ICCJ. Decizia nr. 2502/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2502/2012

Dosar nr. 2225/54/2011*

Şedinţa publică din 3 august 2012

Deliberând asupra recursului declarat de persoana extrădabilă D.M.C. împotriva sentinţei penale nr. 174 din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 174 din 29 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetăţeanul român D.M.C.

A dispus extrădarea cetăţeanului român D.M.C., cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 si art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a amânat predarea către autorităţile judiciare americane până la punerea in libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare nr. 3509/2010 emis la 30 noiembrie 2011 de Judecătoria Craiova si până la momentul finalizării procesului penal în fata autorităţilor judiciare române în cauza nr. 212/D/P/2009 a D.I.I.C.O.T. – Structura Centrala.

A constatat că persoana extrădata a fost reţinută în cauză de la data de 15 noiembrie 2011 – orele 18:15 până la data de 16 noiembrie 2011 – orele 18:15 si arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16 noiembrie 2011 până la 31 ianuarie 2012.

A dispus arestarea persoanei extrădate D.M.C., în vedere predării, pe o durată de 30 de zile începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, in prezenta cauza, amânarea predării persoanei extrădate, si emiterea unui nou mandat de arestare.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. 10184/II/5/2011 înregistrată de instanţă sub nr. 2225/54/2011 la data de 16 noiembrie 2011, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a transmis cererea de extrădare formulată de autorităţile americane, cerere întemeiata pe mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite, Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetăţeanul român D.M.C.

Totodată, a fost înaintată ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 34 din 15 noiembrie 2011, prin care s-a dispus reţinerea pentru 24 de ore a persoanei extrădabile, de la data de 15 noiembrie 2011 – orele 18¹⁵ până la data de 16 noiembrie 2011 – orele 18¹⁵.

În cuprinsul cererii de extrădare s-a arătat că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandatul de arestare de către autorităţile judiciare americane pentru săvârşirea infracţiunilor de: conspiraţie pentru a comite fraude bancare, conspiraţie pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces şi furt agravat de identitate, prevăzute de titlul 18 secţiunea 1349, titlul 18 USC secţiunea 1028 A din codul Statelor Unite, constând în aceea că, între anii 2004 - 2007, persoana extrădabilă, împreună cu alţi 12 coinculpaţi, au fost implicaţi în scheme de „phishing” în care au trimis prin poşta electronică mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci şi alte companii legitime, pentru a înşela oamenii şi a-i determina să dezvăluie informaţii private, cum ar fi: numele, adresa, data naşterii, numere de cont de asigurare socială, numere de card-uri de credit sau debit şi numere de card-uri bancare. O persoană ce accesa link-urile din mesajele electronice frauduloase era redirecţionată către unul sau mai multe site-uri de internet, care păreau în mod fals să-şi aibă originea în cadrul unei companii legitime, informaţiile obţinute în mod ilegal având ca scop obţinerea de bunuri şi servicii la care inculpatul nu avea dreptul.

Prin încheierea pronunţata în şedinţa publică, la data de 16 noiembrie 2011, în dosarul nr. 2224/54/2011, Curtea de Apel Craiova, a admis propunerea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind arestarea provizorie a persoanei extrădabile D.M.C. si a dispus arestarea provizorie a acestuia pentru o perioadă de 29 zile, începând cu 16 noiembrie 2011, până la 14 decembrie 2011. Măsura arestării provizorii a fost menținută prin încheierile de ședința din datele de 13 decembrie 2011 si 04 ianuarie 2012.

Prin sentinţa nr. 22 din 31 ianuarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2225/54/2011, s-a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetăţeanul român D.M.C.

S-a dispus extrădarea persoanei solicitate D.M.C., cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 si art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a amânat predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare americane până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare nr. 3509/2010 emis la 30 noiembrie 2011 de Judecătoria Craiova şi până la momentul finalizării procesului penal în faţa autorităţilor judiciare române în cauza nr. 212/D/P/2009 a D.I.I.C.O.T. – Structura Centrala.

S-a constat că persoana extrădata a fost reţinută în prezenta cauză de la data de 15 noiembrie 2011 – orele 18¹⁵ până la data de 16 noiembrie 2011 – orele 18¹⁵ si arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16 noiembrie 2011.

S-a dispus revocarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării şi punerea în libertate a persoanei solicitate D.M.C. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 3 emis la 16 noiembrie 2011 de Curtea de Apel Craiova, dacă persoana solicitată D.M.C. nu este arestată în altă cauză.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate D.M.C., în vedere predării, pe o durată de 30 de zile începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate şi emiterea unui nou mandat de arestare.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana extrădabilă. În recurs s-a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că autorităţile statului solicitant nu au făcut dovada că a fost respectat dreptul la un proces echitabil. Totodată, a arătat că a fost condamnat definitiv pentru aceleaşi fapte pentru care se solicită extrădarea.

Prin decizia nr. 1000 din 3 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul declarat de persoana extrădabilă, a fost casată sentinţa penală şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

În motivare s-a arătat că persoana extrădabilă a formulat opoziţie la extrădare, invocând, între altele, condamnarea sa prin hotărâre definitivă de către instanţa română pentru aceleaşi infracţiuni care sunt avute în vedere de autorităţile judiciare americane pentru formularea cererii de extrădare.

Faţă de acest motiv invocat prin opoziţia la extrădare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că instanţa era obligată să examineze dacă există motivul legal de refuz al cererii de extrădare pentru identitate de acuzaţii, respectiv condamnarea persoanei extrădabile de către autorităţile române pentru aceste infracţiuni. Instanţa de recurs a mai arătat că identitatea avută în vedere de legiuitor nu priveşte denumirea infracţiunilor, ci conţinutul constitutiv al acestora, aspect ce nu a fost examinat de prima instanţă.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. 2225/54/2011*.

La termenul din 16 mai 2012, Curtea de Apel a solicitat informaţii suplimentare autorităţilor judiciare americane, în sensul de a se comunica:

- dacă în cauza autorităţilor judiciare americane se efectuează acte de cercetare penală pentru faptele săvârşite de D.M.C. anterior lunii octombrie 2006, în caz afirmativ urmând să se descrie în concret faptele, specificând şi persoanele sau băncile prejudiciate;

- referitor la capătul 4 de acuzare, din al doilea rechizitoriu înlocuitor, privind furtul agravat de identitate, infracţiune pentru care persoana extrădabilă este urmărită penal în Statele Unite ale Americii, să se comunice informaţii suplimentare privind datele de identificare ale victimelor, deţinute de D.M.C., pentru a se putea verifica dacă acestea au fost utilizate cu ocazia săvârşirii infracţiunilor şi au format obiectul cauzei soluţionată de instanţele române.

Autorităţile judiciare americane au trimis la 23 mai 2012, următorul răspuns:

„D. este acuzat în primul capăt de acuzare din al doilea rechizitoriu refăcut, de complot la comiterea de fraude bancare, iar mesajele de e-mail din contul lui D. arată faptul că acesta a început să desfăşoare aceste activităţi în jurul lunii ianuarie 2006, împotriva unor clienţi ai J.P. M.C.C.., B.B. şi B.C.O. D. este acuzat în al doilea capăt de acuzare de complot la comiterea de fraude privind accesul la un sistem informatic, iar mesajele de e-mail din contul lui D. arată faptul că acesta a început să desfăşoare aceste activităţi în jurul lunii ianuarie 2006, împotriva unor clienţi ai J.P. M.C.C.., B.B. şi B.C.O. Dumitru este acuzat în al 4 capăt de acuzare, de furt calificat de identitate, iar această infracţiune priveşte posesia sa în jurul datei de 29 martie 2006, a unui card de credit emis pe numele unui client al J.P. M.C.C.

Cu privire la capătul de acuzare numărul 4, D. este acuzat în mod special de posesie în jurul datei de 29 martie 2006, a numelui şi a numărului de securitate socială a lui S.E.S., locuitor din Acton, Massachusetts şi, totodată, a unui card de credit emis domnului S. către J.P. M.C.C.

La 31 mai 2012, persoana extrădabilă a formulat precizare la opoziţia la extrădare, în temeiul art. 49 din Legea nr. 302/2004, arătând că faptele pentru care se solicită extrădarea, sunt identice cu faptele pentru care a fost condamnat definitiv în România.

În acest sens, s-a arătat că autorităţile judiciare din cele două state au început colaborarea la data de 7 martie 2006, autorităţile americane au transmis documente care au constituit probe în cauza judecată de autorităţile judiciare române. Au transmis un CD ce conţine informaţiile şi conţinutul conturilor de e-mail, furnizate de yahoo ca un mandat federal de percheziţie pentru 14 conturi, printre care şi unul folosit de D.M.C .

În urma corespondenţei efectuată între autorităţile judiciare americane şi autorităţile judiciare române, acestea din urmă s-au autosesizat şi au început urmărirea penală faţă de mai multe persoane, printre care şi D.M.C., N.O., R.I. şi P.B.B., dar ultimii nu au mai fost trimişi în judecată, întrucât au fost condamnaţi în Statele Unite ale Americii, fiind extrădaţi.

A mai arătat că nu este îndeplinită condiţia de reciprocitate prevăzută de art. 20 din Legea nr. 302/2004.

A mai invocat art. 19 alin. (2) din Constituţia României, potrivit cărora cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.

A arătat că la punctul 5 din rechizitoriu, cuprins în proba A pagina 2 din cererea de extrădare, se specifică ca dată de săvârşire – 13 iunie 2005, dată la care a fost trimis e-mail spam de către inculpaţi, care pretindea a fi de la P.B., iar în rechizitoriu D.I.I.C.O.T. – pagina 8, se arată aceeaşi exprimare „în jurul datei de 15 iunie 2005”.

În volumul II din dosarul de urmărire nr. 335/D/P/2006, se regăseşte plângerea formulată de P.B. şi conţinuturile e-mail-urilor care au fost folosite la prejudicierea instituţiilor bancare, iar la pct. 6 şi 7 pagina 3 din proba A, din cererea de extrădare, se observă că modul şi mijloacele de săvârşire ale infracţiunii sunt aceleaşi cu cele arătate la pag. 8 din rechizitoriul D.I.I.C.O.T.

Cu privire la pct. 8 – proba A din cererea de extrădare, în cauză s-a efectuat verificarea mesajelor de poştă electronică , iar conţinutul integral al celor trei conturi de e-mail a fost trimis de către agent special M.M. autorităţilor judiciare române la data de 28 martie 2006 şi au fost avute în vedere la cercetările efectuate în dosarul nr. 335/D/P/2006.

Aceeaşi este situaţia şi cu privire la pct. 9, 10, 12 şi 13 din proba A – cererea de extrădare.

Referitor la pct. 17 lit. a) din cererea de extrădare, se arată aceleaşi fapte ca şi în rechizitoriul D.I.I.C.O.T., infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen. român, fiind echivalentul infracţiunii de conspiraţie prevăzut de legislaţia americană.

Privitor la pct. 17 lit. b) din proba A, a arătat că investigaţia autorităţilor române a fost mult mai laborioasă, P.B., constituindu-se parte civilă în procesul penal desfăşurat în România.

Pct. 17 lit. f) din proba A – cuprinde aceleaşi fapte pentru care a fost condamnat, în condiţiile în care se arată că a accesat în luna octombrie 2006 contul colector .

Pct. 17 lit. g) din proba A - descrie fapte care rezultă şi din rechizitoriul autorităţilor române, în lunile ianuarie, februarie, martie 2007, având interceptat traficul de internet.

Referitor la capătul de acuzare nr. 3, arată că deja a fost condamnat în România pentru că în perioada 2006-2007 a transmis neautorizat sau i-a ajutat pe ceilalţi inculpaţi să transmită date despre numere de cărţi de credit în vederea tragerii de numerar.

Privitor la cardul de credit sau debit al persoanei S.S. la care se face referire la pct. 19 lit. b) este evident că a fost depistat în conţinutul contului de e-mail, acest conţinut fiind transmis autorităţilor române prin adresa din data de 28 martie 2006.

A mai arătat că autorităţile statului american nu au făcut dovada că i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, conform art. 6 din C.E.D.O.

În acest sens, arată că nu a avut posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare, nu i s-a desemnat un apărător din oficiu, nu a avut posibilitatea să-şi exercite dreptul la un recurs efectiv.

Astfel, este incident motivul de refuz prevăzut de art. 21 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, nu s-a făcut dovada condiţiei prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul de a se da asigurări că în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, persoana extrădabilă va fi transferată în România în vederea executării pedepsei.

Este incident şi motivul opţional de refuz al extrădării, prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, existând o cauză înregistrată sub nr. 212/D/P/2009 la D.I.I.C.O.T. – Structura centrală.

Un alt motiv de refuz al extrădării este tardivitatea depunerii cererii de extrădare, în condiţiile în care infracţiunile pentru care se solicită extrădarea au fost săvârşite în perioada ianuarie 2006 - martie 2007, înainte de semnarea tratatului dintre România şi Statele Unite ale Americii.

În acest sens, Convenţia de la Viena din 1969 prevede la art. 28, principiul neretroactivităţii tratatelor.

La termenul din 7 iunie 2012, s-a efectuat adresă către D.I.I.C.O.T. – Structura centrală, pentru a se preciza care este stadiul cercetărilor privind pe D.M.C., în dosarul nr. 212/D/P/2009, faţă de care s-a disjuns materialul de urmărire penală din dosarul nr. 335/D/P/2006, urmând a se preciza dacă D.M.C. este cercetat în dosarul respectiv pentru fapte săvârşite împotriva unor clienţi ai J.P. M.C.C., B.B. şi B.C.O., iar în caz afirmativ să se precizeze datele săvârşirii faptelor.

Prin adresa nr. 212/D/P/2009 din iunie 2012, a D.I.I.C.O.T. – Structura centrală, s-a precizat că printre instituţiile financiare figurează şi B. Astfel, în urma interceptării traficului de internet în dosarul de bază, a rezultat că la data de 15 noiembrie 2006, numitul D.M.C. a discutat cu T.C.D. cu privire la realizarea unor „scam-uri” pentru P. şi a unor instituţii financiare din M.B., precum B. sau L.

S-a mai precizat că din actele dosarului nu au rezultat date şi informaţii cu privire la o presupusă activitate infracţională împotriva instituţiilor financiare J.P. M.C.C. şi B.C.O.

A fost ataşat dosarul nr. 21506/215/2009, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 3100 din 14 decembrie 2010, a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 2072 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova.

Examinând actele şi lucrările dosarului nr. 21506/215/2009, cât şi înscrisurile existente la dosarul nr. 2225/54/2011*, Curtea de Apel a apreciat că opoziţia la extrădare formulată de persoana extrădabilă D.M.C. este nefondată, pentru următoarele motive:

D.M.C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 335/D/P/2006 din 4 septembrie 2009 al D.I.I.C.O.T., iar activitatea infracţională desfăşurată de acesta este descrisă în mod amănunţit la pct. 6 al rechizitoriului, specificându-se că această activitate s-a desfăşurat în perioada octombrie 2006-aprilie 2007.

Astfel, datele la care D.M.C. a săvârşit actele materiale ce au intrat în conţinutul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi ulterior condamnat sunt: 8 octombrie 2006 – L.B., 10 octombrie 2006 – R.R., L.B., 12 octombrie 2006 – W.F.C.U., 16 octombrie 2006 – R.R. şi W.F.C.U., 12 noiembrie 2006, 13 noiembrie 2006 – W.F.C.U., 12 noiembrie 2006 – P.C.B., 13 noiembrie 2006 – W.F.C.U., 15 noiembrie 2006 – B.L.B., 21 noiembrie 2006, 22 noiembrie 2006 – G.C.U., 24 noiembrie 2006, 25 noiembrie 2006 – P.P., 28 noiembrie 2006 – F.C.U., 28 şi 30 noiembrie 2006 – F.S.B., 4 decembrie 2006 – C.C.U., 5 decembrie 2006 – T.W.C.U., 6 decembrie 2006, 11 decembrie 2006 – P.A.F.C.U., 13 decembrie 2006 – T.L.N.B., 14 decembrie 2006 – G.C.U., P.F.C.U., 18 ianuarie 2007 – P.P., 21 ianuarie 2007 – A.S.C.U., 23 ianuarie 2007, 24 ianuarie 2007, 25 ianuarie 2007, 26 ianuarie 2007, 28 ianuarie 2007 – P.P., C.B., C.C.U., A.F.C.U., 29 ianuarie 2009, 30 ianuarie 2007 – M.A.B., K.B., 31 ianuarie 2007 – A.E.A.C.U., 13 februarie 2007, 15 februarie 2007 – I., W.S., 16 februarie 2007 – A.F.C.U., 18 februarie 2007, 19 februarie 2007, 20 februarie 2007, 27 februarie 2007, 12 martie 2007 – P.T.C.U., 29 martie 2007 – W.S.E.C.U., 4 aprilie 2007 – M.A.B., P.E.A.B., A.N.B.T.B., 23 aprilie 2007 – N.I.F.C.U., 24 aprilie 2007, 25 aprilie 2007, 29 aprilie 2007.

Prin sentinţa penală nr. 3100 din 14 decembrie 2010 a Judecătoriei Craiova, inculpatul D.M.C. a fost condamnat pentru infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi infracţiunile prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 25 C. pen., raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin decizia penală nr. 2072 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, s-a respins recursul declarat de D.M.C., s-a admis recursul declarat de parchet, aplicându-i-se inculpatului un spor de pedeapsă de 8 luni închisoare.

Nici instanţa de fond, nici instanţa de recurs nu au extins acţiunea penală pentru alte acte materiale, nu a fost extins procesul penal pentru alte fapte.

Prin urmare, inculpatul D.M.C. a fost condamnat pentru faptele descrise în rechizitoriu.

Făcând o comparaţie cu faptele, pentru care se solicită extrădarea numitului D.M.C., descrise în al doilea rechizitoriu înlocuitor, proba A, Curtea de Apel a constatat că aceste fapte nu sunt identice cu faptele pentru care instanţele române au pronunţat o condamnare definitivă.

Astfel, activitatea infracţională descrisă în al doilea rechizitoriu înlocuitor, s-a desfăşurat pe o perioadă mult mai mare (începând cu anul 2004 până în anul 2007), decât cea avută în vedere de instanţele române (octombrie 2006 – aprilie 2007).

În acest sens, semnificativ este faptul că instanţele române nu au extins procesul penal pentru alte acte materiale sau pentru alte fapte, potrivit dispoziţiilor art. 335 şi art. 336 C. proc. pen., având în vedere numai faptele descrise în rechizitoriu reţinute în sarcina inculpatului D.M.C.

Pe de altă parte, la pct. 11, capătul de acuzare nr. 1 din al doilea rechizitoriu înlocuitor, se arată că printre „alte instituţii financiare şi companii de pe internet care au fost ţinte ale inculpaţilor, se numără E./P.P., C.O., C.B.A., J.P. M.C.C., C.B., R.B., L.B., U.S.B., and W.F.C”.

Ori, niciuna dintre aceste instituţii financiar contabile nu se regăsesc în rechizitoriul nr. 335/D/P/2006 din 4 septembrie 2005 al D.I.I.C.O.T., cu ocazia descrierii activităţii infracţionale desfăşurată de inculpatul D.M.C.

Totodată, în urma solicitării informaţiilor suplimentare solicitate de Curtea de Apel Craiova, autorităţile judiciare americane au făcut precizări cu privire la data săvârşirii faptelor de către D.M.C., persoanele împotriva cărora s-au săvârșit faptele.

În acest sens, s-a arătat că acesta a început să desfăşoare activităţi în jurul lunii ianuarie 2006, împotriva unor clienţi ai J.P. M.C.C., B.B. şi C.O.

În continuare, cu privire la capătul de acuzare nr. 4 s-a arătat că D.M.C. este acuzat în mod special de posesie în jurul datei de 29 martie 2006, a numelui şi a numărului de securitate socială a lui S.E.S., locuitor din Acton, Messachusetts şi totodată, a unui card de credit emis domnului S. de către J.P. M.C.C.

Informaţiile furnizate întăresc ideea că faptele pentru care se solicită extrădarea nu sunt identice cu faptele pentru care D.M.C. a fost condamnat definitiv în România, activitatea infracţională pentru care este cercetat de autorităţile americane desfăşurându-se pe o perioadă mai mare de timp, împotriva altor persoane şi instituţii financiare decât cele avute în vedere de instanţele române la pronunţarea condamnării.

Nici în rechizitoriul nr. 335/D/P/2006 din 4 septembrie 2006 al D.I.I.C.O.T. şi nici în hotărârile pronunţate de instanţele române nu s-a menţionat numele persoanei vătămate S.E.S., sau numărul de securitate socială al acestuia.

Ori, în capătul de acuzare nr. 4 al celui de-al doilea rechizitoriu înlocuitor – proba A şi în informaţiile suplimentare trimise de autorităţile americane, se arată că D.M.C. este acuzat de furt calificat de identitate, de posesie în jurul datei de 29 martie 2006 a numelui şi numărului de securitate socială a persoanei arătate mai sus.

În acest context, susţinerea persoanei extrădabile, potrivit căreia întreaga activitate infracţională se regăseşte în conţinutul contului de yahoo , transmis de către autorităţile judiciare americane în luna martie 2006, nu duce la concluzia că faptele pentru care se solicită extrădarea sunt identice cu cele pentru care D.M.C. a fost condamnat în România, având în vedere faptul că instanţele române au avut în vedere o altă perioadă în care s-a desfăşurat activitatea infracţională şi alte instituţii financiare.

În rechizitoriu, s-a mai arătat că în perioada ianuarie 2005 - aprilie 2007, inculpatul D.M.C. a fost destinatarul sumelor totale de 560 DOLARI S.U.A. şi 2.541 euro, expediate prin sistemele de transfer monetar rapid W.U. şi M.G., existând indicii că banii rezultaţi din comiterea unor infracţiuni, dispunându-se disjungerea materialului de urmărire penală sub aspectul complicităţii la infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) – (2) din Legea nr. 365/2002.

Totodată, s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală faţă de inculpatul D.M.C. sub aspectul tentativei la fraudă informatică, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 50 din Legea nr. 161/2003 (în legătură cu trimiterea de mesaje electronice false către utilizatorii P.P., P.F.C.U., ş.a.).

Din informaţiile primite de la D.I.I.C.O.T. – Structura centrală, rezultă că în dosarul nr. 212/D/P/2009, cauză disjunsă din dosarul de bază nr. 335/D/P/2006, cercetările se efectuează cu privire la altă activitate infracţională decât cea care stă la baza cererii de extrădare formulată de autorităţile americane, precizându-se că din actele dosarului nu au rezultat date şi informaţii cu privire la o presupusă activitate infracţională împotriva instituţiilor financiare J.P. M.C.C. C.O.

Prin urmare, Curtea apreciază că nu este incident art. 5 din tratatul de extrădare, semnat între România şi Statele Unite ale Americii, neexistând identitate între faptele pentru care se solicită extrădarea şi faptele pentru care D.M.C. a fost condamnat definitiv de instanţele române.

Nu sunt întemeiate nici celelalte motive invocate de persoana extrădabilă în opoziţia la extrădare.

Astfel, privitor la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, pentru existenţa acestui motiv obligatoriu de refuz al extrădării, trebuie să existe date din care să rezulte că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul C.E.A.D.O.L.F., încheiată la Roma sau al oricărui instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România.

Ori, tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, încheiat la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008 (M. Of. nr. 387/21.05.2008), a avut în vedere obligaţiile asumate potrivit Acordului de Extrădare dintre U.E. şi S.U.A. semnat la Washington DC la 25 iunie 2003, şi a fost încheiat în special pentru respectarea drepturilor omului şi supremaţiei legii, dorindu-se să se asigure între cele două ţări o cooperare mai eficientă în lupta împotriva criminalităţii.

Pe de altă parte, privitor la art. 21 alin. (1) lit. a) şi art. 31 din Legea nr. 302/2004, în sprijinul cererii de extrădare a fost ataşată o declaraţie sub prestare de jurământ, dată de procurorul adjunct al Statelor Unite – domnul E.C., care lucrează pentru biroul de procuratură al Statelor Unite din Districtul Connecticut, declaraţie în care arată cum s-a desfăşurat procedura în faţa autorităţilor judiciare americane, respectiv emiterea celor două rechizitorii înlocuitoare, emiterea mandatului de arestare în baza celui de-al doilea rechizitoriu înlocuitor.

Privitor la condiţia prevăzută de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, aşa cum rezultă din textul acestui alineat, numai în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) şi c) trebuie ca statul solicitant să dea asigurări considerate ca suficiente că în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România.

De altfel, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispoziţii care se aplică numai în cazurile prevăzute la lit. a), b) şi c), respectiv persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare, persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului solicitant, persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetăţean al unui stat membru al U.E., dacă statul solicitant este membru al U.E.

Ori, D.M.C. nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 302/2004.

În aceste condiţii, în speţă, este aplicabil alin. (3) al art. 20 din Legea nr. 302/2004, D.M.C. putând fi extrădat către autorităţile judiciare americane în baza tratatului de extrădare încheiat între România şi Statele Unite ale Americii.

Nu sunt incidente în cauză nici dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, deoarece cercetările efectuate în dosarul nr. 212/D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. – Structura centrală, vizează altă activitate infracţională desfăşurată de D.M.C. decât cea pentru care se solicită extrădarea.

Este neîntemeiată şi susţinerea persoanei extrădabile privind tardivitatea cererii de extrădare şi aplicabilitatea tratatului de extrădare încheiat între România şi Statele Unite ale Americii, având în vedere art. 22 din tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008, potrivit cărora „prezentul tratat se aplică infracţiunilor săvârşite atât înainte, cât şi după data intrării sale în vigoare”.

Pe de altă parte, şi anterior intrării în vigoare a acestui tratat a existat Convenţia de extrădare încheiată şi semnată la Bucureşti la 23 iulie 1924, între România şi Statele Unite ale Americii şi Convenţia adiţională semnată la Bucureşti la 10 noiembrie 1936.

Privitor la fondul cererii, Curtea constată că, cererea de extrădare cuprinde informațiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, fiind îndeplinite şi condiţiile prevăzute de art. 2 din același tratat privind pedepsirea infracțiunilor reținute în sarcina persoanei extrădabile de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.

Astfel, pentru capătul de acuzare nr. 1 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuza persoana extrădabila D.M.C. de conspirație pentru a comite frauda bancară, pedeapsa maximă care se poate aplica potrivit legislației S.U.A. este aceea de 30 ani închisoare si 5 ani libertate supravegheată după punerea în libertate şi o amendă.

Pentru capătul de acuzare nr. 2 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuza persoana extrădabila D.M.C. de conspirație pentru a comite o fraudă legată de dispozitive de acces electronic pedeapsa maximă care se poate aplica este aceea de 10 ani închisoare si 3 ani libertate supravegheată după punerea în libertate şi o amendă.

Pentru capătul de acuzare nr. 4 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuza persoana extrădabila D.M.C. de furt agravant de identitate pedeapsa maximă care se poate aplica este aceea de 2 ani închisoare si 3 ani libertate supravegheata după punerea în libertate şi o amendă.

În consecinţă, ţinând cont de dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de extrădare, şi s-a dispus extrădarea cetăţeanului român D.M.C., cu respectarea regulii specialităţii prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Împotriva sentinţei penale nr. 164/2012 a Curţii de Apel Craiova a declarat recurs D.M.C. la pronunţarea acestei sentinţe.

În motivele de recurs persoana extrădată a criticat sentinţa Curţii de Apel Craiova pentru următoarele considerente:

- depăşirea limitelor cercetării judecătoreşti la fond faţă de dispoziţiile instanţei de recurs în primul ciclu procesual, având în vedere că la curtea de apel nu s-a avut în vedere problematica pusă în discuţie de instanţa supremă, ci s-a început o nouă cercetare judecătorească;

- lipsa unei baze legale pentru extrădare, precum şi lipsa reciprocităţii extrădării între statul solicitat şi statul solicitant;

- omisiunea constatării identităţii de conţinut şi de timp între faptele pentru care este cercetat în România şi S.U.A. Apărarea afirmă că în cauză probele provin din acelaşi cont de e-mail ca şi în cazul faptelor pentru care este cercetat în România şi se referă la aceeaşi perioadă de timp implicând toate băncile ca şi în cazul acuzaţiei din România.

- încălcarea dreptului la un proces echitabil. Apărarea indică faptul că declaraţia procurorului american în sensul că procedura a respectat drepturile persoanei acuzate nu este susţinută de probe în acest sens.

- riscurile la care este supus recurentul în cazul admiterii cererii de extrădare de a primi pedepse aspre prevăzute de legile americane pentru faptele comise precum şi de a i se aplica sistemul cumulului aritmetic pentru faptele comise în caz de condamnare, de a nu fi trimişi în România în caz de condamnare pentru executarea pedepsei.

Analizând hotărârea recurată, Curtea, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefundat, pentru următoarele considerente:

O primă critică formulată în recurs a avut în vedere depăşirea limitelor rejudecării dispuse de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual, de către Curtea de Apel, la reluarea judecării cauzei.

Critica este nefondată.

Instanţa de recurs a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel pentru a fi examinată susţinerea persoanei solicitate în sensul că faptele pentru care au fost formulate acuzaţii în România inclus şi faptele pentru care s-a solicitat extrădarea de către autorităţile din S.U.A.

În mod corect, Curtea de Apel în vederea elucidării acestei chestiuni a administrat probe pentru a stabili:

- dacă în statul solicitant se efectuează acte de cercetare penală pentru fapte comise anterior lunii octombrie 2006 cu solicitarea indicării de către autorităţile americane a faptelor respective;

- identificarea victimelor furtului de identitate pentru a se verifica dacă aceste date au fost folosite cu ocazia săvârşirii faptelor de care este acuzat în România.

Instanţa de recurs constată că instanţa de fond a efectuat demersurile necesare în vederea clarificării chestiunii de drept legată de identitatea de fapte invocată de persoana solicitată. Nici instanţa de fond şi nici instanţa de recurs nu pot proceda în acest tip de cauze la analiza vinovăţiei persoanei acuzate în statul solicitant, astfel cum solicită apărarea, şi nici să respingă o cerere de extrădare în considerarea cuantumului prevăzut de lege al sancţiunii cu închisoarea în statul solicitant, apreciat de apărare prea aspru şi disproporţionat faţă de fapta comisă. Investite cu soluţionarea unei cereri de extrădare instanţele naţionale examinează concordanţa solicitării cu legea, îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă ale unei cereri de extrădare, respectarea drepturilor persoanei solicitate, fără să facă o analiză a vinovăţiei celui în cauză.

Lipsa unei baze legale pentru extrădare, precum şi lipsa reciprocităţii extrădării între statul solicitat şi statul solicitant, invocate de către apărare sunt nefondate.

Dreptul aplicabil

Soluţionarea prezentei cauze este guvernată de dispoziţiile mai multor legi, a căror continuitate în timp infirmă susţinerea apărării în sensul că nu există un temei legal de acordare a extrădării către S.U.A. pentru fapte comise în perioada 2006-2007. Astfel, România şi S.U.A. au aplicat Convenţia de extrădare încheiată şi semnată la Bucureşti la 23 iulie 1924 dintre România şi S.U.A. şi Convenţia adiţională semnată la Bucureşti la 10 noiembrie 1936, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 111/2008. Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi S.U.A., semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007 (M. Of. nr. 387/21.05.2008). De asemenea, între Uniunea Europeană şi S.U.A. există obligaţii asumate potrivit Acordului de extrădare semnat la Washington DC la 25 iunie 2003. În sfârşit, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală reglementează şi instituţia extrădării.

Curtea de Apel a examinat atât condiţiile prevăzute în legea generală, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cât şi condiţiile decurgând din Tratatul din România şi S.U.A. Examenul cererii de extrădare efectuat de către Curtea de Apel Craiova infirmă susţinerea apărării în sensul că au fost încălcate condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea extrădării şi anume că există identitate de cauză între acuzaţiile din dosarul nr. 21506/215/20009, soluţionat în România prin sentinţa penală 3100 din 14 decembrie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 2072 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova şi acuzaţiile pentru care a fost emis Rechizitoriul din S.U.A., ca a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi că nu au fost acordate asigurări privind executarea unei eventuale pedepse în România precum şi că lipseşte condiţia referitoare la reciprocitate.

Condiţii de admitere a cererii de extrădare. Reciprocitatea

Anterior sesizării Parchetului cu cererea de extrădare a cetăţeanului român D.M.C., Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, a efectuat, conform legii (art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală), examenul de regularitate internaţională, spre a constata existenţa reciprocităţii în privinţa extrădării propriilor cetăţeni, în cazul în care se solicită extrădarea unui cetăţean român. Susţinerea apărării este infirmată de examenul efectuat de către Ministerul Justiţiei, care a sesizat, având în vedere îndeplinirea acestei condiţii, Ministerul Public pentru identificarea persoanei solicitate.

Condiţii de admitere a cererii de extrădare. Ne bis in idem

În mod corect instanţa de fond a ajuns la concluzia că este îndeplinită cerinţa legii referitoare la extrădarea cetăţenilor români care au săvârşit o infracţiune pe teritoriul statului solicitant sau împotriva cetăţenilor statului solicitant. Astfel, cetăţenii români pot fi extrădaţi din România în baza convenţiilor internaţionale multilaterale la care aceasta este parte şi pe bază de reciprocitate, dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii: a) persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare; b) persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului solicitant; c) persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetăţean al statului solicitant. Cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza dispoziţiilor tratatelor bilaterale şi pe bază de reciprocitate. Extrădarea nu se acordă dacă persoana căutată a fost condamnată sau achitată în statul solicitat pentru infracţiunea pentru care se solicită extrădarea.

Constatând că persoana solicitată este cetăţean român şi domiciliază pe teritoriul României, Curtea de Apel a examinat identitatea dintre infracțiunile pentru care este condamnat sau acuzat în România şi faptele pentru care se solicită extrădarea, ajungând la concluzia corectă că nu există identitate. Examenul Curţii de Apel a avut în vedere perioada de timp în care s-au petrecut faptele, victimele infracțiunilor, persoanele alături de care au fost comise faptele. Anterior, în primul ciclu procesual au fost examinate condiţiile referitoare la natura infracțiunilor şi sancţiunea prevăzută de lege. Condiţia referitoare la inexistenţa unei condamnări pentru aceleaşi fapte pe teritoriul Românie are în vedere o identitate faptică şi nu o identitate a conţinutului prevăzut de lege pentru infracțiunea în cauză. Apărarea pare a face o confuzie între dubla incriminare (incriminarea faptei ca infracțiune pe teritoriul ambelor state) şi ne bis in idem (condamnarea pentru aceleaşi fapte pe teritoriul statului solicitat)

Niciunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării nu este îndeplinit în cauză, astfel cum corect a stabilit Curtea de Apel. Astfel, extrădarea poate fi refuzată atunci când fapta care motivează cererea face obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate face obiectul unui proces penal în România.

Curtea de Apel a analizat acuzaţiile formulate de către autorităţile americane în raport de Rechizitoriul D.I.I.C.O.T. nr. 335/D/P/2006 din 4 septembrie 2009 folosind drept criteriu descrierea juridică a faptelor (natura acuzaţiilor formulate), perioada de săvârşire a faptelor, victimele faptelor de care este acuzată persoana reclamată.

Faptele pentru care este acuzat în S.U.A. au avut loc, în perioada 2004 - 2007, faptele pentru care a fost condamnat în România au avut loc în perioada octombrie 2006 - aprilie 2007.

Instituţiile financiar bancare împotriva cărora s-au desfăşurat faptele de care este acuzat în S.U.A. sunt E./P.P., C.O., C.B.A., J.P. M.C.C., C.B., R.B., L.B., U.S.B., and W.F.C.”. Furtul de identitate priveşte numele şi numărul de securitate socială al lui S.E.S. Totodată, el este acuzat în legătură cu fapte legate de un card de credit emis de către J.P. M.C.C. către dl. Stuart.

Instituţiile financiar bancare împotriva cărora s-au desfăşurat faptele pentru care este condamnat în România sunt: L.B., R.R., W.F.C.U., P.C.B., G.C.U., P.P. (acte materiale care nu sunt cuprinse în acuzarea din SUA: 25 noiembrie 2006, 18 ianuarie 2007, 23 ianuarie 2007, 24 ianuarie 2007, 25 ianuarie 2007, 26 ianuarie 2007, 28 ianuarie 2007), F.C.U., F.S.B., C.C.U., T.W.C.U., P.A.F.C.U., T.L.N.B., P.F.C.U., A.S.C.U., C.C.U., A.F.C.U., M.A.B., K.B., A.E.A.C.U., I.W.S., A.F.C.U., P.T.C.U., W.S.E.C.U., M.A.B., P.E.A.B., A.N.B.T.B., N.I.F.C.U.

Persoanele alături de care este acuzat în statul solicitat sunt: M.C.D., B.B., B.M.S., O.F., I.Ş., R.L.S., D.R.D., A.B., L.C.B., G.Ş., D.N.D., Şt.S.I., M.A.D.

În România condamnarea a avut loc pe baza unui rechizitoriu în care D.M.C. a fost acuzat de asociere, în perioada 2006-2007, cu T.C.D., D.R.M. şi N.R.O. în vederea comiterii de infracţiuni şi de a săvârși infracţiuni [(asociere pentru comiterea de infracţiuni, art. 323 alin. (2) C. pen.)].

D.M.C. a fost condamnat pentru transmiterea neautorizată, în perioada 2006-2007, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale către T.C.D., D.R.M. şi N.R.O. şi ajutorul dat acestora pentru transmiterea neautorizată de astfel de date în vederea efectuării de retrageri de numerar [(efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.)].

D.M.C. a mai fost condamnat pentru că, în perioada 2006-2007 la diferite intervale de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a instigat pe T.C.D., D.R.M. şi N.R.O., să creeze site-uri false ale unor instituţii financiar bancare în scopul de a fi utilizate, în vederea producerii unei consecinţe juridice (instigare la săvârşirea infracţiunii de introducere fără drept de date informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice art. 25 C. pen., raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003).

D.M.C. a mai fost condamnat pentru că, în perioada 2006-2007, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a instigat pe inculpaţii T.C.D., D.R.M. şi N.R.O.I., să creeze site-uri false ale unor instituţii financiar-bancare în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice [(introducere, fără drept de date informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice, art. 25 C. pen., raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.)].

Apărarea inculpatului în sensul că sunt acte săvârşite prin intermediul aceluiaşi cont de e-mail nu prezintă interes pentru soluţionarea cererii de extrădare. Contul de e-mail este doar instrumentul prin intermediul căruia au fost comise faptele. Caracterul de acte distincte faptelor pentru care este acuzat în S.U.A. în raport de cele comise în România decurge din patrimoniile diferite cărora li s-a adus atingere prin faptele persoanei solicitate, actele materiale distincte de cele pentru care este acuzat în România şi nu din metoda folosită, care, poate fi similară (folosirea unui computer şi a unei adrese e-mail, crearea de pagini de internet falsificate etc.).

Dreptul al un proces echitabil

Extrădarea este refuzată dacă: a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul C.E.A.D.O.L.F. , încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România; b) există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social; c) situaţia persoanei riscă să se agraveze din unul dintre motivele enunţate la lit. b); d) cererea este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decât cele constituite prin instrumentele internaţionale pertinente, sau în vederea executării unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal; e) se referă la o infracţiune de natură politică sau la o infracţiune conexă unei infracţiuni politice; f) se referă la o infracţiune militară care nu constituie infracţiune de drept comun. România nu acordă extrădarea în cazurile în care persoana extrădabilă ar fi judecată în statul solicitant de un tribunal care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare sau de un tribunal naţional instituit anume pentru cazul respectiv, ori dacă extrădarea este cerută în vederea executării unei pedepse pronunţate de acel tribunal.

În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la un proces echitabil instanţa constată că în acest stadiu al procesului din S.U.A. (în care a fost emis un rechizitoriu pe numele persoanei solicitate), iar extrădarea se solicită în vederea judecării respectivei persoane au fost respectate drepturile prevăzute de lege. Acuzaţia formulată împotriva persoanei solicitate urmează să fie judecată de către un tribunal, conform regulilor procedurale obişnuite, cu respectarea dreptului la apărare, inclusiv acela de a avea un avocat, şi a dreptului de a fi audiat, faptele de care este acuzat nu intră în categoria acelora care dau naştere unui refuz obligatoriu sau facultativ la solicitarea de extrădare, nu există motive să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social, situaţia persoanei solicitate nu riscă să se agraveze din motivele enunţate anterior. Critica referitoare la cuantumul sancţiunii cu închisoarea prevăzută de legea statului solicitat nu intră în criteriile de refuz al extrădării, având în vedere că în cazul unei condamnări persoana solicitată poate executa sancţiunea pe teritoriul României.

Apreciind hotărârea instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică, iar criticile formulate împotriva acesteia, ca nefondate, instanţa de recurs va respinge calea de atac promovată şi va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă D.M.C. împotriva sentinţei penale nr. 174 din 29 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 august 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2999/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 2264/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: