ICCJ. Decizia nr. 2403/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2403/2012
Dosar nr. 4679/1/2012
Şedinţa publică din 11 iulie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea din 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 388/39/2011, printre altele s-a dispus:
- ridicarea controlului judiciar, instituit de instanţă cu privire la inculpata S.V.I. prin încheierea nr. 19 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava pronunţată în Dosar nr. 311/39/2011, modificată prin decizia penală nr. 1567 din 18 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
- revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpaţii Ş.S.C., S.N.C., U.L. şi C.S. prin încheierea din 29 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava, modificată prin decizia penală nr. 1789 din 03 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se hotărî astfel s-au reţinut următoarele:
Cu privire la inculpata S.V.I.;
Prin încheierea nr. 19 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în Dosarul nr. 311/39/2011, modificată prin decizia penală nr. 1567 din 18 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata S.V.I.
Potrivit prevederilor art. 1603 C. proc. pen., controlul judiciar instituit de instanţă în cazul liberării provizorii sub control judiciar dispusă faţă de un inculpat poate fi oricând ridicat sau modificat de către aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.
S-a reţinut că, de la data punerii inculpatei în libertate provizorie sub control judiciar şi până în prezent, s-a scurs o durată suficientă de timp şi faţă de activitatea desfăşurată (3 acte materiale), s-a apreciat că în acest timp rezonanţa concretă a faptelor în mediul în care aceasta trăieşte s-a atenuat până la dispariţia ei, că nu s-a făcut nicio probă sub aspectul existenţei pericolului concret pentru ordinea publică apreciindu-se că, la prezentul moment, măsura nu mai este oportună şi necesară bunei desfăşurări a procesului penal, devenind aplicabile dispoziţiile art. 1603 C. proc. pen.
Cu privire la inculpaţii Ş.S.C., S.N.C., U.L. şi C.S. s-a reţinut că:
Faţă de gradul lor redus de implicare în ansamblul illicit (2-5 acte materiale ale infracţiunii de dare de mită şi fără a se reţine în sarcina lor vreo activitate specifică grupului infracţional organizat), de intervalul mare de timp scurs de la data punerii lor în libertate până în prezent şi în care au respectat toate obligaţiile impuse, demonstrând că scopul acestor măsuri a fost atins, având în vedere că buna desfăşurare a procesului penal nu mai este cu nimic împiedicată prin revocarea măsurii, constată că restricţiile anterior impuse nu mai sunt, la acest moment, oportune; totodată s-a avut în vedere că orice măsură preventivă are caracter excepţional şi nu poate fi dispusă decât pentru perioada în care eficienţa soluţionării unei cauze ar putea fi altfel redusă, dată fiind şi prezumţia de nevinovăţie de care inculpaţii se bucură până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare pronunţată împotriva lor.
Împotriva acestei încheieri, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. Serviciul Teritorial Suceava a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a încheierii recurate şi în rejudecare, respingerea cererii de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpata S.V.I. şi a cererilor de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, formulate de inculpaţii Ş.S.C., S.N.C., U.L. şi C.S.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 38 alin. (3) C. proc. pen., că constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. Serviciul Teritorial Suceava este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
1. Prin decizia nr. 1567 din 18 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 311/39/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpata S.V.I. împotriva încheierii nr. 19 din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 311/39/2011, a casat încheierea atacată şi rejudecând:
A admis cererea formulată şi a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei S.V.I.
În baza art. 160 alin. (3) C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii sub control judiciar, s-a stabilit ca inculpata să se supună următoarelor obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială a ţării fără încuviinţarea instanţei;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată, ori de câte ori este chemată;
c) să se prezinte la secţia de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte inculpatul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie;
d) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
Conform art. 1602 alin. (32) C. proc. pen. i-a fost atrasă atenţia inculpatei că în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care-i revin, se va lua faţă de ea măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. EE din 4 februarie 2011 emis în baza încheierii de şedinţă din data de 4 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 1073/2/2011 (333/2011), dacă nu este arestată în altă cauză.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, urmând ca onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 25 RON să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Potrivit art. 1603 C. proc. pen., controlul judiciar instituit de instanţă poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în tot sau în parte, pentru motive temeinice.
Din textul de lege mai sus evocat rezultă că ridicarea controlului judiciar este o vocaţie pe care o are inculpatul şi nu o obligaţie a instanţei de a o dispune şi că aceasta poate fi acordată pentru motive temeinice.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că dispoziţia instanţei de apel - de a admite cererea de ridicare a controlui judiciar faţă de inculpata S.V.I. - este netemenică.
Pentru modificarea sau ridicarea controlului judiciar instanţa trebuie să constate existenţa unor motive mai puternice decât cele avute în vedere la luarea acestei măsuri, temeiuri care să justifice convingerea că modificarea sau ridicarea controlului judiciar este oportună.
Avându-se în vedere complexitatea prezentei cauze, în care sunt implicate multe persoane, precum şi dificultatea administrării probelor, Înalta Curte constată că este necesară menţinerea unui contact permanent şi supravegheat între inculpaţi şi instanţă, precum şi un răspuns prompt al acestora la orice chemare a instanţei ţinând cont de amploarea activităţii infracţionale.
Aşa fiind, prin prisma celor învederate, Înalta Curte constată că, la acest moment procesual, dacă s-ar proceda la ridicarea controlului judiciar astfel cum se solicită de către inculpată, s-ar putea compromite buna desfăşurare a procesului penal.
2. Prin decizia penală nr. 1789 din 3 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a revocat măsura arestării preventive faţă de inculpaţii Ş.S.C., S.N.C., U.L. şi C.S., dispunându-se punerea în libertate a acestor inculpaţi, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
În baza art. 1451 raportat la art. 145 C. proc. pen., s-a decis luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura.
În baza art. 1451 raportat la art. 145 alin. (11) C. proc. pen. s-a dispus ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara inculpaţii să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;
b) să se prezinte la organul de poliţie de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi.
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;
d) să nu deţină, să nu folosească, să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. (12) lit. c) şi f) C. proc. pen. s-a dispus ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara inculpaţii să respecte următoarele obligaţii:
- să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis faptele, martori, experţi şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
- să nu exercite profesia în exercitarea căreia au săvârşit faptele. A fost atrasă atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen.
Analizând actele şi lucrările de la dosar Înalta Curte constată că dispoziţia instanţei de fond de a revoca măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpaţi nu este temeinică.
În conformitate cu art. 139 alin. (2) Teza a ll-a C. proc. pen., atunci când nu mai exista vreun temei legal care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.
În cazul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, revocarea acesteia se examinează şi în raport cu art. 2 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care prevede, in parag. 2 şi 3, că orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Instanţa dispune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, dacă, în urma acestei examinări, constată ca măsura preventivă nu mai poate fi considerată necesară într-o societate democratică şi proporţională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia.
Legat de oportunitatea măsurii preventive, Curtea are în vedere complexitatea prezentei cauze, în care sunt implicate multe persoane, precum şi dificultatea administrării probelor. Situaţia de fapt reclamă menţinerea unui contact permanent şi supravegheat între inculpaţi şi instanţă, precum şi un răspuns prompt al acestora la orice chemare a ei ţinând cont de amploarea activităţii infracţionale.
Buna desfăşurare a procesului penal reprezintă un scop al măsurilor preventive, ce trebuie raportat la natura şi specificul infracţiunilor presupus comise, complexitatea şi impactul acestora.
În raport cu specificul infracţiunilor presupus comise, cu stadiul actual al procesului, pentru a asigura factorii necesari desfăşurării optime a acestuia, apreciază Curtea că măsura este, şi la acest moment, justificată şi constituie o ingerinţă a statului proporţională cu scopul urmărit în desfăşurarea procesului penal, chiar dacă de la momentul luării ei a trecut o perioadă de circa 1 an şi 2 luni de zile.
Aşa fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. Serviciul Teritorial Suceava împotriva încheierii din 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 388/39/2011, privind pe inculpaţii Ş.S.C., S.N.C., U.L., C.S. şi S.V.I., va casa în parte încheierea recurată şi în rejudecare, va respinge cererea de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpata S.V.I. şi cererile de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara formulate de inculpaţii Ş.S.C., S.N.C., U.L. şi C.S., menţinând celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în sumă de câte 100 RON, pentru intimaţii inculpaţi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. Serviciul Teritorial Suceava împotriva încheierii din 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 388/39/2011, privind pe inculpaţii Ş.S.C., S.N.C., U.L., C.S. şi S.V.I.
Casează în parte încheierea recurată, şi rejudecând:
Respinge cererea de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpata S.V.I.;
Respinge cererile de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara formulate de inculpaţii Ş.S.C., S.N.C., U.L., C.S.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu în sumă de câte 100 RON, pentru intimaţii inculpaţi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iulie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2351/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 2404/2012. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
