât dracu’ era ceasu’. Eram pe stradă.

L.M.V.: Ştii ce, ştii cum mi-a zis omu’? “Băiatu’ are banii?” “Da.” “Te duci cu el la notar şi faci act la notar.” Da, mă (…)

D.A.T.: Băi, da’ tu, dacă eu te sun pe tine, vezi că te sună A., te sună unu’ din partea mea, da? Am înţeles, m-a sunat sâmbătă.

L.M.V.: Nu, din partea mea nu te sună nimeni. Te sun eu (…).

D.A.T.: M-a sunat (…).

L.M.V.: Nu ştiu, mă.

D.A.T.: “Te sun, o să fii sunat!”, sau cum ai zis tu, ştii? Hai, bine, mă, V. Am înţeles, gata. M-a sunat sâmbătă, m-a sunat omu’, un om. Am vorbit cu el, i-am zis data, cutare, nu ştiu ce m-a întrebat el acolo. Atât. A închis. Aseară mă sună altul, frate!

L.M.V.: Aşa.

D.A.T.: Şi a început în telefon: “Bă, că banii, că aia, că aia, că că, că cum, cu (…)”

L.M.V.: Nu, mă (…).

D.A.T.: Deci, eu n-am pus nicio întrebare, crede-mă!

L.M.V.: (…) (neinteligibilâ) (…).

D.A.T.: Băi, ai cuvântul meu de onoare. “Cât ţi-a zis naşi-tu că tre’ să-mi dai? Ştii?”

L.M.V.: Nu, mă, mi-a (…).

D.A.T.: Şi aici am rămas surprins. Şi zic: “Băi”, eu am vorbit una cu M.” Zic, “Băi, nu mă trimiţi aiurea, că nu mă duc, frate!”

L.M.V.: Da’ nu-i trebuia lui, mă. Omu’ mi-a zis aşa: “Astăzi (…) (neinteligibil) (…).”

D.A.T.: Băi, aşa mi-a (…) Ai cuvântul meu că aşa mi-a zis!

L.M.V.: Nu ştiu ce ţi-a (…) Oamenii, gata (…).

D.A.T.: Câţi bani tre’ să-mi dai, cât, cum, ce fel?

L.M.V.: Nu, aşa, aşa-s oamenii. Îţi pun întrebări să vadă ce spui tu, că nu sunt proşti.

D.A.T.: Şi am întrebat (…) Ce-am întrebat eu, mânca-ţi-aş gura ta, că nu l-am întrebat nimica, cum MI-ai zis tu!

L.M.V.: N-am zis de întrebări, nu, nu. Omu’ mi-a zis aseară…

D.A.T.: Eram pe stradă. Şi i-am zi (…) Chiar i-am zis, zic “Staţi un pic, că n-aud, că trec maşinile”

L.M.V.: Nu, nu. Nu, omu’ a zis aşa, că nu mi-a pus întrebări. A zis că nu-i place că-l duce la lungitură. El mi-a zis (…).

[În timpul conversaţiei, intervine o persoană necunoscută de sex masculin, cu care cei doi schimbă câteva replici, care nu au legătură cu fapta ce formează obiectul cercetării]

L.M.V.: Şi el a zis aşa: “Te duci cu băiatu’, intri la un notar, când are banii şi faci un act notarial. El îţi dă bani împrumut (…). ”

D.A.T.: (înjură), că am fost la notar până acuma. Am (foloseşte expresii obscene) (…).

L.M.V.: Da, mă, el aşa spune: “El îţi dă ţie bani împrumut pentru o săptămână.” Aşa mi-a zis, destul de clar: “Îţi dă banii pentru o săptămână împrumut. Tu îi laşi semn maşina. Uite-aşa! Maşina. Da nu mă mai inte (…) Următoarea săptămână te duci cu el la acelaşi notar la care ai fost şi spune: Mi s-a achitat suma. Şi s-a rupt hârtia (…).”

D.A.T.: Am înţeles, V. Eu ţi-i dădeam(…).

L.M.V.: Ai înţeles? Şi cu asta, basta!

D.A.T.: Nu, ţi-am zis. Eu am rămas aseară (…) (neinteligibil) (…) şi i-am şi dat mesaj lu’ M., zic: “(înjură), tu mă trimiţi după cai verzi pe pereţi?”

L.M.V.: Nu (…).

D.A.T.: Şi aşa nu trebuia să fac eu gestul ăsta. Nu trebuie (…) Că ştii bine de ce.

L.M.V.: A., î (…).

D.A.T.: Că ţi-am dat şi am vazut-o (foloseşte expresii obscene) înapoi. Ştii foarte bine câţi bani am D.A.T..

L.M.V.: Deci, trebuie (…).

D.A.T.: Nu, zi ca fapt divers, aşa.

L.M.V.: Da’ mie M. nu tre’ să-mi dea bani?

D.A.T.: Da’ oare e vreunul în oraşul ăsta care n-are să ţi-i dea?

L.M.V.: Eu nu mai am nicio treabă, dar eu i-am, am zis “Băi, hai, să-i arăt omului că nu am făcut eu gestul de care a mâncat el (foloseşte expresii obscene).

D.A.T.: Hm.

L.M.V.: Şi chestia asta este. Eu mă găsesc, o să vorbesc cu el şi-i zic “Bă, m-am găsit cu băiatu’…”

D.A.T.: Băi, V., ştii care-i toată treaba?

L.M.V.: Zi-mi!

D.A.T.: Ştii de ce-i dau eu bani acuma?

L.M.V.: Hm? Nu. Zi!

D.A.T.: Pentru că are (…) Hârtiile-s la mine acasă. I-a aprobat împrumut în Italia. Ai înţeles?

L.M.V.: Da.

D.A.T.: Şi eu vreau să îmi văd banii înapoi, V. Banii, nu ăştia. Şi ăştia şi din urmă. Ştii tu.

L.M.V.: (…) (neinteligibil) (…) E problema ta de ce îi dai banii.

D.A.T.: Ai înţeles? Că altfel (…).

L.M.V.: E problema ta de ce îi dai banii lui M.

D.A.T.: Băi (…).

L.M.V.: Că practice, pe mine nu mă interesează. Regula aşa-i. Dacă vrei să-l ajuţi, îl ajuţi în stilul (…).

D.A.T.: Îl ajut, băi, V., dar ştii care-i toată treaba?

L.M.V.: Hm?

D.A.T.: Nu mai am, frate, ce vinde! Am vândut şi terenul ăsta, gata! Îs mort. Dacă nici din banii ăştia nu mă înţeleg cu ceva, m-am dus (foloseşte expresii obscene) de suflet!

L.M.V.: Bă, tu n-ai înţeles? Ştii care-i (…).

D.A.T.: Că tot am vândut, tot am vândut, tot am vândut!

L.M.V.: Bă, nu mă interesează ce faci tu cu el sau nu ştiu ce!

D.A.T.: Nu, dar vorbesc şi eu cu tine, frate, na.

L.M.V.: Dar dacă, dar dacă după data de cutare iese pe stradă, î (…) primul pumn în gură de la mine îl ia!

D.A.T.: (râde) Nu cred! (râde) Nu cred, că eu mă duc să-l iau.

L.M.V.: Sigur! (înjură) de împuţit!

D.A.T.: Bă, nu cred! Cred că de la mine-l ia!

L.M.V.: A mâncat (foloseşte expresii obscene) la toată lumea! Eu n-am nici o (…) frate, nici o treabă. Dar de ce să (…) fac eu gestul ăsta? Hm?

D.A.T.: V., voi ştiţi mai bine, fraţilor, ce (…).

L.M.V.: Îmi vine B., băşica aia, î (…) mar, mormolocul ăla (…).

(În continuare, cei doi continuă conversaţia despre nişte cunoscuţi, respectiv “B.”, “C.”, “G.”, “M.B.”, subiecte ce nu au legătură cu fapta ce formează obiectul cercetării, după care dialogul este continuat de către D.A.T.)

D.A.T.: Eu am vrut să te sun de aseară.

L.M.V.: Chestia asta este. Dacă cineva vrea să (…) Asta e regula. Dacă este, este, dacă nu, ADI, eu (…) n-am nicio treabă (…).

D.A.T.: Băi, da’ acuma vorbim noi.

L.M.V.: Ia zi.

D.A.T.: Facem sau nu facem?

L.M.V.: Ce?

D.A.T.: Bă! Măcar, măcar (…).

L.M.V.: (… ) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Nu, ştii ce mă interesează? Măcar să apuce să meargă să ia banii.

L.M.V.: Da’ eu nu mă M.I. (…) A., nu vorbesc pentru tine.

D.A.T.: Dup-aia mă doare, mă doare (…).

L.M.V.: Şi n-am avut de ce să vorbesc şi cu asta basta. Deci (…) Deci, acum nu mai am nicio treabă. Când te-ai hotărât (…).

D.A.T.: Mă nebunule, păi eu am (…) am. Am, de ce să nu zic când am. Vrei să te mint, să zic că n-am?

L.M.V.: Da, mă, nicio problemă!

D.A.T.: Sau hai să mergem, să cutare (…).

L.M.V.: Intrăm la un notar (…).

D.A.T.: Na, uite, vrei? Ţi-i dau acuma, na!

L.M.V.: Nu, mă.

D.A.T.: Şi atunci?

L.M.V.: Intrăm la un notar înăuntru şi mi-i dai împrumut. Nu-mi dai banii mie, că nu (…) Eu n-am nicio treabă cu banii, A. Eu n-am nici o datorie faţă de nici de tine, nici de M.. El tre’ să-mi dea mie banii. El are să-mi dea bani mie. Într-o zi, când va ieşi, minim, eu am (…) î (…) frate-miu, eu am dosar cum i-ai (…) După ce i-am plătit lu’ sor-sa bani din mână, pensie alimentară, după ce am plătit pensie alimentară din mână, o sută, cincizeci de euro, la două săptămâni, la trei săptămâni, m-a D.A.T. în judecată că nu i-am dat nici un ban la pensie alimentară. Şi m-am dus şi m-am împrumutat de cinci sute de euro, că n-aveam, mi-a dat maică-mea dup-aia şi i-am dat douăzeci de milioane, i-am trimis prin poştă. Că eu n-am ştiut că banii, pensia alimentară, se trimite prin poştă, frate (…) Eu n-am ştiut. Eu am crezut că (…) persoană de bună-credinţă este O. (…).

D.A.T.: V., nu mă (…).

L.M.V.: Care se ducea la, care se ducea la biserică şi vorbea la biserică şi făcea o grămadă de lucruri, ai înţeles?

D.A.T.: V., nu mă (…) aia, că şi eu îs aproape.

L.M.V.: Nu mă interesează.

(În continuare, discuţia dintre cei doi are ca subiect viaţa personală a numitului L.M.V. şi problemele acestuia legate de plata pensiei alimentare, după care cei doi poartă următoarea discuţie).

L.M.V.: Ţi-am zis. Mie-mi dai bani sub formă de împrumut. Eu îţi las ţie (…).

D.A.T.: Hai, mă, (înjură) în împrumuturi!

L.M.V.: Nu, A., nu!“Hai, mă!”

D.A.T.: Ef, (oloseşte expresii obscene), nu.

L.M.V.: La notar, frumos (…) şi cu asta, basta!

D.A.T.: Nu, da’ cum mi-ai zis tu, că te găseşti cu nu ştiu cine şi-i dai lu’ ăla, zic: “Bă, frate, dau banii pe ursul din pădure, nu?”

L.M.V.: Eu nu mă găsesc cu unu’ (…).

D.A.T.: Nu, mă, da’ aşa ai zis tu prima oară, că te găseşti cu omu’ şi nu-ştiu-cum. Ăla, la telefon, aseară, îmi zice că (…) “Să ne găsim să nu ştiu cum, că mă sună el, după doişpe, unu” I-am zis eu, zic: “Până-n doişpe, unu ajung în oraş.”

L.M.V.: A., cu (…) M. e învăţat foarte bine să facă şaişpe şi…

D.A.T.: E, face şaptişpe!

L.M.V.: Ştie despre ce e vorba, nu (…).

D.A.T.: Şaişpe e pe droguri, mă, nebunule! N-am fost şi eu, n-am auzit şi eu m (…) o grămadă?

L.M.V.: Ştii, “întorsu’’” tot şaişpe se cheamă.

D.A.T.: Hm. Facem cum vrei tu. Vrei să mergem azi, mergem azi (…).

L.M.V.: Mergem la notar, frumos, cu buletinul şi tu (…) Îţi dă (…).

D.A.T.: Ete, (foloseşte expresii obscene), că n-am buletinul! Ba da, îl am. Îl am în borsetă la cumătra.

L.M.V.: Mie-mi dai banii (…).

D.A.T.: Da’ tu, dacă ziceai că vii aicea, nu mă mai ducem ca (foloseşte expresii obscene) mă, acolo.

L.M.V.: Eu sunt. la service, mă, la (…) Uite,

că am maşina-n service.

D.A.T.: Păi, nu, că dacă-mi ziceai că e (…) Că asta stă aicea. Eu m-am dus pân’ la dracu’ şi am venit înapoi. Păi, şi? Mai întârzii?

L.M.V.: Eu? Merg acasă să-mi iau actele, eu nu întârzii, eu nu, de ce să întârzii eu? N-am buletinul la mine, eu (…).

D.A.T.: Păi si la ce notar mergem?

L.M.V.: Câţi notari sunt la Galaţi (…).

D.A.T.: Păi, nu, zi-mi unde, ca să mă duc şi eu la asta, să-mi iau actele.

L.M.V.: Du-te şi ia-ţi actele (…) Este în Doja notaru’, aia, B. Că nu ştiu ăsta de aicea (…).

D.A.T.: Nu.

L.M.V.: Tu la ce notar ai fost?

D.A.T.: La H. Eu la H.

L.M.V.: Unde e?

D.A.T.: Tot acolo, la (…) Aproape de “G.”. Toate actele le-am făcut acolo.

(D.A.T. răspunde la telefonul mobil şi poartă o discuţie al cărei conţinut nu are legătură cu fapta ce formează obiectul cercetării).

L.M.V.: Du-te, îţi iei, mă duc şi eu acasă (…) (neinteligibil) (…) şi mergi la “G.”, unde ziceai că e notar (…).

D.A.T.: Păi tu, când pleci de aicea nu poţi s-o iei (…) O iei pe drumul ăsta, pe aicea şi când ieşi printre blocuri mă iei din a (…).

L.M.V.: Mă duc acasă să-mi iau actele, că n-am actele la mine.

D.A.T.: A, bine şi aşa.

L.M.V.: Atuncea (…).

D.A.T.: Am înţeles.

L.M.V.: Vin şi te iau dup-aia.

D.A.T.: E, vii d (…) ! Vin eu acolo. Am zis că pleci acuma, tu, de aicea.

L.M.V.: La “G.” unde, la H.? A (…) Ăla din (…) staţie.

D.A.T.: Mă, înainte de (…) s-ajungi când vii de la I., în colo (…) Nu de la I. Ba da, de la Ieşaru. Înainte (…) aproape înainte s-ajungi (…) Unde e staţia de maxi-taxi, mă, la “G.”, pe dreapta.

L.M.V.:Da. E (…).

D.A.T.: Acolo. Scrie mare: “C.H., cabinet notarial”. Eu acolo am făcut toate actele.

L.M.V.: E patru ceasu’. Mai găsim deschis?

D.A.T.: Cred că, mă. Da’ e vară, ce m (…) puşca mea! E patru fără un sfert.

L.M.V.: Cu C. ai mai (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Ă?

L.M.V.: Cu C. ai mai discutat?

D.A.T.: Care C.? B.’?

L.M.V.: (…) (neinteligibil) (…) ” (proces-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental, file 196 - 220).

S-a mai arătat că inculpatul L.M.V. i-a confirmat martorului denunţător D.A.T. faptul că B.ul care-l sunase cu o zi înainte era persoana la care făcuse intervenţia şi care trebuia să-i rezolve problema martorului denunţător T.M. Acel B. i-a spus inculpatului L.M.V. că nu-i place de martorul denunţător D.A.T. că îl amână şi că există posibilitatea de a fi prins de D.N.A. (,,a zis că nu-i place că-l duce la lungitură”). Tot acel B. i-a mai spus că trebuie să încheie cu martorul denunţător un contract de împrumut la un notar public, din care să reiasă că a împrumutat suma de 5.000 euro pentru o săptămână, iar după o săptămână să revină la notar şi să spună că i-a rambursat suma respectivă.

Ca atare, inculpatul şi martorul denunţător au convenit să meargă la un notar public şi să încheie un contract de împrumut, pentru a disimula fapta de corupţie.

Pentru a fi sigur că nu i se poate întâmpla nimic, inculpatul L.M.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.I., având loc următorul dialog:

La data de 08 august 2011 între orele 15.48.27-15.49.33, L.M.V. (L.M.V.) de la telefon îl apelează pe M.I., şi discută următoarele:

,,M.I: Salut!

L.M.V.: Ce faci?

M.I.: Îs pe la Păltiniş de Sibiu, îs pe la munte. Da, păi mi-am luat săptămâna asta concediu atât. De luni vin la muncă.

L.M.V.: Bravo!

M.I.: Ce faci?

L.M.V. : N-am crezut că eşti în vacanţă, vroiam să mă găsesc cu tine să te întreb o chestie da lasă (…).

M.I: Îi urgent? Sau poate să aştepte pânăn (…).?

L.M.V.( râde): Îi (…). Nu prea poate.

M.I.: Aaaa (…).

L.M.V. : Nu prea poate asta este.

M.I.: Cum?

L.M.V.: Zic: „ Nu prea poate să aştepte”.

M.I.: Ăăăăă (…). Ia zii !

L.M.V. : Pot să vorbesc ?

M.I.:Da.

L.M.V. : Nu ştiu dacă pot eu. Nu-i corect din partea mea să vorbesc.

M.I.: De ce mă ?

L.M.V.: Ei lasă mă că te sun în cinci minute.

M.I.: Bine, bine hai.

L.M.V. : Hai.

M.I. : Pa” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 161 - 169).

Crezând că nu poate fi interceptat, inculpatul L.M.V. l-a contactat pe inculpatul M.I. de pe un telefon cu număr de Italia. Este de menţionat că acesta este acelaşi număr pe care l-au utilizat şi bărbaţii care l-au contactat pe martorul denunţător D.A.T. în zilele de 6 şi 7 august 2011.

La data de 08 august 2011 între orele 15.53.34 - 16 ianuarie 26 L.M.V. (L.M.V.) la telefon apelează pe M.I., şi discută următoarele:

,,M.I.: Da!

L.M.V. : N-am vrut să vorbesc de pe numărul ăla.

M.I.: Aha!

L.M.V.: M-am găsit cu A. ( neinteligibil).

M.I.: Cu cine?

L.M.V.: M-am găsit cu A. fină-su lu M. (…).

M.I.: Aşa (…).

L.M.V. : Tot mă ţine că nu ştiu ce, că nu ştiu cum. Ştii că eu ţi-am zis că vreau să-mi iau banii ăia de la el şi (…).

M.I.: Ce să facă?

L.M.V.: Că a făcut rost de bani, să-mi dea banii să-l ajut, ştii?

M.I.: Cine să-ţi dea, A.?

L.M.V.: Da, A., da problema este alta, că ştii că eu vroiam să-mi recuperez banii ăia de la el care-i are să mi-i dea.

M.I.: Aşa!

L.M.V.: Şi mi-a zis că „Domle (…)” că nu ştiu ce, „că am banii la mine”, nu ştiu ce (…). Ne-am găsit într-un loc undeva. Am văzut un om trecând, aşa pe lângă noi, s-a dus s-a întors, a intrat în bar, a băut o bere (…).

M.I.: Da tu unde te-ai găsit cu el ?

L.M.V.: La un service.

M.I.: A aici în Galaţi, nu ?

L.M.V.: Da ia fii atent! I-am zis: „Vrei să-mi dai banii?”, m-a învăţat şi pe mine cineva, „Vrei să-mi dai banii? Da!”, ştii cum facem? Mergem frumos la un notar.

M.I.: Da!

L.M.V.: Şi facem hârtiile. Tu-mi dai suma de cinci mii euro împrumut (…).

M.I.. Da!

L.M.V.: pentru o săptămână de zile (…).

M.I.: Da!

L.M.V.: Eu îţi dau drept garanţie maşina.

M.I.: I-au zis tu?

L.M.V.: Da.

M.I.: Aşa!

L.M.V.: Înţelegi? „eu îţi las ţie drept garanţie maşina, îţi dau (…) îmi dai bănuţii şi într-o săptămână de zile mă angajez să-ţi dau banii înapoi”.

M.I. : Aşa!

L.M.V.: Ai înţeles?

M.I.: Da!

L.M.V.: şi el mi-a zis că: „Da!”. Dar după ce a plecat a pus mâna pe telefon şi sună să vedem dacă mai e de acord. Cu ce poate să mă-ncurce el pe mine?

M.I.: Dacă faci treaba asta?

L.M.V.: Da.

M.I.: Aha! Deci (…) bun, am înţeles, deci tu mergi (…). Ar însemna să mergi la un notar şi să faci o hârtie scrisă, nu?

L.M.V.: Da!

M.I.: Autentificată la notar, cum că numitul îţi dă (…) îţi împrumută (…).

L.M.V.: Da.

M.I.: Suma de 5.000 euro, iar tu drept garanţie, că-i restitui într-o săptămână îi dai maşina (…) îi pui maşina gaj.

L.M.V.: Da, îi las maşina în garanţie, da.

M.I.: Păi şi nu pierzi maşina, mă?

L.M.V. Cum să pierd maşina?

M.I.: Păi să zicem (…) hai să zicem (…) bun. Tu-i dai (…) i-ai dat (…) clapă (…).

L.M.V.: Da.

M.I.: I-ai luat banul (…).

L.M.V.: Da.

M.I.: Şi apoi el se duce şi te dă în judecată cu hârtia aia.

L.M.V.: Păi da, da eu după o săptămână (…).

M.I.: Da!

L.M.V.: În faţa aceluiaşi notar, că el are pe 18 octombrie apelul (…).

M.I.: Aşa.

L.M.V.: Săptămâna viitoare când vin din cursă, în faţa acelui notar, rupem hârtia că i-am achitat suma.

M.I.: Ââââ (…). E o variantă, adică e o golănie (…) o golănie este!

L.M.V.: Adică pe banii (…) pe banii ăia poate să scrie el orice. Atâta timp cât mi i-a dat în faţa notarului împrumut (…).?

M.I.: Corect, corect! Da! Da!

L.M.V.: Poate să spună el că mă duc eu să promit (…).?

M.I.: Nu! Nu! Nu! Absolut! Absolut!

L..M.V.: Deci n-are nicio (…)?

M.I.: Nu, nu, n-are nicio (…). Nu! Nu! Aşa, din punctul meu de vedere eşti acoperit! Din punctul meu de vedere eşti acoperit!

L.M.V.: Sunt acoperit!

M.I.:Da!

L.M.V.: Nu?

M.I.: Da! Da! Eşti acoperit în faţa unor „chei”. Să nu-ţi facă vreo „cheie”, ştii!

L.M.V.: Păi da nu că sigur vrea să-mi facă cheie!

M.I.: Înţelegi?

L.M.V.: Sigur! Că ştii de ce ? L-am descusut, i-am dat nişte vorbe aşa: „Da de ce vorbeşte mă aşa fină-tu, că eu l-am băgat la puşcărie?”

M.I.: Aha!

L.M.V.: „Domle că aşa a spus la toată lumea”(…) că nu ştiu ce. Şi acum îmi cere mie ajutorul, ştii?

M.I.: Da, da, aha!

L.M.V.: Da şi acum (…) ideea este că (…) eu am zis că mă găsesc cu el într-o jumătate de oră la notar. îmi iau actele (…).

M.I.: Să-ţi dea bănuţii?

L.M.V.: Da! Asta era ideea: Să-mi recuperez banii ăia care are să mi-i dea, 5.000 de euro, care i-am D.A.T. Z..

M.I.: Bun, deci fii atent! Te duci la un notar, aţi marcat banul, îţi dă banul, aţi făcut hârtia în faţa notarului, da?

L.M.V.: Da!

M.I.: Bun! Şi tu ce faci după aia?

L.M.V.: Şi eu după aia săptămâna viitoare (…) i-am explicat. Săptămâna viitoare când vin mergem în faţa acelui notar (…).

M.I.: Da.

L.M.V.: Şi-i spunem: „Domnule M.I. s-a restituit suma, astea devin nule, nu?”

M.I.: Aha!

L.M.V.: Ai înţeles ?

M.I.: Am înţeles, dar vrea să mai meargă?

L.M.V.: Păi aşa mi-a zis că, da.

M.I.: Dacă nu vrea să mai meargă?

L.M.V.: Şi maşina e pe numele lui acela din Bulgaria şi eu am procură m-ai înţeles?

M.I.: A (…) şi tu ai procură, nu-i maşina ta?

L.M.V.: Eu am doar procură nu sunt eu proprietar, doar am procură şi procura pot s-o anulez la orice oră de la om din Bulgaria, dacă săptămâna viitoare nu mai merge cu mine (…).

M.I.: Păi asta este dacă tu poţi face între timp şmenul şi să anulez procura!

L.M.V.: Păi da nu ne (…) procura nu-mi spune mie (…) mie îmi spune că pot s-o vând, pot s-o cumpăr (…) răspund în faţa (…).

M.I.: Procura, că e-nmatriculată acolo, am înţeles, ştii care-i treaba.

L.M.V.: Da, da, procura nu mă împuterniceşte pe mine, nu mă lasă m (…).

M.I.: Trebuie să fie înmatriculată, pe numele unui cetăţean bulgar ca să (…).da.

L.M.V.: Procura nu mă lasă pe mine, adică nu-mi dă dreptul mie s-o las garanţie.

M.I: Măi V. ştii ce zic eu? Deci părerea mea (…) Părerea mea personală este că: dacă crezi că el face peste o săptămână să meargă la notar şi să facă treaba asta, e ok! Dar dacă nu merge trebuie să vezi şi riscul dacă este posibilitatea să riscul să pierzi maşina. Aici trebuie să te gândeşti!

L.M.V.: Aha!

M.I.: Ştii? Gândeşte-te bine ! Na! Eu ce să-ţi zic? La posibilitatea la care el nu merge şi-ţi ia maşina. Te duci în instanţă (…).

L.M.V.: Da?

M.I.: Pentru că pe procură spune (…) îţi zic eu că în faţa notarului o să pună nişte date tehnice ale maşinii.

L.M.V.: Bineînţeles!

M.I.: „Girează cu auto, marca.,cu serie de şasiu (…), cu număr de înmatriculare, proprietar (…), culoare (…)”.

L.M.V.: Bun! Dacă mă duc la notar şi-i zic de exemplu. El în faţa notarului îmi dă bani împrumut, ca eu într-o săptămână să-i restitui, dar nu las nimic garanţie.

M.I.: Aşa, da! Aşa, da, mă!

L.M.V.: Nu las nimic garanţie, doar atâta că (…) în faţa notarului, ca eu să-i dau înapoi într-o săptămână.

M.I.: Da! Şi acum mergem pe varianta ailaltă, ştii? Nu este afacerea, nu (…) pică treaba (…) nu rezolvi nicio problemă, cum îi promiţi şi te dă în judecată pentru (…).

L.M.V.: Da, da, într-o săptămână (…).Eu săptămâna viitoare, nelăsându-i nimic garanţie, săptămâna viitoare mă duc să anulez procura (…) ăăăă (…) procura (…) actul notarial.

M.I.: Tu ai vorbit (…). Tu ai vorbit special cu cineva (…).Te-a învăţat cineva că merge varianta asta?

L.M.V.: Da am vorbit cu cineva (…).

M.I.: Da?

L.M.V.: Şi mi-a zis: „dacă te duci cu el (…) adică să nu-ţi dea banii în mână, domle (…) faţă în faţă: „i-aţi banii în mână”. Aşa în faţa notarului „ Domle el mi-a dat banii împrumut, eu mă angajez că într-o săptămână (…).”

M.I.: Da, mă (…) e bine! Asta-i bun! Deci partea asta, segmentul acesta cu mers în faţa notarului şi spus că e împrumut şi nu ştiu ce, este perfect! Deci eşti acoperit din punctul acesta de vedere!

L.M.V.: În caz de nu (…) în caz de nu-i dau banii înapoi mă va da în judecată şi-mi va cere daune, cutare, cutare (…).

M.I.: Exact! Da, da şi n-are decât să te dea în judecată!

L.M.V.: Şi săptămâna viitoare când vin îi spun : „Hai să anulăm procura!”.

M.I.: Corect! Da!

L.M.V.: Dacă nu (…) dacă nu: „I-aţi banii înapoi!”, şi nu mai pot să-l ajut pe om cu nimic.

M.I.: Aaaaaa! Corect, corect, corect!

L.M.V.: Ştii? Eu nu umblu în bani, n-am treabă!

M.I.: Da, da, da! Am înţeles!

L.M.V.: „I-aţi banii înapoi!” şi eu nu mai pot să-l ajut cu nimica.

M.I.: E bine. E bine, atunci!

L.M.V.: El îi disperat de ajutor.

M.I.: Da, mă. Da. E bine atunci. Cel puţin din punct de vedere al „cheii” care se preconizează să fie, dacă mergi în faţa notarului elimini riscul acesta cu cheia care vrea să ţi-o facă. Faptul că după aia e „ţaca” care o (…).

L.M.V.: Nu că cine a apărut (…) cine a apărut acolo şi a trecut pe lângă noi, pe lângă gard, că eu expres m-am pus lângă stradă aici, că ştii are o măsuţă în curte la service, a trecut pe lângă gard, s-a dus un pic mai încolo, s-a întors înapoi pe partea cealaltă de trotuar, a intrat în bar, şi-a luat o bere, eu am plecat cu ăsta, am intrat şi eu în bar, am stat de vorbă cu un băiat, am ieşit înapoi afară, m-am urcat în maşină şi am plecat şi din urmă imediat a ieşit din bar. Şi era o persoană pe care eu o ştiu de acolo de unde o ştiu.

M.I.: Am înţeles!

L.M.V.: Ai înţeles? Deci au ştiu şi o văd că-i „cheie”. Acuma (…) o să mă găsesc cu el (…).

M.I.: Da?

L.M.V.: Şi să vedem dacă s-a sucit ceva din treaba care am vorbit-o. Dacă s-a sucit (…) le strâng mâna şi am pierdut 5 mii, dacă nu (…) poate reuşesc să mi-i recuperez.

M.I.: Da, da, da, mă! E bine! E bine ! Aşa eşti acoperit să ştii!

L.M.V.: Da.

M.I.: Părerea mea, eşti acoperit, adică să nu păţeşti ceva să nu-ţi facă vreo cheie cineva.

L.M.V.: Da, păi la asta mă gândesc, da.

M.I.: Înţelegi, da? Da, mă (…) şi mai vorbim !

L.M.V.: Bine, nea I. Mersi şi ne-auzim!

M.I.: Ciao! Pa! Pa!

L.M.V.: Pa, pa!” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, file 161 - 169).

S-a mai observat că martorii denunţători T.M. şi D.A.T. nu aveau nicio datorie faţă de inculpatul L.M.V., acesta pretinzând şi primind sume de bani tocmai pentru realizarea scopurilor ilicite menţionate anterior.

Acest aspect era cunoscut foarte bine şi de inculptul M.I., ofiţer de poliţie, care l-a consiliat pe inculpatul L.M.V., printre altele, despre modul cum ar trebui să acopere activitatea infracţională, în loc să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu şi să militeze pentru descoperirea şi constatarea infracţiunilor. Interesant este limbajul folosit de cei doi: să nu fie o,,cheie”, adică să nu fie organizată o acţiune de prindere în flagrant de către D.N.A.

După discuţia avută cu inculpatul M.I., inculpatul L.M.V. s-a deplasat la Biroul notarial H. şi asociaţii, din mun. Galaţi, ocazie cu care a încheiat cu martorul denunţător D.A.T. un contract de împrumut şi a primit suma de 5.000 de euro. Imediat, inculpatul a fost prins în flagrant de procurorii şi ofiţerii anticorupţie, având asupra sa suma de 5.000 de euro, primită anterior de la martorul denunţător (proces-verbal privind constatarea infracţiunii flagrante, file 178 - 182). Relevante în acest sens, sunt şi convorbirile purtate în mediu ambiental:

(În debutul înregistrării, denunţătorul D.A.T. se întâlneşte pe srada X., în apropierea notariatului „H. şi Asociaţii” cu făptuitorul L.M.V., cu care după formulele de salut şi scurte replici fără legătură cu fapta ce formează obiectul cercetării, poartă următorul dialog).

,,L.M.V.: Ca să vedem, că procură 9…) Eu am (…) Maşina-i pe procură.

D.A.T.: Şi ce? Da’ nu putem să facem, mă, de ăla de împrumut cum am făcut eu cu el? Nu-i tot aia? Şi te costă şi mai puţin aia.

L.M.V.: Da, mă! O.K.! Întrebăm. (se adresează unei persoane necunoscute de sex feminin, notată Interlocutoare): Săru’ mâna! Avem şi noi o problemă! Eu (…) Băiatu’ trebuie să-mi dea nişte bani împrumut.

Interlocutoare: Aşa!

D.A.T.: Da’ nea C. nu-i aici?

Interlocutoare: Nu e!

D.A.T.: Nici doamna?

Interlocutoare: Nu, este doamna notar!

D.A.T.: A!

L.M.V.: Şi să facem o hârtie… legal!

Interlocutoare: El urmează să vă împrumute (…) (neinteligibil)m (…) pur şi simplu fără altă (…) (neinteligibil) (…) nimica altceva, de unde (…) Deci, îi daţi o sumă de bani şi se angajează ca la o anumită dată să vi-i restituie.

L.M.V.: Într-o săptămână!

Interlocutoare: Bun! (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Cum?

Interlocutoare: Deci, programu’ nostru e până la patru! Acuma nu ştiu dacă mai rămâne doamna notar ca să (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Câteva minute.

Interlocutoare: O întreb dacă (…) Vreţi să faceţi (…) (neinteligibil) (…)?

D.A.T.: Spuneţi-i, spuneţi-i că sunt clientu’ lu’ domnu’ H.!

Interlocutoare: Ce sumă e vorba?

D.A.T.: De (…).

L.M.V.: Cinci mii!

D.A.T.: Cinci mii de euro!

Interlocutoare: Cinci mii de euro!

D.A.T.: A (…) Stai că aicea e cu comision.

(În continuare, cei doi interlocutori rămân în holul notariatului în aşteptare, momente în care dialoghează pe marginea unui subiect ce nu are legătură cu fapta ce formează obiectul cercetării, după care poartă următorul dialog cu Interlocutoarea).

Interlocutoare: Buletinele, repede!

(În dialog intervine o altă persoană necunoscută de sex feminin, notată Interlocutoare.

Interlocutoare 2: Le zici cât face (…).

Interlocutoare: O sută de lei!

D.A.T.: Aoleu!

L.M.V.: Ce puţin costă! Lasă că am eu.

D.A.T.: Plăteşti tu? Am şase sute de (…).

L.M.V.: Îţi plătesc eu, ă?

D.A.T.: Şase sute de mii am, ce vrei? (râde).

L.M.V.: Trebuie să plătesc eu, că (…).

Interlocutoare: Cine achită? Cum vă numiţi?

D.A.T.: V.! (râde).

L.M.V.: Nu (…).

Interlocutoare: Cel care achită. L.!

L.M.V.: Da, da, da! L.M.!

Interlocutoare: Cine dă banii?

D.A.T.: Eu! D.!

L.M.V.: D.!

Interlocutoare: Cinci mii de euro, da?

L.M.V.: Da.

Interlocutoare: Până când? Până pe cincisprezece, o săptămână, cât?

D.A.T.: Zi, mă!

L.M.V.: E opt (…) Cât îi?

Interlocutoare: Suntem în opt!

L.M.V.: Cinşpe e luni, şaişpe! În şaişpe (…) (neinteligibil) (…), până pe şaişpe.

Interlocutoare: Şaişpe a opta, da? Două mii unşpe!

L.M.V.: Da.

D.A.T.: Da’ luni e sărbătoare, mă! E Sfânta Marie! Nu ştiam de ce-i cu roşu!

Interlocutoare: Mda?

D.A.T.: (…) (neinteligibil) (…).

Interlocutoare: Mi-aţi dat şi banii, luaţi loc (…) cât se lucrează! Şi apoi vă chem eu.

[În continuare, în intervalul orar 16:34:55-16:35:37 cei doi interlocutori vorbesc pe marginea unor subiecte ce nu au legătură cu fapta ce formează obiectul cercetării, după care poartă următoarea discuţie]

L.M.V.: De abia aştept să dau faţă-n faţă cu C.. Mamă, ce-i fac! Nu ştiam eu de ce mi-a zis el Mie (…).

D.A.T.: Băi! Vrei să-ţi spun eu care a fost toată şmecheria acolo? C. trebuia să se ducă de unu’ singur! De unu’ singur trebuia să se ducă, că el a plănuit-o de la cap la coadă. Eu am aflat după aia. Că el a plănuit-o de la cap la coadă cu tot, tot, tot, tot,tot, tot,tot,tot.

L.M.V.: Da’ pe mine (…).

D.A.T.: M. i-a zis: „Stai liniştit! Nu mai te băga!”

L.M.V.: Nu, M. (…).

D.A.T.: Şi el cică: „Lasă, dom’le, că răspund eu.”

L.M.V.: El a zis (…).

D.A.T.: Bă, a recunoscut C.?

L.M.V.: Mie, mie mi-a zis M., aşa (…) Zice, M. mie mi-a zis aşa, că, cică eu i-am zis (…) duminică m-a sunat în Italia şi i-am zis: „Mă, vezi că eu am vorbit cu omu’ (…) Vino acasă! Pe asta o ştiu şi la mine în maşină este declaraţia. Baţi la uşă (…) (neinteligibil) (…) eu sunt cutare. Am înţeles că mi s-a emis manD.A.T. pe numele meu, de ce?”

D.A.T.: Asta trebuia să facă el, bă!

L.M.V.: Venea acasă frumos, se ducea (…) „Păi, domnule, de ce?”

D.A.T.: Da’, eu nu i-am zis, mă, de când? El se ferea să vorbească cu mine la telefon. Zic: „Bă, prostule, vino acasă, că mai rău faci.” Uite! S-a văzut acuma că mai rău a făcut?

L.M.V. (vorbeşte în acelaşi timp cu D.A.T.): (…) (neinteligibil) (…) că sunt convorbiri telefonice şi nu ştiu ce şi nu ştiu cum. Şi el, el, el cică (…) El mi-a zis (…) (neinteligibil) (…) convorbire telefonică se spune aşa, că „Stai cuminte, C.!” M. MI-a zis! „Stai cuminte!” Şi el a zis, că, cică: „E treaba mea. Tu stai liniştit acolo, că eu îmi văd de treabă aici.” Ai înţeles?

D.A.T.: Băi (…).

L.M.V.: M. mi-a zis că cică (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Hai, mă, hai, să (…) Acuma să vorbesc. Ei aveau convorbiri telefonice. Eu nu am, mă, niMIc. Nici una!

L.M.V.: În maşină câţi au fost?

D.A.T.: La mine, nimeni!

L.M.V.: Nu, mă, la C.!

D.A.T.: Cinci! O femeie şi patru bărbaţi!

L.M.V.: El MI-a zis că ştie de trei. El ştia de trei. Da’ C. cum dracu de şi-a luat V., mă?

D.A.T.: Nu ştiu, frate! A ieşit de la pârnaie şi şi-a luat V.! Şi când era la pârnaie îMI cerea MIe bani împrumut să-i dea, că n-are ce să dea la copii.

L.M.V.: Da’ de ce C., C.O. (…).

D.A.T.: El a ieşit (…).

L.M.V.: Da’ C. de ce a ieşit înaintea voastră?

D.A.T.: Că avea, dom’le, probleme cu spatele.

L.M.V.: Şi acuma e la (…) (neinteligibil) (…) acum două săptămâni (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Bă, nebunule, dacă am luat eu cârjele de la B., ca să facă teatru el, mă!? Ai înţeles?

L.M.V.: Mă, eu am fost la B. (…) La B.!? La C.O. (…) La ăsta, la M.B. şi am făcut o de asta, zi (…).

D.A.T.: Mă, n-are nimic C.!

L.M.V.: Am făcut un grătar. Şi a venit acolo, era (…) a slăbit, era ţanţoş, aşa. (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Da. Chiar o să-i rupă (…) (neinteligibil) (…) gura-n el, că e la pârnaie.

L.M.V.: „Ce faci, mă, P.?” mă întreabă. Şi zic ă (…).

D.A.T.: P.!?

L.M.V.: „Cu mine vorbeşti, mă?” Şi el cică (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Da’ şi mie mi-a spus cineva că tu ai fost martor cu identitate protejată.

L.M.V.: Cine?

D.A.T.: (…) (neinteligibil) (…) Mai contează acuma?

L.M.V.: Păi, B. mi-a zis mie (…) Eu am avut o perioadă în care am stat două-trei săptămâni în Italia, veneam acasă o săptămână. M. ştie că doar lucrează cu mine de un an de zile şi mi-a zis (…) Eu m-am găsit cu el pe holurile Tribunalului, că m-am dus la (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Da’ te-am văzut şi eu prin Tribunal. Nu ne-am găsit noi în Tribunal? Erai cu un băiat, vorbeai nu ştiu ce.

L.M.V.: Da (…) Ne-am (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Aveam proces, noi, în ziua aia.

L.M.V.: Mi-a zis C., că, cică avea un proces, că avea nişte hârtii de la V.. Se angajase la V., el (…).

D.A.T.: Da, da, da (…).

L.M.V.: Nu ştiu ce. Şi cu el m-am găsit, cică: „Trebuie să vină şi A., şi C., (…) (neinteligibil) (…)”

D.A.T.: T.!

L.M.V.: Şi nu ştiu ce. Şi vorbeam chestia asta, că (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Da’ nu ştiu (…) Da, era arestat M., era arestat!

L.M.V.: Eram (…) M. e de pe două februarie, mă!

D.A.T.: De pe unşpe ianuarie, mă!

L.M.V.: De pe două februarie e la Galaţi.

D.A.T.: La Galaţi, da’ în Italia de pe unşpe ianuarie.

L.M.V.: Ştii cum am aflat eu? M-am dus acasă la frati-tu. M-am găsit cu T. (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: M-am găsit şi eu cu el.

L.M.V.: M-am găsit cu T. şi el spune, cică: „De ce nu-i dai, mă, bani lu’ nevastă-ta?”

(În continuare, în intervalul orar 16:38:48-16:41:31, L.M.V. îi povesteşte interlocutorului său despre împrumuturile pe care le-a făcut cu O. şi despre faptul că aceasta a intentat proces de partaj, după care poartă următorul dialog).

L.M.V.: Ştiu, dacă a spus că a făcut şaişpe.

D.A.T.: Nu, mă, de la ăia, de la (…) Zi! De la Independenţa! Unde (…) (neinteligibil) (…).

L.M.V.: Bun, da’ nu el i-a băgat la pârnaie?

D.A.T.: Nu i-a băgat, tati, el la pârnaie. Ăia erau urmăriţi de mult, cică, mă! El a dat declaraţii ca şi cum te-aş fi chemat pe tine: „Bă, i-ai cărat pe ăştia în Italia?” „Da, dom’le, i-am cărat!” Că, dacă-ţi arată foaia de Interbus cu numele tău, poţi să zici că nu? Ştii? Şi aşa, cică. Aşa am zi… Asta-i varianta lu’ M.. Eu nu ştiu ce a scris el acolo. Eu m-am găsit cu băieţii, m-au întrebat de el.

L.M.V.: Tati!? Martor (…) Martor protejat!?

D.A.T.: Da’ la el nu-i protejat, frate. Adică, stai, eu spun ce spunea el.

L.M.V.: Martor cu (…).

D.A.T.: Cu identitate protejată.

L.M.V.: Cu identitate protetjată în dosaru’ lu’ G.,a fost M. Şi cu asta am încheiat (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Nu ştiu. El a zis că nu! Că l-a-ntrebat şi (…) „Da, dom’le, a (…) (neinteligibil) (…).”

L.M.V.: El nu spune ni (…) Adică (…).

D.A.T.: A spus că i-a pus foile de Interbus în faţă (…)

L.M.V.: Când i-a băgat pe ăia la pârnaie, a venit şi mi-a zis mie, cică: „Eu sunt martor, uite, aşa, aşa!” Şi mi-a zis: „Frate, mi-e o frică!”

D.A.T.: Ştiu, că era căcăcios! Dă-l, mă în (…) Eu dacă nu (…).

L.M.V.: (…) neinteligibil) (…).

D.A.T.: Pe ce vrei mă jur. Dacă mie nu (…) Nu-mi aducea hârtiile ălea, să văd eu cu ochii mei (…).

L.M.V.: Nu ştiu, mă! Ce face, nu ştiu. Eu ţi-am zis, el (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: El a lucrat în regulă, mă, acolo.

L.M.V.: El (…).

D.A.T.: Eu nu ştiu cum de nu l-a prins, că zicea că a lucrat pe Tir şi l-a oprit la o grămadă de controale şi după aceea (…).

L.M.V.: Când a venit de Sfânta Marie, când a venit cu tine şi cu C.C. la (…) jos la (…) priză (…) La priză!? La Vadu şi eu făceam grătar (…) De Sfânta Marie, de ziua mea. Şi i-am dat şaptişpe milioane rata la bancă, la Z.

D.A.T.: Şi am fost eu?

L.M.V.: Nu ştiu, că după aia ne-am găsit aicea, că am (…).

D.A.T.: Nu mi-aduc aminte.

L.M.V.: Cum, mă?

D.A.T.: Ştiu că mi-ai adus tu banii de o rată aicea, la soacră-mea.

L.M.V.: Da, mă! Lasă, mă. Eu vorbesc de na (…) Şi seara îl văd, îi văd maşina oprită la harem şi a doua zi îl întreb (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: A, ştii de ce, mă? A fost cu M., a venit M.

L.M.V.: Lasă, mă, M.. Bă!

D.A.T.: A venit M., mă!

L.M.V.: Bă!

D.A.T.: Am fost şi eu la harem atuncea.

L.M.V.: Îi zic: „De ce (…) (neinteligibil) (…).”

D.A.T.: Şi l-am chemat şi pe R.

L.M.V.: „De ce nu mi-ai plătit, mă, art (…) ă (…).”

D.A.T.: Da’ era plătită rata, blegule. Era plătită rata.

L.M.V.: Băi!

D.A.T.: Îţi spun eu că era plătită.

L.M.V.: Ştii ce mi-a zis? „N-a vrut (…) (neinteligibil) (…) zic.” Şi s-a dus cu fină-miu şi a plătit curentu’, că avea nu ştiu (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Ce (foloseşte un cuvânt obscen) mănâncă, şi eu aveam o grămadă de bani, mă, nebunule, atuncea. Întreabă pe M. când aveam o grămadă de bani.

L.M.V.: Nu! (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Nu vândusem apartamentu’ atuncea?

L.M.V.: (…) (neinteligibil) (…) Prostia a fost a mea. A venit şi mi-a zis: „Dă-mi Z., că mie mi-a pus ăla (…) (neinteligibil) (…).”

D.A.T.: Nu trebuia!

L.M.V.: Ă?

D.A.T.: Nu trebuia să o dai.

L.M.V.: Când a spus: „Dă, Z., că mie mi-a pus (…) (neinteligibil) (…).”

D.A.T.: Da’ ştii că au făcut-o varză pe drum? Ştii?

L.M.V.: Am auzit că a lovit-o, pana mea.

D.A.T.: Unde, mă, a lovit-o. A făcut botu’ praf.

L.M.V.: Şi spune, zice, că „Dă-mi Z.! Cât te ţine Z.?” „Păi (…)” zic, „Ştii că am dat patru mii avans, că a fugit, G. a lu’ (…) (neinteligibil) (…) a pus pistolu’, mi-a scos pistolu’ şi mi l-a pus la cap, că dacă nu-i dau banii, într-o juma de oră şi n-aveam decât două mii cinci sute (…).”

D.A.T.: G. sau V.?

L.M.V.: V.!

D.A.T.: Păi, G. G., V. e V.!

L.M.V.: (…) (neinteligibil) (…) N-a scos pistolu’, a vrut să-l, îi dea în gură una lui şi a venit la mine şi zic: „Ce vrei, mă? Când tu o juma’ de oră, dacă nu aduci banii, aveam două mii cinci sute, că eu am vrut să-i zic (…) (neinteligibil) (…) mergem la notar să facem (…)” Şi când m-am dus era la (…).

(În continuare, D.A.T., în intervalul orar 16:44:39-16:45:12, poartă o convorbire telefonică cu o persoană necunoscută de sex feminin, fără legătură cu fapta ce formează obiectul cercetării, după care dialogul este rat de către L.M.V.)

L.M.V.: Şi mi-a zis că: „Cât te ţine Z.?” Eu zic: „Ştii că i-am dat patru mii lu’ ăla. Am schimbat treizeci şi ceva de milioane. I-am pus cauciucuri noi-nouţe!”

D.A.T.: Cauciucuri! Ştiam de astea, ştiam!

L.M.V.: Amortizoare pe faţă şi pe spate şi nu ştiu ce am mai schimbat.

D.A.T.: Da’ tu ştii că se plafona?

L.M.V.: Ştiu, mă, că se plafona.

D.A.T.: Da’ din ce cauză?

L.M.V.: Ea avea un senzor, citea senzoru’ de pe altu’, trebuia schimbat şi nu (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Ai zis că (…) (neinteligibil) (…), că (…).

L.M.V.: Nu l-a adus, mă, şi senzoru’? Păi, da’ l-a adus şi când am zis omului că (…) Şi mi-a zis: „Cât te ţine Z.?” Îi zic: „M., socotesc eu (…) (neinteligibil) (…) am dat optzeci şi ceva de milioane plus acte (…) (neinteligibil) (…)” zic: „Dă-mi cinci mii de euro!” Şi mi-a zis: „Îţi dau cinci mii de euro, dar în timp. Fac şi eu trei-patru sute (…) (neinteligibil) (…).”

D.A.T.: Aici ai greşit.

L.M.V.: Ai cinci oameni în plus, îi pui la MIne la maşină (…).

D.A.T.: Şi iei tu banu’.

L.M.V.: Iei banii! Ai doi oameni în plus, îi pui în maşină. Iei banii tu.

D.A.T.: Că a avut oameni, bă. A avut oameni, bă.

L.M.V.: Da’ el (…) (neinteligibil) (…) pus mâna (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Bă, da’ tu ştii cine a făcut prostia (…) Tu ştii cine a făcut prostia cea mai mare acolo? Eu!

L.M.V.: (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Eu, că eu am să mă duc la pârnaie cu nevastă-mea, că erau, abonamentele erau toate pe numele lu’ nevastă-mea. Şi eu spun: „Du-te, mă, şi dă-i-le pe numele lu’ N.!”

L.M.V.: I-am zis (…).

D.A.T.: Am murit! După aia mi-a căcat mintea!

L.M.V.: M-a sunat şi mă cheamă. „Vino şi (…)” S-a găsit cu mine la Roma, era cu mașina lu’ ăla de la (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: A lu’ M.

L.M.V.: Şi MI-a zis: „Vino la (…) (neinteligibil) (…) să stăm de vorbă şi îţi dau (…) (neinteligibil) (…).”

(În dialog intervine interlocutoare)

Interlocutoare: Domnu’ D. şi domnu’ L.!

D.A.T.: Da.

L.M.V.: Să-i dau cartelele şi nu ştiu ce.

(Conform imaginilor video, cei doi interlocutori se îndreaptă către biroul notarului, unde sunt poftiţi de către o persoană necunoscută de sex feminin, notată notar)

Notar: Luaţi loc!

D.A.T.: Săru’ mâna!

Notar: Bună ziua!

D.A.T.: Da’ domnu’ H. e liber?

Notar: Da, la patru termină programu’. A plecat acasă.

D.A.T.: Îs clientu’ fidel al dânsului.

Notar: Am să vă citesc contractu’. „Între subsemnaţii D.A.T., domiciliat în Galaţi, în calitate de împrumutător şi L.M.V., domiciliat în Galaţi, în calitate de împrumutat a intervenit prezentul contract de împrumut. Eu, împrumutătorul, declar că dau cu titlu de împrumut domnului L.M.V. suma de cinci mii euro, echivalentul a douăzeci şi unu de mii două sute zece lei, fără a-i percepe dobândă. Termenul de restituire al sumei împrumutate este la data de şaisprezece august două mii unsprezece, la doMIciliul meu, al împrumutătorului. Eu, împrumutatul, declar că am primit azi, data autentificării prezentului înscris de la domnul D.A.T., cu titlu de împrumut, suma de cincii mii euro şi mă oblig să-i restitui această sumă integral la termenul stabilit. Eu, împrumutatul, declar că am luat la cunoştinţă de prevederile articolului şaizeci şi şase din legea treizeci şi şase per nouăzeci şi cinci, privind activitatea notarială, în sensul că, în caz de nerestituire la termen a sumei împrumutate, prezentul contract devine titlu executoriu, împrumutătorul putând trece la executarea silită asupra bunurilor mele mobile şi imobile, fără îndeplinirea altor formalităţi de punere în întârziere.” Da?

L.M.V.: Da.

D.A.T.: Şi imobile ce înseamnă? (râde).

Notar: Apartament, ă (…).

D.A.T.: Imobile? Mobile, mobile maşini.

Notar: Da. Maşini, ă (…) Conturi în bancă, eu ştiu şi (…) imobile (…).

L.M.V.: Dacă-i dădeam conturi în bancă, numai împrumutam.

Notar: Zic şi eu ce ar putea fi. Da? Banii i-aţi primit?

L.M.V.: Nu! Acuma!

(Conform imaginilor video, denunţătorul D.A.T. scoate din buzunarul de la piept, din partea stângă a cămăşii mai multe bancnote din cupiura de 500 (cinci sute) de euro, ce compun suma de 5.000 (cinci mii) euro, pe care-i numără”).

Notar: Păi, să primiţi banii şi pe urmă semnăm.

L.M.V.: E, bine.

D.A.T.: I-ai numărat la mine-n mână.

Notar: Aoleu, din ăia aşa mari?

L.M.V.: (…) (neinteligibil) (…).

D.A.T.: Aşa, aşa se dă la bancă.

Notar: Şi nouă ne-a făcut bucuria asta o dată şi ne-a dat de la bancă şi nu (…) L-am (…) Nu, da’ nu ni-i primea nicăieri.

L.M.V.: A!

D.A.T.: Nu, îs mulţi!

Notar: Nu. Deci, nu ni-i primea nicăieri, bancnote de cinci sute de euro.

D.A.T.: Eu unde semnez?

Notar: Aici! Vă scrieţi numele şi prenumele în clar, da? Şi semnătura. Ştiţi că în străinătate şi la o sută de euro se uită urât.

L.M.V.: Ştiu! Ştiu că mai mă duc mai tot timpu’ pe acolo.

Notar: Da!? Aţi terminat.

D.A.T.: Ău (…).

Notar: Aici numai semnătura.

D.A.T.: A (…).

Notar: Numai semnătura! Sunt trei exemplare (…).

D.A.T.: Ău (…).

Notar: La fel.

D.A.T.: Parcă-mi vând casa.

Notar: Păi, un exemplar pentru dumneavoastră şi unu’pentru împrumutat. unu’ rămâne în arhiva noastră. Gata!

D.A.T.: A, păi, cred că aveţi de-a mele aicea o grămadă de arhive.

Notar: Da, avem, să ştii.

L.M.V.: Eu nu trebuie să semnez? Eu nu semnez?

Notar: Sigur că semnaţi! La fel vă scrieţi aici numele şi prenumele în clar şi semnătura” (proces-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental, file 196 - 220).

În cursul cercetărilor, inculpatul L.M.V. a avut o atitudine nesinceră, negând parţial săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, deşi a fost prins în flagrant delict.

S-a menţionat că înainte de prinderea în flagrant, inculpatul L.M.V. i-a cerut martorului denunţător D.A.T. să se deplaseze la un notar public şi să încheie un contract de împrumut pentru a disimula fapta de corupţie.

Acest comportament al inculpatului demonstrează că acesta a avut reprezentarea caracterului ilicit al conduitei sale şi, cunoscând modul în care organele statului pot interveni în astfel de situaţii de la inculpatul M.I., ofiţer de poliţie la I.J.P.F. Galaţi, a încercat să-şi ascundă activitatea infracţională.

În nicio discuţie avută cu martorii denunţători, inculpatul nu le-a cerut restituirea vreunei sume de bani.

În legătură cu persoanele care l-au contactat pe martorul denunţător D.A.T. în zilele de 6 şi 7 august 2011, inculpatul L.M.V. a refuzat să dea relaţii organelor de urmărire penală, îngreunând astfel identificarea lor (declaraţie, file 266 - 270).

În vederea identificării şi tragerii la răspundere a persoanelor care l-au contactat pe martorul denunţător D.A.T. în zilele de 6 şi 7 august 2011, de pe telefonul inculpatului s-a dispus disjungerea cauzei.

Din cercetări s-a stabilit că în ziua de 7 august 2011 în anturajul inculpatului L.M.V. s-a aflat martorul T.I. şi fiind audiat, acesta a declarat că inculpatul L.M.V. a mărturisit că fostul său cumnat, martorul denunţător T.M., despre care ştia că este arestat, trebuie să-i dea suma de 5000 de euro, pe care ulterior s-o dea unui judecător, fără a mai da şi alte explicaţii (declaraţie, file 82 - 92).

De asemenea, a fost audiat martorul M.T.M.C. care a declarat că în ziua de 07 august 2011 a fost contactat telefonic de inculpatul L.V.M. care l-a întrebat dacă poate să ia suma de 4.000 sau 5.000 de euro de la o persoană din Lieşti sau Iveşti, care trebuia să-i dea, martorul refuzând (declaraţie file 368 - 371).

Este evident faptul că inculpatul a discutat cu cei doi martori despre suma pretinsă de la martorul denunţător T.M. prin intermediul martorului denunţător D.A.T., elocvente în acest sens fiind precizările cu privire la exactitatea sumei pretinse (5.000 euro) ce trebuia dată unui judecător şi a doMIciliului celui care remitea suma (martorul denunţător D.A.T. fiind din comuna Iveşti).

La rândul său, inculpatul M.I. a declarat că a lucrat în calitate de ofiţer de poliţie judiciară la I.J.P.F. Galaţi şi în cursul anului 2007 a avut în lucru un dosar penal în care erau implicate mai multe persoane pentru trafic de persoane.

În acest dosar, a reuşit să-i convingă atât pe T.M. cât şi pe L.M.V. să colaboreze cu organele de anchetă, astfel încât aceştia au avut calitatea de martori (nu au avut calitatea de făptuitori în acest dosar).

Cât timp s-a instrumentat acest dosar, a reuşit să stabilească o relaţie mai apropiată cu L.M.V., acesta devenind în scurt timp, în mod oficial (înregistrat) informatorul său.

L.M.V. a fost înregistrat ca informator până în anul 2009.

În aceste împrejurări, a aflat că L.M.V. a fost căsătorit cu sora lui T.M. şi pentru că aceasta a fost influenţată de către T.M., în sens negativ, L.M.V. a divorţat ulterior de aceasta.

Aşa a început duşmănia dintre T.M. şi L.M.V., motivată şi de faptul că T.M. şi-a continuat activitatea infracţională.

În perioada 2008 - 2009, nu reţine exact, a aflat de la L.M.V., că acesta ar fi cumpărat o maşină de la T.M. şi că au existat neînţelegeri în privinţa preţului, în sensul că, L.M.V. a cumpărat această maşină de la T.M., maşină care figura în leasing, pe numele unor ţigani florari, iar pentru această maşină, L.M.V. i-a D.A.T. lui T.M. suma de 5.000 euro.

Ulterior, maşina a fost ridicată de firma de leasing întrucât, proprietarii de drept, ţiganii florari nu au plătit ratele, astfel că, L.M.V. a pierdut această sumă de 5.000 euro, învinovăţindu-l în acest sens pe T.M.

Îşi aduce aminte că, în primăvara anului 2010, s-a întâlnit cu L.M.V. în parcarea aferentă Turnului T.V. şi restaurantului „P.D.” din micro 21, mun. Galaţi, unde i-a spus că ar dori să-şi recupereze banii de la T.M., păcălindu-l pe acesta că ar putea interveni pentru a-l scoate din dosarul penal în care T.M. avea emis mandat de arestare pentru trafic de migranţi.

I-a spus acestuia că nu este corect ceea ce vrea să facă, dar că o să se consulte şi cu un alt coleg şi o să-i dea un răspuns definitiv.

Imediat după ce a intrat la serviciu, s-a consultat cu un coleg pe nume A.R., ofiţer în cadrul I.J.P.F. Galaţi, ajungând la concluzia că este trafic de influenţă ceea ce vrea să facă L. L-a sunat imediat şi i-a spus să înceteze şi să nu facă ceea ce şi-a propus, întrucât cade în latura infracţională.

Acesta a părut că a înţeles ceea ce i-a spus, asigurându-se că nu va face nimic în acest sens.

Nu i-a spus cu această ocazie că ar fi luat deja vreo sumă de bani sau vreun alt bun de la T.M.

L.M.V. nu i-a spus ce sumă de bani vrea să-i ceară lui T.M., dar i-a spus că suma pe care doreşte să o recupereze de la T.M. este cea pe care a pierdut-o la cumpărarea acelei maşini aflate în litigiu.

L.M.V. nu i-a spus pe lângă cine urma să intervină pentru a-l „ajuta” pe T.M.

Nu mai ţin minte dacă din primăvara lui 2010 şi până în luna august 2011, au mai vorbit pe acest subiect.

Îşi aduce aminte că pe D.A.T.a de 08 august 2011, ora 15,48, se afla în concediu în judeţul Sibiu, când a fost sunat de numitul L.M.V., pe numărul său de telefon, care i-a spus că doreşte să-i spună ceva, însă i-a precizat că va reveni în maxim cinci minute cu alt telefon.

La ora 15,53 l-a apelat de pe un număr din Italia şi i-a spus că a fost contactat de către D.A.T. din partea lui T.M., care i-a spus că doreşte să-i dea banii pe care acesta i-a cerut.

A dedus că este vorba despre banii pe care T.M. îi D.A.T.ora lui L.M.V. şi a legat această discuţie de cea pe care a avut-o cu L. în primăvara anului 2010.

Numitul L.M.V. i-a spus că cineva, fără să-i precizeze cine, l-a sfătuit pentru ca să nu aibă probleme, să primească acea sumă, pe care el o bănuia că este cea de 5.000 euro (datoria pe care o avea T.M. la L.M.V.) şi să încheie un contract de împrumut la un notar.

Nu a fost de acord cu această idee a lui L.M.V. şi a încercat să-l convingă că nu este bine ceea ce face, spunându-i că, chiar dacă întocmeşte un contract de împrumut, în care el i-a specificat că va trece gaj maşina proprietate, dacă nu se angajează să restituie împrumutul într-o săptămână, va pierde această maşină.

A înţeles din discuţia cu L.M.V. că, ideea cu întocmirea contractului de împrumut i-a fost indusă de o altă persoană cu care s-a consultat, persoană pe care lui nu i-a specificat-o cine ar fi.

Discutând cu L.M.V., şi-a dat seama că indiferent ce ar fi vorbit cu acesta, el era hotărât să încheie acel contract de împrumut.

Din acea discuţie telefonică din 08 august 2011, L.M.V. se temea că i se întinde o capcană de fostul său cumnat, T.M., însă cu toate acestea, a aflat ulterior că a mers la notar cu D.A.

În finalul discuţiei pe care a avut-o cu L.M.V., văzându-l aşa de hotărât, i-a spus că poate să facă ce doreşte.

Consideră că, în toate discuţiile pe care le-a avut cu L.M.V. pe această temă, i-a spus să nu facă ceea ce dorea să facă, pentru că este infracţiune, lucru de care acesta nu a ţinut cont.

Nu-şi aduce aminte dacă până la data de 08 august 2011 a mai avut discuţii cu L.M.V. pe această temă.

În finalul declaraţiei, inculpatul M.I. a revenit şi a arătat că întâlnirea din primăvara anului 2010 din parcarea turnului T.V. la care a făcut referire în declaraţia dată, crede că a avut loc în perioada aprilie - iulie 2011.

TotoD.A.T.ă, inculpatul a menţionat că nu se consideră vinovat de învinuirile care i se aduc (declaraţii învinuit, file 317 - 330).

Susţinerile inculpatului M.I. sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Din convorbirile telefonice expuse mai sus rezultă că inculpatul M.I. cunoştea foarte bine activitatea infracţională a inculpatului L.M.V.

Astfel, din convorbirea telefonică din 18 iulie 2011 rezultă că deşi, nu s-a pronunţat nciun nume, inculpatul MI ştia despre cine este vorba şi, la afirmaţia inculpatului L.M.V.:,,Îîî, da! Nu ştia (…) s-a bâlbăit, că nu ştia ce să zică, că s-a făcut rost de bani, nevastă-sa, că a vândut fină-su un teren şi a făcut rost de 3 - 4 mii şi să-l ajut (…)”, adică să-l ajute să fie pus în libertate, i-a spus:,,Da, da (…) auzi care-i treaba, deci, na (…) cum vrei, eu acuma (…) dar mi-e să nu fie „cheie”, adică şi-a exprimat acordul de a-l ajuta, dar îi era teamă să nu fie organizat un flagrant (cheie) pentru a-i prinde. După ce se înţeleg că sigur este organizată o acţiune de prindere în flagrant, inculpatul M.I. îl sfătuieşte să nu primească banii (să nu pună,,botu”) şi să-i spună martorului denunţător T.M.: ,,Mergea făcut la început. Acum deja s-a dat o condamnare”; „Băi s-a dat o condamnare, nu, nu mai merge acuma, deci, nu se mai bagă, persoana a zis că nu se mai bagă”; „Asta mi-e, îmi pare rău, am vorbit cu persoana, nu se mai poate, acuma, e târziu”. Se deduce din aceste dialoguri că persoana intermediară era inculptul M.I.

Tot astfel, din convorbirea telefonică din 08 august 2011 rezultă că martorii denunţători T.M. şi D.A.T. nu aveau nicio datorie faţă de inculpatul L.M.V., acesta pretinzând şi primind sume de bani tocmai pentru realizarea scopurilor ilicite menţionate anterior.

Acest aspect era cunoscut şi de inculpatul M.I., ofiţer de poliţie, care l-a consiliat pe inculpatul L.M.V., printre altele, despre modul cum ar trebui să acopere activitatea infracţională, în loc să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu şi să militeze pentru descoperirea şi constatarea infracţiunilor. Interesant este limbajul folosit de cei doi: să nu fie o ,,cheie”, adică să nu fie organizată o acţiune de prindere în flagrant de către D.N.A.

De altfel, chiar în declaraţiile sale, inculpatul M.I. a recunoscut că avea cunoştinţă despre activitatea infracţională a inculpatului L.M.V. şi cu toate acestea a decis să-l ajute.

Din convorbirile telefonice expuse mai sus nu rezultă că inculpatul M.I. i-ar fi cerut inculpatului L.M.V. să înceteze activitatea infracţională, ci din contră, rezultă contrariul, adică îi întăreşte rezoluţia infracţională, ceea ce denotă că prezintă o periculozitate mare, mai ales că martorul A.R. - ofiţer de poliţie în cadrul I.J.P.F. Galaţi i-a adus la cunoştinţă că ceea ce doreşte să facă inculpatul constituie infracţiunea de trafic de influenţă (file nr. 361-364).

S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului L.M.V. care, în cursul anului 2010, a pretins suma de 25.000 euro de la martorul denunţător T.M., arestat preventiv în Dosarul nr. 5732/121/2010 al Tribunalului Galaţi şi a primit de la acesta suma de 400 euro şi două laptopuri, în valoare de 600 euro, prin intermediul martorei denunţătoare T.T.M., promiţând că, în schimb, va interveni pe lângă un procuror din cadrul D.I.I.C.O.T. astfel încât acesta să facă demersuri în instanţă pentru ca denunţătorul să fie scos din dosarul penal în care era cercetat şi să fie exonerat de răspunderea penală întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada iulie - 8 august 2011, a pretins suma de 9.000 euro de la martorul denunţător T.M., arestat preventiv în Dosarul nr. 5732/121/2010 al Curţii de Apel Galaţi, promiţându-i că îi va determina pe magistraţii-judecători să pronunţe condamnarea sa la o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia, precum şi să dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar la D.A.T.a de 8 august 2011, a fost prins în flagrant după ce a primit de la persoana intermediară, martorul denunţător D.A.T., suma de 5.000 de euro, în scopul menţionat mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Faptele de mai sus au fost săvârşite în concurs real potrivit art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului M.I., în calitate de ofiţer de poliţie în cadrul I.J.P.F. Galaţi, de a-l ajuta în cursul anului 2011 pe inculpatul L.M.V., să primească suma de 5.000 euro de la martorul denunţător T.M., pentru a interveni pe lângă un judecător în vederea obţinerii unei condamnări cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prin întărirea rezoluţiei infracţionale şi sfătuirea ca primirea ilicită a sumei să fie disimulată printr-un contract de împrumut autentificat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Deşi sunt indicii că învinuitul M.I. l-a ajutat pe inculpatul L.M.V. şi în anul 2010 să pretindă şi să primească sume de bani de la martorul denunţător T.M., pentru a fi exonerat de răspunderea penală, nu au putut fi administrate probe în acest sens, urmând ca faţă de acesta să se dispună scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (fapta din 2010).

Având în vedere că martorii denunţători T.M., T.T.M. şi D.A.T. au denunţat autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă, urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută în art. 6¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000, existând cauza de nepedepsire prevăzută în art. 6¹ alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Prin încheierea de şedinţă din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 1221/44/2011, s-a luat faţă de inculpatul MI măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea (art. 145 C. proc. pen.), respectiv municipiul Galaţi. Măsura a fost menţinută prin Decizia penală nr. 3785 din 25 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Fiind audiat, inculpatul L.M.V. a arătat că nu înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi a avut iniţial o atitudine nesinceră, de nerecunoaştere a faptei.

El s-a apărat invocând aceleaşi aspecte ca şi în faza de urmărire penală, respectiv existenţa unei presupuse datorii pe care martorul denunţător T.M. ar fi avut-o la el, în legătură cu un automobil. Pentru a-şi recupera suma de 5.000 euro (contravaloarea automobilului) de la martorul denunţător T.M., inculpatul declară că a procedat la comiterea acestor fapte care în opinia sa întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) C. pen.

Susţinerile inculpatului L.M.V. au fost apreciate ca nefondate.

În primul rând, aşa cum s-a arătat în mod constant în doctrina şi practica judiciară, nimănui nu-i este permis ca, sub pretextul unei datorii (reale sau imaginare) să treacă la comiterea de infracţiuni sau să îşi facă singur dreptate în afara cadrului legal (substanţial şi procesual).

În al doilea rând, apărările inculpatului sunt combătute cu declaraţiile martorilor T.M., T.T.M. şi D.A.T., din care rezultă că martorul T.M. nu avea nicio D.A.T.orie la inculpatul L.M.V.

Declaraţia martorului denunţător T.M. este relevantă şi asupra cererii de schimbare a încadrării juridice în dispoziţiile art. 215 alin. (1) C. pen., solicitată de inculpatul L.M.V. prin apărător ales.

Din declaraţia acestui martor, care a fost şi cumnat cu inculpatul L.M.V., rezultă că la data săvârşirii faptelor din cursul anului 2010, inculpatul L.M.V. a lăsat să se creadă că are influenţă pe lângă procurorul C.S.D. din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, care poate interveni în aşa fel încât în Dosarul nr. 5372/121/2010 al Tribunalului Galaţi (Dosar nr. 449/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi) în care era cercetat şi T.M., împotriva acestuia să nu se ceară emiterea unui mandat european de arestare şi acesta să nu fie trimis în judecată la finalizarea cercetărilor.

Din verificările efectuate a rezultat că procurorul C.S.D. există şi activează în cadrul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Galaţi. Acest procuror a făcut parte din echipa de procurori care a instrumentat Dosarul nr. 449/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Galaţi iar cererile de manD.A.T. european de arestare sunt semnate de procurorul şef serviciu al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi, la propunerea procurorului (procurorilor) de caz.

Acelaşi martor denunţător T.M. a arătat, raportat la faptele din iulie - august 2011, că inculpatul L.M.V. a vehiculat numele judecătorului M.F. de la Tribunalul Galaţi. Persoana în cauză există şi îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte al Tribunalului Galaţi.

Faţă de aceste aspecte şi raportat la considerentele Deciziei nr. 35/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, instanţa de fond a apreciat, raportat la numele şi funcţia magistraţilor indicaţi de inculpatul L.M.V., la atribuţiile acestora, la implicarea sau posibilitatea implicării în Dosarul nr. 5732/121/2010 al Tribunalului Galaţi (Dosar nr. 449/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi) în care era cercetat şi T.M. în calitate de inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 71 alin. (1) O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., că activităţile inculpatului L.M.V. exced cu mult activităţilor necesare existenţei unei infracţiuni de înşelăciune şi se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă.

Fiind reaudiat la cererea sa, în prezenţa apărătorului ales, la data de 10 ianuarie 2012 inculpatul L.M.V. a recunoscut faptele săvârşite, în modalitatea descrisă în rechizitoriu şi a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Curtea a respins această solicitare motivat de faptul că după citirea actului de sesizare, înainte de începerea audierii, inculpatului i-au fost aduse la cunoştinţă, în mod expres, prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. în prezenţa apărătorului său ales şi acesta a declarat ritos că nu înţelege să se prevaleze de aceste dispoziţii legale, situaţie în care Curtea a trecut la administrarea de probe şi la judecarea cauzei în procedură obişnuită.

Cu ocazia judecării pe fond a cauzei şi a ultimului cuvânt, inculpatul L.M.V. a revenit din nou în declaraţii, arătând că recunoaşte doar săvârşirea faptei din iulie - august 2011 nu şi pe cea din anul 2010.

Faţă de acestea, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului L.M.V. sunt pe deplin dovedite cu declaraţiile martorului denunţător T.M., ale martorilor T.T.M., D.A.T., procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice şi ambientale, procesul-verbal de prindere în flagrant, înscrisurile de la dosarul de urmărire penală, declaraţiile inculpatului M.I. şi chiar declaraţiile inculpatului L.M.V., în măsura în care acestea se coroborează cu situaţia de fapt avută în vedere.

Inculpatul nu a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. înainte de începerea cercetării judecătoreşti şi astfel nu au fost acordate circumstanţe atenuante judiciare raportat la atitudinea inculpatului de împiedicare a aflării adevărului şi la poziţia sa procesuală oscilantă faţă de acuzaţiile ce i se aduc.

Faţă de toate acestea şi având în vedere natura infracţiunilor săvârşite -infracţiuni de corupţie care prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere şi sumele pretinse şi primite, Curtea de apel a apreciat că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins faţă de inculpatul L.M.V. decât prin privare efectivă de libertate, sens în care a dispus condamnarea acestuia pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare.

În baza prevederilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., Curtea a contopit pedepsele aplicate inculpatului şi a aplicat un spor de pedeapsă având în vedere că acesta a săvârşit două infracţiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., Curtea a aplicat inculpatului L.M.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Martorul denunţător T.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.000 euro, în echivalent, reprezentând cotnravaloarea a două laptop-uri şi suma de 400 euro (fapta din anul 2010).

Având în vedere prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000 şi considerentele Deciziei nr. 59/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, Curtea a obligat pe inculpatul L.M.V. să restituie martorului denunţător T.M. suma de 1.000 euro, la cursul oficial de schimb euro/leu, comunicat de B.N.R. la D.A.T.a efectuării plăţii.

A fost menţinut sechestrul asigurător asupra sumelor de bani şi bunurilor ridicate de la inculpat până la achitarea prejudiciului către T.M.

În baza prevederilor art. 189 - 191 C. proc. pen., inculpatul L.M.V. a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Inculpatul M.I., audiat cu respectarea dispoziţiilor legale, nu a dorit să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi a pledat nevinovat, nerecunoscând săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare.

Dincolo de raţionamentul inductiv pe care procurorul care a întocmit rechizitoriul încearcă să îl inducă instanţei, Curtea a reţinut că inculpatul M.I., ofiţer de poliţie în cadrul I.J.P.F.Galaţi, având atribuţii de cercetare penală, a lucrat în calitate de ofiţer de poliţie în subordinea D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Galaţi în Dosarul nr. 5732/121/2010 al Tribunalului Galaţi (Dosar nr. 449/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Galaţi) în care a fost cercetat şi martorul denunţător T.M., în calitate de inculpat, pentru infracţiuni privare la regimul frontierei de stat, trafic de emigranţi şi grup infracţional organizat.

Acest dosar a fost întocmit chiar la sesizarea inculpatului M.I., în baza atribuţiilor pe care acesta le avea.

În calitatea sa de ofiţer de poliţie, inculpatul M.I. a recrutat, în calitate de informator, pe inculpatul L.M.V., în vederea obţinerii de informaţii ce interesau munca de poliţie. Între cei doi exista o relaţie profesională, aceştia întâlnindu-se periodic pentru schimb de informaţii verbal sau telefonic.

Inculpatul a mai arătat că în anul 2010, în timp ce se îndrepta către serviciu, a fost abordat de inculpatul L.M.V. care i-a explicat că doreşte să îl păcălească pe fostul cumnat, T.M. (să-i tragă ţeapă) şi să-şi recupereze suma de 5.000 euro reprezentând contravaloarea unui autoturism sub paravanul unui contract de împrumut notarial, promiţându-i, în schimb, că îl va scăpa de dosarul penal în care acesta era implicat.

Inculpatul a declarat că modalitatea în care dorea să acţioneze inculpatul L.M.V. i s-a părut de natură penală, aspect pe care i l-a comunicat, însă i-a cerut un termen pentru a se consulta şi cu ceilalţi colegi de serviciu şi a-i comunica cu exactitate.

Conform declaraţiilor martorilor A.R., M.T.A. şi M.C. colegi de serviciu şi chiar de birou cu inculpatul M.I., acesta le-a comunicat ce anume intenţiona să facă inculpatul L.M.V. şi cu toţii au arătat că faptele ar putea constitui infracţiune şi că inculpatul L.M.V. nu ar trebui să acţioneze în această modalitate.

De asemenea martorii M.T.A. şi M.C. au confirmat că inculpatul M.I. a luat legătura telefonic cu inculpatul L.M.V. şi i-a spus să nu procedeze în modalitatea indicată pentru că fapta constituie infracţiune.

Instanţa nu deţinea certificat de siguranţă naţională O.R.N.I.S.S. şi nu a putut avea acces la legislaţia priV.are la recrutarea şi munca cu informatorii considerată secret de stat dar, din coroborarea declaraţiilor martorilor A.R., M.T.A. şi M.C. ofiţeri de poliţie în cadrul I.J.P.F. Galaţi, rezultă că ofiţerii de poliţie nu au obligaţia de serviciu de a asigura consultanţă juridică sau să dea sfaturi juridice informatorilor şi colaboratorilor acestora şi mai ales nu răspund pentru exactitatea sfaturilor juridice oferite.

S-a reţinut că D.N.A. - Serviciul Teritorial Galaţi îşi bazează acuzaţia împotriva inculpatului M.I. pe două înregistrări ale convorbirilor telefonice purtate între inculpatul L.M.V. şi inculpatul M.I. la datele de 18 iulie 2011 şi respectiv 8 august 2011, pe care le interpretează însă într-o manieră proprie şi încearcă să impună concluziile, inserate în rechizitoriu, judecătorului cauzei.

Din analiza transcrierilor acestor convorbiri telefonice, Curtea a reţinut în primul rând faptul că ele s-au purtat la iniţiativa inculpatului L.M.V., fără a exista un rol activ al inculpatului MI în declanşarea acestor discuţii şi fără ca acesta să încerce în vreun fel să îl determine pe inculpatul L.M.V. să treacă la săvârşirea infracţiunii sau să stăruie în iniţiativa sa infracţională.

Dimpotrivă, inculpatul M.I. îi explica, în prima parte a discuţiilor, inculpatului L.M.V. dezavantajele planului său de încheiere a unui contract notarial de împrumut, în condiţiile în care inculpatul a arătat, raportat la faptele din 2010, că nu ştia că inculpatul L.M.V. trecuse la executarea activităţilor infracţionale pe care le prezentase inculpatului M.I. doar sub forma unei speţe.

Referitor la convorbirea telefonică din 8 august 2011, inculpatul M.I. a arătat că se afla în concediu, împreună cu familia, în localitatea Păltiniş din judeţul Sibiu, când a fost sunat de inculpatul L.M.V.

Deoarece dorea păstrarea relaţiei profesionale cu inculpatul L.M.V. a răspuns la telefon, deşi putea să nu facă acest lucru.

Din analiza convorbirii telefonice se observă că la începutul convorbirii inculpatul M.I. îi dă sfaturi inculpatului L.M.V. menite să-l descurajeze în săvârşirea faptei, însă acesta insista în rezoluţia adoptată spunând că aşa a fost învăţat de „cineva” (probabil un avocat sau notar, cercetările neputând stabili cu precizie acest aspect). Sătul probabil de insistenţele inculpatului L.M.V. şi constatând că acesta luase deja hotărârea de a acţiona conform sfatului priMIt de la acel „cineva”, inculpatul MI l-a îndemnat să procedeze aşa cum doreşte el.

Inculpatul L.M.V. nu a indicat persoana care l-a învăţat să procedeze în acest mod.

Iniţial a declarat că discuţia purtată cu inculpatul M.I. la 8 august 2011 i-a întărit hotărârea de a trece la fapte, pentru ca în ultimul cuvânt să arate că oricum în mintea sa hotărârea fusese luată, iar discuţia telefonică din 8 august 2011 cu inculpatul M.I. nu ar fi putut schimba nimic şi nu i-a întărit rezoluţia infracţională.

Faţă de toate aceste probe, Curtea a apreciat că inculpatul M.I. nu a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru realizarea elementelor constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare şi nici al altei infracţiuni din următoarele considerente:

1. Potrivit regulilor generale de drept penal, răspunderea penală este personală, fiecare răspunzând pentru fapta sa şi nefiind ţinut să răspundă pentru altul sau să împiedice săvârşirea faptei de către altul.

Inculpatul M.I. nu putea să urmărească, în mod permanent, toate activităţile inculpatului L.M.V. iar la D.A.T.a de 8 august 2011 nu se afla în municipiul Galaţi ci în concediu de odihnă în localitatea Păltiniş.

Inculpatul nu putea să denunţe faptele autorităţilor competente deoarece, din declaraţiile sale şi ale inculpatului L.M.V., rezultă că acesta i-a prezentat un plan ipotetic, o speţă, inculpatul MI necunoscând că inculpatul L.M.V. făcuse deja acte materiale de executare.

2. Potrivit regulilor şi principiilor generale de drept penal, simplul gând, simplul sfat „nuda cognitio”, neînsoţit de niciun act material de executare care să dovedească hotărârea inculpatului de trecere la săvârşirea unei infracţiuni, nu se pedepseşte penal.

3. Complicitatea morală nu este incriminată decât în măsura în care se dovedeşte că ea a avut un rol deterMInant şi hotărâtor în săvârşirea infracţiunii de către o altă persoană.

Din analiza declaraţiilor ambilor inculpaţi şi a convorbirilor telefonice, rezultă că inculpatul L.M.V. luase încă din anul 2010 hotărârea infracţională şi făcuse acte materiale de executare, dincolo de sfaturile inculpatului M.I., căruia îi prezentase deformat realitatea.

Deşi inculpatul M.I. l-a sfătuit să nu procedeze în modul gândit, inculpatul L.M.V. oricum nu a ţinut cont de aceste sfaturi, invocând că aşa a fost sfătuit de „cineva” în care avea mai multă încredere

4. În calitate de ofiţer de poliţie cu atribuţii de cercetare penală şi poliţie judiciară, inculpatul MI nu avea obligaţia legală să asigure consultanţă juridică informatorului său L.M.V. şi mai ales să dea sfaturi juridice corecte în probleme care nu erau de competenţa sa ci eventual a unui avocat sau notar public.

5. La cele de mai sus se adaugă un argument „a fortiori” ţinând de faptul că însăşi avocaţii, specialişti în drept şi plătiţi anume pentru consultanţă juridică, la data săvârşirii faptelor nu erau ţinuţi de lege să răspundă penal pentru sfaturile greşite date clienţilor lor, potrivit Legii nr. 51/1995 (Legea avocaturii) în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 71/2011 şi O.U.G. nr. 10/2011.

Dacă chiar avocaţii, specialişti în drept, la data săvârşirii faptelor nu erau ţinuţi să răspundă penal pentru sfaturile greşite date clienţilor lor, cu atât mai multe inculpatul M.I., care nu era avocat, nu era ţinut să răspundă pentru un sfat juridică greşit dat inculpatului L.M.V.

6. Sub aspect de logică juridică, ar fi ilogic, în cazul inculpatului MI, ca un ofiţer de poliţie care se pregăteşte să săvârşească o infracţiune de corupţie, să expună colegilor de serviciu şi superiorilor, modul în care intenţionează să săvârşească infracţiunea şi dacă aceasta constituie infracţiune, iar în ciuda sfaturilor acestora să persevereze în săvârşirea infracțiunii.

Foarte discutată a fost şi problema termenului „cheie” folosit în convorbirile telefonice dintre inculpaţii M.I. şi L.M.V.

Acuzarea a considerat că termenul „cheie” se referă la organizarea unui flagrant de către D.N.A.- Serviciul Teritorial Galaţi, ilustrând astfel indirect faptul că inculpatul M.I. ştia de planul infracţional al lui L.M.V. şi se temea ca acesta să nu fie prins în flagrant de către D.N.A.- Serviciul Teritorial Galaţi.

Inculpatul M.I. a explicat că prin termenul „cheie” a încercat să spună inculpatului L.M.V. că acesta să nu fie înşelat, păcălit, tras în cursă de către martorul dat cu prilejul încheierii contractului la notarul public.

Acest aspect este confirmat şi de către inculpatul L.M.V.

Curtea a apreciat că fiind un termen de „argou” acesta are mai multe înţelesuri şi poate avea, conform înţelegerii anterioare dintre părţi, sensuri diferite.

Oricum, acuzarea nu a făcut dovada că termenul de argou „cheie” ar avea un singur înţeles iar dubiul profită făptuitorului, potrivit principiului „in dubio pro reo”.

Aşa fiind şi văzând prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Curtea a dispus achitarea inculpatului MI, cercetat sub aspectul infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

După rămânerea definitivă a hotărârii s-a stabilit a se ridica măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul Galaţi, luată faţă de inculpatul MI prin încheierea de şedinţă din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, precum şi obligaţiile şi interdicţiile impuse acestui inculpat.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. -Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpatul L.M.V.

Parchetul a criticat soluţia ca netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte achitarea inculpatului M.I.

Inculpatul L.M.V. a criticat hotărârea ca netemeinică şi nelegală întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, deoarece nu a avut calitatea de funcţionar public. Fapta reţinută în sarcina sa nu întruneşte elementele constitutive nici ale altei infracţiuni de corupţie sau ale celei de înşelăciune.

Inculpatul a solicitat achitarea, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.

Înalta Curte, analizând recursurile formulate prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:

Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit în mod just vinovăţia inculpatului L.M.V.

Din probele adMInistrate în cauză (denunţurile martorilor denunţători de la filele 81-89, 98-104 dosar u.p., procesul verbal de efectuare a flagrantului, filele 173-174 dosar u.p., declaraţiile inculpaţilor L.M.V. şi M.I., procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul L.M.V. l-a informat în mai 2010 pe martorul denunţător T.M. că pe numele său a fost emis de către D.I.I.C.O.T. un mandat european de arestare preventivă şi i-a promis că în schimbul sumei de 25.000 euro va interveni pe lângă procurorul C.S.D. pentru a nu fi cercetat penal.

Martorul-denunţător T.M. a luat legătura cu soţia sa iar aceasta i-a înmânat inculpatului L., 400 de euro şi două laptopuri în valoare de 600 euro.

Ulterior, la 10 ianuarie 2011 martorul denunţător T.M. aflat în Italia, a fost arestat în baza unui manD.A.T. european, iar inculpatul L. i-a transMIs că procurorul a fost nemulţumit că nu i-au fost triMIşi toţi banii.

În luna iulie 2011 T.M. şi inculpatul L.M.V. au luat din nou legătura, iar inculpatul şi-a reînnoit angajamentul de a interveni pe lângă procuror în schimbul sumei de 25.000 euro pentru punerea în libertate a martorului denunţător.

La 22 iulie 2011, inculpatul L. a pretins suma de 9.000 euro pentru a interveni pe lângă judecători ca aceştia să pronunţe în cazul inculpatului T. o soluţie de condamnare cu suspendarea executării pedepsei şi să dispună revocarea măsurii arestării preventive.

Suma de 5.000 euro urma să îi fie remisă inculpatului L. prin intermediul martorului denunţător D.A.T.

Inculpatul a fost prins în flagrant după ce a primit cei 5.000 euro de la martorul denunţător.

Din conţinutul convorbirilor telefonice rezultă cu certitudine că banii au fost ceruţi de fiecare dată de inculpatul L. (şi în iulie 2010 şi iulie-august 2011) cu motivarea că va interveni pe lângă magistraţi, asupra cărora pretindea că are influenţă, pentru a crea martorului denunţător T.M., care era inculpat, o situaţie favorabilă.

Relevant în acest sens este dialogul purtat între martorul denunţător T.M. şi inculpatul L.M.V.

„L. M.V.:-Ai înţeles? De aia a cerut în primă fază mulţi bani.

T. M.: -Aha

L.: -Ai înţeles? A zis: singurul lucru care poate să te scoată, te scoate cum i-a scos pe ceilalţi.

T.: -Aha.

L.: -Cu suspendare, altfel nu se poate

T.:-Şi ce bani a cerut?

L.: -Şi a rămas la 9.000 lei.

T.:- La 9.000 lei? În afară de ce ţi-am dat io?”

Fie că inculpatul L. a urmărit să îşi procure o sumă de bani profitând de dorinţa martorului denunţător T. de a scăpa de rigorile legii penale, fie că a încercat să-şi recupereze o sumă de bani pe care considera că martorul-denunţător i-o datorează, infracţiunea săvârşită este cea de trafic de influenţă pentru că banii au fost ceruţi pentru a interveni pe lângă magistraţi, şi inculpatul a indicat şi numele acestor magistraţi, ceea ce a condus la consumarea infracţiunii de trafic de influenţă, deoarece s-a produs urmarea imediată, punerea în primejdie a reputaţiei magistraţilor şi a încrederii în justiţie.

Având în vedere că inculpatul a oferit suficiente indicii cu privire la magistraţii asupra cărora pretindea că are influenţă, urmând să intervină pe lângă ei, nu se poate reţine infracţiunea de înşelăciune.

De altfel, afirmaţiile inculpatului L. că în acest mod dorea să-şi recupereze suma de bani pe care i-o datora T. este doar o susţinere pro causa, deoarece inculpatul a pretins în cazul primei fapte 25.000 de euro şi în cazul celei de-a doua fapte 9.000 de euro, ceea ce depăşeşte cu mult pretinsa datorie.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului L. de a i se reindividualiza pedeapsa, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate sunt reduse în raport cu gravitatea concretă a faptelor săvârşite şi o scădere a cuantumului acestora ar aduce atingere prevenţiei generale şi prevenţiei speciale, scopuri ale sancţiunii penale prevăzute în art. 52 C. pen.

În mod legal s-a dispus în cauză restituirea către martorul denunţător a sumelor date pentru cumpărarea de influenţă, astfel încât critica inculpatului L. cu privire la acest aspect va fi respinsă.

În mod corect a reţinut prima instanţă că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă sub forma complicității pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului M.I.

În convorbirea iniţiată de inculpatul L. cu inculpatul MI la 8 august 2011 orele 15.53 - 16.01 şi în care se pretinde de către Parchet că M. l-a încurajat pe L. să săvârşească infracţiunea de trafic de influenţă, sprijinindu-l cu sfaturi juridice, Curtea constată că inculpatul L. i-a prezentat o variantă proprie despre suma de bani pe care urma să o primească de la T.: „Da, A., da problema este alta, că ştii că eu vroiam să-mi recuperez banii ăia de la el care-i are să mi-i dea”.

Din conţinutul dialogului rezultă că inculpatul L. i-a relatat inculpatului M. că martorul denunţător T., dorind cu disperare să fie pus în libertate, încearcă să-i întindă o cursă şi să beneficieze de dispoziţiile legale mai favorabile, făcând un denunţ împotriva sa şi de aceea încearcă să-i dea o sumă de bani prin intermediul numitului dat, pentru că a văzut chiar o persoană care părea că îi supraveghează.

Inculpatul L. i-a spus inculpatului M. că ar dori totuşi să profite de ocazie pentru a-şi recupera o sumă de bani pe care i-o dat ora T.

Din situaţia prezentată nu rezultă cu claritate intenţia sa de a obţine o sumă de bani sub pretextul că îşi trafică influenţa asupra unor magistraţi şi de aceea atitudinea inculpatului M. şi răspunsurile sale trebuie circumstanţiate versiunii ce i-a fost prezentată de inculpatul L.

Aspectul că inculpatul M. a avut o cu totul altă reprezentare cu privire la activitatea inculpatului L. este dovedit şi de faptul că şi-a consultat colegii de serviciu cu privire la faptul dacă obţinerea acelor sume ar putea reprezenta o infracţiune şi i-a comunicat lui L. că faptele, în ipoteza în care ar fi săvârşite, ar avea caracter penal.

Este greu de crezut că inculpatul M., cu intenţie, l-ar fi susţinut moral pe inculpatul L. în săvârşirea faptei şi ar fi comunicat indirect acest aspect şi colegilor de serviciu.

De aceea nici sub aspect subiectiv, nici sub aspect obiectiv în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului M.I.

În consecinţă, în baza art. 385¹⁵ pct. 1, lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpatul L.M.V. împotriva sentinţei penale nr. 32/F din 7 martie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe inculpatul L.M.V. la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpatul L.M.V. împotriva sentinţei penale nr. 32/F din 7 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat L.M.V., reţinerea şi arestarea preventivă de la 9 august 2011 la 21 iunie 2012.

Obligă recurentul inculpat L.M.V. la plata sumei de 575 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va achita din fondul MInisterului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.I. în sumă de 75 lei până la prezentarea apărătorului ales, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1954/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 2205/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2205/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2207/2012. Penal. Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2214/2012. Penal