ICCJ. Decizia nr. 2551/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2551/2012

Dosar nr. 6595/63/2010

Şedinţa publică din 16 august 2012

Prin sentinţa penală nr. 283 din 31 mai 2011, Tribunalul Dolj, în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.B., în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la pedeapsa de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive începând cu data de 18 martie 2010 la zi şi menţine starea de arest a acestuia.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 lit. b) C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumelor de: 5.500 RON despăgubiri materiale şi 8.000 RON daune morale către partea civilă A.V. domiciliat în Craiova; 3.000 RON despăgubiri materiale şi 8.000 RON daune morale către partea civilă T.N.N.; 9.000 RON despăgubiri materiale şi 3.000 RON daune morale către partea civilă C.C. şi respectiv 3.000 RON despăgubiri materiale către partea civilă S.S.C.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 16.430,61 RON cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.

A fost obligat inculpatul la 1.400 RON cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare către partea civilă C.C.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 06 mai 2010 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 6595/63/2010 rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care inculpatul O.B. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracţiunilor de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (privind pe victimele A.V., C.C., T.N.N. şi S.S.C.), ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pentru cele două infracţiuni a dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că la data de 22 aprilie 2007, ora 02:30, organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova au fost internaţi numiţii T.N., A.V., S.C. şi C.C., care prezentau multiple plăgi tăiate şi înjunghiate, ca urmare a unor agresiuni.

În urma cercetărilor efectuate în cauză a rezultat următoarea situaţie de fapt:

În seara de 21 aprilie 2007, inculpaţii O.B., O.V., D.V.M. şi P.A.I., precum şi numitele P.M.A. şi M.A.M. s-au deplasat la barul G., situat în municipiul Craiova.

În acest local inculpaţii au consumat băuturi alcoolice (bere) până în jurul orei 02:00, când au părăsit localul respectiv împreună cu P.M.A. şi M.A.M.

După ce au ieşit din barul G., numitele P.A.M. şi M.A.M. au urcat într-un autoturism taxi cu care s-au deplasat la locuinţa lor, iar inculpaţii O.B., O.V., D.V.M. şi P.A.I. s-au deplasat pe jos, pe str. C., în direcţia „Centru”.

Pe parcursul deplasării lor pe str. C., inculpaţii s-au manifestat zgomotos prin gesturi care au tulburat ordinea şi liniştea publică. Astfel, conform declaraţiilor martorilor I.Ş.V.C. şi B.A., inculpaţii au lovit cu picioarele într-un coş de gunoi montat pe un stâlp de electricitate, iar unii dintre inculpaţi au urcat cu picioarele pe un autoturism parcat pe str. C.

Ulterior, inculpaţii şi-au continuat deplasarea pe str. C., în direcţia „Centru”, pe acest traseu de deplasare aflându-se situat şi barul V., în care la acea dată era organizată o petrecere.

O parte din participanţii de la petrecerea organizată în barul V. (O.F., C.C., A.R.A., G.F., S.S.H.) se aflau în zona din faţa acestui bar, când inculpaţii au ajuns în dreptul lor.

În aceste împrejurări, unul dintre inculpaţi i-a solicitat martorului S.S.H. să îi dea să bea bere din paharul pe care martorul îl ţinea în mână, fapt ce a determinat intervenţia celorlalţi participanţi la petrecerea din barul V., care le-au solicitat inculpaţilor să plece.

Astfel, partea vătămată A.V. care se afla în interiorul barului V., a observat printr-o fereastră, incidentul sus-menţionat şi s-a îndreptat spre grupul celor patru inculpaţi, împingându-l pe cel care intenţionase să bea bere din paharul lui S.S.H.

Această persoană a scos un cuţit pe care îl avea asupra sa, cu care a lovit-o pe partea vătămată A.V., producându-i o plagă penetrantă înjunghiată toraco-abdominală stânga transdiafragmatică, cu dublă leziune gastrică şi diafragmatică (conform descrierii menţionată în raportul de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova). În declaraţiile lor, partea vătămată A.V. (declaraţia din 12 martie 2009) şi martorul G.F. (declaraţia din 18 martie 2009) au precizat date în sensul că persoana din grupul inculpaţilor care a iniţiat incidentul cu S.S.H., este aceeaşi persoană care a lovit-o cu cuţitul pe partea vătămată A.V. Cu ocazia prezentării pentru recunoaştere din grup de fotografii, atât partea vătămată A.V., cât şi martorul G.F. l-au indicat pe inculpatul O.B. ca fiind cel care a aplicat lovitura cu cuţitul.

Ulterior agresării părţii vătămate A.V., inculpatul O.B. s-a îndreptat spre zona din faţa barului V. în care se afla partea vătămată C.C. Partea vătămată C.C. a încercat să se îndepărteze de acea zonă însă, a fost ajunsă din urmă de inculpatul O.B. şi în timp ce se afla întoarsă cu spatele spre acesta, i-au fost aplicate două lovituri cu cuţitul. Conform raportului de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, părţii vătămate C.C. i-au fost produse două plăgi tăiate, torace posterior după cum urmează: o plagă tăiată de 1,5 cm hemitorace drept spaţiul VII ic. oblică de sus în jos şi dinspre medial spre lateral paravertebral, nepenetrantă la explorare digitală, o plagă tăiată de 2 cm hemitorace stâng posterior paravertebral spaţiul IX i.c, oblică de sus în jos şi dinspre medial spre lateral, nepenetrantă la explorare.

Din interiorul barului V. a ieşit la un moment dat şi partea vătămată T.N.N. care, văzându-l pe inculpatul O.B. cu cuţitul în mână, a aruncat spre acesta cu o sticlă, după care a fugit pe str. C., în direcţia „Centru”. Inculpatul O.B. a urmărit-o pe partea vătămată T.N.N., căreia i-a fost pusă piedica şi astfel a căzut pe stradă. În aceste împrejurări, inculpatul O.B. i-a aplicat şi părţii vătămate T.N.N. o lovitură cu cuţitul pe care îl avea asupra sa. Conform raportului de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, partea vătămată T.N.N. a prezentat diagnosticul: hemotorax drept masiv prin plagă tăiată hemitorace drept penetrantă, leziune arteră intercostală, plagă diafragmatică, şoc hemoragie.

După agresarea părţii vătămate T.N.N., atât inculpatul O.B., cât şi inculpaţii O.V., D.V.M. şi P.A.I. au fugit pe str. C., în direcţia „Centru”, iar ulterior s-au deplasat pe str. N.B. şi str. M.N.C. În urmărirea inculpaţilor au plecat mai multe persoane dintre cele care se aflau în barul V. şi care ieşiseră din acel bar, urmare scandalului provocat prin actele de agresiune comise de inculpatul O.B. Astfel, pe traseul urmat de inculpaţi, au plecat partea vătămată S.S.C., precum şi martorii R.C., G.M., G.C.

La un moment dat, partea vătămată S.S.C. i-a ajuns din urmă pe inculpaţi, însă, a fost la rândul său lovită de mai multe ori cu cuţitul în diferite zone, de către inculpatul O.B. Conform raportului de constatare medico-legală din 05 iunie 2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, partea vătămată S.S.C. a prezentat multiple leziuni după cum urmează: plagă orizontală de 8 cm umăr drept posterior, plagă orizontală hemitorace drept posterior paravertebral, escoriaţii şi echimoze în diferite zone.

Ulterior agresării părţii vătămate S.S.C., atât inculpatul O.B., cât şi inculpaţii O.V., D.V.M. şi P.A.I. au părăsit zona respectivă, fără a se reuşi prinderea lor.

Părţile vătămate A.V., C.C., T.N.N. şi S.S.C. au fost transportate la Spitalul Craiova, în vederea acordării de îngrijiri medicale.

După ce au părăsit zona în care au fost comise faptele descrise mai sus, inculpaţii s-au deplasat la o garsonieră din Craiova, locuită de către numitul P.C.I., unde au rămas până dimineaţa când inculpaţii au plecat în diferite locaţii.

În urma actelor de agresiune exercitate de inculpatul O.B. asupra părţilor vătămate A.V., C.C., T.N.N. şi S.S.C., printre participanţii la petrecerea din barul V. (circa 30 de persoane) s-a creat o stare de agitaţie generală şi de insecuritate, majoritatea acestora părăsind zona respectivă.

În acest sens au fost avute în vedere declaraţiile martorilor: C.M.S., S.S.H., G.M., C.A., G.C., T.M.D., I.Ş.V.C., B.A. De altfel, se constată că acţiunile violente ale inculpatului O.B. s-au manifestat nu doar în ceea ce priveşte persoanele aflate în zona barului V., ci şi în ceea ce priveşte o motocicletă parcată în acea zonă. Astfel, din declaraţiile martorilor G.M. (declaraţie dată la 19 martie 2009) şi G.F. (declaraţie dată la 18 martie 2009) rezultă că persoana care avea cuţit asupra sa (persoană care în urma probelor administrate a fost identificată ca fiind inculpatul O.B.) a lovit cu piciorul şi o motocicletă parcată în zona barului V., motocicletă care a căzut pe stradă.

Cu ocazia prezentărilor pentru recunoaştere din grup de fotografii, efectuate în cauză, atât părţile vătămate A.V., C.C., T.N.N. şi S.S.C., cât şi martorii: A.R.A., G.F., R.C. şi G.M., l-au indicat pe inculpatul O.B. ca fiind persoana care în timpul incidentului din noaptea de 21/22 aprilie 2007 a avut cuţit asupra sa, cuţit pe care l-a folosit pentru a exercita actele de agresiune descrise mai sus. De asemenea, din declaraţia martorului P.C.I., dată cu ocazia audierii sale la 25 aprilie 2007, rezultă că pe timpul deplasării spre garsoniera din Craiova, „B.” s-a lăudat că a scos un cuţit şi a început să lovească în cei care erau în preajmă, chiar precizând cape doi dintre ei i-ar fi omorât.

De altfel, şi din declaraţiile inculpaţilor O.V. (declaraţia din 25 aprilei 2007), P.A.I. (declaraţia din 23 noiembrie 2009) şi D.V.M. (declaraţiile din 25 aprilie 2007 şi 23 noiembrie 2009), rezultă că în timp ce se aflau în garsoniera din cartierul G.E., inculpatul O.B. le-a arătat cuţitul folosit pentru lovirea persoanelor din zona barului V., cuţit care avea pete de sânge pe el.

Fiind audiat la data de 29 martie 2010, inculpatul O.B. a precizat că nu îşi aduce aminte dacă în noaptea de 21/22 aprilie 2007 a lovit cu cuţitul vreo persoană în zona barului V. din Craiova, menţionând şi faptul că nu îşi aminteşte să fi avut cuţit la el atunci.

Actele de violenţă exercitate în noaptea de 21/22 aprilie 2007 asupra părţilor vătămate A.V., C.C., T.N.N. şi S.S.C. au avut următoarele consecinţe, conform actelor medico-legale întocmite de Institutul de Medicină Legală Craiova: conform raportului de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007, numitul A.V. a prezentat leziuni care s-au putut produce în ziua de 21/22 aprilie 2007 prin lovire cu obiect tăietor-înţepător (posibil cuţit); necesită 25-30 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicaţii; leziunea a pus în primejdie viaţa victimei; lovitura a putut fi aplicată din faţă, spate, lateral stânga-dreapta.

Conform raportului de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007, numitul C.C. a prezentat leziuni care s-au putut produce în ziua de 21/22 aprilie 2007 prin lovire cu obiect tăietor-înţepător (posibil cuţit); necesită 16-18 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicaţii; leziunea nu au pus în primejdie viaţa victimei; loviturile au putut fi aplicate din faţă, spate, lateral stânga-dreapta.

Conform raportului de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007, numitul T.N.N. a prezentat leziuni care s-au putut produce în ziua de 21/22 aprilie 2007 prin lovire cu obiect tăietor-înţepător (posibil cuţit); necesită 25-30 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicaţii; leziunile au pus în primejdie viaţa victimei; loviturile au putut fi aplicate din faţă, spate, lateral stânga-dreapta.

Conform raportului de constatare medico-legală din 05 iunie 2007, numitul S.S.C. a prezentat leziuni care s-au putut produce în ziua de 21/22 aprilie 2007 prin lovire cu obiect tăietor-înţepător (posibil cuţit); necesită 22-25 zile îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor dacă nu survin complicaţii; leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei; loviturile au putut fi aplicate din faţă, spate, lateral stânga-dreapta.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii O.V., D.V.M. şi P.A.I., s-a constatat că din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă date lipsite de echivoc privind participaţia acestora la incidentul din zona barului V. din Craiova, unde au fost lovite cu cuţitul de către inculpatul O.B., părţile vătămate A.V., C.C., T.N.N. şi S.S.C.

Astfel, nici din declaraţiile părţilor vătămate şi nici din declaraţiile martorilor prezenţi în zona unde au fost agresate părţile vătămate nu rezultă date certe care să îi indice pe inculpaţii O.V., D.V.M. şi P.A.I. că ar fi desfăşurat anumite acţiuni prin care să îl fi ajutat pe inculpatul O.B. în agresarea părţilor vătămate, sau care să îi fi înlesnit acestuia exercitarea actelor de agresiune.

După comiterea faptei, inculpatul O.B. s-a sustras o perioadă îndelungată de timp urmăririi penale, acesta fiind pus în urmărire la nivel naţional prin dispoziţia I.G.P.R. din 11 mai 2007, şi în urmărire internaţională (aspecte ce rezultă din adresa din 25 martie 2008 emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj - Serviciul de Investigaţii Criminale), pe numele său fiind emis de către Tribunalul Dolj şi mandatul european de arestare din 25 septembrie 2008.

La data de 18 martie 2010, inculpatul O.B. s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, conform procesului-verbal întocmit la data respectivă.

Cu privire la inculpatul O.B., în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize psihiatrice. Astfel, Institutul Naţional de Medicină Legală a întocmit raportul de expertiză medico-legală psihiatrică în care se concluzionează următoarele: numitul O.B. nu prezintă tulburări psihice clinic manifeste de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale; are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu se dovedeşte cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile inculpaţilor O.B., O.V., D.V.M. şi P.A.I., precum şi procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală întocmit cu privire la inculpatul O.B.; procesul-verbal de cercetare la faţa locului, precum şi planşa fotografică; declaraţiile părţilor vătămate A.V. şi T.N.N.; plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate C.C. şi S.S.C.; rapoartele de constatare medico-legală din 27 aprilie 2007 şi din 05 iunie 2007; procesele-verbale de recunoaştere de persoane din grup de fotografii, precum şi planşele fotografice; declaraţiile martorilor: O.F., A.R.A., G.F., C.M.S., S.S.H., G.M., C.A., G.C., T.M.D., R.C., I.Ş.V.C., B.A., P.M.A., M.A.M., P.C.I., B.D.F., C.I.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost ascultat inculpatul O.B. care a recunoscut săvârşirea faptelor, însă a susţinut că a fost provocat de părţile vătămate în sensul că unul dintre aceştia i-a pus mâna în gât şi i-a aplicat o lovitură cu pumnii peste faţă, după care partea vătămată T.N. i-a dat cu o sticlă în cap, împrejurare în care a scos cuţitul pe care-l avea asupra sa şi în continuare nu „şi-a mai dat seama ce face”.

S-au luat declaraţii părţilor vătămate S.S.C., C.C., T.N.N. şi A.V. care au arătat că îşi menţin declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi au precizat sumele cu care se constituie părţi civile în cauză.

De asemenea, au fost audiaţi martorii G.F., I.Ş., A.R.A., R.C., C.M.S., S.S.H., G.M., C.A., Ţ.M.D., O.V., P.C.I., P.M., M. (A.) A.M., G.C., D.V.M., P.A.I., care şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, susţinând astfel starea de fapt reţinută prin actul de sesizare al instanţei.

În circumstanţiere a fost întocmit un referat de evaluare a inculpatului de către Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Dolj.

Analizând actele şi probele administrate în cauză instanţa a constatat că starea de fapt reţinută prin rechizitoriu este corectă şi corespunde unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.

Inculpatul a recunoscut că a înjunghiat cu cuţitul pe părţile vătămate însă a susţinut că a fost provocat de părţile vătămate în sensul că unul dintre aceştia i-a pus mâna în gât şi i-a aplicat o lovitură cu pumnii peste faţă după care partea vătămată T.N. i-a dat cu o sticlă în cap, împrejurare în care a scos cuţitul pe care-l avea asupra sa şi în continuare nu „şi-a mai dat seama ce face”.

Pentru a beneficia de circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., este necesar ca făptuitorul să fi fost victima unei vătămări produse prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii sau prin altă acţiune ilicită gravă, de natură a-i produce o puternică tulburare sau emoţie, sub stăpânirea căreia să săvârşească infracţiunea.

Din probele administrate în cauză s-a reţinut că, în seara zilei de 21 aprilie 2007, inculpatul O.B., însoţit de martorii O.V., D.V.M., P.A.I., P.M.A. şi M.A.M., după ce au consumat băuturi alcoolice în barul G., de pe str. C. din Craiova, s-a despărţit de cele din urmă martore şi împreună cu ceilalţi martori s-a deplasat pe jos pe str. C. în direcţia „Centru”. Fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, aceştia se manifestau zgomotos pe stradă prin gesturi care tulburau ordinea şi liniştea publică. Astfel, conform declaraţiilor martorilor I.Ş.V.C. şi B.A. aceştia au lovit cu picioarele un coş de gunoi aflate pe un stâlp de electricitate, cântau, iar unii dintre aceştia s-au urcat cu picioarele pe capota unei maşini parcată pe marginea străzii.

Când au ajuns în dreptul barului V., pe trotuarul din faţa acestuia se aflau martorii O.F., A.R.A., G.F., S.S.H. şi partea vătămată C.C. care participau la petrecerea unui prieten organizată în acest bar.

În aceste împrejurări, D.V. care-l însoţea pe inculpat a cerut martorului S.S.H. să-i dea să bea bere din paharul pe care-l avea în mână, situaţie în care ceilalţi participanţi la petrecerea din barul V. le-au solicitat să plece, iar partea vătămată A.V. chiar l-a împins pe cel care dorea să bea bere din paharul martorului S.S.H.

În aceste împrejurări, inculpatul O.B., dorind să-l „scoată din grupul participanţilor la petrecere pe prietenul său D.V.” s-a îndreptat către partea vătămată A.V. şi cu un cuţit avut asupra sa l-a lovit producându-i o plagă penetrantă înjunghiată toraco-abdominală stânga transdiafragmatică. După agresarea părţii vătămate A.V., inculpatul s-a îndreptat către partea vătămată C.C. aflat, care a încercat să se îndepărteze din zonă însă a fost ajuns din urmă de către inculpat şi în timp ce se afla cu spatele către acesta, inculpatul i-a aplicat două lovituri cu cuţitul.

În acest moment din bar a apărut şi partea vătămată T.N.N. care, văzându-l pe inculpat cu cuţitul în mână, a aruncat cu o sticlă către acesta după care a fugit spre direcţia centru, însă a fost ajuns din urmă de către inculpat care i-a aplicat şi acestuia o lovitură cu cuţitul.

După agresarea părţii vătămate T.N.N., inculpatul împreună cu cei ce-l însoţeau au fugit au fugit pe str. C., în direcţia „Centru”, iar ulterior s-au deplasat pe str. N.B. şi str. M.N.C. În urmărirea inculpatului au plecat mai multe persoane dintre cele care se aflau în barul V. şi care ieşiseră din acel bar, urmare scandalului provocat prin actele de agresiune comise de inculpatul O.B., printre care partea vătămată S.S.C. şi martorii: R.C., G.M., G.C.

La un moment dat, partea vătămată S.S.C. i-a ajuns din urmă pe agresori, însă, a fost la rândul său lovită de mai multe ori cu cuţitul în diferite zone, de către inculpatul O.B.

În raport de circumstanţe reale ale săvârşirii faptelor aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, instanţa a reţinut că inculpatul este cel care a provocat incidentul, iar reacţia părţii vătămate T.N.N. de a-l lovi cu sticla în cap pe inculpat este justificată prin intenţia de a-l îndepărta pe inculpat de grupul aflat pe trotuarul din faţa barului V. şi aceasta după ce inculpatul înjunghiase deja pe părţile vătămate A.V. şi C.C. astfel că nu se poate susţine că inculpatul a fost provocat în vreun fel de către partea vătămată.

Nici intervenţia părţii vătămate A.V. de a-l „împinge” pe martorul D.V. cu intenţia de a-l îndepărta de acolo nu a fost de natură, nu a fost un act de violenţă sau altă faptă ilicită gravă de natură a-i produce inculpatului o puternică tulburare sau emoţie de natură să determine intervenţia sa agresivă. În consecinţă, în raport de aceste împrejurări, inculpatul nu poate beneficia de circumstanţa legală a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

În drept, fapta inculpatului O.B., constând în aceea că în noaptea de 21/22 aprilie 2007 în aceleaşi împrejurări de loc şi timp (cu ocazia incidentului produs în zona barului V. din Craiova) a aplicat părţilor vătămate A.V., C.C., T.N.N. şi S.S.C., mai multe lovituri cu cuţitul (instrument apt să ucidă), în zone vitale producând leziuni ce au pus în primejdie viaţa părţilor vătămate întruneşte elementele constitutive ale unei tentative la infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului O.B., constând în aceea că în noaptea de 21/22 aprilie 2007, deplasându-se pe B-dul C. din municipiul Craiova, s-a manifestat prin acte, cuvinte şi gesturi care au adus atingere bunelor moravuri şi au tulburat ordinea şi liniştea publică (incidentul petrecut în zona barului V. din municipiul Craiova când inculpatul O.B. a lovit cu cuţitul mai multe persoane, a doborât pe stradă o motocicletă parcată în acea zonă, precum şi gesturile acestuia anterioare ajungerii în zona barului V. când împreună cu martorii O.V., D.V.M. şi P.A.I., se manifestau zgomotos, în sensul că au lovit cu picioarele un coş de gunoi montat pe un stâlp de electricitate, iar unii dintre aceştia au urcat cu picioarele pe un autoturism parcat pe str. C.), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările şi modalitatea de comitere a faptelor deosebit de agresive, lipsite de orice justificare raţională, consecinţele acestora, numărul părţilor vătămate, limitele mari de pedeapsă prevăzute de textul sancţionator, dar şi persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal încercând să-şi justifice manifestările agresive prin aceea că a fost provocat de părţile vătămate, concluziile expertizei medico-legale psihiatrice a acestuia care evidenţiază în sfera afectelor o „angoasă adesea paroxistică din care inculpatul încearcă să iese prin acte de violenţă, accentuate tendinţe impulsive”, împrejurarea că după săvârşirea faptelor acesta s-a sustras urmăririi penale cca. 3 ani.

Din probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că nu se constată însă, temeiuri pentru a se reţine circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, aşa cum s-a solicitat de către apărătorul acestuia simplul fapt că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale nefiind de natură prin el însuşi reţinerea în favoarea sa a prev. art. 74 lit. a) C. pen. atâta vreme cât lipsa antecedentelor penale trebuie să reprezinte o stare de normalitate într-o societate democratică, iar o pedeapsă într-un cuantum mai redus nu ar fi aptă de a îndeplini funcţiile şi a realiza scopul pedepsei în contextul în care aceste gen de infracţiuni au dobândit un caracter de fenomen în ultima perioadă de timp. În aceste condiţii, a reduce pedeapsa pentru autorul unor asemenea infracţiuni, cu impact deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei. În plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Faţă de toate aceste criterii, instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea orientată spre limita minimă prevăzută de textul sancţionator, pentru fiecare faptă în parte, urmând ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. instanţa să contopească pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei instanţa a apreciat că faţă de gravitatea deosebită a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, modalitatea de comitere a acestora, atitudinea procesuală a inculpatului, precum şi predispoziţia acestuia la fapte antisociale, scopul pedepsei reglementat de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenţie.

Faptele săvârşite de inculpat generează o nedemnitate cu privire la exerciţiul drepturilor de natură electorală, respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, şi ca urmare instanţa va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. „condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

Instanţa a aperciat că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor reale şi personale duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi care impune aplicarea pedepsei accesorii în acelaşi conţinut ca şi pedeapsa complementară.

Întrucât infracţiunile săvârşite de inculpat nu au nici o legătură cu vreo profesie sau activitate desfăşurată de către acesta, interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., nu este cu nimic justificată.

Pentru motivele ce preced, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive începând cu data de 18 martie 2010 la zi şi constatând că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se menţin, în baza art. 350 C. proc. pen. va menţine starea de arest a inculpatului.

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanţa a reţinut că partea vătămată C.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 euro daune morale şi 10.000 RON despăgubiri materiale, partea vătămată T.N.N. s-a constituit parte civilă cu suma de 9.000 euro daune morale şi 1.000 euro despăgubiri materiale, partea vătămată A.V. cu suma de 20.000 euro daune morale şi despăgubiri materiale, iar partea vătămată S.S.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele ocazionate cu spitalizarea.

Potrivit disp. art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ., despăgubirea părţii civile trebuie să constituie o justă şi integrală reparaţie a daunelor morale şi materiale suferite în urma infracţiunii, care formează obiectul cauzei.

Înţelesul noţiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite şi culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conţinut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.

Din probele administrate în cauză a rezultat că partea civilă A.V., urmare a agresiunii a fost internat la spital unde s-a constatat că a suferit o plagă penetrantă înjunghiată toraco-abdominală stânga transdiafragmatică, a fost supus de urgenţă unei intervenţii chirurgicale, pe perioada spitalizării efectuând cheltuieli cu medicaţia, hrană, transportul membrilor familiei la spital în sumă de 5.500 RON, după externare în vederea refacerii a avut nevoie cea două luni de concedii medicale, iar urmare a unor complicaţii apărute ulterior a suferit o nouă intervenţie chirurgicală.

La rândul său, partea civilă T.N.N. conform probelor administrate în cauză a fost internat în spital urmare a agresiunii suferind o plagă tăiată hemitorace drept penetrantă, pe perioada spitalizării şi ulterior pe durata convalescenţei când a beneficiat de concediu medical, acesta a efectuat cheltuieli în sumă de 3.000 RON ocazionate serviciile medicale, cu medicaţia necesară, hrana suplimentară.

În ceea ce priveşte pe partea civilă C.C., din probele administrate în cauză s-a constatat că acesta urmare a agresiunii a fost internat în spital cca. două săptămâni, suferind 2 plăgi tăiate torace posterior, pe perioada spitalizării şi ulterior pe durata convalescenţei a efectuat cheltuieli cu medicamentele, serviciile medicale, alimentaţie corespunzătoare în sumă de 9.000 RON.

La rândul său, partea civilă S.S.C., a suferit o plagă tăiată hemitorace drept posterior penetrantă cu emfizem subcutanat, a fost internat în spital cca. o săptămână, după externare a beneficiat de concediu medical alte 3 săptămâni, iar pe perioada spitalizării şi convalescenţei a efectuat cheltuieli în sumă de 2.000 - 3.000 RON ocazionate cu tratamentul şi hrana suplimentară.

Totodată, instanţa a apreciat că pe lângă suferinţele fizice ale părţilor vătămate care, urmare agresiunii inculpatului, au fost internaţi în spital şi ulterior în vederea refacerii au avut nevoie de perioade mai lungi sau scurte de concedii medicale, că leziunile produse acestora le-au pus în pericol viaţa şi că doar intervenţia medicală la momentul oportun a împiedicat producerea rezultatului mai grav, respectiv decesul acestora, date fiind organele vitale vizate, acestea au suferit şi traume psihice de natură a fi reparate printr-o compensaţie bănească.

Pentru aceste motive în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 lit. b) C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. instanţa a obligat inculpatul către părţile civile la plata despăgubirilor materiale în limita dovedirii acestora, precum şi la plata daunelor morale.

Întrucât acţiunea civilă în cadrul procesului penal este guvernată de principiul disponibilităţii, iar partea civilă S.S.C. nu a solicitat daune morale, inculpatul urmează să nu fie obligat la plata acestora în favoarea părţii civile.

Prin adresa din 21 septembrie 2010, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 16.430,61 RON cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părţilor vătămate.

Drept urmare, instanţa a obligat pe inculpat la plata acestei sume către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul O.B.

Reprezentantul Parchetului a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Primele motive de apel au vizat nelegalitatea sentinţei, susţinându-se în cadrul primului motiv că instanţa a omis să reţină în sarcina inculpatului circumstanţele agravante prev. de art. 75 lit. a) şi c) C. pen., cu privire la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 C. pen.

Cel de-al doilea motiv de apel s-a referit la nelegalitatea încadrării juridice reţinută de instanţa de fond pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., susţinându-se că, raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii acesteia şi la consecinţele faptelor săvârşite de inculpat, încadrarea juridică legală este cea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.

Ultimul motiv de apel a vizat netemeinicia sentinţei, susţinându-se că prima instanţă nu a făcut o individualizare corespunzătoare a pedepselor aplicate, raportat la criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. şi la dispoziţiile art. 52 C. pen.

S-a concluzionat în sensul admiterii apelului, desfiinţării sentinţei pronunţată de instanţa de fond, schimbarea încadrării juridice dată faptei pentru infracţiunea prev. de art. 321 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu reţinerea circumstanţelor agravante prev. de art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi majorarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile comise, raportat la gradul de pericol social concret şi de criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen.

Inculpatul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul soluţionării laturii penale şi civile a cauzei.

În ceea ce priveşte latura penală, a apreciat că sentinţa este nelegală, în sensul că deşi la instanţa de fond, înainte de începerea cercetării judecătoreşti inculpatul a recunoscut integral faptele comise, nu s-a făcut aplicaţia prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

De asemenea, a susţinut că sentinţa este netemeinică, pedepsele aplicate de instanţa de fond fiind mari raportat la criteriile generale de individualizare, instanţa de fond nereţinând circumstanţele personale, care a manifestat sinceritate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, este tânăr şi nu este cunoscut cu antecedente penale.

Sub acest aspect, a solicitat instanţei admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi aplicaţia dispoziţiilor legale menţionate pentru toate pedepsele aplicate, precum şi reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, a susţinut că a fost obligat la despăgubiri civile raportat la dovezile administrate de instanţă atât în ceea ce priveşte suma acordată cu titlu de despăgubiri pentru daune patrimoniale părţilor civile persoane fizice, dar şi cele referitoare la despăgubirile acordate Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.

Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 186 din 29 mai 2012 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a desfiinţat sentinţa sub aspectul laturii penale şi rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.B. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 10 ani şi 4 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive începând cu data de 18 martie 2010 la zi şi menţine starea de arest a acestuia.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului O.B.

Pentru a pronunţa această decizie Curtea a reţinut următoarele:

Valorificând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a stabilit că la incidentul produs în seara zilei de 28 aprilie 2007 au participat mai multe persoane împreună cu inculpatul, respectiv O.V., D.V.M. şi P.A.I., care s-au manifestat prin gesturi şi expresii ce au adus atingere gravă bunelor moravuri, tulburând liniştea şi ordinea publică pe o arteră centrală din municipiul Craiova, respectiv pe B-dul C.

Inculpatul împreună cu celelalte persoane s-au deplasat în zona barului V., tulburând în continuare în mod grav liniştea publică, astfel că instanţa în mod nelegal nu a reţinut circumstanţa agravantă, prev. de art. 75 lit. a) C. pen.

S-a arătat că această circumstanţă agravantă operează în situaţia dedusă judecăţii, chiar dacă pentru ceilalţi participanţi la incidentul menţionat s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ.

Având în vedere că printre participanţii la activitatea infracţională menţionată s-a aflat şi P.A.I., minor la data respectivă, prima instanţă avea obligaţia reţinerii prevederilor art. 75 lit. c) C. pen.

Totodată, Curtea de Apel a apreciat că liniştea şi ordinea publică au fost tulburate în mod grav prin activitatea infracţională a inculpatului, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. Aceasta, în contextul în care în incidentul produs au fost exercitate acte de agresiune fizică gravă de către inculpat asupra părţilor vătămate C.C., A.V.S.S. şi T.N.N., iar la barul V. unde se aflau mai mulţi consumatori, climatul de insecuritate a fost grav şi s-a concretizat prin părăsirea localului public de către celelalte persoane aflate în local.

Prin urmare, instanţa de apel a constatat că cele două critici vizând nelegalitatea sentinţei sunt întemeiate, astfel că a reţinut în sarcina inculpatului circumstanţele agravante, prev. de art. 75 lit. a) şi c) C. pen. a schimbat încadrarea juridică în art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.

Şi ultimul motiv de apel al Parchetului a fost apreciat ca fiind fondat. În conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Având în vedere aceste dispoziţii cu prin raportate la criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., reţinând impactul social deosebit al faptelor comise, gradul sporit de pericol al infracţiunilor de violenţă săvârşite de inculpat, care a aplicat lovituri cu obiecte apte să suprime viaţa mai multor persoane, chiar dacă este un element tânăr şi nu posedă antecedente penale, s-a apreciat că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate de instanţa de fond.

Referitor la apelul inculpatului, s-au reţinut următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 141 C. pen., prin pedeapsa prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută de textul de lege care încriminează fapta săvârşită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Critica vizând neaplicarea prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de către instanţa de fond a fost apreciată neîntemeiată. Deşi cu ocazia audierii inculpatului, la 09 iunie 2010, la instanţa de fond, acesta a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată şi a menţinut toate declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. şi, având în vedere limitele de pedeapsă pentru această infracţiune, chiar rămasă în stadiul de tentativă, nu sunt incidente prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., întrucât dispoziţiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă.

Şi critica vizând soluţionarea laturii civile este nefondată, instanţa de fond acordând despăgubiri civile atât persoanelor fizice, cât şi Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, pentru daune patrimoniale şi pentru daune morale (pentru persoanele fizice), în conformitate cu materialul probator administrat în cauză şi cu raportare la prevederile art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 şi urm. C. civ.

Pentru aceste considerente, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul O.B.

Recursul a fost motivat cu ocazia, dezbaterilor, invocându-se cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., respectiv greşita încadrarea juridică dată faptelor, arătându-se că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 C. pen. şi, în subsidiar, greşita individualizare a pedepselor aplicate, în raport de circumstanţele personale favorabile inculpatului.

Ministerul Public a invocat, în recursul inculpatului, cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. privind greşita aplicare a legii, arătând că instanţa de apel trebuia să reţină dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi să reducă limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.

Analizând decizia recurată atât din perspectiva criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Asupra cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că, în baza probatoriului administrat, probatoriu necontestat de altfel de inculpat care a recunoscut săvârşirea faptelor, solicitând în apel aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., ca situaţie de fapt instanţele au stabilit că acesta, în cadrul unui incident ce a avut loc la barul V. din Craiova, cu un cuţit ce îl avea asupra sa, a lovit-o pe partea vătămată A.V. producându-i o plagă penetrantă înjunghiată toraco-abdominală stânga transdiafragmatică; ulterior i-a aplicat două lovituri cu cuţitul părţii vătămate C.C., producându-i două plăgi tăiate, torace posterior; apoi a fost agresată partea vătămată T.N.N., care, văzându-l pe inculpat cu cuţitul în mână, a aruncat cu o sticlă către acesta după care a fugit, însă a fost ajuns din urmă şi lovită cu cuţitul cauzându-i-se o plagă tăiată hemitorace drept penetrantă, leziune arteră intercostală, plagă diafragmatică, şoc hemoragie; partea vătămată S.S.C. a fost la rândul său lovită de mai multe ori cu cuţitul în diferite zone de inculpat, provocându-i leziuni după cum urmează: plagă orizontală de 8 cm umăr drept posterior, plagă orizontală hemitorace drept posterior paravertebral.

Înalta Curte constată că încadrarea juridică este în concordanţă cu situaţia de fapt reţinută, în drept fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav prev. art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.

Aşa cum în mod constant s-a statuat în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, esenţială pentru stabilirea încadrării juridice în aceste situaţii este stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei cu care s-a săvârşit fapta. Dacă în cazul infracţiunilor de vătămare corporală, vătămare corporală gravă, făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acţionează cu intenţia de ucidere, intenţie ce poate fi directă sau indirectă, după cum autorul, prevăzând moartea victimei, a urmărit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat. Aceasta rezultă chiar din modul de săvârşire a faptei, din materialitatea acţiunii („dolus ex re”), care evidenţiază poziţia psihică a făptuitorului. Astfel, folosirea unor instrumente apte să conducă la deces, aplicarea de lovituri cu intensitate, în zone vitale ale corpului demonstrează neîndoielnic intenţia de a ucide.

În prezenta cauză, se constată că modalitatea de săvârşire a faptelor, constând în lovirea victimelor cu un cuţit, în zona vitale (torace, hemitorace abdomen), exclude apărarea inculpatului, în sensul că nu ar fi acţionat cu intenţia de omor, ci cu intenţia generală de vătămare. Chiar dacă inculpatul nu a urmărit moartea victimelor, folosirea unui instrument apt să ucidă şi aplicarea de lovituri în zone vitale, impun concluzia că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale şi acceptat posibilitatea producerii lui, împrejurări ce caracterizează intenţia indirectă, a formă a vinovăţiei.

Având în vedere că actele de violenţă au fost comise în aceeaşi împrejurare asupra a 4 persoane, în public, cu intenţia indirectă de a ucide, decesul acestora neintervenind, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

Ca atare, instanţa de recurs apreciază că dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză, încadrarea juridică stabilită de către prima instanţă, menţinută în apel, fiind corectă.

Asupra cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.

Problema ridicată de către parchet este aceea a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. în situaţiile în care inculpatul care recunoaşte săvârşirea faptelor şi solicită ca judecarea sa să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, însă una din infracţiunile pentru care este trimis în judecată este sancţionată că detenţiunea pe viaţă. Se arată că, în atare cazuri, limitele de pedeapsă pentru celelalte infracţiuni trebuie reduse conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., astfel că instanţa de apel trebuia să procedeze în acest fel în cazul infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.

Înalta Curte apreciază neîntemeiate criticile formulate, procedura reglementată de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. neputând fi aplicată decât unitar, cu privire la întreaga cauză şi nu fragmentat, în raport de fiecare din infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Acceptarea opiniei conform căreia procedura ar fi incidenţă numai în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care legea nu prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru care nu s-ar mai administra nicio probă, ar însemna ca, în aceeaşi cauză, să se aplice concomitent atât procedura simplificată, cu privire la o parte din infracţiuni, cât şi procedura obişnuită referitor la celelalte infracţiuni.

Or, legiuitorul a exclus o atare posibilitate, de vreme ce, în art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen., a impus condiţia de admisibilitate a cererii, ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare. Ca atare, dacă procedura nu este aplicabilă în situaţiile în care inculpatul recunoaşte doar o parte din faptele pentru care a fost trimis în judecată, aceasta nu poate fi incidentă nici în situaţia în care una din fapte este sancţionată cu detenţiunea pe viaţă.

Nici împrejurarea că prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. cuprind dispoziţii de drept substanţial nu constituie un argument care să conducă la admiterea punctului de vedere contrar. Aceste dispoziţii de drept substanţial devin incidente numai în anumite condiţii procedurale, respectiv în cazul admiterii cererii de către instanţă. Or, cererea fiind respinsă nu se mai ajunge la cadrul procesual care să permită aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Ca atare, Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a legii, cazul de casare invocat de Parchet nefiind incident, poziţia procesuală a inculpatului neputând fi valorificată în condiţiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011 rap. la art. 320¹ C. proc. pen. în raport de faptul că acţiunea penală vizează şi o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, chiar dacă faptele au rămas în forma imperfectă a tentativei. În acest sens se au în vedere dispoziţiile art. 141¹ C. pen. potrivit cărora prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează infracţiunea în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Nici criticile încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen., nu sunt întemeiate.

Înalta Curte constată în cauză s-a făcut o justă individualizare a pedepselor, respectându-se criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Pe lângă gravitatea extremă a faptelor, reflectată şi în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, circumstanţele în care acestea au fost comise, (inculpatul fără vreo justificare raţională a înjunghiat patru persoane), în cauză există şi circumstanţele agravante prev. de art. 75 lit. a) şi c) C. pen. Inculpatul nu a colaborat cu organele de urmărire penală astfel cum se susţine prin motivele de recurs, ci dimpotrivă s-a sustras urmăririi penale o perioadă de aproximativ 3 ani, iar poziţia procesuală de recunoaştere, şi aceasta nuanţată (acesta arătând că de fapt a încercat doar să se apere), a intervenit după ce în cauză au fost administrate probe care îl indicau ca autor al faptelor. În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, dispusă pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav, ce i-a fost dată spre executare, în urma aplicării dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen. este aptă să conducă la atingerea scopului prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen., neimpunându-se redozarea sa.

În raport de aceste considerente, apreciind neîntemeiate criticile formulate şi constatând că nu se reţine incidenţa altor cazuri de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca nefondat, soluţie în raport de care, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.B. împotriva deciziei penale nr. 186 din 29 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 18 martie 2010 la 16 august 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 august 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2659/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 2397/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: