ICCJ. Decizia nr. 4036/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4036/2012

Dosar nr. 2529/115/2010

Şedinţa publică din 6 decembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 120 din 29 noiembrie 2011, pronunţată, în dosarul nr. 2529/115/2010, Tribunalul Caraş-Severin, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţii B.M., B.I., D.L. şi P.E.E., din infracţiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (l) C. pen. (6 fapte), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (inculpatul B.M.); art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 290 alin. (l) C. pen., art. 290 alin. (l) C. pen., art. 290 alin. (l) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (inculpat B.I.); art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (6 fapte), art. 290 alin. (l) C. pen. (6 fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul (D.L.); art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (5 fapte), art. 290 alin. (l) C. pen. (6 fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (5 fapte), art. 290 alin. (l) C. pen. (6 fapte), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (inculpata P.E.E.); în infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (inculpatul B.M.); art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 290 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (inculpatul B.I.); art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (inculpatul D.L.); art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.(inculpata P.E.E.).

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B.M., în sensul înlăturării aplicării alin. (5) al art. 215 C. pen.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M. la 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen.,raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 290 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 10 (zece) ani închisoare.

Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatul va fi lipsit de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., pe o durată de 5 (cinci) ani, cu executare în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 ore din 14 februarie 2008).

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I. la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 290 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege). În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpaţii: D.L. şi P.E.E. la 3 (trei) ani închisoare, fiecare.

În baza art. 290 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceiaşi inculpaţi la un închisoare, fiecare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., inculpaţii vor executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., inculpaţii vor fi lipsiţi de exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru ambii inculpaţi, pe un termen de încercare de 8 (opt) ani, conform art. 862 C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpaţii se vor supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) - d) C. pen.

Datele prevăzute în alin. (l) lit. b), c) şi d) ale art. 863 fiind comunicate serviciului stabilit în alin. (1) lit. a) al aceluiaşi articol.

A atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

Pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă şi executarea pedepselor accesorii, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. (1381-1395 actualul C. civ.), a obligat pe inculpatul B.M., fată de partea civilă SC E.F.G.R.S. SA la plata sumei de 8.596,65 lei (prejudiciu nerecuperat) şi faţă de partea civilă A.P.S. SRL la plata sumei de 17.021,41 lei.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. (1381-1395 actualul C. civ.), a obligat în solidar pe inculpaţii B.M. şi B.I., la plata sumei de 22.892,67 lei (prejudiciu nerecuperat), faţă de partea civilă G.A.B.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. (1381-1395 actualul C. civ.), a obligat pe inculpatul D.L., faţă de partea civilă SC E.K.R. SRL la plata sumei' de 29.043,01 lei(prejudiciu nerecuperat).

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. (1381-1395 actualul C. civ.), a obligat pe inculpatul B.M., faţă de partea civilă B.R.D.G.S.G. la plata sumei de 108.954,48 lei(prejudiciu nerecuperat).

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. (1381-1395 actualul C. civ.), a obligat în solidar pe inculpaţii B.M. şi P.E.E. la plata sumei de 20.023,24 lei (prejudiciu nerecuperat), faţă de partea civilă SC E.K.R. SRL

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. (1381-1395 actualul C. civ.), a obligat pe inculpata P.E.E. la plata sumei de 16.626,33 lei (prejudiciu nerecuperat), faţă de partea civilă B.R. SA

Toate sumele de bani, reprezentând prejudiciu nerecuperat la care au fost obligaţi inculpaţii, urmează a se actualiza la momentul plăţii efective.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la plata sumei de 800 lei, fiecare, cheltuieli judiciare faţă de stat (în care s-au inclus şi onorariile avocaţilor din oficiu.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 410/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin din data de 31 mai 2010, înregistrat pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub dosar nr. 2529/115/2010, au fost trimişi în judecată inculpaţii: B.M., trimis în judecată, pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare şi complicitate la înşelăciune şi şase fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) şi (5) C. pen. şi art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) şi (5) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290. alin. (l) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen.; B.I., trimis în judecată pentru săvârşirea a trei infracţiuni de instigare şi o faptă de complicitate la înşelăciune, precum şi trei fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi art. 290 alin. (l) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; D.L., trimis în judecată pentru săvârşirea a şase infracţiuni de complicitate la înşelăciune şi şase fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi art. 290 alin. (l) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; P.E.E., trimisă în judecată pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de complicitate la înşelăciune şi şase fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi art. 290 alin. (l) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut că inculpaţii B.M. şi B.I., având calitatea de administratori ai SC G.T. SRL (din Zorlencioru Mare), respectiv ai SC K. SRL, cu sediul în Reşiţa, s-au hotărât, în cursul anului 2006, să-şi folosească societăţile pentru a obţine bani, respectiv să obţină credite bancare de la diferite bănci, folosind diverse persoane şi acte false, la întocmirea cărora au participat şi inculpaţii D.L. şi P.E.E. (ce deţineau funcţia de contabil, respectiv director economic la societăţile celor doi).

La dosarul cauzei s-a ataşat dosarul de urmărire penală, au fost audiaţi inculpaţii, martorii: B.P.F., C.P., P.P., P.I., B.C., A.T.D., P.P.L., R.S.M., G.I., G.T., G.I., partea vătămată B.R. s-a constituit parte civilă faţă de P.E.E. cu suma de 16.626,33 lei (actualizată), G.A.B. s-a constituit partea civilă cu suma de 22.829,67 lei (pentru creditul acordat lui I.I.D., A.P.S. SRL s-a constituit partea civilă cu suma de 17.021,41 lei(pentru creditul acordat lui G.T.), SC E.K.R. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 20.023,24 lei (pentru creditul de 9.673,88 lei acordat lui B.I.G., 11.466,19 lei pentru creditul acordat lui P.P., 7.902,94 lei pentru creditul acordat lui R.S.M., 9.673,88 lei pentru creditul acordat lui B.G. şi 10.349,36 lei pentru creditul acordat C.I.), B.R.D.G.S.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 108.954,48 lei (pentru creditul de 17.605,13 lei acordat lui P.I., 18.686,87 lei pentru creditul acordat lui A.T.D., 18.615,05 lei pentru creditul acordat lui F.A., 19.094,65 lei pentru creditul acordat lui B.P.F., 17.743,93 lei pentru creditul acordat lui T.D. şi 17.208,85 lei pentru creditul acordat lui C.P. ( iar SC E.F.G.R.S. SA s-a constituit partea civilă cu suma de 8.596,65 lei (pentru bunurile achiziţionate de L.T.).

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:

În cursul anului 2006, inculpatul B.M., administrator al SC G.T. SRL din Zorlencioru Mare, societate pe care a preluat-o de la martorul G.I., societate cu obiect principal de activitate transportul terestru de călători şi B.I., administrator al SC K. SRL s-au hotărât să-şi folosească societăţile comerciale pentru a obţine bani.

În perioada 01 noiembrie 2007 - 14 februarie 2008, SC G.T. SRL a dispus de doi angajaţi, respectiv învinuitul R.S.M., angajat ca muncitor necalificat din data de 31 decembrie 2007 în baza contractului individual de muncă nr. 13449 din 16 ianuarie 2008 şi inculpata P.E.E., angajată director economic în baza contractului individual de muncă nr. 10283 din 05 octombrie 2007, până la data de 08 februarie 2008.

Sub pretextul că intenţionează să achiziţioneze un microbuz pentru SC G.T. SRL, cei doi au desfăşurat activităţi de racolare a unor persoane care nu realizau venituri şi le-au dat asigurări că ei vor întocmi documente de venit pentru obţinerea unor credite bancare şi vor achita ratele scadente, condiţia fiind ca 90 % din suma împrumutată de fiecare persoană să revină celor doi învinuiţi.

Pentru realizarea acestei activităţi, inculpatul B.I. a apelat la inculpatul D.L., care deţinea funcţia de contabil la SC K. SRL şi SC V.T.F. SRL

Inculpatul B.M. a apelat la inculpata P.E.E., care deţinea funcţia de director economic în cadrul SC G.T. SRL şi acorda consultanţă contabilă mai multor societăţi comerciale, respectiv SC K.A. SRL din Reşiţa, SC K.P. SRL şi SC I.H. SRL din Reşiţa.

Ca urmare, în perioada octombrie 2006 - 14 februarie 2008, inculpatul B.M. a contactat prin R.S.M. pe învinuiţii: I.I.D., G.T., G.A.M., P.P., B.G., C.I., P.I., B.C., G.I., A.T.D., F.A., G.T., B.P.F., C.P. şi L.T., care, la solicitarea şi cu complicitatea acestuia, au obţinut în condiţii nelegale credite bancare, în sumă de 199 996 lei şi 5 200 euro.

De asemenea, în perioada octombrie 2006 - noiembrie 2007, inculpatul B.I. a contactat pe învinuiţii G.T. şi T.D., care, la solicitarea şi cu complicitatea sa, au obţinut pentru el credite în sumă de 27 100 lei, iar pe învinuiţii A.T.D., P.I. şi I.I.D. i-a ajutat să obţină credite, sumele obţinute de aceştia revenind învinuitului B.M. În acelaşi mod fraudulos a obţinut credit bancar şi învinuita B.V.I. Astfel, în ziua de 01 iunie 2006, învinuita B.V.I. s-a deplasat la B.R.D.G.S.G., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit nr. 0998335, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 20 000 lei, sumă pe care a folosit-o în interes personal.

La acordarea creditului, învinuita B.V.I. a uzat de adeverinţa de venit nr. 27 din 30 mai 2006, din care rezulta că este angajată în cadrul SC F.B. SRL şi realizează venituri.

Învinuita B.V.I. nu a fost angajată în cadrul SC F.B. SRL, aspect recunoscut de acesta şi confirmat de I.T.M. Caraş-Severin prin adresa nr. 9824 din 29 octombrie 2008.

Prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 69618 din 21 ianuarie 2010, s-a stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 27 din 30 mai 2006 şi semnătura de la rubrica „director economic” au fost executate de către inculpatul D.L.

B.R.D.G.S.G. nu s-a constituit ca parte civilă cu suma de 16 588, 64 lei întrucât ratele au fost achitate la zi.

În data de 19 iunie 2006, învinuitul I.I.D. s-a deplasat la B.R.D.G.S.G., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit 1016479, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 20 000 lei. Din suma împrumutată, el a primit 1500 lei, iar restul sumei a fost luată de inculpatul B.M., conform unei înţelegeri anterioare.

La acordarea creditului, învinuitul I.I.D. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de venit nr. 49 din 14 iunie 2006, din care rezulta că este angajată în cadrul SC M.M.V.M.T. SRL şi realizează venituri.

Învinuitul I.I.D. nu a fost angajat în cadrul M.V.M.T. SRL, aspect recunoscut de acesta şi confirmat de I.T.M Caras-Severin prin adresa nr. 5546 din 11 iunie 2008.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 69618 din 21 ianuarie 2010, s-a stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 49 din 14 iunie 2006 a fost executat de învinuitul A.D., iar semnătura de la rubrica director economic au fost executate de către inculpatul B.I.

G.A.B. s-a constituit parte civilă cu suma de 22 829, 67 lei.

În data de 18 octombrie 2006, învinuitul G.T. s-a deplasat la B., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 18 000 lei, pe care i-a folosit în interes personal. La acordarea creditului, învinuitul G.T. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de o adeverinţa de venit din care rezulta că este angajat în cadrul SC A.T. SRL din Reşiţa şi realizează venituri.

Învinuitul G.T. nu a fost angajat în cadrul SC A.T. SRL Reşiţa, aspect recunoscut de acesta şi confirmat de I.T.M. Caraş-Severin prin adresa nr. 3539 din 08 aprilie 2008.

În data de 08 februarie 2008, B. SA a cesionat creanţa de 17 021, 41 lei în favoarea A.P.S. SRL, care s-a constituit parte civilă.

În data de 18 octombrie 2006, învinuitul G.T. s-a deplasat la B.R.D.G.S.G., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit 1154791, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 11 600 lei. Suma împrumutată, a împărţit-o cu inculpatul B.I., convenind să achite împreună ratele.

La acordarea creditului, învinuitul G.T. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de venit nr. 59 din 16 octombrie 2006, din care rezulta că este angajat în cadrul SC O.K.T. SRL din Reşiţa şi realizează venituri.

Învinuitul G.T. nu a fost angajat în cadrul SC O.K.T. SRL Reşiţa, aspect recunoscut de acesta şi confirmat de I.T.M. Caraş-Severin prin adresa nr. 3539 din 08 aprilie 2008.

Prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 69087 din 06 noiembrie 2008, s-a stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 59 din 16 octombrie 2006 şi semnătura de la rubrica director economic au fost executate de către inculpatul D.L., iar semnăturile de la rubrica director general, precum şi semnătura de pe fluturaşii de salariu aferente, au fost executate de inculpatul B.I.

B.R.D.G.S.G. a comunicat că s-au achitat ratele scadente, fiind la zi, astfel că nu s-a mai constituit parte civilă.

În data de 21 august 2006, învinuitul G.A.M. s-a deplasat la B.R.D.G.S.G., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit 1095648, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 11 000 lei,. sumă pe care a înmânat-o inculpatului B.M.

La acordarea creditului, învinuitul G.A.M. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de venit nr. 121 din 17 august 2006 din care rezulta că este angajat în cadrul SC O.K.T. SRL din Reşiţa şi realizează venituri.

Învinuitul G.A.M. nu a fost angajat în cadrul SC O.K.T. SRL Reşiţa, aspect recunoscut de acesta şi confirmat de I.T.M. Caras-Severin prin adresa nr. 2364 din 05 martie 2008.

B.R.D.G.S.G. a comunicat că la data de 11 iunie 2008 a fost achitat integral creditul.

În data de 31 ianuarie 2007, învinuitul B.I.G. s-a deplasat la B.R.D.G.S.G., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit 1243989, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 10 000 lei.

La acordarea creditului, învinuitul B.I.G. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de venit nr. 10 din 29 ianuarie 2007, precum şi de „fluturaş” salariu, din care rezulta că este angajată în cadrul SC V.T.F. SRL şi a realizat venituri de 702 lei.

Învinuitul B.I.G. a fost angajat în cadrul SC V.T.F. SRL, aspect confirmat de I.T.M. Caraş-Severin prin adresa nr. 9475 din 17 octombrie 2008, cu un salariu de 530 lei.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 69618 din 21 ianuarie 2010 s-a stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 10 din 29 ianuarie 2007 şi semnătura de la rubrica „director economic” au fost executat de inculpatul D.L., iar semnătura de la rubrica director general şi de pe fluturaşul de salariu au fost executate de învinuitul B.I.S.

La data de 16 iunie 2009, SC E.K.R. SRL, în calitate de mandatar al SC E.F. GmbH, a comunicat că se constituie ca parte civilă cu suma de 9 673, 88 lei.

În data de 23 februarie 2007, învinuitul P.P. s-a deplasat B.R.D.G.S.G., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit nr. 1266603, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 9 900 lei.

La acordarea creditului, învinuitul P.P. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de venit nr. 09 din 20 februarie 2007, precum şi de „fluturaş” salariu, din care rezulta că este angajat în cadrul SC V.T.F. SRL şi a realizat venituri de 738 lei.

Învinuitul P.P. nu a fost angajat în cadrul SC V.T.F. SRL, aspect confirmat de I.T.M. Caraş-Severin prin adresa nr. 2366 din 05 martie 2008.

Prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică nr. 69618 din 21 ianuarie 2010, s-a stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 09 din 20 februarie 2007 şi semnătura de la rubrica director economic au fost executat de inculpatul D.L., iar semnătura de la rubrica director general şi de pe fluturaşul de salariu au fost executate de învinuitul B.I.S.

SC E.K.R. SRL, în calitate de mandatar al SC E.F. GmbH, a comunicat că se constituie ca parte civilă cu suma de 11 466, 19 lei.

În data de 26 februarie 2007, învinuitul R.S.M. s-a deplasat la B.R.D.G.S.G., Sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit nr. 1268289, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 7 000 lei.

La acordarea creditului, învinuitul R.S.M. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de venit nr. 10 din 20 februarie 2007, precum şi de „fluturaş” salariu, din care rezulta că este angajată în cadrul SC V.T.F. SRL şi a realizat venituri de 738 lei.

Învinuitul R.S.M. nu a fost angajat în cadrul SC V.T.F. SRL, aspect confirmat de I.T.M. Caraş-Severin prin adresa nr. 9920 din 03 noiembrie 2008.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 69618 din 21 ianuarie 2010, s-a stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 10 din 20 februarie 2007 şi semnătura de la rubrica director economic au fost executat de inculpatul D.L., iar semnătura de la rubrica director general şi de pe fluturaşul de salariu au fost executate de învinuitul B.I.S.

SC E.K.R. SRL, în calitate de mandatar al SC E.F. GmbH, a comunicat că se constituie ca parte civilă cu suma de 7 902, 94 lei.

În data de 15 martie 2007, învinuitul B.G. s-a deplasat la B.R.D.G.S.G., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit 1289995, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 8 500 lei.

La acordarea creditului, învinuitul B.G. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de venit nr. 27 din 4 martie 2007, precum şi de „fluturaş” salariu, din care rezulta că este angajată în cadrul SC C.P. SRL şi a realizat venituri de 667 lei.

Învinuitul B.G. nu a fost angajat în cadrul SC V.T.F. SRL, aspect confirmat de I.T.M. Caraş-Severin prin adresa nr. 2368 din 05 martie 2008.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 69618 din 21 ianuarie 2010 s-a stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 27 din 14 martie 2007, semnătura de la rubrica director economic şi de pe fluturaşul de salariu au fost executat de inculpata P.E., iar semnătura de la rubrica director general prezintă elemente insuficiente pentru a se stabili de cine a fost executată.

SC E.K.R. SRL, în calitate de mandatar al SC E.F. GmbH, a comunicat că se constituie ca parte civilă în procesul penal cu suma de 9 673, 88 lei.

În data de 21 martie 2007, învinuitul C.I. s-a deplasat la B.R.D.G.S.G., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit 1298912, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 9 000 lei.

La acordarea creditului, învinuitul C.I. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de venit nr. 21 din 20 martie 2007, precum şi de „fluturaş” salariu, din care rezulta că este angajată în cadrul SC I.H. SRL şi a realizat venituri de 667 lei.

Învinuitul C.I. nu a fost angajat în cadrul SC I.H. SRL, aspect confirmat de I.T.M. Caraş-Severin prin adresa nr. 2365 din 05 martie 2008.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 69618 din 21 ianuarie 2010 s-a stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 21 din 20 martie 2007, semnătura de la rubrica director economic şi de pe fluturaşul de salariu au fost executat de inculpata P.E., iar semnătura de la rubrica director general prezintă elemente insuficiente pentru a se stabili de cine a fost executată.

SC E.K.R. SRL, în calitate de mandatar al SC E.F. GmbH, a comunicat că se constituie ca parte civilă cu suma de 10 349, 36 lei.

În data de 21 august 2007, învinuitul P.I. s-a deplasat la B.R.D.G.S.G., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit 1458867, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 17 500 lei.

La acordarea creditului, învinuitul P.I. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de venit nr. 21 din 20 august 2007, precum şi de „fluturaş” salariu, din care rezulta că este angajată în cadrul SC K. SRL şi a realizat venituri de 805, 00 lei.

Învinuitul P.I. nu a fost angajat în cadrul SC K. SRL, societatea nefiind înregistrată la I.T.M. Caraş-Severin.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 69618 din 21 ianuarie 2010 s-a stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 21 din 20 august 2007, semnătura de la rubrica director general şi de pe fluturaşul de salariu au fost executat de inculpatul B.I., iar semnătura de la rubrica „director economic” a fost executată de inculpatul D.L.

B.R.D.G.S.G. a comunicat că se constituie ca parte civilă cu suma de 17 605, 13 lei.

În data de 21 august 2007, învinuitul B.C. s-a deplasat la B.R.D.G.S.G., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit 1458891, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 15.500 lei.

La acordarea creditului, învinuitul B.C. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de venit nr. 31 din 20 august 2007, precum şi de „fluturaş” salariu, din care rezulta că este angajată în cadrul SC C.P. SRL şi a realizat venituri de 706 lei.

Învinuitul B.C. nu a fost angajat în cadrul SC C.P. SRL, aspect confirmat de I.T.M. Caras-Severin prin adresa nr. 5542 din 11 iunie 2008.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 69618 din 21 ianuarie 2010 s-a stabilit că semnăturile de pe contractul de credit, rubrica împrumutat, au fost executate de învinuitul B.C.

B.R.D. - E.K.R. SRL, în calitate de mandatar al E.F. GMBH, a comunicat că se constituie ca parte civilă cu suma de 18 183, 26 lei.

În data de 21 august 2007, învinuitul B.C. s-a deplasat la B. SA, sucursala Caraş-Severin şi a încheiat contractul de credit nr. 110CIU2072330001, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 10.650 lei.

La acordarea creditului, învinuitul B.C. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de adeverinţă de venit din care rezulta că este angajată în cadrul SC C.P. SRL.

Învinuitul B.C. nu a fost angajat în cadrul SC C.P. SRL, aspect confirmat de I.T.M. Caraş-Severin prin adresa nr. 5542 din 11 iunie 2008.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 69618 din 21 ianuarie 2010, s-a stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 31 din 20 august 2007, semnătura de la rubrica director general, semnătura de la rubrica director economic şi de pe fluturaşul de salariu au fost executat de inculpatul B.M.

B. a comunicat că, creanţa în valoare de 13 571, 99 lei a fost cesionată în favoarea V.I.(I.)L., prin administratorul de active SC A.P.S.R. SRL, care nu a comunicat dacă se constituie sau nu ca parte civilă în procesul penal.

În data de 18 octombrie 2007, învinuitul G.I. s-a deplasat la B.R., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit 11073003, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 5200 euro.

La acordarea creditului, învinuitul G.I. a uzat de adeverinţa de venit nr. 21 din 15 octombrie 2007 din care rezulta că este angajată în cadrul SC C.P. SRL şi a realizat venituri de 941 lei.

Învinuitul G.I. nu a fost angajat în cadrul SC C.P. SRL, aspect confirmat de I.T.M. Caraş-Severin prin adresa nr. 8932 din 30 septembrie 2008.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 69618 din 21 ianuarie 2010, s-a stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 21 din 15 octombrie 2007 şi semnătura de la rubrica administrator au fost executat de inculpatul B.M., iar semnătura de la rubrica contabil prezintă insuficiente caracteristici generale şi individuale necesare formulării unei concluzii cu privire la scriptor.

B.R. a comunicat că numitul G.I. datorează suma de 6 187, 24 euro, pentru care a declanşat procedura de executare silită, urmând să comunice dacă se constituie ca parte civilă în procesul penal.

În data de 02 noiembrie 2007, învinuitul A.T.D. s-a deplasat la B.R.D.G.S.G., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit 1523930, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 15.500 lei.

La acordarea creditului, învinuitul A.T.D. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de venit nr. 18 din 31 octombrie 2007, precum şi de „fluturaş” salariu, din care rezultă că este angajată în cadrul SC K. SRL şi a realizat venituri de 738, 00 lei.

Învinuitul A.T.D. nu a fost angajat în cadrul SC K. SRL, societatea ne fiind înregistrată la I.T.M. Caraş-Severin.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 69618 din 21 ianuarie 2010, sa stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 18 din 31 octombrie 2007, semnătura de la rubrica director general şi de pe fluturaşul de salariu au fost executat de inculpatul B.I., iar semnătura de la rubrica director economic a fost executată de inculpatul D.L.

B.R.D.G.S.G. a comunicat că se constituie ca parte civilă cu suma de 18 686,87 lei.

În data de 06 noiembrie 2007, învinuitul F.A.G. s-a deplasat la B.R.D.G.S.G., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit 1526137, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 16.500 lei.

La acordarea creditului, învinuitul F.A., G.T. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de venit nr. 17 din 05 noiembrie 2007, precum de fluturaş salariu, din care rezulta că este angajată în cadrul SC K.A. SRL şi a realizat venituri de 806, 00 lei.

Învinuitul F.A., G.T. nu a fost angajat în cadrul SC K.A., aspect confirmat de I.T.M. Caraş-Severin prin adresa nr. 2835 din 19 martie 2008.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 69618 din 21 ianuarie 2010, s-a stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 17 din 31 octombrie 2007 şi semnătura de la rubrica director economic au fost executate de inculpata P.E.E.

Scrisul de pe angajamentul de plată a fost executat de inculpatul B.M., iar semnătura de la rubrica director general a fost executată de învinuitul I.L.

B.R.D.G.S.G. a comunicat că se constituie ca parte civilă cu suma de 18 615,05 lei.

În data de 14 decembrie 2007, învinuitul B.P.F. s-a deplasat la B.R.D.G.S.G., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit 1557363, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 17 000 lei.

La acordarea creditului, învinuitul B.P.F. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de venit nr. 87 din 14 decembrie 2007, de fluturaş salariu şi xerocopie carte de muncă nr. 2210312, din care rezulta că este angajată în cadrul SC B.G. SRL şi a realizat venituri de 806, 00 lei.

Învinuitul B.P.F. nu a fost angajat în cadrul SC B.G. SRL, aspect confirmat de I.T.M. Caraş-Severin prin adresa nr. 2367 din 05 martie 2008.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 69618 din 21 ianuarie 2010, s-a stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 87 din 14 decembrie 2007, scrisul olograf de pe fluturaşul de salariu pe luna 11 2997 şi scrisul olograf depus pe documentul intitulat carnet de muncă au fost executate de inculpatul B.M., semnăturile de la rubrica director economic şi director general prezintă caracteristici insuficiente.

B.R.D.G.S.G. a comunicat că se constituie ca parte civilă cu suma de 19 094,65 lei.

În data de 15 noiembrie 2007, învinuitul T.D. s-a deplasat la B.R.D.G.S.G., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit 1532705, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 15 500 lei.

La acordarea creditului, învinuitul T.D. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de venit nr. 21 din 15 noiembrie 2007, precum de fluturaş salariu, din care rezulta că este angajată în cadrul SC K. SRL şi a realizat venituri de 738, 00 lei.

Învinuitul T.D. nu a fost angajat în cadrul SC K. SRL, aspect confirmat de I.T.M. Caraş-Severin prin adresa nr. 10677 din 25 noiembrie 2008.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 68792 din 04 septembrie 2009 s-a stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 21 din 15 noiembrie 2007, cu excepţia rubricii data, şi semnătura de fluturaşul de salariu au fost executat de inculpatul B.I., iar semnătura depusă la rubrica „director economic” a fost executată de inculpatul D.L.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 69428 din 09 noiembrie 2009, sa stabilit că semnăturile de pe contractul de credit, rubrica împrumutat, au fost executate de învinuitul T.D.

B.R.D.G.S.G. se constituie ca parte civilă cu suma de 17 743,93 lei.

În data de 19 noiembrie 2007, învinuitul C.P. s-a deplasat la B.R.D.G.S.G., sucursala Reşiţa şi a încheiat contractul de credit 1534371, obţinând în condiţii nelegale un credit în sumă de 17.000 lei.

La acordarea creditului, învinuitul C.P. a întocmit în fals angajamentul de plată şi a uzat de adeverinţa de venit nr. 27 din 14 noiembrie 2007, precum de fluturaş salariu, din care rezulta că este angajată în cadrul SC K.A. SRL şi a realizat venituri de 841, 00 lei.

Învinuitul C.P. nu a fost angajat în cadrul SC K.A. SRL, aspect confirmat de I.T.M. Caraş-Severin prin adresa nr. 5545 din 11 iunie 2008.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 69618 din 21 ianuarie 2010 s-a stabilit că scrisul de pe adeverinţa de venit nr. 27 din 14 noiembrie 2007 a fost executat de inculpatul B.M., semnăturile de la rubrica director economic şi fluturaş de salariu au fost executate de inculpata P.E.E. şi semnătura de la rubrica director general a fost executată de învinuitul I.L.

B.R.D.G.S.G. se constituie ca parte civilă cu suma de 17 208,85 lei.

În cursul lunii februarie 2008, învinuitul B.N.V., la instigarea lui B.M. şi cu complicitatea lui P.I. a încercat să obţină un împrumut bancar de la B.R.D., agenţia Lunca Bârzavei din Reşiţa în valoare de 10 300 lei, folosind documente de venit false, însă din verificări nu a rezultat aspectul sesizat.

În data de 12 februarie 2008, pentru ca numitul L.T. să obţină credit de la E.F.G.R.S. I.F.N. SA, inculpatul B.M. a întocmit adeverinţa” nr. 008 în care a consemnat că L.T. este salariat al SC G.T. SRL, angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată de la data de 10 iulie 2007, în funcţia de mecanic auto, având salariul net în ultimele trei luni de 737 lei. Inculpatul B.M. a semnat adeverinţa la rubrica „director general”, iar la rubrica „director economic” a scris P.E. şi a semnat indescifrabil, după care a aplicat ştampila societăţii.

În data de 14 februarie 2008 învinuitul L.T., fiind însoţit de inculpatul B.M., acesta conducând autoturismul proprietate personală şi învinuitul R.S.M., s-au deplasat la magazinul SC D. SRL Târgovişte, punctul de lucru situat în Reşiţa. Inculpatul B.M. şi învinuitul R.S.M. au rămas în autoturism, acesta fiind parcat în apropierea magazinului, timp în care învinuitul L.T. a intrat în magazin şi a solicitat aparatură electronică, preţul urmând să fie achitat prin creditare. În acest sens, învinuitul L.T. a prezentat adeverinţa nr. 008 din 12 februarie 2008, a fost întocmit contractul de creditare, pe care inculpatul l-a semnat, după care, în baza facturii fiscale nr. 00244 din 14 februarie 2008, semnată de inculpat la rubrica de primire a bunurilor, i s-au predat bunuri în valoare de 6 946.00 lei, respectiv: un TV - LCD Samsung LE 40S62, una cameră video marca Sony DCR-HC27E seria 208708, un aparat foto digital „Panasonic” seria WS7SC01957R, un telefon mobil marca „Nokia model 6288, un telefon mobil marca „Samsung” SGH U600 şi un telefon mobil marca Nokia model 2630.

Învinuitul a transportat bunurile în afara magazinului, la autoturismul în care se aflau inculpatul B.M. şi învinuitul R.S.M., moment în care organele de poliţie, sesizate din oficiu, au intervenit şi au constatat săvârşirea faptei. Bunurile au fost ridicate şi introduse în camera de corpuri delicte, dovadă seria C nr. 013497.

Partea vătămată SC E.F.G.R.S. SA a fost informată despre săvârşirea faptei, urmând să se dispună cu privire la bunurile ridicate, achitate cu suma obţinut în condiţii nelegale.

Prin adresa din data de 27 august 2008, SC E.F.G.R.S. SA a comunicat că se constituie ca parte civilă în procesul penal cu suma de 8 596, 65 lei.

Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că învinuitul L.T. nu realizează venituri şi nu dispune de posibilităţi pentru restituirea creditului, intenţia acestuia fiind de a valorifica bunurile achiziţionate pentru a obţine bani.

De asemenea, inculpatul B.M. şi învinuitul R.S.M. l-au ajutat pe învinuitul L.T. să obţină creditul, în vederea achiziţionării bunurile, ştiind că acesta nu are posibilităţi şi nici nu intenţiona să restituie creditul.

Împotriva inculpaţilor B.M. şi L.T., în data de 14 februarie 2008, s-a luat măsura reţinerii pe timp de 24 ore.

Prima instanţă a mai reţinut că, pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că P.E.E., A.D., A.V., B.I., B.I.S., l.L., C.M., T.A.D., T.M.G., S.M.S., ş.a. au mai obţinut şi alte credite, situaţie-în care, în prezent se efectuează acte premergătoare pentru a se stabili dacă se impune sau nu începerea urmăriri penale împotriva acestora şi pentru alte fapte, aspectele făcând obiectul lucrării nr. 159552 din 29 aprilie 2010 a I.P.J. Caraş-Severin. Totodată, se fac cercetări privind modul în care au obţinut credite bancare SC V.F. SRL, societate administrată de B.V.I. şi SC K. SRL, societatea administrată de B.I.

Beneficiarii creditelor au folosit în scopul inducerii în eroare a băncilor, adeverinţe de salariu şi contracte de muncă false, din care rezulta că erau angajaţi ai unor societăţi comerciale, iar banii obţinuţi din creditele astfel acordate au fost remişi inculpaţilor B.M. şi B.I.

Totodată, cu ocazia audierilor, s-a constatat că persoanele pe numele cărora au fost contractate creditele, au fost de acord să folosească adeverinţele falsificate, în schimbul unor sume modice de bani şi au semnat personal documentaţia pusă la dispoziţie de unităţile bancare pentru acordarea creditelor, cât şi înscrisurile pentru intrarea în posesia sumelor împrumutate. Sumele astfel obţinute au fost utilizate de B.M., B.I., aceştia angajându-se, în urma unor înţelegeri prealabile, să achite ratele lunare, lucru pe care nu l-au făcut.

Învinuitul P.P. a încheiat cu inculpatul B.M. un act notarial din care rezultă în mod indubitabil faptul că suma de bani rezultată din creditul bancar obţinut fraudulos a revenit inculpatului B.M.

Cu privire la învinuitul R.S.M. se reţine că acesta a fost angajat o perioadă la firma administrată de către inculpatul B.M. şi acesta l-a adus pe învinuitul B.G. şi C.I. la B.M. pentru a beneficia de acte de angajaţi la firma acestuia şi care, la fel ca toţi ceilalţi învinuiţi au fost de acord să obţină credite pe numele lor, acestora revenindu-le 10 % din suma împrumutată, restul revenindu-i lui B.M., pentru achiziţionarea unor maşini, lucru care nu s-a întâmplat. Aceste aspecte conturează în mod cert intenţia frauduloasă a inculpaţilor B.M., B.I., P.E.E., D.L., aceştia cunoscând implicaţiile activităţii lor frauduloase.

Totodată, instanţa de apel a mai reţinut că, activitatea inculpaţilor B.M., B.I. de a instiga la întocmirea în fals a actelor de angajare pentru diferite persoane, pe numele cărora să se obţină credite bancare, de a semna documentaţia ce atesta aspecte nereale, de a-şi însuşi mare parte din sumele creditate de bănci a fost cunoscută de mai multe persoane (G.I., G.I., T.V.D., J.V., A.M.R.).

Fiind audiaţi în faţa instanţei inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, inculpatul B.M. contestând latura civilă, mai precis cuantumul prejudiciului, inculpata P.E.E. a precizat că a executat practic ordinele superiorului său B.M. (menţinând însă declaraţia de la urmărire penală), iar inculpatul D.L., de asemenea şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală.

Inculpatul B.I., deşi a fost citat legal atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală şi nu a fost audiat în faza cercetării judecătoreşti(fiind audiat în faza de urmărire penală cu privire la unele fapte şi aducându-i-se la cunoştinţă învinuirea).

S-a mai reţinut că, prin notele de şedinţă de la dosar, inculpatul D.L. (recunoaşte acuzaţiile din rechizitoriu) solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi nu a celor prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., faţă de faptele ce i se impută, iar la termenul de judecată din 17 martie 2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţi, apreciindu-se că rezoluţia infracţională săvârşită de cei patru inculpaţi întruneşte cerinţele formei continuate şi nu ale concursului de infracţiuni, drept pentru care s-a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi nu a art. 33 lit. a) C. pen.

Instanţa a concluzionat, deci, urmare a coroborării tuturor probelor dosarului (declaraţii inculpaţi, martori, care confirmă faptul că inculpaţii aveau cunoştinţă şi au efectuat demersuri pentru obţinerea creditelor pe baza unor înscrisuri false, şi mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală) că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute prin rechizitoriu (în formă continuată, astfel cum s-a dispus la termenul de judecată sus amintit) urmând a se dispune condamnarea acestora, potrivit textelor legale aferente.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului B.M. privind inexistenţa faptelor reţinute în sarcina sa cu privire la creditele solicitate şi acordate martorilor G.T., P.I. şi A.T.D., tribunalul a apreciat-o ca neîntemeiată şi nesinceră, întrucât din declaraţiile acestora din urmă şi înscrisurile de la dosar urmărire penală, rezultă vinovăţia inculpatului.

De asemenea, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a acestuia, în sensul înlăturării art. 5 al art. 215 C. pen., ca nefondată faţă de prejudiciile create de inculpat prin activitatea sa infracţională, părţilor civile în cauză.

Referitor la pedepsele ce s-au aplicat, tribunalul a avut în vedere faptul că prin activitatea desfăşurată inculpaţii au creat un adevărat fenomen infracţional, perturbând activitatea bancară de creditare şi conferind un grad de pericol social ridicat activităţii lor infracţionale.

De asemenea, cu privire la inculpatul B.M. s-a reţinut că acesta a mai fost arestat în alte cauze (fiind în această stare şi pe parcursul cercetării judecătoreşti din prezentul dosar) pentru fapte de aceeaşi natură, manifestând, deci, perseverenţă infracţională (acesta a fost condamnat pentru fapte de înşelăciune în cursul anilor 2001-2003, iar prin sentinţa penală nr. 212/2007 definitivă prin decizia penală nr. 418/R/2009 a Curţii de Apel Timişoara, a fost condamnat la 3 ani închisoare), aşa încât se apreciază că scopul pedepselor, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins faţă de acest inculpat decât prin aplicarea unor pedepse de 10 ani şi respectiv un an închisoare pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 respectiv art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 290 alin. (l) C. pen. [(ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.)].

S-a dispus, de asemenea, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) pe o durată de 5 ani (cu executare în condiţiile art. 66 C. pen.), ca pedeapsă complementară şi se va face aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 10 ani aplicată acestui inculpat durata reţinerii de 24 ore.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D.L. şi P.E.E. a avut în vedere, la individualizarea pedepselor, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, modalitatea de săvârşire a acestora, dar şi faptul că aceştia se află pentru prima dată în conflict cu legea penală şi s-au prezentat în faţa organelor de urmărire penală şi judecată, aşa încât se apreciază că scopul pedepselor poate fi atins, faţă de aceştia şi prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, însă cu executarea în condiţiile art. 86x şi urm. C. pen. (aplicarea unui termen de încercare orientat spre limita maximă), asigurându-se astfel, reinserţia lor socială.

Faţă de inculpatul B.I., instanţa a avut în vedere aceleaşi aspecte, respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, modul concret de săvârşire, urmarea produsă prin săvârşirea infracţiunilor, faptul că acesta s-a sustras urmăririi penale şi nu s-a prezentat în faţa instanţei, nemanifestând nici un fel de diligente faţă de desfăşurarea procesului penal, dar şi faptul că acesta se află pentru prima dată în conflict cu legea penală, aşa încât se apreciază că o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege cu executarea în condiţii de privare de libertate este în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv al formării unei atitudini corecte din partea acestuia faţă de muncă, ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a apreciat ca dovedite prejudiciile solicitate de părţile civile, legătura de cauzalitate dintre faptele infracţionale ale inculpaţilor şi prejudiciile solicitate fiind clar existentă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii B.M., D.L. şi P.E.E.

Inculpaţii B.M. şi P.E.E. au solicitat, prin apărător, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.

Inculpatul D.L. a solicitat admiterea apelului desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu est autorul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Prin decizia penală nr. 46/ A din 12 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.M., D.L. şi P.E.E., împotriva sentinţei penale nr. 120 din 29 noiembrie 2011 a Tribunalului Caraş Severin, pronunţată în dosar nr. 2529/115/2010.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata din fondurile M.J. a sumei de 900 lei către Baroul Timiş, onorariul avocatului din oficiu.

Analizând apelurile declarate de inculpaţi, prin prisma motivelor invocate, instanţa de prim control judiciar a constatat că prima instanţă, din probatoriul administrat în cauză, a reţinut în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii şi a făcut o legală încadrare juridică a faptelor săvârşite de inculpaţi.

S-a reţinut că, din declaraţiile inculpaţilor, care în primă instanţă au recunoscut săvârşirea faptelor, declaraţiile martorilor, conţinutul rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică şi celelalte înscrisuri de la dosarul cauzei, rezultă fără dubiu vinovăţia inculpaţilor la infracţiunile pentru care au fost condamnaţi în primă instanţă.

în ce priveşte pedepsele aplicate de prima instanţă, aceasta a avut în vedere faptul că prin activitatea desfăşurată inculpaţii au creat un adevărat fenomen infracţional, perturbând activitatea bancară de creditare şi conferind un grad de pericol social ridicat activităţii lor infracţionale.

Cu privire la inculpatul B.M. s-a reţinut în mod corect că acesta a mai fost arestat în alte cauze pentru fapte de aceeaşi natură, manifestând, perseverenţă infracţională, fiind condamnat pentru fapte de înşelăciune în cursul anilor 2001-2003, iar prin sentinţa penală nr. 212/2007 definitivă prin decizia penală nr. 418/R/2009 a Curţii de Apel Timişoara, a fost condamnat la 3 ani închisoare, astfel că în mod legal prima instanţă a considerat că scopul pedepselor, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins faţă de acesta decât prin aplicarea unor pedepse cu executare în detenţie şi oricum acestea au fost aplicate la minimul special şi contopite fără spor în pedeapsa rezultantă de 10 ani.

Referitor la inculpaţii D.L. şi P.E.E., prima instanţă a ţinut cont, la individualizarea pedepselor de dispoziţiile art. 72 C. pen. respectiv, gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârşite, modalitatea de săvârşire a acestora, dar şi de faptul că aceştia se află la primul contact cu legea penală, că s-au prezentat în faţa organelor de urmărire penală şi la instanţa de judecată şi au avut un comportament sincer, aplicând acestora pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendare sub supraveghere.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.M., solicitând admiterea căii de atac exercitată, casarea hotărârilor şi în principal, achitarea sa pentru instigare la infracţiunea de înşelăciune şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune, întrucât nu a avut intenţia să inducă în eroarea unităţile bancare, a falsificat şi eliberat adeverinţe de salariu pentru a ajuta unele persoane să obţină credite, având convingerea că acestea îşi vor achita la timp banii luaţi cu titlu de împrumut.

În subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor de înşelăciune, în sensul înlăturării aplicării alin. (5) al art. 215 C. pen., întrucât faptele nu au produs consecinţe deosebit de grave.

Într-un al doilea subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin reţinerea în favoarea a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., deoarece a avut o conduită bună comiterea faptelor, pe care le-a recunoscut şi le-a regretat.

Înalta Curte, examinând recursul declarat de inculpat în raport de motivele invocate, care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 17 şi 14 C. proc. pen., în raport de actele dosarului, dar şi din oficiu, în conformitate cu art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefundat, pentru considerentele ce se vor arătat în continuare:

Verificând actele şi lucrările dosarului, se reţine că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B.M., au dat o corectă încadrare juridică faptelor şi au aplicat pedepse just individualizate în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., hotărârile pot fi supuse casării atunci când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzut de art. 334 – art. 337.

Înalta Curte reţine că, elementul material îh cazai infracţiunii de înşelăciune constă într-o acţiune de inducere în eroare, deci printr-o acţiune frauduloasă de amăgire, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.

Prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase presupune a face să se creadă, a trece drept reală, existentă, o faptă sau împrejurare care nu există, care a fost inventată. în antiteză, a prezenta ca mincinoasă o faptă adevărată înseamnă dimpotrivă a face să se creadă ca inexistentă o faptă sau împrejurare care există în realitate.

Această prezentare frauduloasă, denaturată sau alterată a realităţii, trebuie să fie aptă a capta buna-credinţă, încrederea victimei şi să o inducă în eroare, să o amăgească sau să o menţină în eroarea produsă anterior.

Mijloacele de inducere în eroare pot fi multiple, ele depinzând de abilităţile făptuitorului în atingerea scopului infracţional propus.

Aptitudinea unui mijloc de a induce în eroare depinde nu numai de împrejurările concrete în care este folosit, ci şi de persoana victimei, de gradul ei de cultură, de puterea de a înţelege contextul faptic şi de posibilitatea realizării scopului licit urmărit.

Urmarea imediata constă în producerea unei pagube materiale persoanei înşelate.

Totodată, pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune trebuie să se constate existenţa unei legături de cauzalitate dintre acţiunea de inducere în eroare şi paguba produsă (urmarea imediată).

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de înşelăciune se săvârşeşte cu intenţie directă. Făptuitorul îşi dă seama că desfăşoară o activitate de inducere în eroare şi că prin aceasta produce o pagubă, urmare pe care o doreşte.

Consumarea infracţiunii are loc la momentul în care s-a produs urmarea imediată, adică s-a produs paguba efectivă în patrimoniul celui înşelat (public sau privat).

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 25 C. pen., instigarea, ca forma a participaţiei penale, constă în fapta unei persoane care, cu intenţie, determină, prin orice mijloace o alta persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penala.

În ceea ce priveşte existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat, aceasta se realizează atunci când primul concepe comiterea unei infracţiuni şi hotărăşte să determine o altă persoană să o săvârşească. Dacă se instigă la o infracţiune din al cărei conţinut face parte un anumit mobil sau scop, instigatorul, precum şi autorul, trebuie sa cunoască şi să acţioneze datorită aceluiaşi mobil şi să urmărească scopul respectiv.

Instigarea presupune o exteriorizare a intenţiei instigatorului, manifestată prin îndemn, incitare şi însăşi determinarea, adică însuşirea ideii de către instigat, manifestată prin aceea că hotărăşte să comită infracţiunea la care a fost îndemnat, împrejurare ce reiese din aceea ca trece la executarea ei. îndemnul este o îmbiere la o acţiune (inacţiune) infracţionala. Mijloacele folosite pentru determinare pot fi verbale sau scrise, directe sau indirecte, explicite sau ascunse şi să constea în argumente logice, promisiuni de daruri, bani sau orice alte foloase, rugăminţi sau ameninţări. Acţiunea de determinare să fie anterioară începerii executării acţiunii sau inacţiunii şi să se refere la o anumită infracţiune care să fie săvârşită într-un anumit timp.

Între activitatea de instigare şi luarea hotărârii de către instigat trebuie să existe un raport de cauzalitate.

Totodată, existenţa instigării presupune ca persoana instigată să înceapă săvârşirea acţiunii la care a fost determinat sau sa se fi abţinut să efectueze acţiunea cerută de lege.

Conform prevederilor art. 26 C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Raportând cauzei aceste consideraţii teoretice, din examinarea materialului probator administrat în cauză, se reţine că, în cursul anului 2006, inculpatul B.M., administrator al SC G.T. SRL cu sediul în localitatea Zorlencioru Mare, societate care va avea ca obiect principal de activitate transportul terestru de călători şi inculpatul B.I., administrator al SC K. SRL, cu sediul social în municipiul Reşiţa, au plănuit să-şi folosească societăţile comerciale pentru a obţine bani în mod fraudulos.

Sub pretextul că intenţionează să achiziţioneze un microbuz pentru SC G.T. SRL, cei doi inculpaţi au desfăşurat activităţi de racolare a unor persoane care nu realizau venituri şi le-au dat asigurări că ei vor întocmi documente de venit pentru obţinerea unor credite bancare şi vor achita ratele scadente, condiţia fiind ca 90 % din suma împrumutată de fiecare persoană să revină celor doi învinuiţi.

Urmare a înţelegerii intervenite între cei doi inculpaţi, în perioada octombrie 2006 - 14 februarie 2008, inculpatul B.M. i-a contactat prin intermediul martorului R.S.M. pe martorii I.l.D., G.T., G.A.M., P.P., B.G., C.I., P.I., B.C., G.I., A.T.D., F.A., G.T., B.P.F., C.P. şi L.T., care, la solicitarea şi cu complicitatea inculpatului, au obţinut în condiţii nelegale, credite bancare, în sumă de 199 996 lei şi 5 200 euro.

Beneficiarii creditelor au folosit în scopul inducerii în eroare a instituţiilor bancare, adeverinţe de salariu şi contracte de muncă false, din care rezulta că erau angajaţi ai unor societăţi comerciale, iar banii, obţinuţi din creditele astfel acordate, au fost remişi inculpaţilor B.M. şi B.I.

Totodată, din declaraţiile martorilor mai sus menţionaţi, pe numele cărora au fost contractate creditele bancare, rezultă că aceştia au fost de acord să folosească adeverinţele falsificate, în schimbul unor sume modice de bani şi au semnat personal documentaţia pusă la dispoziţie de unităţile bancare pentru acordarea creditelor, cât şi înscrisurile pentru intrarea în posesia sumelor împrumutate.

Sumele astfel obţinute au fost utilizate de inculpaţii B.M. şi B.I., aceştia angajându-se, în urma unor înţelegeri prealabile, să achite ratele lunare, lucru pe care nu l-au făcut.

Din actul notarial încheiat între martorul P.P. şi inculpatul B.M., rezultă în mod indubitabil faptul că suma de bani rezultată din creditul bancar obţinut fraudulos de martor a revenit inculpatului B.M.

Totodată, din depoziţiile martorului R.S.M. se reţine că acesta i-a adus pe învinuitul B.G. şi C.I. la inculpatul B.M., pentru a beneficia de acte de angajaţi la firma acestuia şi care, la fel ca toţi ceilalţi martori au fost de acord să obţină credite pe numele lor, acestora revenindu-le o cotă de 10 % din suma împrumutată, restul revenindu-i inculpatului B.M., pentru achiziţionarea unor maşini.

Aceste aspecte conturează în mod cert intenţia frauduloasă a inculpatului B.M., acesta cunoscând implicaţiile activităţii sale.

Înalta Curte constată că, în mod justificat instanţa de apel şi instanţa de prim control judiciar au reţinut că fapta inculpatului B.M., de a determina martorii I.I.D., G.T., G.A.M., P.P., B.G., C.I., P.I., B.C., G.I., A.T.D., F.A., G.T., B.P.F., C.P. şi L.T. să solicite obţinerea în mod fraudulos a unor credite bancare, prin prezentarea instituţiilor bancare a unor contracte de muncă şi adeverinţe de venit întocmite în fals, deoarece în realitate, persoanele respective nu erau angajate la societăţile comerciale înscrise în aceste documente, întruneşte elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

Totodată, din modalitatea în care recurentul inculpat B.M. a conceput activitatea infracţională, instigând la întocmirea în fals a unor acte fictive care să ateste calitatea de angajaţi a diferitelor persoane, pe numele cărora să se obţină credite bancare, a semnat documentaţia ce atestă aspecte nereale, în scopul de a induce în eroare instituţiile bancare, în scopul de a obţine un folos material injust, acesta însuşind mare parte din sumele încasate de beneficiarii creditelor de bănci, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, şi uz de fals, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 alin. (l) C. pen.

Totodată, se constată că între activitatea infracţională desfăşurată de inculpat şi paguba produsă părţilor civile B.R.D.G.S.G., SC E.K.R. SRL, SC E.F.G.R.S. SA şi A.P.S. SRL. (urmarea imediată) există legătură de cauzalitate.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat de inculpat prin apărătorul său, în sensul că faptele de înşelăciune de care este acuzat, nu a produs consecinţe deosebit de grave, solicitând înlăturarea aplicării alin. (5) din art. 215 C. pen., se constată că este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 146 C. pen., prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.

La încadrarea juridică a faptelor cauzatoare de prejudiciu, cu deosebire la infracţiunile în formă agravată, referitoare la consecinţe deosebit de grave, în mod just, instanţa de fond şi instanţa de apel au avut în vedere valoarea prejudiciului din momentul consumării infracţiunilor de înşelăciune.

Cum din documentele ataşate la dosar rezultă că prejudiciul cauzat de inculpat prin activitatea infracţională a produs un prejudiciu mai mare de 200.000 lei, se constată că în mod corect instanţa de fond şi instanţa de apel au dat o corectă încadrare juridică faptelor în instigare şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe grave, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (l), (2), (3) şi (5) şi art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., neexistând temeiuri pentru schimbarea acestora în sensul solicitat de inculpat.

În ceea ce priveşte critica recurentului inculpat, întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., referitoare la greşita individualizare a pedepselor aplicate, se constată că nu poate fi primită.

Înalta Curte reţine că, potrivit acestui caz de casare, hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 72 C. pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din examinarea actelor dosarului se constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a dat eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume, ţinând seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, de gardul de pericol social al faptelor săvârşite, de modalitatea şi împrejurările ei, valoarea mare a prejudiciului pe care l-a cauzat prin activitatea infracţională, de persoana infractorului şi de circumstanţele care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, instanţa de fond, în mod justificat a avut în vedere faptul că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., sunt de la 10 la 20 de ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, modul cum a fost concepută şi desfăşurată activitatea infracţională, valoarea deosebit de mare a prejudiciului cauzat, cu foarte mult peste 200.000 lei, faptul că inculpatul a manifestat perseverenţă infracţională, întrucât din fişa de cazier judiciar rezultă că acesta a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru fapte de înşelăciune în cursul anilor 2001-2003.

Referitor la solicitarea inculpatului privind reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante judiciare, întrucât a recunoscut şi regretat faptele comise, se constată că nu poate fi primită.

Recunoaşterea unor anumite împrejurări ca circumstanţe atenuante nu este însă posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsura gravitatea faptei în ansamblu, sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special face vizibil a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Deoarece constatarea circumstanţelor atenuante este facultativă, instanţa, chiar atunci când stabileşte existenţa obiectivă a unei împrejurări invocată ca circumstanţă atenuantă, poate să nu aplice art. 74 C. pen., dacă, raportând-o la ansamblul faptei concrete şi la persoana infractorului, ea nu-i apare îndestulătoare pentru a justifica stabilirea pedepsei sub minimul special.

Potrivit art. 74 lit. c) C. pen., una din împrejurările care poate constitui circumstanţă atenuantă judiciară este „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în fata autorităţii, comportarea sincera in cursul procesului, înlesnirea descoperirii şi arestării participanţilor”.

Raportând cauzei aceste consideraţii teoretice se constată că, în mod corect instanţa de fond a apreciat că în cauză nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului a unor circumstanţe atenuante judiciare, având în vedere natura şi gravitatea faptelor săvârşite, valoarea mare a prejudiciului cauzat prin activitatea infracţională, dar şi împrejurarea că nu se află la primul conflict cu legea penală, acesta fiind anterior condamnat pentru fapte de acelaşi gen.

Aşa fiind, pedepsele de câte 10 ani pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 respectiv, art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea, art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (l) C. pen., situate la limitele minime prevăzute de textele incriminatore, sunt apte să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptelor şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.

Faţă de aceste considerente, se constată că în cauză, atât cuantumul pedepsei, cât şi modalitatea sa de executare au fost corect individualizate, astfel că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei, reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea prin privare de libertate a sancţiunii aplicate inculpatului.

Constatând că în cauză nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12, 17 şi 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M., apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi. obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 46/ A din 12 martie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publica, azi 6 decembrie 2012.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4036/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs