ICCJ. Decizia nr. 2315/2012. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2315/2012

Dosar nr. 4580/1/2011

Şedinţa publică din 28 iunie 2012

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 24/ D din 28 ianuarie 2010 pronunţată în dosarul nr. 6131/110/2008 al Tribunalului Bacău, s-a dispus:

I. Condamnarea inculpatului C.V. zis B., pentru săvârşirea următoarelor infracțiuni:

- deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- asociere pentru săvârşirea de infracțiuni prevăzute art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele 2 pedepse in pedeapsa rezultantă de 3 ani.

Pedeapsă de executat: 3 ani închisoare

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condițiile si pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa principala de executat aplicata inculpatului, durata reținerii si arestării preventive de la data de 9 noiembrie 2005 pana la data de 13 decembrie 2006.

II. Condamnarea inculpatului R.B., pentru săvârşirea următoarelor infracțiuni:

- deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- asociere pentru săvârşirea de infracțiuni prevăzute art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele 2 pedepse in pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare.

Pedeapsă de executat: 3 ani închisoare

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condițiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

III. Condamnarea inculpatului B., pentru săvârşirea următoarelor infracțiuni:

- deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- asociere pentru săvârşirea de infracțiuni prevăzute art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele 2 pedepse in pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare.

Pedeapsă de executat: 3 ani închisoare

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condițiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

IV. Condamnarea inculpatului A.C., pentru săvârşirea următoarelor infracțiuni:

- deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- asociere pentru săvârşirea de infracțiuni prevăzute art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele 2 pedepse in pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare.

Pedeapsă de executat: 3 ani închisoare

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condițiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa principala de executat aplicata inculpatului, durata reținerii si arestării preventive de la data de 5 ianuarie 2006 pana la data de 13 decembrie 2006.

V. Condamnarea inculpatului C.M. zis A., pentru săvârşirea următoarelor infracțiuni:

- instigare la infracțiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- asociere pentru săvârşirea de infracțiuni prevăzute art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele 2 pedepse in pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare.

Pedeapsă de executat: 3 ani închisoare

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condițiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

VI. Condamnarea inculpatului A.G., pentru săvârşirea următoarelor infracțiuni:

- efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele 2 pedepse in pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare.

Pedeapsă de executat: 3 ani închisoare

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condițiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor sub supraveghere aplicate celor 6 inculpaţi

În baza art. 86² C. pen., s-a fixat termen de încercare, pentru fiecare inculpat de câte 6 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea speciala a următoarelor bunuri a căror deținere este interzisa de lege, aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău:

- aparat video digital tip Walkman marca Sony.

- un dispozitiv electronic ce poarta inscripția: MSR 20 63 HL prevăzut cu card de alimentare si cablu transfer de date.

- o cutie de carton conținând un dispozitiv electronic tip Mini 123-SC si un mini CD ce prezintă următoarele inscripții: disk NO,disk 5196, rev. C,model NO:MINI 123-SC.

- 2 dispozitive electronice ce poarta mențiunea „Swann wireless pencon receiver”

- un pix prevăzut cu camera video fără fir, inscripționat ALM 2002.

- 2 serii a cate 5 baterii tip GPA 76 de 1,5 Volti.

- o cutie de carton de culoare alba conținând o baterie dreptunghiulara de 9 volți si cablul aferent acestei baterii.

- un dispozitiv tubular metalic conţinând o baterie tubulara.

- un dispozitiv confecționat artizanal din plastic si metal, prevăzut cu o fanta de dimensiunea uni card.

- un dispozitiv din material casant provenind de la un bancomat cu o componenta ce pare a fi confecționată artizanal având o fanta de dimensiunea uni card.

- 3 cabluri tip adaptor USB de culoare verde,albastru si maro.

- un cablu prevăzut cu capăt cu mufa seriala de culoare neagra.

- un adaptor USB de culoare neagră fără fir.

- un cablu de culoare albastra, prevăzut la un capăt cu o mufa seriala de culoare neagra.

- un cablu audio-video cu mufa de culoare roșie/galbena

- 2 cabluri transferdate, ce poarta inscripția Z 510.Z 710.

- o baterie circulara plata Panasonic.

- o punguța de plastic ce conține 17 dispozitive tip întrerupător.

- sursa de alimentare cu 2 mufe tip papuc.

- manual de utilizare in limba engleza pentru convectoare USB serial.

- un dispozitiv artizanal tip „gura de bancomat” care prezinta o fanta dreptunghiulara.

- un card de memorie de tip memory stick „PRO DUO SONY” având capacitatea 512 Mb, seria MSX MS 125 C 468 HIA.

- un cablu de transfer al datelor

- 2 tuburi tip spray cu vopsea marca Multona

S-a constatat încetata de drept măsura preventiva a obligării de a nu părăsi tara, luata de fata de inculpatul A.G. în cursul fazei de urmărire penală.

S-a constatat ca fata de inculpații C.V., R.B., B.C., A.C., s-a înlocuit în cursul judecății, măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, măsura care se va menține pana la soluționarea definitiva a cauzei, dacă nu intervine revocarea acesteia.

S-a constatat ca inculpații au avut apărători aleşi.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 500 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, următoarele:

La data de 09 noiembrie 2005, în jurul orei 21⁰⁰, pe raza mun. Bacău, au fost surprinşi în flagrant de către poliţişti din cadrul B.C.C.O. Bacău, inculpatul C.V., cunoscut sub numele de „B.” şi inculpatul R.B., pe str. Ardealului, în timp ce încercau să plaseze martorului B.S.C. o sacoşă ce conţinea mai multe dispozitive electronice, destinate fraudării bancomatelor şi falsificării cardurilor bancare.

Împreună cu inculpatul R.B. şi C.V. se mai aflau, în momentul surprinderii în flagrant, în autoturismele Mercedes şi BMW, conduse de cei doi inculpaţi, şi martorii N.M. şi C.M., rude cu aceştia.

Atât martorii prezenţi în momentul realizării flagrantului, cât şi inculpatul R.B., au declarat, privitor la obiectele găsite în autoturism, cât şi asupra lor, că aparţineau lui C.V. zis „B.”.

Conform procesului verbal din data de 09 noiembrie 2005, de la inculpaţii C.V. şi R.B. au fost ridicate următoarele obiecte, cu privire la care existau indicii că ar putea fi folosite la săvârşirea de infracţiuni în domeniul fraudării bancomatelor şi falsificării instrumentelor de plată electronice: aparat video digital tip Walkman marca Sony; un dispozitiv electronic ce poartă inscripţia: MSR 2063HL prevăzut cu card de alimentare şi cablu transfer date; o cutie din carton conţinând un dispozitiv electronic tip MINI 123-SC şi un mini CD, ce prezintă următoarele inscripţii: disk NO, disk 5196, rev. C model NO: MINI 123-SC; două dispozitive electronice ce poartă următoarele menţiuni: „Swann, wiseless pencon receiver”; un pix prevăzut cu cameră video fără fir, inscripţionat ALM 2002; două serii a câte 5 baterii tip GPA 76, de 1,5 volţi; o cutie din carton de culoare albă ce conţinea o baterie dreptunghiulară de 9 volţi şi cablu aferent acestei baterii; un dispozitiv tubular metalic conţinând o baterie tubulară; un dispozitiv confecţionat artizanal din plastic şi metal, prevăzut cu o fantă de dimensiunea unui card; un dispozitiv din material casant, provenind de la un bancomat, cu o componentă ce pare a fi confecţionată artizanal având o fantă de dimensiunea unui card; trei cabluri tip adaptor USB, de culoare verde, albastru şi maro; un cablu prevăzut cu capăt cu mufă serială de culoare neagră; un adaptor USB de culoare neagră, fără fir; un cablu de culoare albastră, prevăzut la un capăt cu o mufă serială de culoare neagră; un cablu audio-video cu mufă de culoare roşie/ galbenă; două cabluri transfer date, ce poartă inscripţia Z 510, Z710; o baterie circulară plată Panasonic; o punguţă din plastic ce conţinea 17 dispozitive electronice tip întrerupător; sursă de alimentare cu două mufe tip papuc; manual de utilizare în limba engleză pentru convectoare USB serial.

Acestea au fost trimise la I.T.A. Bucureşti în vederea efectuării unei constatări tehnico-ştiinţifice, conform rezoluţiei nr. 15D/P/2004 din data de09 noiembrie 2005.

Privitor la componentele electronice menţionate, raportul de constatare tehnico-ştiinţific din data de 17 noiembrie 2005 a concluzionat următoarele:

- analizând aceste dispozitive, atât sistemic, cât şi individual, se conturează imaginea unui sistem destinat fraudării bancomatelor. Astfel, cu ajutorul pixului cu cameră video incorporată şi cu emiţător radio se pot trimite imagini la oricare dintre cele 2 receptoare, pentru semnal audio/video analizate (anexa 1 reperul A). De asemenea, semnalul de tip video complex furnizat de oricare dintre cele 2 receptoare, se poate introduce în echipamentul video/recorder (anexa 7), unde este, fie vizualizat direct, fie înregistrat. În general o astfel de practică se întâlneşte în lumea interlopă, pentru supravegherea tastaturii bancomatelor şi identificarea codurilor PIN ale posesorilor de carduri bancare. Toate echipamentele analizate sunt în sare de funcţionare.

- Dispozitivul MSR 206 (anexa 14) permite citirea/înscrierea datelor pe carduri;

- Cititorul portabil, MINI 123 (anexa 5), spre deosebire de MSR 206, permite memorarea internă a datelor de pe cardurile citite, şi descărcarea lor ulterioară pe un calculator personal. Datele deţinute în memoria acestui cititor sunt prezentate în anexa 20. Acestea reprezintă repetarea de 8 ori a datelor conţinute într-un card, care au fost citite cu ajutorul acestui cititor. Ceasul intern al acestui dispozitiv este decalat înainte cu 6 ore şi 14 minute faţă de ora locală. Echipamentele sunt in stare de funcţionare.

- Între materialele analizate au mai fost găsite 2 măşti de bancomat, una care pare de fabricaţie industrială, iar a doua, în mod categoric, de construcţie artizanală, realizată foarte probabil după modelul primei măşti.

Toate aceste elemente alcătuiesc tabloul generic al unui sistem destinat fraudării cardurilor bancare.

- dispozitivele prezentate la anexa 16 pot fi folosite pentru descărcarea datelor din dispozitivele de citire a cardurilor, constituind o interfaţă între conectorul serial a cititoarelor de carduri şi conectorul USB al unui calculator personal;

- Analizând CD-urile prezentate se constată că, în majoritate datele conţinute, se referă la transferul de date prin adaptarea unor interfeţe între protocoalele USB şi respectiv RS 232. În contextul analizat acestea pot fi folosite pentru descărcarea datelor din dispozitivele de citire a cardurilor.

- De asemenea, a mai fost identificat un soft (MINI 1, 2, 3) destinat folosirii cititoarelor de carduri. Toate programele menţionate anterior sunt comerciale.

- Pe CD-ul inscripţionabil a fost identificat un soft destinat fraudării cardurilor bancare (K.) destinat citirii trak-ului 2. Trak-ul 2 al unui card bancar conţine date suficiente pentru fraudarea unui cont, dacă se cunoaşte codul PIN.

- Schiţa tehnică găsită în sacoşa ridicată din portbagajul autoturismului marca Mecedes, aparţinând lui C.V., reprezintă copierea unui montaj văzut şi are în componenţă un microcontroler împreună cu o memorie serială. Aceste scheme pot fi folosite pentru clonare de cartele SIM sau a cartelelor pentru receptoarele digitale satelit.

Se arată că elementele analizate conduc la constituirea imaginii unui scenariu destinat fraudării sistemelor bancare, prin componenta destinată interceptării codului PIN asociat conturilor cardurilor bancare, şi a datelor de pe cardurile bancare.

În cursul verii anului 2005, inculpatul C.V. zis „B.”, a luat hotărârea de a achiziţiona echipamente folosite la fraudarea ATM-urilor şi falsificarea cardurilor bancare, pentru a le utiliza, împreună cu alte persoane, în străinătate, la săvârşirea infracţiunilor în legătură cu emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică, activitate ilicită generatoare de importante venituri materiale.

De altfel, atât inculpatul C.V. zis „B.”, cât şi fratele său, învinuitul C.M. zis „A.”, împreună cu numeroşi membri ai familiilor lor, cât şi prieteni, au desfăşurat în perioada anilor 2002-2004, activităţi infracţionale, în domeniul fraudării bancomatelor, în Anglia, realizând importante sume de bani, pe care, ulterior, le-au investit în România, achiziţionând imobile, maşini, terenuri ş.a. Nici unul dintre fraţii C., sau membri ai familiilor lor, nu au desfăşurat, în ultimii ani, o activitate licită remunerată cu sume mari de bani, care să justifice nivelul ridicat de trai al acestora.

Pentru realizarea scopului anterior menţionat, inculpatul C.V., la începutul lunii noiembrie 2005, a contactat mai multe persoane, pe care le cunoştea dinainte, în care avea încredere şi asupra cărora avea influenţă (datorită atât faptului că dispunea de sume mari de bani, dar şi poziţiei pe care o avea printre cunoscuţi, fiind unul dintre liderii lumii interlope băcăuane) cu care să se asocieze, în vederea achiziţionării de echipamente, destinate fraudării bancomatelor şi falsificării cardurilor bancare.

Astfel, în ziua de 02 noiembrie 2005, inculpatul C.V., zis „B.” a stabilit legătura cu „M.” persoană neidentificată până la data soluţionării cauzei, din Bucureşti, care se ocupă cu realizarea echipamentelor utilizate la fraudarea bancomatelor, căruia i-a comandat mai multe dispozitive.

Ulterior, inculpatul C.V., pentru a se proteja, a luat legătura cu inculpatul R.B., care îi era apropiat, cunoscându-se de mai mult timp, i-a spus că trebuie să meargă la Oneşti, pentru a se întâlni cu „M.”, să vadă aparatura, după care se va deplasa la Bucureşti, împreună cu inculpatul B.C., pentru a achiziţiona echipamentele pe care el i le-a comandat lui „M.”.

Cu această ocazie, „B.” i-a propus şi inculpatul A.., prieten bun cu el de altfel, să meargă la Oneşti, pentru a vedea echipamentele, însă inculpatul A.C. a refuzat să-l însoţească.

La data de 05 decembrie 2005, „M.” l-a contactat telefonic pe inculpatul C.V., căruia i-a spus că lucrează la fabricarea dispozitivelor solicitate, dar colaboratorul „lui”, adică inculpatul R.B., trebuie să-i aducă „un cap” pentru a finaliza lucrarea comandată.

S-a reţinut că, inculpatul R.B. cunoştea exact (încă dinaintea plecării în Bucureşti), că trebuie să aducă echipamente pentru fraudarea bancomatelor şi că, în ziua următoare, era stabilit să se deplaseze cu inculpatul B.C. în Italia, pentru a folosi dispozitivele achiziţionate la fraudarea bancomatelor în Italia, împreună cu inculpatul C.M. zis „A.”, banii astfel obţinuţi fiind împărţiţi cu inculpatul C.V., zis „B.”.

În scopul deplasării în Italia, inculpatul C.V. le făcuse celor doi coinculpaţi rezervări la T. şi chiar le procurase bilete.

Inculpatul C.V. a încercat să-l racoleze, încă de la început, pe inculpatul A.C., pentru a-l convinge să meargă împreună cu inculpatul B.C. şi R.B. în Italia, acest aspect rezultând din declaraţiile inculpatul A.C., dar şi din discuţiile purtate de inculpatul C.V. cu acesta, în ziua de 07 noiembrie 2005.

S-a reţinut că în ziua de 08 noiembrie 2005, C.V. zis „B.” a purtat mai multe discuţii telefonice cu „M.”, ocazie cu care s-a asigurat că echipamentele pe care le-a comandat sunt gata, se află în stare de funcţionare şi a hotărât ca, pentru aducerea lor din capitală să se ocupe inculpatul B.C. şi R.B., pe care i-a trimis la Bucureşti, cu autoturismul său.

În vederea achiziţionării dispozitivelor, inculpatul C.V. le-a remis celor doi coinculpaţi suma de 4.000 euro, spunându-le să aibă grijă pe drum cum conduc, pentru a nu fi opriţi de organele de poliţie şi să probeze echipamentele cumpărate, pentru a se convinge că funcţionează şi pot fi utilizate în scopul pentru care au fost achiziţionate, respectiv al fraudării bancomatelor.

S-a mai reţinut că inculpatul C.V. i-a comunicat vânzătorului de echipamente faptul că i-a trimis pe „băieţi” la Bucureşti, şi a stabilit cu acesta locul de întâlnire în Bucureşti,, respectiv la restaurantul M.D. amplasat la intrarea în oraş.

De asemenea, în ziua de 09 noiembrie 2005, inculpatul C.V., i-a contactat telefonic, de mai multe ori, pe cei doi inculpaţi, B.C. şi R.B., pentru a se asigura că totul este în regulă, şi că au cumpărat „marfă” de calitate.

După ce inculpaţii R.B. şi B.C. au achiziţionat echipamentele şi le-au probat, l-au asigurat pe inculpatul C.V. că au cumpărat echipamente performante şi că se întorc spre Bacău, cei trei stabilind să se întâlnească la Staţia P., situată în faţa S.U. Bacău, pentru a-i arăta acestuia din urmă „marfa” cumpărată. De asemenea, „B.” le-a atras atenţia celor doi coinculpaţi să aibă grijă cum conduc autoturismul, pentru a nu fi opriţi de organele de poliţie în trafic, respectiv să nu fie surprinşi de radar.

S-a reţinut că în aceeaşi zi, 09 noiembrie 2005, „B.” i-a cerut inculpatul R.B. să aducă de la Oneşti „motanul”, şi să meargă la locuinţa fratelui său, învinuitul C.M., pentru a lua şi o „pisicuţă”, deoarece sunt toţi pregătiţi şi trebuie să se întâlnească pentru a preda echipamentele unui transportator, ce le va duce în Italia, la „A.”

Inculpatul C.V. l-a contactat telefonic pe fratele său, învinuitul C.M., în Italia, căruia i-a spus să vorbească acasă pentru ca soţia sa să-i dea „mâţa aia mică” lui Bogdan.

Pentru trimiterea echipamentelor la fratele său, învinuitul C.M., inculpatul C.V. zis „B.” l-a contactat pe martorul B.G., pe care îl cunoştea de mai mult timp, căruia i-a spus că trebuie să-i dea ceva, fapt pentru care cei doi şi-au dat întâlnire pe strada Ardealului, în jurul orei 21⁵⁸.

În acelaşi scop, la data de 09 decembrie 2005, inculpatul C.V. a purtat din greşeală, cu o altă persoană decât martorul B.G., o discuţie în care făcea referire la echipamentele achiziţionate de inculpatul R.B. şi B.C.

După prinderea în flagrant a inculpaţilor, aceştia au avut atitudini procesuale diferite.

În timp ce inculpatul C.V. zis „B.”, liderului grupului infracţional nu a recunoscut faptele, arătând că nu le-a comis, inculpatul R.B. a avut o atitudine sinceră, declarând că a fost de acord, la propunerea inculpatul C.V., să meargă la Bucureşti, pentru achiziţionarea echipamentelor împreună cu inculpatul B.C., că a cunoscut scopul deplasării şi că dispozitivele cumpărate erau destinate fraudării bancomatelor în străinătate, activitate infracţională la care trebuia să ia parte toţi inculpaţii, odată ce ajungeau în Italia. Inculpatul R.B. recunoaşte că „B.” le-a plătit, atât lui, cât şi inculpatul B.C., la Agenţia T. Bacău, contravaloarea călătoriei până în Italia, respectiv 650 euro, dar a fost şi persoana care a suportat toate cheltuielile ocazionate de deplasarea la Bucureşti şi achiziţionarea echipamentelor, pentru care au plătit 4.000 euro.

De asemenea, inculpatul R.B. a arătat că inculpatul C.V. trebuia să mai rămână în ţară, până la data de 11 noiembrie 2005, deoarece „M.” urma să-i aducă în contul sumei achitate deja, două „capuri”, componente electronice ale echipamentelor, ce nu i-au fost predate, motivat de faptul că nu erau terminate.

S-a reţinut că şi inculpatul C.V. intenţiona să se alăture grupării, care comitea deja infracţiuni de genul celor descrise, în Italia, scop în care a păstrat legătura permanent cu membrii grupării, conduşi de învinuitul C.M. zis „A.”.

S-a mai reţinut că, deşi inculpatul C.V. nu recunoaşte faptele ce i se reţin în sarcină, probatoriul administrat conduce la concluzia că acesta a iniţiat constituirea grupării infracţionale din care fac parte C.M., R.B., B.C. şi A.C., pe care a finanţat-o, a stabilit regulile de acţionare, precum şi ierarhia în cadrul grupului, repartizarea rolurilor pentru fiecare membru, fiind persoana de care ascultau necondiţionat persoanele implicate.

S-a stabilit, că după stricta organizare a grupului susmenţionat, acesta trebuia să acţioneze pentru o perioadă mai lungă de timp, în scopul fraudării bancomatelor şi falsificării instrumentelor de plată electronice în vederea obţinerii ilicite de venituri materiale.

Din datele existente in dosarul cauzei rezultă în mod cert, faptul că inculpatul C.V. zis „B.” este liderul unui grup infracţional organizat si specializat in operaţiuni financiare frauduloase, care, achiziţionează si utilizează instrumente de plata electronica falsificate, in vederea realizării unor importante sume de bani, grupare infracțională din care fac parte mai multe persoane intre care si inculpații C.M., R.B., B.C. si A.C.

Din probele administrate in cauza, s-a constatat ca fiecare dintre inculpații menționați, îndeplineau anumite atribuții care se completau intre ele, realizându-se astfel finalitatea infracțională, respectiv, obținerea unor considerabile beneficii materiale.

Se observa ca inculpații la care s-a făcut referire,au înţeles sa-si alăture eforturile, existând un consens neechivoc a acestora, de a se reuni pentru săvârşirea mai multor infracțiuni. În vederea realizării scopului infracțional comun, inculpații au acționat potrivit unui plan, s-au supus unei discipline interne cu anumite reguli privind ierarhia si rolurile fiecăruia dintre ei.

In cursul verii 2005, inculpatul C.V. a luat hotărârea de a achiziționa echipamente electronice folosite la fraudarea ATM-urilor şi cardurilor bancare pentru a le utiliza împreuna cu alte persoane din grupul infracțional, in străinătate la săvârşirea infracțiunilor in legătura cu emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica, activitate ilicita generatoare de importante venituri materiale.

Pentru obținerea rezultatului infracțiunii, inculpatul C.V. la începutul lunii noiembrie 2005, i-a contactat pe inculpați pe care ii cunoștea dinainte, în care avea încredere si asupra cărora avea influenta, cu care să inițieze un grup, în vederea achiziționării de echipamente, destinate fraudării bancomatelor si falsificării cardurilor bancare.

Aflați în derularea activităților infracționale, la data de 9 noiembrie 2005, in jurul orelor 21.00, inculpații C.V. si R.B. au fost surprinși în flagrant de către organele de politie pe str. Ardealului din mun. Bacau, în timp ce încercau sa plaseze martorului B.S.G. o sacoșa ce conținea mai multe dispozitive electronice, destinate fraudării si falsificării cardurilor bancare, ce urma sa ajungă in Italia la inculpatul C.M. prin intermediul martorului sus menționat.

În momentul surprinderii în flagrant, se mai aflau în același loc, în autoturismele conduse de inculpați şi martorii N.M. si C.M., rude a inculpaților.

Echipamentele electronice găsite asupra inculpaților C.V. si R.B. au fost trimise spre analizare, organului abilitat, I.T.A. București.

În urma analizării tehnice a echipamentelor electronice trimise, prin raportul de constatare tehnico-științifica întocmit în cauză, s-a stabilit ca dispozitivele găsite asupra inculpaților constituie componente destinata fraudării cardurilor bancare bancomatelor.

S-a reţinut, de asemenea, că datele din dosar rezulta faptul ca echipamentele găsite in posesia inculpaților C.V. şi R.B. in momentul surprinderii acestora de către organele de politie, au fost procurate din București prin cumpărare de la „M.” persoana încă neidentificată, care se ocupa cu comercializarea dispozitivelor electronice destinate fraudării bancomatelor.

Inculpatul C.V. a luat legătura telefonic în mai multe rânduri cu „M.” pentru a „tranzacționa” cumpărarea echipamentelor de la acesta, şi pentru a se asigura ca sunt pregătite şi funcționale. Pentru a se proteja, i-a trimis pe inculpații R.B. şi B.C. la București pentru a cumpăra de la „M.” produsele electronice contra sumei de 4000 de euro pe care C.V. le-a remis-o celor 2 inculpați la plecarea din Bacău.

Astfel, în ziua de 9 noiembrie 2005, R.B. împreuna cu B.C., s-au deplasat la București cu un autoturism condus de cel din urma, unde s-au întâlnit cu „M. „la un restaurant M.D. situat la margine capitalei, după care toate cele 3 persoane s-au deplasat la locuința lui „M.” de unde au ridicat echipamentele electronice.

În drumul de întoarcere spre Bacău, în urma unei convorbiri telefonice purtate, R.B. şi B.C. l-au asigurat pe C.V. ca au cumpărat echipamentele potrivite urmând ca acestea sa fie remise celui din urma în aceeași la zi Stația P. situata in fata Spitalului de Urgenta Bacău. De asemenea, C.V. le-a cerut celor 2 inculpați sa conducă prudent, astfel încât, sa nu fie opriți de echipajele politiei rutiere.

În aceeași zi, 9 noiembrie 2005, C.V., i-a cerut inculpatul R.B. sa aducă de la Onești alte dispozitive electronice („motanul”) si sa meargă si la locuința fratelui sau, inculpatul C.M. pentru a lua si o „pisicuța, bunuri care urmau sa fie livrate in Italia alături de echipamentele cumpărate de la „M.” prin intermediul unui transportator.

În vederea „exploatării” în străinătate a echipamentelor electronice procurate prin mijloacele descrise,C.V. l-a contactat pe martorul B.G. pe care îl cunoștea de mai mult timp, căruia i-a cerut sa transporte un pachet spre Italia, fără a-i comunica martorului conținutul pachetului.

În momentul întâlnirii cu B.G. pe str. Ardealului din Bacău, inculpatul C.V. şi R.B. au fost surprinși în flagrant de polițiștii din cadrul B.C.C.O. Bacău in împrejurările arătate mai devreme.

Întrucât echipamentele destinate fraudării bancomatelor achiziționate de inculpatul C.V. prin intermediul lui R.B. si B.C., nu au mai ajuns in Italia datorita intervenției organelor judiciare, inculpatul C.M., l-a apelat telefonic pe inculpatul A.C. căruia i-a cerut sa-i aducă alte dispozitive, care erau absolut necesare pentru continuarea activității infracționale.

Astfel, in ziua de 31 ianuarie 2006, in urma unei convorbiri telefonice purtate intre inculpatul C.M. si inculpatul A.C., acesta din urma l-a informat C.M. ca pe data de 3 ianuarie 2006 ii va aduce in Italia 2 „guri” („mui”) de bancomat.

La data de 2 ianuarie 2006 C.M. îl contactează pe A.C. atât telefonic cat si prin intermediul SMS-urilor, dându-i astfel îndrumări precise referitoare la modul de procurare a echipamentelor ce urmau sa fie transportate de acesta in Italia.

Imediat ce a primit toate detaliile necesare procurării echipamentelor, inculpatul A.C. la apelat telefonic pe inculpatul A.G. pentru a stabili locul unde acesta din urma, trebuia sa-i predea „pisicuța”.

După stabilirea locului si a modalității de întâlnire, la data de 2 ianuarie 2006, inculpatul A.C., a primit de la fratele inculpatul A.G. o „pisicuța” pe care a deținut-o pana la data de 5.01,2006, când a fost surprins in flagrant de organele de politie.

La data de 5 ianuarie 2006 in jurul orei 11.00, inculpatul A.C. a fost surprins in flagrant pe raza municipiului Bacău, având asupra sa dispozitive utilizate in fraudarea bancomatelor. In momentul surprinderii de către organele judiciare, s-au găsit asupra inculpatul A.C., următoare dispozitive electronice: un dispozitiv artizanal tip „gura de bancomat” care prezintă o fanta dreptunghiulara, un card de memorie de tip memory stick „PRO DUO SONY” având capacitatea 512 Mb, seria MSX MS 125 C 468 HIA,un cablu de transfer al datelor si 2 tuburi tip spray cu vopsea marca Multona.

Pentru stabilirea naturii si destinației bunurilor sus menționate, in cursul urmăririi penale, s-a solicitat din nou sprijinul I.T.A. București.

În urma analizei echipamentelor, la data de 10 ianuarie 2006, s-a întocmit un raport de constatare tehnico-ştiinţifica care a concluzionat faptul ca „gura de bancomat” împreuna cu celelalte dispozitive găsite asupra inculpatului, pot fi folosite la fraudarea sistemelor de plata electronica.

În ziua de 11 ianuarie 2006, pe raza municipiului Bacău, inculpatul A.G., persoana care i-a procurat inculpatul A.C. echipamentele prezentate mai sus, a fost surprins având asupra sa o lista conţinând mai multe șiruri cifrice, identificate ulterior ca fiind serii ale unor carduri bancare. În urma citirii datelor existente in telefonul mobil al inculpatului A.G. la rubrica mesaje expediate s-au găsit mai multe mesaje text trimise unei persoane „P.” din Italia. S-a observat ca mesajele expediate conțin, de asemenea, șiruri cifrice, identificate ca fiind serii ale unor carduri bancare.

Asupra inculpatul A.G. s-au mai găsit si nu număr de 5 carduri bancare. Potrivit constatărilor tehnico-științifice efectuate in cursul urmăririi penale, s-a descoperit faptul ca inculpatul a modificat datele originale de pe un card emis de R.B. imprimând datele altui card, iar datele originale au fost transferate pe un TOP-up.

Instanţa de fond a reţinut din probele administrate in cauza, că inculpatul A.G., după ce obținea datele de identificare ale unor carduri bancare, trimitea seriile acestora, in vederea falsificării instrumentelor de plata electronice, unei persoane neidentificate „P.” din Italia.

În tot cursul procesului penal inculpatul C.V. a adoptat o atitudine de nerecunoaştere a faptelor pentru care este acuzat, susținând ca nu a avut nici o înțelegere cu inculpații R.B., B.C., A.C. si C.M., in sensul derulării unor activități ilegale de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică si nici nu a inițiat vreo grupare infracţionala cu aceștia.

Referitor la inculpatul C.M., s-a reţinut că acesta a fost judecat in lipsa, întrucât s-a sustras de la urmărirea penala fiind plecat in Italia, conducându-si apărarea prin apărătorul ales.

Inculpatul a invocat nevinovăţia sa fata de ambele infracțiuni reținute in sarcina sa.

În ceea ce privește instigarea la infracțiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzute de art. 25 raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 pentru care este acuzat inculpatul C.M., inculpatul a susţinut ca aceasta fapta nu a fost săvârşită de el.

Inculpatul a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile de existenta a instigării, întrucât inculpatul C.M. nu a efectuat anterior activităţi de determinare faţă de inculpatul A.C., in sensul de a inocula in conștiința acestuia hotărârea de a săvârşi infracțiunea prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

Inculpatul C.M. a susţinut că instigatul A.C. a luat anterior hotărârea de a săvârşi fapta, iar activitatea sa infracțională nu s-a datorat manoperelor de determinare înfăptuite de inculpatul C.M.

Instanța de fond, in urma analizei materialului de urmărire penala administrat in ambele faze procesuale, a reţinut că participația penala sub forma instigării a inculpatul C.M. este dovedita cu certitudine.

S-a reţinut că faptele inculpatului C.M. întrunesc elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzute de art. 25 raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002 si asociere pentru săvârşirea de infracțiuni prevăzute art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

În cauză au formulat apel în termen legal toţi inculpaţii.

Inculpatul C.M. a solicitat prin motivele de apel depuse în scris, să se constate că a fost lipsit de dreptul de a lua cunoştinţă de acuzaţiile ce i-au fost aduse şi că nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, că începerea urmăririi penale s-a făcut nelegal, procurorul neputând face aplicarea art. 238 C. proc. pen., că, neregularitatea invocată a fost pusă în discuţia instanţei încă de la data formulării cererii de reunire a cauzei cu dosarul nr. 656/110/2007 al Tribunalului Bacău.

Inculpatul C.M. a mai învederat că a fost lipsit de apărare în condiţiile în care nu a fost citat, reţinându-se că s-a sustras urmăririi penale.

A mai solicitat să se constate că A.C. a luat hotărârea de a săvârşi fapta anterior convorbirii telefonice din 02 ianuarie 2006, întrucât acesta a mai participat la acţiuni similare, iar presupusul instigat nu confirmă acţiunea de determinare.

A solicitat, de asemenea, să se constate că nu a acţionat coordonat alături de ceilalţi inculpaţi şi nu a avut preocupări constante de natură infracţională şi că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

Prin decizia penală nr. 65 din 8 iunie 010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, s-au respins apelurile declarate de apelanţii-inculpaţi A.G., B.C.P., A.C. şi C.M., împotriva sentinţei penale nr. 24/ D din 28 ianuarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 6131.2/110/2008 al Tribunalului Bacău, ca nefondate.

S-au admis apelurile formulate de apelanţii-inculpaţi C.V. şi R.B., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

S-a desfiinţat sentinţa penală apelată numai cu privire la aceşti apelanţi şi s-a trimis cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, Tribunalul Bacău.

S-au menţinut actele procedurale efectuate în cauză până la data de 19 noiembrie 2009, inclusiv.

Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele:

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul R.B. s-a constatat că acesta a fost încarcerat în Olanda la data de 03 octombrie 2009, pentru comiterea infracţiunii de furt.

Aflându-se în stare de deţinere, acesta nu a putut fi prezent la dezbateri în faţa Tribunalului Bacău, deşi participarea sa la proces era obligatorie potrivit art. 314 C. proc. pen.

De altfel, la prima instanţă s-a pus în discuţie verificarea locului în care se află inculpatul, inclusiv în stare de privare de libertate în afara ţării, din perspectiva nerespectării obligaţiilor care însoţesc măsura preventivă a obligării nu a părăsi ţara, demers ce nu a mai fost urmat de măsuri concrete.

În acest condiţii în care prezenţa inculpatului în faţa primei instanţe de judecată era obligatorie fiindcă R.B. era arestat în Olanda, Curtea de Apel constată că neregularitatea procedurală incidentă în cauză este sancţionată cu nulitatea absolută, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., nulitate ce nu poate fi acoperită în nici un alt fel, decât prin refacerea hotărârii judecătoreşti apelate, de către Tribunalul Bacău, sens în care s-a dispus admiterea apelului acestuia în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu consecinţa trimiterii spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul C.V., instanţa a constatat că dispoziţiile legale care reclamă asistarea sa de către un apărător nu au fost respectate la Tribunalul Bacău.

S-a considerat, din perspectiva asigurării dreptului la apărare, indiferent de atitudinea şi comportamentul avocaţilor sau al inculpaţilor, că instanţa de fond era obligată să ia toate măsurile ca dosarul să fie judecat în condiţii de legalitate, iar în caz de imposibilitate, să amâne cauza până la momentul în care sunt respectate toate garanţiile legale.

Situaţia generată de atitudinea avocatului ales al inculpatului, şi de avocatul substituient, prin neasigurarea asistenţei juridice apelantului, nu pot prejudicia interesele sale legale ale părţii în cazul soluţionării unui proces penal.

Pentru C.V. asistenţa juridică este obligatorie, lipsa ei echivalând cu întocmirea unui act procedural nelegal, sancţionat cu nulitatea absolută, tot în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

S-a apreciat că se impune refacerea hotărârii judecătoreşti de către instanţa competentă, Tribunalul Bacău, care va fi reinvestită prin aplicarea dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul B.C.P. prin care solicită constatarea nevinovăţiei sale, s-a reţinut că probele administrate în cauză dovedesc comiterea infracţiunilor pentru care a fost condamnat.

S-a reţinut că apărarea inculpatului este contrazisă de declaraţiile iniţiale ale coinculpatului R.B., precum şi de conţinutul convorbirilor telefonice, că, deşi şi-a modificat declaraţiile în mod corect s-a apreciat că acesta nu a oferit o explicaţie plauzibilă asupra modalităţii prin care ar fi fost influenţat de procuror să recunoască şi implicarea inculpatului B.C. în activitatea infracţională. S-a mai reţinut că declaraţiile iniţiale ale inculpatului se coroborează cu interceptările telefonice dintre toate persoanele implicate în tranzacţie şi transport, până la data flagrantului.

S-a mai reţinut că din convorbiri rezultă caracterul de asociere infracţională a grupării condusă de C.V. din care făceau parte R.B., B.C.P. şi, din afara ţării, C.M., la care a aderat ulterior şi inculpatul A.C. Pe componenta coordonată de C.M. s-au mai evidenţiat şi alte persoane ce acţionau în Italia, toţi având nevoie pentru asigurarea finalizării activităţii de fraudare, de echipamentele achiziţionate de C.V. şi, ulterior, de A.C.

Instanţa de apel a mai reţinut că pluralitatea de infractori incidentă în cauză nu este una ocazională, ci dimpotrivă din probe, inclusiv depoziţiile martorilor cu identitate protejată, rezultă că ocupaţia ilicită în domeniul fraudării bancomatelor nu era nouă pentru fraţii C., activitatea desfăşurându-se atât în Marea Britanie, cât şi la Hong Kong.

În ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţii C.M. şi A.C., s-a reţinut că drepturile procedurale ale primului dintre ei au fost respectate în cursul urmăririi penale, prin verificarea deplasărilor acestuia în afara ţării constatându-se că a ieşit la data de 26 octombrie 2005. În condiţiile în care şi din convorbirile telefonice reieşea că se află în Italia, aspect confirmat de cercetările efectuate în lunile noiembrie – decembrie 2005, a invoca o vătămare procesuală sub acest aspect echivalează cu un abuz procesual.

În orice caz, o eventuală vătămare procesuală a acestuia, s-a acoperit prin invocarea sa tardivă, aspect corect evidenţiat şi de prima instanţă.

În raport de modul în care s-a început urmărirea penală faţă de acesta, la dosar se află ordonanţa din 12 ianuarie 2006 prin care s-au extins cercetările şi faţă de C.V., act procesual ce poate fi efectuat numai de către organul judiciar competent, în cazul de faţă, procurorul.

Din declaraţiile iniţiale ale inculpatului A. rezultă că, anterior, în mai multe rânduri a refuzat în cursul lunii noiembrie 2005 o colaborare cu C.M., pentru ca la sfârşitul lui decembrie 2005 şi începutul lunii ianuarie 2006 să accepte achiziţionarea gurilor de bancomat de la inculpatul A.G. şi să le transporte în Italia lui „A.”, tot la îndemnul acestuia. Din nou, aspectele arătate se coroborează perfect cu conţinutul convorbirilor telefonice.

Totodată, reiese că A.C. a fost anterior la Hong Kong cu C.V., C.E. şi alte persoane în acelaşi scop arătat mai sus, fiind pe deplin conştient, şi la data faptelor, de aderarea sa la o grupare infracţională care avea nevoie de gurile de bancomat în Italia, cu tot cu cablu de transmisie achiziţionat din Bucureşti, la aceleaşi indicaţii ale lui C.M.

Chiar dacă în cursul judecăţii A.C. revine asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, modificările privesc doar aspectul cunoaşterii obiectelor ce trebuiau duse lui C.M., în nici un caz împrejurarea că nu acesta din urmă a comandat gurile de bancomat sau cablul de transmisie.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii invocând, în esenţă, aceleaşi critici ca în apel.

Recurentul inculpat C.M. a criticat decizia atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 2, 12, 18 şi 14 C. proc. pen.

A invocat faptul că nu au fost respectare dispoziţiile legale referitoare la sesizarea instanţei, arătând în acest sens că nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală, că nu a fost citat în vederea îndeplinirii acestui act procedural, deşi se cunoştea că nu se află în ţară.

În raport de cele susţinute, a apreciat că rechizitoriul este lovit de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., operând nelegala sesizare a instanţei.

În motivarea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., recurentul inculpat a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost condamnat.

A susţinut, de asemenea, că s-a comis o gravă eroare de fapt care a atras condamnarea sa, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

În acest sens, a susţinut că în raport de noile probe administrate, după casarea cu trimitere a cauzei, a rezultat că instigatorul a deţinut echipamentele, astfel că infracţiunea nu a fost săvârşită de el, solicitând achitarea sa conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare.

A solicitat admiterea recursului său, casarea deciziei atacate şi pronunţarea unor hotărâri legale şi temeinice care să dea eficienţă criticilor formulate.

Recursul este nefondat.

Examinând hotărârea recurată, actele şi lucrările dosarului prin prisma tuturor motivelor de recurs formulate de inculpatul C.M., dar şi din oficiu cauza, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (2) şi (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu se verifică incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 2, 12, 18 şi 14 C. proc. pen., invocate de acesta.

La termenul din data de 24 mai 2011 s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îl priveşte pe recurentul inculpat C.M., aşa încât, Înalta Curte, investită doar cu soluţionarea recursului declarat de acest inculpat, va examina cauza prin prisma criticilor formulate de acesta

Astfel, referitor la critica vizând nelegala sesizare a instanţei de judecată, critică circumscrisă motivelor învederate de inculpat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Este adevărat că inculpatul C.M. nu s-a aflat în ţară la data prezentării materialului de urmărire penală, însă în cauză s-au efectuat toate demersurile pentru aducerea acestuia la organul de urmărire penală în vederea îndeplinirii acestui act procedural.

Aceste demersuri au fost materializate prin întocmirea unui proces verbal care atesta imposibilitatea de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatului C.M. precum şi menţiunile conform cărora citaţia emisă în acest scop a fost primită de către soţia sa care a arătat că inculpatul este plecat din ţară.

Pe de altă parte, nici critica vizând inexistenţa actului de procedură prin care s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului C.M., nu este întemeiată.

Nerespectarea dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., referitoare la obligativitatea întocmirii rezoluţiei de începere a urmăririi penale, atrage sancţiunea nulităţii relative, excepţie care trebuia invocată, în cursul efectuării actului atunci când partea era prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, dacă partea a lipsit la efectuarea actului.

În cauză excepţia nulităţii menţionate a fost invocată de prima instanţă şi nu de inculpat la momentul prevăzut de lege, astfel că aceasta s-a acoperit, şi nu se impunea restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului pretins vătămător.

În contextul menţionat, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că în cursul urmăririi penale procurorul nu a emis o rezoluţie de începere a urmăririi penale faţă de inculpatul C.M.

Cu toate acestea însă, ordonanţa de extindere a cercetărilor faţă de acesta complineşte lipsa rezoluţiei de începere a urmăririi penale prevăzută de art. 228 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 238 C. proc. pen., organul de cercetare penală, dacă constată fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului, ori împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru s-a dispus începerea urmăririi penale ori s-a pus în mişcare acţiunea penală sate date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea acelei fapte, este obligat să facă propuneri procurorului pentru extinderea cercetărilor penale sau schimbarea încadrării juridice.

În consonanţă, cu dispoziţiile art. 228 şi art. 238 C. proc. pen., în mod corect s-a apreciat că ordonanţa de extindere a cercetărilor faţă de inculpatul C.M. complineşte lipsa rezoluţiei de începere a urmăririi penale având un efect echivalent, întrucât începerea urmăririi penale poate avea loc şi „in rem” ori de câte ori organele competente au date în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni.

Astfel, neregularitatea procesuală invocată nu a produs nici o vătămare asupra drepturilor şi garanţiilor procesuale ale inculpatului C.M.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că, în speţă, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., invocat de inculpat este incident în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de inculpatul C.M. prin care acesta a solicitat să se constate nevinovăţia sa, Înalta Curte reţine, în acord cu prima instanţă şi cu instanţa de prim control judiciar, că probele administrate în cauză dovedesc, dincolo de orice îndoială, săvârşirea infracţiunilor pentru care acesta a fost condamnat.

Astfel, în ceea ce privește instigarea la infracțiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzute de art. 25 raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, pentru care este acuzat inculpatul C.M., inculpatul a susţinut că această faptă nu a fost săvârşită de el.

Inculpatul C.M. a mai susţinut că, în speţă, nu sunt îndeplinite condițiile de existenta a instigării, întrucât nu a efectuat anterior activităţi de determinare faţă de inculpatul A.C., în sensul de a inocula în conştiinţa acestuia hotărârea de a săvârşi infracțiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

De asemenea, inculpatul C.M. a susţinut că instigatul A.C. a fost cel care a luat anterior hotărârea de a săvârşi fapta, iar activitatea sa infracțională nu s-a datorat manoperelor de determinare înfăptuite de acesta (de inculpatul C.M.).

Analizând materialul de urmărire penală, precum şi cel administrat în ambele faze procesuale, se constată că instanţa a reţinut în mod just participația penală sub forma instigării a inculpatului C.M., aceasta fiind inadmisibilă.

Este de observat că, pentru existenta instigării, ca forma de participație penală, este necesar ca instigatorul să efectueze activităţi de determinare faţă de instigat, în urma cărora acesta a luat hotărârea de a săvârşi o infracțiune.

Din analiza conținutului procesului verbal de redare în formă scrisă, sumativă, a convorbirii telefonice derulată la data de 2 ianuarie 2006 între C.M. si A.C., rezultă că inculpatul C.M. a efectuat activităţi de determinare faţă de A.C. în sensul că i-a dat îndrumări precise cu privire la acțiunile care urmau a fi înfăptuite de către instigat. Aceste acţiuni constituie elementul material al infracțiunii pentru care a fost instigat, respectiv procurarea echipamentelor de la inculpatul A.G.

Cât priveşte critica formulată de inculpatul C.M. referitoare la săvârşirea infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., vizând greşita interpretare a probelor administrate în cauză care nu dovedesc apartenenţa sa la gruparea infracțională condusă de inculpatul C.V., fratele său, Înalta Curte constată şi reţine următoarele:

Susţinerile inculpatului concretizate în apărări au fost contrazise, în contextul probator administrat în cauză, de conținutul declarației inculpatului A.C. dată în cursul urmăririi penale, la data de 5 ianuarie 2006 şi de declarațiile martorilor cu identitate protejata „A.V.” si „P.C.”, declaraţii care au confirmat apartenenţa inculpatului C.M., la grupul al cărui lider este fratele său.

În acest sens, în mod corect apărările formulate de inculpat cu referire la demersul său probator, au fost înlăturate de instanţă ca nedovedite.

S-a apreciat că apărarea inculpatului C.M. este lipsită de eficienta în raport şi de informațiile provenite din interceptările telefonice efectuate în cauză, probe care contribuie la aflarea adevărului si stabilirea vinovăţiei acestuia faţă de faptele reţinute în sarcina sa.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţi este corectă, fiind circumscrisă stării de fapt corespunzătoare probatoriului just analizat şi coroborat în cauză. Prin urmare cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi pct. 18 C. proc. pen., nu sunt incidente.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine:

La individualizarea pedepselor, instanța are în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptelor, dimensiunea stării de pericol produsă, modul de săvârşire a faptelor precum şi contribuția infracțională a fiecărui inculpat.

La aprecierea pericolului social concret, al faptelor comise de inculpați, instanța a ținut seama nu doar de limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor prin textul incriminator ci a apreciat gradul de pericol social al faptelor si prin prisma impactului social produs prin săvârşirea acestor fapte, precum şi în raport de scopul urmărit de inculpați, respectiv realizarea unor mari sume de bani, obținute prin fraudarea mijloacelor de plată electronică care produc prejudicii importante în patrimoniul persoanelor vătămate. Faptele deduse judecăţii constituie infracțiuni mijloc pentru a înlesni săvârşirea unor infracţiuni scop, mult mai grave, în afara granițelor ţării.

S-a avut în vedere şi perioada mare care s-a scurs de la momentul comiterii faptelor până la identificarea făptuitorilor, cât şi împrejurarea că în această perioadă inculpaţii nu au mai săvârşit fapte antisociale.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale ale inculpaţilor, gradul de pericol social al infracțiunilor reținute, circumstanțele concrete de săvârşire a faptelor, cât şi aspectele referitoare la persoana inculpaţilor se constată că instanţele au apreciat corect că scopul preventiv-educativ al pedepselor aplicate acestora poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia, astfel că în mod judicios s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 86² C. pen.

Se constată că aplicarea pedepselor accesorii inculpaţilor s-a realizat atât în baza articolelor 71 şi 64 C. pen., cât şi prin prisma C.E.D.O., a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei C.E.D.O. care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin Legea nr. 30/1994.

Pentru considerentele arătate, cum nici din oficiu nu s-au ivit motive de ordine publică care să atragă casarea hotărârii recurate, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 65 din 08 iunie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pe care o va menţine ca legală şi temeinică.

Urmează a constata faptul că inculpatul C.M. este arestat în altă cauză.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 65 din 08 iunie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Constată că inculpatul C.M. este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba germană se suportă din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2312/2012. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2262/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

ICCJ. Decizia nr. 2315/2012. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2315/2012. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs