ICCJ. Decizia nr. 2347/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizie nr. 2347/2012
Dosar nr. 1908/119/2008
Şedinţa publică din 2 iulie 2012
Asupra recursurilor penale de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 23 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia penală, în dosarul nr. 1908/119/2008, s-au dispus următoarele:
I. În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (89 acte materiale), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.C., la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (89 acte materiale), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune calificată în contracte, cu consecinţe deosebit de grave, comisă în formă continuată, şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (l) lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la data de 08 aprilie 2008 la data de 11 aprilie 2008.
II. În temeiul art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (89 acte materiale), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.P. la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată.
În temeiul art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (89 acte materiale), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 320 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune calificată în contracte cu consecinţe deosebit de grave, comisă în formă continuată şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (l) lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, de 6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
III. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (40 acte materiale), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.I.F. (fost V.), la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată.
În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (40 acte materiale), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune calificată în contracte, cu consecinţe deosebit de grave, comisă în formă continuată şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a constatat că inculpatul G.I.F. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 135 din 20 august 2008 a Tribunalului Neamţ, definitivă la 08 aprilie 2009 prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe timp de un an, după executarea pedepsei principale, cu aplicarea art. 71 şi 64 alin. (l) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru fapte săvârşite în perioada iunie-septembrie 2006, concurente cu cele ce fac obiectul cauzei deduse judecăţii.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe timp de un an, după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului G.I.F. prin sentinţa penală nr. 135 din 20 august 2008 a Tribunalului Neamţ şi s-a repus în individualitatea lor pedepsele de 4 (patru) ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (l) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe timp de un an, după executarea pedepsei principale şi 3 (trei) luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (l) lit. a) şi c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (l) C. pen.
În temeiul art. 36 alin. (l) C. pen., raportat la art. 34 şi 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile deduse judecăţii în cauza pendinte cu cele aplicate prin sentinţa penală nr. 135 din 20 august 2008 a Tribunalului Neamţ, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte)ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (l) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata pedepsei executate în baza mandatului de executare a pedepsei emis în baza sentinţei penale nr. 135 din 20 august 2008 a Tribunalului Neamţ până la zi.
S-a anulat vechiul mandat de executare a pedepsei emis în baza sentinţei penale nr. 135 din 20 august 2008 a Tribunalului Neamţ şi s-a dispus emiterea unui nou mandat.
În latură civilă, au fost admise acţiunile civile formulate de părţile civile SC T.I. SRL, prin administrator P.A. şi SC C. SA, reprezentată prin director I.J. şi în consecinţă:
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., art. 1003 C. civ. şi art. 1000 alin. (3) C. civ., art. 2 şi 3 din Legea nr. 356/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, au fost obligaţi inculpaţii G.C., G.I.F. şi I.P., în solidar, acesta din urmă în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC P.T. SRL, prin administrator judiciar M.C. SPRL, la plata sumei de 997.494,37 lei, cu dobânda legală aferentă până la data plăţii integrale, către partea civilă SC T.I. SRL Lemnia şi la plata sumei de 766.087,13 lei, cu dobânda legală aferentă până la data plăţii integrale, către partea civilă SC C. SA Sfântu Gheorghe.
S-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumei de 9350 lei ridicată de la inculpatul G.C. şi consemnată la CEC, sucursala Sfântu Gheorghe cu recipisa nr. 206.761 din 1 din 10 aprilie 2008, instituită prin ordonanţa procurorului nr. l46/P/2008 din 8 aprilie 2008, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiuni.
În conformitate cu art. 193 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii să plătească părţii civile SC C. SA Sfântu Gheorghe suma de câte 333,34 lei cu titlu de cheltuieli judiciare constând în onorariu de avocat.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în cauză, în cuantum de 1125 lei au fost avansate din fondul special al Ministerului Justiţiei şi incluse în cheltuielile judiciare.
În conformitate cu art. 349 C. proc. pen., raportat la art. 191 alin. (l) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata către stat a sumei de câte 835 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care câte 100 lei flecare, reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna nr. 146/P/2008 din 19 noiembrie 2008 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:
G.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. (89 acte materiale) şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. (89 acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.;
I.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. (89 acte materiale) şi art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. (89 acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi
3. G.I.F. (fost V.) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. (40 acte materiale) şi art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. (40 acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: contract furnizare nr. 332 din 15 noiembrie 2007; situaţia facturilor încasate de la P.T. SRL; certificat de înregistrare P.T. SRL; act constitutiv al SC P.T. SRL; certificate nr. 3070 din 14 martie 2008 de la O.R.C.; selecţie fişe clienţi SC C. SA pentru perioada 31 august 2007 - 31 martie 2008, facturi fiscale; dovadă ridicare file cec şi bilete la ordin emise de SC P. SRL şi anexe; dovadă ridicare file cec şi bilete la ordin emise de SC P.T. SRL şi anexe ; contract de vânzare-cumpărare din 17 octombrie 2007; proces-verbal din 14 februarie 2008, anexe, facturi fiscale, file cec, bilete la ordin refuzate la plată; adresa nr. 2070 din 16 aprilie 2008 a B., fişa specimenelor de semnături, cerere deschidere/actualizare CIF şi cont în lei/valută, declaraţie privind identitatea beneficiarului real/sursa de origine a fondurilor; certificat constatator nr. 493 din 07 noiembrie 2006 emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Neamţ; cerere consultare în F.N.P.R.; somaţii emise de B. către SC P.T. SRL; încheierea nr. IJ 1658 din 17 noiembrie 2005 a Tribunalului Neamţ; certificat constatator nr. 6283 din 17 noiembrie 2005 emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Neamţ; proces-verbal din 03 martie 2008; certificate de înregistrare B.P. SRL; act constitutiv B.P. SRL; facturi fiscale; certificate de sănătate publică veterinară; fişă analitică partener SC P.T. SRL; fişa analitică partener P.V. SRL Roman; proces-verbal din 26 februarie 2008, anexe-facturi fiscale; proces-verbal din 26 februarie 2008 şi anexe-certificate de sănătate publică veterinară, facturi fiscale, ordine de plată, extras conturi; proces-verbal din 26 februarie 2008 şi anexe-certificat de înregistrare M. SRL, fişă furnizor SC P.T., declaraţii de conformitate, facturi fiscale, ordine de plată, chitanţă, extras cont curent, certificate înregistrare R.P. SRL; proces-verbal din 27 martie 2008 şi anexe-act constitutiv SC P.T. SRL, încheierea nr. IJ 1658 din 17 noiembrie 2005 a Tribunalului Neamţ, certificate de înregistrare F. SRL, SC P.T. SRL, documente cumulative, facturi fiscale, note de recepţie, chitanţe, extrase de cont; adresa 22316/ GE din 02 aprilie 2008 a I.P.J. Neamţ; proces-verbal din 02 aprilie 2008 şi anexe-pa; procese-verbale din 27 martie 2008; cereri consultare în F.N.P.R.; declaraţii reprezentanţi părţi vătămate/părţi civile; declaraţii învinuiţi/inculpat; declaraţii martori Ţ.(C.)C.M., M.C., M.B., L.S., F.A., M.E., M.M.M., G.A.G., M.H.O., K.K.I., P.K., B.K.I. procese-verbale de efectuare a percheziţiei domiciliare, de identificare documente şi bunuri şi anexe; citaţie nr. 4821/103/2007 din 27 decembrie 2007 emisă de Tribunalul Neamţ; publicaţie de vânzare nr. 03 din 09 ianuarie 2008, somaţii, procese-verbale, acte de adjudecare imobiliară, contract împrumut, reclamaţie; dovadă din 01 aprilie 2008 de preluare file cec; dovadă ridicare file cec din 20 februarie 2008; proces-verbal din 08 aprilie 2008 şi anexe; proces-verbal ridicare bunuri; dovezi predare bunuri, procese-verbale prezentare bunuri, de desigilare; adresele BC Carpatica nr. 297 din 15 februarie 2008, nr. 270 din 13 februarie 2008, nr. 334 din 18 februarie 2008, nr. 356 din 19 februarie 2008, 362 din 20 februarie 2008, 545 din 29 februarie 2008, 562 din 03 martie 2008, cereri de înscriere a refuzului bancar, somaţii; proces-verbal din 05 martie 2008 şi anexe - certificate înregistrare SC T.I., act constitutiv SC T.I., contract de vânzare-cumpărare din 17 octombrie 2007, selecţii fişe client, cereri de consultare în F.N.P.R., facturi fiscale, file cec şi bilete la ordin refuzate la plată; adresa B.N.R. – D.S.F. nr. II/4/1707 din 06 martie 2008 şi anexe; procese-verbale; certificat de înregistrare P.T. SRL, act constitutiv al SC P.T. SRL, actul adiţional la acest act constitutiv, încheierea nr. IJ 1658 din 17 noiembrie 2005 a Tribunalului Neamţ, proces-verbal predare-primire; adresa nr. 51.4/1499 din 14 februarie 2008 a
În faţa instanţei de judecată, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii au declarat că recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare, solicitând ca judecata să se desfăşoare numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc şi le însuşesc potrivit procedurii speciale prevăzută de ort. 320 C. proc. pen., a cărei aplicare au solicitat-o.
Totodată, inculpaţii au declarat că sunt de acord să despăgubească părţile civile cu sumele cu care acestea s-au constituit părţi civile în cauză.
Din coroborarea întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Întrucât cei trei inculpaţi se cunoşteau de mai mulţi ani, iar inculpatul G.I.F. avea datorii mari la diferite persoane, în cursul anului 2007, l-a convins pe inculpatul G.C. ca împreună să realizeze venituri ilicite, prin înşelarea unor societăţi comerciale, stabilind o schemă de lucru după care urmau să procedeze.
Astfel, inculpatul G.C. urma să deruleze o vreme afaceri corecte cu firmele cocontractante, pentru a câştiga încrederea acestora; apoi urma să se retragă din calitatea de administrator al SC P.T. SRL şi să vândă firma, scriptic, coinculpatului I.P.; totodată, contra unor sume de bani, inculpatul G.C. urma să-l determine pe I.P. să-i predea noile ştampile ale firmei, carnetele de cecuri şi biletele la ordin şi să îi permită să acţioneze în continuare ca un administrator firmei, fără ca reprezentanţii societăţilor cocontractante să cunoască acest aspect, urmând ca bunurile achiziţionate în acest mod să fie repede vândute, cu un preţ mai mic decât cel de achiziţie, iar banii rezultaţi împărţiţi între G.C. şi G.I.F.
În acest sens, determinat fiind de coinculpatul G.I.F., inculpatul G.C. a devenit administrator al SC P.T. SRL din comuna Trifeşti, judeţul Neamţ, având ca obiect de activitate, printre altele, şi comercializarea cărnii de porc.
La data de 17 octombrie 2007, inculpatul G.C. a încheiat cu SC T.I. SRL contractul de vânzare-cumpărare nr. 745 din 17 octombrie 2007, privind vânzarea-cumpărarea de carcasă de porc refrigerată, organe de porc şi carcasă tineret ovine, la preţul de 6,50 lei/Kg. şi TVA, cu plata în 15 zile de la livrare, prin file cec, bilete la ordin sau numerar.
La fiecare transport, marfa era ridicată de la furnizorul din comuna Lemnia de un reprezentant al SC P.T. SRL, care lăsa spre plată file cec semnate şi ştampilate de inculpat.
Atunci când marfa era ridicată personal de inculpatul G.C., filele cec erau completate la toate rubricile de către acesta, iar când delegat pentru ridicarea mărfii era o altă persoană, filele cec se aduceau completate cu data scadenţei şi numele beneficiarului, semnate şi ştampilate de inculpat, iar celelalte rubrici se completau ulterior de către angajaţii SC T.I. SRL
Marfa luată de către inculpatul G.C. a fost livrată ulterior pe bază de facturi fiscale către diverse firme: SC P.V. SRL din Roman (aparţinând coinculpatului G.I.F.); SC B.P.C. SRL din Oneşti, Bacău; SC R. SRL din Fălticeni Suceava; SC M. SRL din Răchiteni Iaşi; SC F. SRL Botoşani.
Inculpatul G.C. a încasat personal contravaloarea mărfurilor de la aceste firme, cu excepţia firmei coinculpatului G.I.F., SC P.V. SRL, care nu i-a plătit marfa.
Pentru a vinde marfa cât mai repede, inculpatul a practicat preţuri de livrare mai mici decât cele de achiziţie, aspect care demonstrează clar că nu intenţiona să plătească furnizorul.
Până la data de 21 decembrie 2007, inculpatul G.C. a plătit corect mărfurile luate, cu file cec şi în numerar, câştigând astfel încrederea reprezentanţilor firmei SC T.I. SRL
Începând cu data anterior menţionată, inculpaţii au pus în aplicare schema infracţională pe care o stabiliseră.
Astfel, la iniţiativa şi cu susţinerea inculpatului G.I.F., inculpatul G.C. a vândut firma SC P.T. SRL coinculpatului l.P. şi a primit de la acesta noile ştampile, carnetele de cecuri şi ordinele de plată, pentru a putea derula tranzacţii frauduloase, prin care să-şi înşele furnizorii, în scopul obţinerii unor sume de bani necuvenite.
Atribuindu-şi în continuare calitatea nereală de administrator al SC P.T. SRL, inculpatul G.C. a achiziţionat marfa de la SC T.I. SRL, în perioada decembrie 2007 - februarie 2008, pentru care a lăsat spre plată 50 de file cec şi 3 bilete la ordin, semnate şi ştampilate fără drept, girând şi 8 bilete la ordin emise de SC P.V. SRL, firma coinculpatului G.I.F.
Dintre acestea, un număr de 16 file cec au fost completate şi predate la preluarea mărfii de coinculpatul G.I.F. care ştia că inculpatul G.C. îşi pierduse calitatea de a le emite.
La data de 8 ianuarie 2008, SC P.T. SRL a intrat în incidenţă de plată, aspect care ulterior a fost constatat şi de SC T.I. SRL, pe măsură ce introducea la plată filele cec primite.
Pentru a prelungi activitatea de înşelare a acestei firme, inculpatul G.C. a apelat la ajutorul coinculpatului G., care, deşi ştia că propria sa societate SC P.V. SRL se afla în interdicţie bancară, a emis 8 bilete la ordin către SC P. SRL, care le-a girat către SC T.I. SRL, inculpatul ştiind că ele nu au acoperire.
Procedându-se astfel, s-a creat părţii vătămate SC T.I. SRL un prejudiciu în sumă totală de 1.002.497,37 lei.
În aceeaşi manieră au procedat inculpaţii şi în ceea ce priveşte partea vătămată SC C. SA din Sf. Gheorghe, judeţul Covasna.
Potrivit celor prestabilite, prima achiziţie de carcase de porc s-a făcut la 09 noiembrie 2007, marfa fiind plătită cu două file cec valabile, iar la data de 15 noiembrie 2007 s-a încheiat între părţi contractul de furnizare de marfă nr. 332 din 15 noiembrie 2007, pentru carcase de porc, plătibile de SC P.T. SRL în 30 de zile de la livrare, cu instrumente de plată legale.
De preluarea mărfurilor de la această parte vătămată, s-a ocupat inculpatul G.I.F., care s-a prezentat ca delegat al SC P.T. SRL
Astfel, în perioada 15 noiembrie 2007 - 21 februarie 2008, acesta s-a deplasat de 21 de ori la sediul furnizorului, de unde a preluat marfă în valoare totală de 1.084.512,76 RON, pentru care a lăsat spre plată 21 de file cec semnate şi ştampilate de inculpatul G.C., pe care inculpatul G.I.F. le-a completat la celelalte rubrici, precum şi 3 bilete la ordin, care au fost completate integral de inculpatul G.C.
Mărfurile ridicate au fost preluate cu un preţ mai mic decât cel de achiziţie, de către firma inculpatului G.I.F., SC P.V. SRL, care, însă, nu i-a plătit nimic inculpatului G.C.
În total, în perioada 09 noiembrie 2007 - 21 februarie 2008, SC P.T. SRL a achiziţionat de la SC C. SA mărfuri în valoare totală de 1.113.837 lei, pentru plata cărora a emis 41 de file cec şi 3 bilete la ordin, toate scadente la 30 de zile de la livrare.
Dintre acestea, 25 file cec şi 3 bilete la ordin au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil, cauzându-se părţii civile un prejudiciu total de 766.087 lei.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei cu privire la rulajul conturilor bancare ale SC P.T. SRL reiese că, în perioada octombrie 2007 - februarie 2008, această societate comercială a încasat contravaloarea mărfurilor luate de la cele două părţi vătămate şi vândute la SC B.P. SRL Oneşti, Bacău; SC R. SRL Fălticeni, Suceava; SC M. SRL Răchiteni, Iaşi; SC F. SRL Botoşani, iar sumele au fost ridicate personal de către inculpatul G.C. De asemenea, mărfurile preluate de firma inculpatului G.I.F., SC P.V. SRL, în sumă de circa 900.000 RON, nu au fost plătite.
Sumele astfel încasate de către inculpatul G.C., în cea mai mare parte, au fost date coinculpatului G.l.F., cu titlu de împrumut, întrucât acesta avea datorii mari la diferite persoane.
În raport de starea de fapt reţinută, prima instanţă a stabilit că, în drept faptele inculpatului G.C. care, în perioada decembrie 2007 - februarie 2008, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi ajutat fiind de coinculpaţii I.P. şi G.l.F., a emis, fără drept, cecuri şi bilete la ordin în numele şi pe seama SC P.T. SRL, cu care a achiziţionat marfa în valoare totală de 1.768.584,50 lei, de la părţile vătămate SC T.I. SRL Lemnia, judeţul Covasna şi de la SC C. SA Sf. Gheorghe, judeţul Covasna şi a indus şi menţinut în eroare cele două părţi vătămate cu privire la lipsa calităţii sale de administrator în acea firmă şi la lipsa posibilităţii şi intenţiei sale de a plăti mărfurile luate, cauzându-le un prejudiciu în cuantumul arătat anterior, în scopul de a obţine pentru sine şi pentru altul un folos material injust, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comis în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (89 acte materiale) şi înşelăciune calificată în contracte, cu consecinţe deosebit de grave, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (89 acte materiale).
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.P., s-a reţinut că faptele acestuia constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, l-a ajutat cu intenţie pe inculpatul G.C. în sensul că, în schimbul unor sume de bani, a cumpărat simulat de la acesta firma SC P.T. SRL, după care a pus la dispoziţia inculpatului actele firmei, carnetele de cecuri şi ordinele de plată ale firmei, pentru ca acesta din urmă, în perioada decembrie 2007 - februarie 2008, să emită, fără drept, cecuri şi bilete la ordin în numele şi pe seama SC P.T. SRL, cu care a achiziţionat marfa în valoare totală de 1.768.584,501ei de la părţile vătămate SC T.I. SRL Lemnia, judeţul Covasna şi SC C. SA. Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna şi să inducă şi să menţină în eroare cele două părţi vătămate cu privire la lipsa calităţii sale de administrator în acea firmă şi la lipsa posibilităţii şi intenţiei sale de a plăti mărfurile luate, cauzându-le astfel un prejudiciu în cuantumul arătat anterior, în scopul de a obţine pentru sine şi pentru altul un folos material injust, ştiind aşadar că furnizorii de marfa vor fi înşelaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (89 acte materiale) şi complicitate la înşelăciune calificată în contracte cu consecinţe deosebit de grave, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (89 acte materiale).
De asemenea, faptele inculpatului G.l.F., constând în aceea că, acţionând cu intenţie, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a oferit coinculpatului G.C. întregul său sprijin moral şi material concret, preluând şi completând cu date concrete 40 de bilete la ordin şi file cec, pentru care şi-a însuşit şi valorificat personal şi mărfurile aferente, în sumă de circa 900.000 lei, întărindu-i în acest mod hotărârea ca, în perioada decembrie 2007 - februarie 2008, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, să emită, fără drept, cecuri şi bilete la ordin în numele şi pe seama SC P.T. SRL, cu care a achiziţionat marfă în valoare totală de 1.768.584,50 lei, de la părţile vătămate SC T.I. SRL Lemnia, judeţul Covasna şi SC C. SA. Sf. Gheorghe, judeţul Covasna şi să inducă şi să menţină în eroare cele două părţi vătămate cu privire la lipsa calităţii sale de administrator în acea firmă şi la lipsa posibilităţii şi intenţiei sale de a plăti mărfurile luate, cauzându-le un prejudiciu în cuantumul arătat anterior, în scopul de a obţine pentru sine şi pentru altul un folos material injust, au fost apreciate că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (40 acte materiale) şi complicitate morală şi materială la înşelăciune calificată în contracte cu consecinţe deosebit de grave, comisă în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (40 acte materiale).
Constatând că faptele au fost săvârşite de inculpaţi în concurs real şi de trei persoane împreună, prima instanţă a făcut aplicarea faţă de fiecare dintre inculpaţi a prevederilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.
Reţinând că din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă, fără echivoc, vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea faptelor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată şi văzând acordul de voinţă al inculpaţilor în sensul judecării lor în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., prima instanţă a apreciat că sunt întrunite condiţiile condamnării celor trei inculpaţi.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor instanţa de fond a arătat că a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei care este acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., examinate în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea, dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate legea specială, reduse cu o treime potrivit dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, circumstanţele reale de comitere a acestora, de trei persoane împreună, în formă continuată, pe baza unui mod de operare dinainte stabilit, intervalul scurt de timp între actele materiale, natura infracţiunilor, valorile sociale vătămate, numărul faptelor săvârşite şi situaţia de concurs real în care acestea se află, contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunilor, precum şi consecinţele pe care le-au produs constând în valoarea ridicată a prejudiciului produs celor două părţi vătămate.
Au fost avute în vedere, de asemenea, şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, respectiv vârsta, atitudinea procesuală corectă constând în recunoaşterea săvârşirii faptelor, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că şi-au manifestat disponibilitatea de a despăgubi părţile civile, cărora, însă, în contextul cauzei, nu le-a fost atribuită semnificaţia unor circumstanţe atenuante.
În raport de toate criteriile menţionate, instanţa de fond a reţinut că se impune orientarea pedepselor spre limita minimă a intervalului prevăzut de lege, reduse cu o treime, potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi persoana inculpaţilor, apreciind că pedepsele astfel stabilite oferă garanţii în ceea ce priveşte realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei, astfel cum a fost stabilit prin art. 52 C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că partea vătămată SC T.I. SRL din comuna Lemnia, judeţul Covasna, s-a constituit parte civilă în procesul penal, prin administratorul său P.A., cu suma de 1.002.497,37 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor neplătite.
În faţa instanţei de judecată, partea civilă şi-a precizat pretenţiile civile faţă de cei trei inculpaţi, în solidar şi cu părţile responsabile civilmente SC P.T. SRL şi SC P.V. SRL, la suma de 997.494,37 lei, plus dobânda legală cu începere de la data producerii prejudiciului.
Prin aceeaşi cerere, s-a solicitat şi introducerea în cauză în calitate de părţi responsabile civilmente a SC P.T. SRL şi SC P.V. SRL
Partea vătămată SC C. S.A. din Sf. Gheorghe s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 766.087,13 lei, prin directorul I.J., sumă ce a fost menţinută prin cererea de constituire parte civilă depusă la termenul din 14 ianuarie 2009 prin care s-a solicitat obligarea celor trei inculpaţi şi la plata dobânzilor legale aferente acestei sume, până la achitarea ei integrală.
Prin această din urmă cerere, precum şi prin cererea depusă la termenul din 11 februarie 2009, partea civilă SC C. SA a solicitat şi instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale celor trei inculpaţi, precum şi asupra bunurilor SC P.T. SRL şi SC P.V. SRL, în calitate de părţi responsabile civilmente şi obligarea acestora, în solidar cu inculpaţii, la plata despăgubirilor.
Cu privire la acest aspect, prin încheierea din 11 februarie 2009, instanţa a admis doar cererea de introducere în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC P.T. SRL, respingând-o cu privire la SC P.V. SRL.
La termenul din 31 martie 2011, partea civilă SC C. SA a depus o notă de şedinţă prin care a arătat că renunţă la cererea de instituire a măsurilor asigurătorii, instanţa luând act de această manifestare de voinţă a părţii, la acelaşi termen.
În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate, inculpaţii au declarat că sunt de acord să despăgubească părţile civile cu sumele cu care acestea s-au constituit părţi civile în cauză, situaţie în care, în virtutea principiului disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă, prima instanţă a dispus admiterea integrală a acţiunilor civile formulate de părţile civile SC T.I. SRL şi SC C. S.A., şi, în consecinţă, în temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., art. 1003 C. civ. şi art. 1000 alin. (3) C. civ., art. 2 şi 3 din Legea nr. 356/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, obligarea inculpaţilor G.C., G.I.F. şi l.P., în solidar, acesta din urmă în solidar şi cu partea responsabilă civilmente SC P.T. SRL, prin administrator judiciar M.C. SPRL, la plata sumei de 997.494,37 lei cu dobânda legală aferentă până la data plăţii integrale către partea civilă SC T.I. SRL Lemnia şi la plata sumei de 766.087,13 lei cu dobânda legală aferentă până la data plăţii integrale către partea civilă SC C. SA Sfântu Gheorghe.
În conformitate cu dispoziţiile art. 163 C. proc. pen., prima instanţă a menţinut şi măsura asiguratorie a sechestrului asupra sumei de 9350 lei ridicată de la inculpatul G.C., consemnată la C.E.C. - Sucursala Sf. Gheorghe cu recipisa nr. 206.761/1 din 10 aprilie 2008, instituită prin ordonanţa procurorului nr. l46/P/2008 din 8 aprilie 2008, în vederea reparării pagubei produse prin infracţiuni.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpaţii G.C., G.I.F. şi I.P.
Parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
Sub aspectul nelegalităţii, s-a arătat că prima instanţă a omis, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.I.F., urmare aplicării art. 36 alin. (3) C. pen., să menţioneze expres perioada scăzută din pedeapsa principală rezultantă aplicată; deopotrivă, a omis să dispună desfiinţarea, conform art. 348 C. proc. pen., a filelor C.E.C. şi biletelor la ordin falsificate, deşi inculpaţii au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.
În ceea ce priveşte motivele de netemeinicie, parchetul a arătat că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt incorect individualizate întrucât instanţa nu a ţinut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de natura infracţiunilor comise de inculpaţi, activitatea laborioasă desfăşurată de către aceştia şi valoarea deosebită a pagubei pentru care nu au depus diligente în vederea reparării impunându-se aplicarea unor pedepse mai aspre.
La termenul de dezbateri din apel, 15 noiembrie 2011, procurorul de şedinţă a suplimentat motivele de apel ale parchetului, arătând că prima instanţă a omis să facă aplicarea art. 7 din Legea 26/1990 şi să dispună, în consecinţă, ca hotărârea ce se va pronunţa să fie comunicată şi O.R.C.
Inculpatul G.C. a criticat hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei, arătând, în esenţă, că în raport cu circumstanţele sale personale şi mai ales faţă de atitudinea sinceră manifestată în cadrul procesului penal şi de împrejurarea că, practic, sub aspectul modului său de implicare în activitatea infracţională, a fost un simplu executant a comenzilor date de inculpatul G.I.F., pedeapsa aplicată a fost stabilită într-un cuantum nejustificat de mare.
Inculpatul G.I.F. a arătat că hotărârea penală atacată este netemeinică întrucât i s-a aplicat o pedeapsă într-un cuantum mult prea mare raportat la faptele comise, astfel încât se impune desfiinţarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunile comise, avându-se în vedere mai ales atitudinea sinceră de recunoaştere a faptei adoptată în cursul procesului penal.
În apelul său, inculpatul I.P. a solicitat, în principal, achitarea, în conformitate cu art. 10 lit. e) C. proc. pen., arătând că există în speţă, în ceea ce îl priveşte, o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv iresponsabilitatea prevăzută de art. 48 C. pen., sens în care a făcut trimitere la actele medicale depuse la dosar şi concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză potrivit cărora inculpatul a avut diminuat discernământul în perioada comiterii faptelor.
În subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. l lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., arătând că faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, cu atât mai mult cu cât din actele de la dosar rezultă că în realitate el a fost cel păcălit de ceilalţi inculpaţi, nu a obţinut niciun beneficiu de pe urma activităţii infracţionale comise de ceilalţi inculpaţi, este sărac, munceşte şi doarme pe unde apucă, iar sub aspect psihologic are un grad scăzut de apreciere a faptelor.
Într-un al doilea subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare şi coborârea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 121/ A din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva sentinţei penale nr. 23 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Covasna, în dosarul 1908/119/2008, care a fost desfiinţată, în parte, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor G.C. şi G.I.F., modalitatea de efectuare a contopirii pedepselor aplicate inculpatului G.I.F., omisiunea menţionării perioadei deduse din pedeapsa aplicată inculpatului G.I.F., anularea filelor C.E.C. şi a biletelor la ordin falsificate şi aplicarea art. 7 din Legea nr. 26/1990, iar în rejudecare, în limitele susmenţionate:
I. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de trei ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi c) C. pen., aplicată inculpatului G.C. şi s-a repus în individualitatea lor pedepsele componente de 4 luni închisoare şi, respectiv, 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de trei ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi c) C. pen.
S-a majorat de la 4 luni închisoare la un an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (89 acte materiale), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-a majorat de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 10 ani închisoare pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (89 acte materiale), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi s-a adăugat la aceasta pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi c) C. pen., aplicată de către prima instanţă.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (l) lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite mai sus, astfel cum au fost majorate şi s-a aplicat inculpatului G.C. pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi c) C. pen.
II. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de trei ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi c) C. pen., aplicată inculpatului G.I.F. şi s-a repus în individualitatea lor pedepsele componente de 4 luni închisoare, 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi c) C. pen., precum şi pedepsele de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe durată de un an după executarea pedepsei închisorii a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi c) C. pen. şi 3 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 135 din 9 aprilie 2011 a Tribunalului Neamţ.
S-a majorat de la 4 luni închisoare la un an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului G.I.F. pentru săvârşirea de complicitate la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (40 acte materiale), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 320 alin. (7) C. proc. pen.
S-a majorat de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 9 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (40 acte materiale), art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi s-a adăugat la aceasta pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi c) C. pen., aplicată de către prima instanţă.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii după executarea pedepsei închisorii a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a Il-a şi lit. b) şi c) C. pen., aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 328 din 13 august 2010 pronunţată de către Judecătoria Roman şi s-a repus în individualitate lor cele două pedepse componente de câte 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi c) C. pen., pedepsele de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o durată de un an după executarea pedepsei închisorii a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi c) C. pen. şi 3 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 135 din 9 aprilie 2011 a Tribunalului Neamţ, precum şi pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 543/18 decembrie 2009 a Judecătoriei Roman.
În baza art. 36 alin. (1), raportat la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale menţionate şi s-a aplicat inculpatului G.I.F. pedeapsa principală cea mai grea, de 9 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă principală rezultantă de 11 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele complementare stabilite, astfel cum au fost evidenţiate anterior şi s-a aplicat inculpatului G.I.F. pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii pentru o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi c) C. pen.
S-au anulat mandatele de executare emise în baza sentinţelor penale nr. 135/2008 a Tribunalului Neamţ, nr. 543/2009 şi respectiv nr. 328/2010 ale Judecătoriei Roman şi s-a dispus emiterea uni nou mandat de executare.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada executată începând cu data de 27 aprilie 2009 la zi.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-au desfiinţat integral filele C.E.C. şi biletele la ordin falsificate.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicare hotărârii, după rămânerea ei definitivă, O.R.C. de pe lângă Tribunalul Neamţ.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
Prin aceeaşi hotărâre au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii G.I.F. şi G.C., şi ca tardiv apelul formulat împotriva aceleiaşi sentinţe de către inculpatul I.P.
Totodată, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de numitul G.V. privind ridicarea sechestrului asigurător aplicat în etapa urmării penale asupra sumei de 9.350 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a constatat, prioritar, că apelurile exercitate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi de inculpaţii G.I.F. şi G.C. a fost formulate cu respectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen.
În ceea ce priveşte apelul formulat de inculpatul I.P., s-a constatat că acesta a fost depus după termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac întrucât, conform dovezilor de comunicare existente la dosar, inculpatului i-a fost comunicată hotărârea primei instanţe, la toate adresele cunoscute, la data de 26 aprilie 2011, iar la adresa din comuna Trifeşti, Sat Miron Costin, jud. Neamţ acesta a semnat personal dovada de primirea hotărârii, iar calea de atac a fost exercitată de parte la data de 12 mai 2011, când a trimis la instanţă, prin fax, o cerere intitulată „ recurs”.
În raport de această situaţie, constatând că susţinerile inculpatului I.P., în sensul că a luat cunoştinţă de existenţa hotărârii doar la data de 11 mai 2011, nu sunt susţinute de niciun fel de dovezi ca, de altfel, nici împrejurările invocate la termenul din 15 noiembrie 2011 referitoare la existenţa unui caz fortuit care l-ar fi împiedicat să depună declaraţia de apel în termenul prevăzut de lege, instanţa de prim control judiciar a constatat că apelul formulat de inculpat este tardiv.
În ceea ce priveşte celelalte apeluri exercitate în cauză, Curtea a reţinut că prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt, recunoscută de altfel de către inculpaţi, care au solicitat ca în conformitate cu dispoziţiile art. 320l C. proc. pen., judecata să se realizeze pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale.
S-a mai constatat că prima instanţă a stabilit şi o corectă încadrare juridică a faptelor comise de inculpaţi, reţinând, în mod judicios, că în cauză sunt întrunite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului G.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. (89 acte materiale) şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen. (89 acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., I.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. (89 acte materiale) şi art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen. (89 acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi G.I.F. (fost V.) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. (40 acte materiale) şi art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. (40 acte materiale), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.
În ceea ce priveşte însă pedepsele aplicate inculpaţilor G.C. şi G.I.F., instanţa de apel a constatat că, în raport cu activitatea infracţională desfăşurată de aceştia, condiţiile concrete de săvârşire, numărul mare al actelor materiale comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi intervalul de timp în care inculpaţii au acţionat, premeditarea şi modalitatea în care au săvârşit faptele, valoarea mare a prejudiciilor create părţilor civile şi nerecuperate, precum circumstanţele personale ale inculpaţilor, pedepsele aplicate acestora nu sunt proporţionale, chiar şi în condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu gravitatea faptelor de care se fac vinovaţi şi nu sunt în măsură să conducă la îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
S-a reţinut în acest sens că, deşi are o vârstă relativ tânără şi a recunoscut infracţiunile deduse judecăţii, uzând de procedura prevăzută de art. 320l C. proc. pen., inculpatul G.C. nu se afla la prima încălcare a legii penale, acesta suferind anterior încă trei condamnări, dintre care una pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, iar una pentru evaziune fiscală, împotriva acestuia fiind pusă în mişcare acţiunea penală în alte două dosare penale în care era cercetat, printre altele, tot pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune.
În partida inculpatului G.I.F. s-a reţinut, deopotrivă, că a recunoscut comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa în actul de sesizare al instanţei, uzând de procedura prevăzută de art. 320* C. proc. pen., dar şi aspectul că acesta a suferit anterior trei condamnări la pedeapsa închisorii, dintre care două pentru comiterea unor infracţiuni de înşelăciune în formă continuată, împotriva sa fiind, totodată, pusă în mişcare acţiunea penală în alte două dosare pentru comiterea unor infracţiuni de înşelăciune.
În raport de reţinerile anterioare, instanţa de apel a apreciat că, deşi în cauză este obligatorie, conform art. 320 alin. (7) C. proc. pen., reducerea cu o treime a limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, nu se justifică orientarea pedepselor aplicate acestora spre limita minimă prevăzută de lege (astfel cum acesta a fost redusă), perseverenţa infracţională de care inculpaţii au dat dovadă prin comiterea în continuare a aceluiaşi gen de infracţiuni, numărul infracţiunilor comise după acelaşi tipar şi prejudiciile mari cauzate şi nerecuperate conducând la concluzia că acest gen de activităţi a devenit un mod de viaţă pentru inculpaţi, singurul în care îşi procură veniturile, împrejurare care sporeşte gravitatea faptelor şi impune aplicarea unui regim sancţionator mai sever.
Faţă de aceste considerente, instanţa de apel a constatat că fiind fondate criticile formulate în apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor G.C. şi G.I.F., sens în care, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul parchetului şi a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 2 din 19 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Covasna în dosarul 1908/119/2008, pe care a reformat-o în sensul celor menţionate în cuprinsul dispozitivului.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G.I.F., instanţa de apel a reţinut că, pe lângă greşita individualizare a pedepselor aplicate acestuia, prima instanţă a efectuat greşit procedeul de contopire a pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile deduse judecăţii în cauza pendinte, cu celelalte pedepse aplicate inculpatului pentru infracţiuni concurente, întrucât a omis să constate că pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea, pe o durată de un an după executarea pedepsei închisorii, a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) şi c) C. pen., aplicate prin sentinţa penală nr. 135/9 aprilie 2011 a Tribunalului Neamţ a fost la rândul ei contopită cu pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiuni concurente prin sentinţele 328 din 13 august 2010 şi 543 din 18 decembrie 2009 ale Judecătoriei Roman şi care sunt concurente şi cu infracţiunile deduse în prezent judecăţii.
De asemenea, s-a reţinut că instanţa de fond a făcut în cadrul dispozitivului sentinţei pronunţate menţiunea aplicării dispoziţiilor art. 36 alin. (3) C. pen., respectiv a scăderii din pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat a perioadei executate în baza sentinţei penale nr. 135/2008 a Tribunalului Neamţ, însă nu a arătat, în concret, care este această perioadă.
Faţă de cele reţinute, instanţa de apel a constatat că se impune reformarea sentinţei atacate şi sub aceste aspecte.
Totodată, având în vedere numărul mare al infracţiunilor comise de către inculpat şi perseverenţa de care a dat dovadă, instanţa de apel a constatat că, în raport cu ansamblul activităţii infracţionale a inculpatului relevat cu ocazia efectuării operaţiunii de contopire a pedepselor, pedeapsa rezultantă aplicată acestuia este neîndestulătoare şi nu este în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., motiv pentru care a apreciat ca fiind necesară aplicarea unui spor de 2 ani închisoare, astfel încât în final inculpatul să execute o pedeapsă principală rezultantă de 11 ani închisoare.
Deopotrivă, instanţa de prim control judiciar a constatat că fiind întemeiate şi criticile aduse de parchet sentinţei penale atacate, referitoare la omisiunea primei instanţe de desfiinţare a filelor C.E.C. şi biletelor la ordin falsificate de inculpaţi, activitate infracţională în raport de care a fost antrenată răspunderea penală a acestora şi pentru care au fost condamnaţi la pedeapsa închisorii, precum şi omisiunea de a dispune comunicarea hotărârii de condamnare, după rămânerea ei definitivă conform art. 7 din Legea nr. 26/1990 O.R.C. de pe lângă Tribunalul Neamţ.
Criticile parchetului referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate de către prima instanţă inculpatului I.P. au fost apreciate, ca nefondate, reţinându-se în acest sens faptul că instanţa de fond a ţinut seama la dozarea pedepselor aplicate inculpatului de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată acestuia fiind în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
S-a reţinut în acest sens că, având în vedere gradul redus de implicare a inculpatului I.P. în activitatea infracţională desfăşurată de ceilalţi doi inculpaţi şi modalitatea concretă în care acesta i-a ajutat pe cei doi să săvârşească faptele, împrejurarea că nu a beneficiat de sumele de bani obţinute de ceilalţi doi inculpaţi din infracţiunile comise, dar şi gradul redus de instrucţie şcolară care nu i-a permis o corectă evaluare a situaţiei de fapt, capacitatea intelectuală redusă de care dispune şi afecţiunile de care suferă, astfel cum acestea sunt relevate de actele medicale de la dosar şi în special de Raportul de Expertiză Medico - Legală Psihiatrică nr. 2770/E/ 10 noiembrie 2011 întocmit în cauză de către S.J.M.L. Braşov din dispoziţia instanţei de apel, pedepsele aplicate sunt îndestulătoare, iar pedeapsa rezultantă suficientă şi în acord cu dispoziţiile art. 52 C. pen., astfel încât nu se impune reindividualizarea pedepselor în sensul majorării lor.
Raportat la considerentele expuse cu ocazia analizării modalităţii de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor G.C. şi G.I.F. şi pentru argumentele avute în vedere la stabilirea necesităţii majorări pedepselor aplicate acestor inculpaţi, instanţa de apel a apreciat ca fiind nefondate şi criticile aduse în apel sentinţei penale atacate de către cei doi inculpaţi în ceea ce priveşte cuantumului pedepselor ce li s-au aplicat, reţinând că împrejurarea invocată de inculpaţi referitoare la recunoaşterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată a fost avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor, alături de celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen. şi valorificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 320 l alin 7 C. proc. pen., astfel încât, în raport cu gravitatea faptelor şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, respectiv perseverenţa infracţională a acestora, aceasta nu poate primi o pondere atât de mare încât să conducă la aplicarea unor pedepse derizorii.
Totodată, reţinând că la dosarul cauzei nu există dovezi care să sprijine afirmaţiile făcute de numitul G.V. referitor la faptul că suma de bani ridicată de la fiul său, inculpatul G.C., i-ar aparţine în fapt şi că din procesele - verbale întocmite de către organele de urmărire penală cu ocazia identificării sumelor de bani rezultă că o parte dintre acestea au fost ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare din camera în care locuia inculpatul, în prezenţa acestuia, care nu a contestat niciun moment că banii i-ar aparţine, precum şi că o altă parte a sumei a fost identificată chiar asupra inculpatului, instanţa de apel a respins, ca nefondată, cererea formulată de G.V. privind ridicarea sechestrului asigurător aplicat în etapa urmării penale asupra sumei de 9.350 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii G.C., I.P. şi G.I.F., care nu şi-au motivat în scris căile de atac.
La termenul de dezbateri din 26 iunie 2012, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G.C. a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu consecinţa menţinerii hotărârii primei instanţe, arătând că în raport cu atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului care a solicitat aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., circumstanţele personale ale acestuia şi reale ale cauzei, instanţa de apel nu a realizat o justă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, aceasta fiind disproporţionale în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise de parte.
Acelaşi caz de casare şi aceleaşi argumente a invocat şi apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G.I.F.
Ulterior închiderii dezbaterilor, în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei de către apărătorul ales al recurentului inculpat G.I.F., avocat C.R., s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate sub limita minimă prevăzută de lege ca urmare a reţinerii în beneficiul inculpatului a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, comportamentul adecvat în familie şi societate, situaţia familială, ocuparea de către acesta a unui loc stabil de muncă, dar şi la conduita procesuală ireproşabilă a acestuia.
La termenul de dezbateri din 26 iunie 2012, apărătorul din oficiu al recurentului inculpat I.P. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de prim control judiciar, în vederea rejudecării apelului său, arătând că acesta a fost greşit respins, ca tardiv, întrucât inculpatul a făcut dovada existenţei unui caz fortuit care l-a împiedicat să depună declaraţia de apel în termenul prevăzut de lege, astfel încât putea beneficia de dispoziţiile art. 364 C. proc. pen., privind repunerea în termen, iar obligaţia exercitării căii de atac revenea apărătorului din oficiu care i-a acordat asistenţă juridică în faţa instanţei de fond.
Ulterior închiderii dezbaterilor, în cuprinsul memoriului formulat pentru recurentul inculpat I.P. de către doamna avocat C.C., depus la dosarul cauzei la data de 27 iunie 2012, s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, achitarea inculpatului pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina acestuia, iar în subsidiar, reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege ca urmare a reţinerii în beneficiul inculpatului a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Întrucât aceste ultime critici exced limitelor controlului judiciar pe care îl poate exercita instanţa supremă în calea de atac a inculpatului, dată fiind soluţia dispusă faţă de acesta în apel, Înalta Curte nu va proceda la analiza lor, constatând, totodată, că exced cadrului procesual întrucât au fost invocate după închiderea dezbaterilor şi de către un avocat care nu a făcut dovada mandatului său.
Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar şi din oficiu, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Trecând la analiza criticilor formulate în recurs de inculpaţii G.C., I.P. şi G.I.F., Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate.
1. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În sfera acestui caz de casare, inculpaţii G.C. şi G.I.F. au criticat cuantumul pedepselor ce le-au fost aplicate de către instanţa de apel, susţinând că, în raport cu atitudinea lor sinceră şi cooperantă, circumstanţele personale şi reale ale cauzei, instanţa de apel nu a realizat o justă individualizare judiciară a pedepselor aplicate, aceasta fiind disproporţionale în raport cu gradul de pericol social al faptelor comise şi persoana inculpaţilor.
Suplimentar, în cuprinsul concluziilor scrise formulate de apărătorul ales al recurentului inculpat G.I.F., în sfera aceluiaşi caz de casare, s-a solicitat reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege ca urmare a reţinerii în beneficiul inculpatului a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., raportat la aspectele privind persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, comportamentul adecvat în familie şi societate, situaţia familială, ocuparea de către acesta a unui loc stabil de muncă, dar şi la conduita procesuală ireproşabilă a acestuia, şi dispunerea executării acesteia în condiţiile art. 861 C. pen.
Criticile sunt neîntemeiate, valorificarea şi reţinerea ca şi circumstanţă atenuantă judiciară în încadrarea prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a Il-a C. pen., a elementelor ţinând de recunoaşterea de către inculpaţi a faptelor deduse judecăţii, apărând ca excesivă în condiţiile în care judecarea cauzei s-a făcut potrivit procedurii simplificate prevăzute de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., tocmai în considerarea atitudinii inculpaţilor de recunoaştere a săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, astfel încât, în lipsa unei alte atitudini a inculpaţilor dintre cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., altele decât comportarea sinceră în cursul procesului, recunoaşterea faptelor nu poate avea dublă valenţă juridică.
În acest sens este de observat faptul că, raportat la atitudinile subiective prevăzute de art. 74. alin. (l) lit. c) C. pen., cărora legea le recunoaşte valenţe circumstanţiale atenuante, în cauza pendinte, în persoana inculpaţilor nu este îndeplinită decât ipoteza recunoaşterii faptelor, materializată în declaraţiile date la data de 20 decembrie 2010 în faţa instanţei de fond (inculpaţii G.I.F. şi G.C.), recunoaştere care a fost deja valorificată prin aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. Celelalte ipoteze prevăzute de textul de lege susmenţionat, referitoare la prezentarea inculpaţilor, de bunăvoie, în faţa autorităţii şi înlesnirea descoperirii ori arestării celorlalţi participanţi nu operează în cauză, comportamentul inculpaţilor G.I.F. şi G.C. în cursul procesului penal neputându-se circumscrie vreuneia dintre atitudinile susmenţionate.
Astfel, potrivit actelor dosarului, se constată că inculpaţii nu s-au prezentat benevol în faţa organelor judiciare, după cum nici nu au recunoscut de la început, în cursul urmăririi penale, săvârşirea tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina lor, această recunoaştere intervenind numai după administrarea probatoriilor, iar ulterior şi în faţa primei instanţe, când au solicitat judecarea lor potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.,
Ca atare, în raport de argumentele prezentate, se constată că atitudinii subiective postdelictuale a inculpaţilor nu-i poate fi recunoscută valoarea de circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., criticile apărării sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Deopotrivă, nici conduitei predelictuale a inculpatului G.I.F. nu i se poate recunoaşte valenţa de circumstanţă atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (l) lit. a) C. pen., întrucât susţinerile apărării privind lipsa antecedentelor penale sunt eronate, din fişa de cazier judiciar a inculpatului aflată la dosar de apel rezultând că acesta a suferit trei condamnări la pedeapsa închisorii, dintre care două pentru comiterea unor infracţiuni de înşelăciune în formă continuată, împotriva sa fiind pusă în mişcare acţiunea penală în alte două dosare pentru comiterea, de asemenea, a unor infracţiuni de înşelăciune. Prin urmare, în raport de antecedenţa infracţională calificată a inculpatului, în partida acestuia nu se poate reţine o conduită procesuală corectă care să poată fi valorificată prin reţinerea dispoziţiilor legale precitate.
În egală măsură, nici statutul social al inculpatului, de persoană căsătorită şi tată a doi copii minori, care desfăşoară în prezent o activitate lucrativă legală, precum şi comportamentul procesul al acestuia constând în prezentarea la majoritatea termenelor de judecată, nu constituie elemente care să poată fi reţinute ca şi circumstanţe atenuante în încadrarea prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., acestea fiind expresia unui comportament normal şi firesc al oricărui individ în societate, respectiv al exercitării dreptului la apărare al inculpatului, care nu au valenţa unor elemente circumstanţiale care să se circumscrie dispoziţiilor legale precitate.
În plus, se constată că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi se încadrează în limitele stabilite potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina acestora [(limite situate între 2 luni - 2 ani şi 8 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. art. 290 alin. (l) C. pen. şi între 6 ani şi 8 luni - 13 ani şi 4 luni pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (l), (2), (3) şi (5) C. pen.)] şi răspund criteriilor privind gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi persoana inculpaţilor, pedeapsa mai aspră stabilită în sarcina inculpatului G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (10 ani închisoare), în raport cu pedeapsa aplicată pentru aceeaşi infracţiune inculpatului G.I.F. (9 ani închisoare), reflectând, pe de o parte, gradul de implicare al fiecărui inculpat în activitatea infracţională, primul având calitatea de iniţiator şi organizator al întregului plan infracţional, iar cel de al doilea, de complice, dar şi activitatea infracţională concretă a fiecăruia, în sarcina primului inculpat fiind probată săvârşirea a 89 de acte materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, iar în sarcina celui de al doilea, 40 de acte materiale similare.
Deopotrivă, pedepsele aplicate celor doi inculpaţi răspund şi exigenţelor de individualizare privind împrejurările care atenuează, respectiv agravează răspunderea penală, pedepsele aplicate, atât pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată,cât şi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, ambele comise în formă continuată şi în circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., fiind orientate spre media limitelor de pedeapsă calculate conform art. 3201 C. proc. pen., ca urmare a unei juste valorificări a celor două cauze de agravare susmenţionate, dar şi a datelor privind perseverenţa infracţională a celor doi inculpaţi, respectiv urmărire produse, prejudiciul total produs fiind de 1763581,5 lei.
Se reţine în acest sens că, deşi ambii inculpaţi şi-au manifestat acordul pentru a despăgubi părţile civile, începând cu anul 2008 nu au depus niciun fel de diligente în acest sens, deşi, cel puţin în cazul inculpatului G.I.F., statutul de persoană angajată cu un loc stabil de muncă, invocată de apărare, ar fi putut crea premisele unor încercări de acoperire a prejudiciului produs.
În partida aceluiaşi inculpat se reţine şi corecta aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen., în raport de bogata antecedenţă penală a inculpatului instanţa de apel apreciind în mod judicios că adiţionarea unui spor de 2 ani închisoare la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare stabilită pentru infracţiunile deduse judecăţii în cauza pendinte este oportună şi aptă să asigure sancţionarea judicioasă a întregii activităţi infracţionale desfăşurate de inculpat.
2. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Acest caz de casare a fost invocat de către inculpatul l.P. care a susţinut că prin hotărârea instanţei de apel s-a făcut o greşită aplicare a legii întrucât apelul său a fost greşit respins, ca tardiv, întrucât a făcut dovada existenţei unui caz fortuit care l-a împiedicat să depună declaraţia de apel în termenul prevăzut de lege, astfel încât putea beneficia de dispoziţiile art. 364 C. proc. pen., privind repunerea în termen.
Criticile sunt neîntemeiate.
Conform dovezilor de comunicare existente la dosar fond, inculpatului l.P. i-a fost comunicată hotărârea primei instanţe la data de 26 aprilie 2011, acesta semnând de primire, iar calea de atac a apelului împotriva hotărârii anterior menţionate a fost exercitată de către acesta la data de 12 mai 2011, prin fax, cu depăşirea termenului legal de declarare a apelului.
În acest context, se constată că soluţia instanţei de apel de respingere a căii de atac exercitată de inculpat, ca tardivă, este justă, inculpatul nefăcând dovada existenţei unui caz fortuit care l-a împiedicat să depună declaraţia de apel în termenul prevăzut de lege şi care ar fi justificat formularea unei cereri de repunere în termenul de apel.
În consecinţă, nefiind fondate criticile invocate de inculpaţii G.C., l.P. şi G.l.F. şi cum nu se constată existenţa altor motive, susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 alin. (l) pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.
Având în vedere dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.C., l.P. şi G.l.F. împotriva deciziei penale nr. 121/ A din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi G.C., l.P. şi G.l.F. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2246/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 4036/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
