ICCJ. Decizia nr. 2999/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2999/2012
Dosar nr. 6843/40/2011
Şedinţa publică din 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Botoşani dat în Dosarul nr. 54D/P/2006, s-a dispus punerea în mişcare acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatelor:
1. S.D., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada aprilie 2005-iunie 2006, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, a recrutat în scopul de a le exploata munca mai multe persoane de pe raza judeţului Botoşani dar şi din alte localităţi ale ţării, dintre acestea fiind identificate şi audiate părţile vătămate A.M., A.S.C., A.A., B.I.M., B.D., B.G., B.I., C.S., C.A., C.C., C.M., C.V., C.C., D.D., F.D., G.C.C., H.V., I.C., I.I., O.F., P.C.C., S.I.R., S.M., Ş.I., T.V.C., T.F.C., T.G.S. şi martorii A.P., A.S., V.A., V.I., pe care le-a convins să se deplaseze în Italia, unde le-a cazat în condiţii improprii şi le-a exploatat împreună cu concubinul său, cetăţeanul italian V.G., determinându-le să practice „munca la negru”, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi de la fiecare persoană mare parte din sumele de bani achitate de angajatorii italieni, pentru plata muncii prestate de victime şi
2. A.I. pentru săvârşirea infracţiunii de: trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada noiembrie 2005-martie 2006, la solicitarea inculpatei S.D., a recrutat de pe raza comunei Vorniceni, judeţul Botoşani, mai multe persoane printre care părţile vătămate C.C., I.C., I.I., S.M., B.I.M., D.D., A.S.C., C.M., C.V., Ş.I., C.S., C.C., O.F. şi martorii A.P., A.S., V.A. şi V.I., pe care le-a convins să se deplaseze în Italia, unde inculpata S.D. împreună cu concubinul său, cetăţeanul italian V.G., le-a cazat în condiţii improprii, determinându-le să practice „munca la negru”, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi de la fiecare persoană mare parte din sumele de bani achitate de angajatorii italieni, pentru plata muncii prestate.
Prin Sentinţa penală nr. 138 din 24 iunie 2011, Tribunalul Botoşani a condamnat pe inculpata S.D., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. iar pe inculpata A.I., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, prin aceeaşi sentinţă s-a procedat la disjungerea cauzei, conform art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., stabilindu-se un nou termen de judecată pentru soluţionarea laturii civile a cauzei.
Prin sentinţa penală nr. 248 din 16 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Botoşani s-au dispus următoarele:
Au fost admise pretenţiile civile formulate în cauză.
A fost obligată inculpata S.D. să plătească următoarele sume cu titlul de despăgubiri civile:
- părţii civile G.C.C. suma de 3.700 euro;
- părţii civile T.F.C. suma de 3.500 euro;
- părţii civile P.C.C. suma de 5.000 euro;
- părţii civile H.V. suma de 7.500 euro;
- părţii civile T.G.S. suma de 500 euro;
- părţii civile S.I.R. suma de 11.3 00 euro;
- părţii civile A.M. suma de 3.700 euro;
- părţii civile F.D. suma de 3.400 euro şi suma de 2.000 lei;
- părţii civile B.I. suma de 1.500 euro;
- părţii civile T.V.C. suma de 5.000 euro;
- părţii civile A.A. suma de 600 euro;
- părţii civile C.A. suma de 3.000 euro;
- părţii civile B.D. suma de 500 euro;
- părţii civile B.G. suma de 600 euro.
Inculpatele S.D. şi A.I. au fost obligate să plătească următoarele sume cu titlul de despăgubiri civile:
- părţii civile C.C. suma de 1.000 euro;
- părţii civile I.C. suma de 1.000 euro;
- părţii civile I.I. suma de 1.000 euro;
- părţii civile S.M. suma de 2.500 euro;
- părţii civile B.I.M. suma de 2.000 euro;
- părţii civile D.D. suma de 500 euro;
- părţii civile A.S.C. suma de 800 euro;
- părţii civile Ş.I. suma de 700 euro;
- părţii civile C.M. suma de 1.000 euro;
- părţii civile C.V. suma de 900 euro;
- părţii civile C.S. suma de 750 euro;
- părţii civile O.F. suma de 3.000 euro;
- părţii civile C.C. suma de 750 euro.
A fost dispusă confiscarea de la inculpata S.D. a sumei de 1.800 euro.
Fiecare dintre inculpate a fost obligată să plătească statului câte 150 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-au reţinut următoarele:
Faptele cauzatoare de prejudicii fiind cele descrise în rechizitoriu, instanţa a verificat întrunirea celorlalte condiţii ale răspunderii civile delictuale în privinţa pretenţiilor formulate de părţile vătămate constituite părţi civile în cauză.
1. Partea vătămată G.C.C. s-a constituit parte civilă cu sumele de 2.200 euro (comisionul încasat de inculpata S. şi numitul V.G., cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia, drepturile salariale pe care nu le-a primit, cheltuielile efectuate cu întreţinerea) daune materiale şi 1.500 euro daune morale.
În ce priveşte daunele materiale solicitate, instanţa de fond a constatat că partea civilă s-a deplasat în Italia ca urmare a inducerii sale în eroare cu privire la scopul şi beneficiile acestei deplasări, astfel încât nu se poate susţine că nu a fost prejudiciat cu sumele reprezentând comisionul plătit pentru „angajare” şi transportul în Italia. Această concluzie este, de altfel, aplicabilă tuturor persoanelor constituite părţi civile în prezenta cauză.
Având în vedere durata petrecută în Italia, mai mare de 3 luni, şi faptul evident că în această perioadă partea civilă a fost nevoită să îşi asigure întreţinerea, apar ca dovedite şi pretenţiile legate de acest aspect.
Cum faptul că drepturile salariale ale părţii vătămate pentru perioada arătată au fost aproape în totalitate reţinute de inculpata S. şi de numitul V.G., pe ansamblu pretenţiile materiale formulate au fost apreciate pe deplin rezonabile.
În aprecierea asupra daunelor morale solicitate au fost relevante durata cât partea civilă s-a aflat în Italia, condiţiile inumane în care a fost cazată, condiţiile şi specificul muncii prestate, precum şi lipsa vreunei retribuţii pentru această muncă deosebit de grea. In atare condiţii sunt evidente suferinţele fizice şi psihice suportate de partea civilă, suferinţe care au justificat acordarea daunelor morale în cuantumul modic solicitat.
2. Partea vătămată T.F.C. s-a constituit parte civilă cu sumele de 2.000 euro (comisionul încasat de inculpata S. şi numitul V.G., cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia, drepturile salariale pe care nu le-a primit) şi 1.500 euro daune morale.
Situaţia acestei părţi civile diferă de cea a părţii civile G.C.C. doar în ce priveşte durata petrecută în Italia. Acest aspect nu a prezentat însă relevanţă asupra caracterului rezonabil al pretenţiilor materiale, având în vedere cuantumul redus al acestora.
Aşa fiind, s-a considerat că partea civilă T.F.C. este îndreptăţit să primească sumele solicitate cu titlu de daune materiale şi morale.
3. Partea vătămată P.C.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 euro, reprezentând comisionul plătit, cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia, drepturile salariale neîncasate, cheltuielile efectuate cu cazarea, întreţinerea şi hrana pentru perioada petrecută în Italia, precum şi daune morale.
Având în vedere perioada în care partea civilă a stat în Italia şi considerentele expuse anterior, aceste pretenţii au fost apreciate ca întemeiate.
4. Partea vătămată H.V. s-a constituit parte civilă cu sumele de 2.500 euro, reprezentând comisionul plătit pentru plecarea în Italia, drepturile salariale însuşite de inculpata S. şi numitul V.G., cheltuielile efectuate cu ocazia deplasării în Italia şi 5.000 euro reprezentând daune morale.
Situaţia acestei părţi civile fiind similară cu cea a părţilor civile arătate mai sus (aceeaşi modalitate de recrutare, urmată de însuşirea banilor ce ar fi trebuit să revină părţilor civile pentru munci prestate în condiţii grele şi periculoase, acestea fiind obligate să îşi asigure şi întreţinerea), pretenţiile formulate au fost considerate pe deplin justificate.
5. Partea vătămată T.G.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro, reprezentând comisionul încasat de inculpata S. Temeinicia acestor pretenţii nu comportă discuţii, având în vedere situaţia de fapt reţinută în cauză.
6. Partea vătămată S.I.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.300 euro, reprezentând comisionul încasat de inculpata S. şi numitul V.G., cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia şi drepturile salariale însuşite de cei doi, precum şi cu suma de 10.000 euro reprezentând daune morale.
Dacă în ce priveşte daunele materiale solicitate situaţia părţii civile nu diferă de cele prezentate mai sus, în aprecierea asupra cuantumului daunelor morale, pe lângă condiţiile în care partea civilă a fost nevoită să lucreze, s-a ţinut seama şi de faptul că a fost efectiv vândută de către cei doi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, fiind permanent supusă intimidărilor şi ameninţărilor. Cum supunerea la asemenea tratamente este de natură să cauzeze puternice suferinţe fizice şi psihice, instanţa de fond a apreciat că pretenţiile părţii civile sunt justificate şi sub acest aspect.
7. Partea vătămată A.M. s-a constituit parte civilă cu sumele de 700 euro daune materiale, reprezentând comisionul plătit şi cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia, şi 3.000 euro daune morale.
Pentru considerentele expuse mai sus, ţinând seama de perioada petrecută în Italia şi de natura muncilor prestate (câte 12 ore pe zi, uneori şi în timpul nopţii, în condiţii periculoase, fără echipamente de protecţie), pretenţiile formulate de partea civilă au fost admise.
8. Partea vătămată F.D. s-a constituit parte civilă cu sumele de 400 euro reprezentând comisionul achitat inculpatei S., 2.000 lei reprezentând împrumutul contractat pentru a suporta cheltuielile de deplasare şi 3.000 euro daune morale.
Situaţia numitului F. este similară cu cea a părţii civile A.M., astfel încât au fost admise şi pretenţiile sale.
9. Partea vătămată B.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500 euro, reprezentând comisionul încasat de inculpata S. şi de numitul V.G., cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia şi drepturile salariale însuşite de cei doi. Aceste pretenţii sunt pe deplin întemeiate, luând în considerare atât cele expuse în cazul celorlalte părţi civile, cât şi perioada mai lungă petrecută în Italia.
10. Partea vătămată T.V.C. s-a constituit parte civilă cu sumele de 2.000 euro, reprezentând comision, drepturile salariale însuşite de inculpata S. şi numitul V.G. şi cheltuielile efectuate cu deplasarea în Italia şi 3.000 euro daune morale.
Situaţia părţii civile este similară cu cea a părţilor civile A.M. şi F.D., diferenţa constând doar în aceea că a revenit în ţară mai târziu. In aceste condiţii pretenţiile sale au fost apreciate ca întemeiate.
11.Partea vătămată A.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 600 euro, reprezentând comisionul achitat şi cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia.
Modalitatea de recrutare, achitarea comisionului şi deplasarea efectivă în Italia fiind împrejurări de fapt deja stabilite, inculpata S.D. a fost obligată şi la plata sumei pretinse de partea civilă A.A..
12. Partea vătămată C.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 euro, daune materiale şi morale. Partea civilă a precizat conţinutul acestor pretenţii în cursul urmăririi penale, în sensul că daunele materiale includ comisionul plătit inculpatei S.D. şi numitului V.G., cheltuielile de deplasare, drepturile băneşti însuşite de cei doi, iar daunele morale au fost solicitate pentru suferinţele cauzate.
Ţinând seama că partea civilă s-a aflat în aceeaşi situaţie cu cele prezentate anterior şi având în vedere timpul petrecut în Italia, pretenţiile materiale au apărut ca întemeiate. In ce priveşte daunele morale solicitate, prima instanţă a reţinut că partea civilă, ajunsă în Italia ca urmare a inducerii sale în eroare, a fost nevoită să locuiască şi să muncească în condiţii mizere, mai mult de o lună, fără a obţine efectiv vreun câştig, nici măcar sumele necesare pentru revenirea în ţară. In atare împrejurări pretenţiile morale ale părţii civile, de altfel modice, au fost pe deplin justificate.
13. Partea vătămată C.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro, reprezentând comisionul plătit pentru plecarea la muncă şi cheltuielile ocazionate de deplasarea în Italia.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu (inclusiv împrejurarea că acel comision a fost perceput prin reţinerea drepturilor băneşti cuvenite părţilor vătămate), aceste pretenţii au fost întemeiate.
14. Partea vătămată I.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu aceeaşi sumă de 1.000 euro, pretenţii care, luând în considerare situaţia identică, au fost la rândul lor admise.
15. Partea vătămată I.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro, reprezentând comision şi cheltuieli efectuate pentru deplasarea în Italia. Cum partea vătămată s-a aflat în aceeaşi situaţie cu cele expuse la pct. 12 şi 13, temeinicia pretenţiilor sale nu au comportat discuţii.
16. Partea vătămată S.M. a solicitat plata sumelor de 1.500 euro daune materiale, incluzând comision, cheltuieli pentru deplasarea în Italia, drepturi salariale însuşite fără drept de aşa-zişii angajatori şi cheltuieli pentru întreţinere pe perioada petrecută în Italia, respectiv 1.000 euro daune morale.
Având în vedere situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu, în special perioada petrecută în Italia şi condiţiile de muncă şi de trai, prima instanţă a considerat că partea civilă este îndreptăţită la plata sumelor solicitate.
17. Partea civilă B.I.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro, reprezentând comision, cheltuieli efectuate pentru deplasarea în Italia, drepturi salariale însuşite de „angajatori” şi cheltuieli pentru cazare şi întreţinere, precum şi cu suma de 1.000 euro daune morale pentru suferinţele la care a fost supus.
Instanţa de fond a constatat că temeinicia acestor pretenţii este dovedită, având în vedere situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu, cu referire specială asupra duratei petrecute în Italia şi a presiunilor şi ameninţărilor la care a fost supusă partea civilă.
18. Partea vătămată D.D. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 500 euro, reprezentând comisionul şi cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia.
Cum efectuarea unor asemenea cheltuieli a fost deja stabilită, după cum a fost stabilit şi cuantumului comisionului (500 euro), aceste pretenţii au fost apreciate ca întemeiate.
19. Partea vătămată A.S.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 800 euro, ce cuprinde comisionul şi cheltuielile făcute pentru deplasarea în Italia.
Situaţia acestei părţi civile este similară cu cea a părţii civile B.
20. Partea vătămată Ş.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 700 euro, reprezentând comision şi cheltuieli efectuate pentru deplasarea în Italia.
Raportate la situaţia de fapt descrisă prin rechizitoriu şi la cuantumul lor, aceste pretenţii au fost pe deplin întemeiate.
21. Partea vătămată C.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000 euro, reprezentând comisionul şi cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia.
Aceleaşi considerente expuse în cazul părţii civile Ş.I. au fost aplicabile şi în acest caz. Prin urmare, pretenţiile formulate au fost apreciate ca întemeiate.
22. Partea vătămată C.V. (fiul părţii vătămate C.M.) a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 900 euro, incluzând aceleaşi cheltuieli ca şi în cazul mamei sale. Cum situaţia celor două părţi vătămate nu diferă din acest punct de vedere, partea civilă a fost îndreptăţită să primească suma solicitată.
23. Partea vătămată C.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 750 euro, reprezentând comisionul şi cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia.
Realitatea efectuării acestor cheltuieli fiind deja stabilită prin rechizitoriu, pretenţiile părţii civile au fost întemeiate.
24. Partea vătămată O.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500 euro, reprezentând comision, cheltuieli pentru deplasarea în Italia, drepturi salariale neîncasate şi cheltuieli pentru întreţinere, precum şi cu suma de 1.500 euro pentru suferinţele îndurate pe perioada şederii în Italia.
Pretenţiile părţii civile au apărut ca întemeiate, atât din perspectiva daunelor materiale (de observat că partea civilă a lucrat aproximativ 2 luni în Italia, perioadă în care a primit foarte puţini bani pentru munca prestată, cheltuiţi în întregime pentru întreţinere), cât şi a celor morale (date fiind condiţiile de cazare şi muncă).
25. Partea civilă C.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 750 euro, reprezentând comisionul şi cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia.
Situaţia sa este similară cu cea a părţii civile C.S., astfel încât pretenţiile formulate au fost întemeiate.
26. Partea vătămată B.D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 euro, reprezentând comisionul şi cheltuielile efectuate pentru deplasarea în Italia.
Temeinicia acestor pretenţii nu comportă discuţii, având în vedere situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu.
27. Partea vătămată B.G. s-a constituit parte civilă cu suma de 600 euro, incluzând aceleaşi cheltuieli ca şi în cazul părţii civile B.D.
Considerentele expuse în paragraful anterior au fost aplicabile şi pretenţiilor formulate de această parte civilă.
Prin urmare, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ. (forma în vigoare la data comiterii faptelor cauzatoare de prejudicii) inculpata S.D. a fost obligată să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile: părţii civile G.C.C. suma de 3.700 euro; părţii civile T.F.C. suma de 3.500 euro; părţii civile P.C.C. suma de 5.000 euro; părţii civile H.V. suma de 7.500 euro; părţii civile T.G.S. suma de 500 euro; părţii civile S.I.R. suma de 11.300 euro; părţii civile A.M. suma de 3.700 euro; părţii civile F.D. suma de 3.400 euro şi suma de 2.000 lei; părţii civile B.I. suma de 1.500 euro; părţii civile T.V.C. suma de 5.000 euro; părţii civile A.A. suma de 600 euro; părţii civile C.A. suma de 3.000 euro; părţii civile B.D. suma de 500 euro şi părţii civile B.G. suma de 600 euro.
În baza aceloraşi prevederi legale inculpatele S.D. şi A.I. au fost obligate la plata următoarelor sume, cu acelaşi titlu de despăgubiri civile: părţii civile C.C. suma de 1.000 euro; părţii civile I.C. suma de 1.000 euro; părţii civile I.I. suma de 1.000 euro; părţii civile S.M. suma de 2.500 euro; părţii civile B.I.M. suma de 2.000 euro; părţii civile D.D. suma de 500 euro; părţii civile A.S.C. suma de 800 euro; părţii civile Ş.I. suma de 700 euro; părţii civile C.M. suma de 1.000 euro; părţii civile C.V. suma de 900 euro; părţii civile C.S. suma de 750 euro; părţii civile O.F. suma de 3.000 euro; părţii civile C.C. suma de 750 euro.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpata S.D. a sumei de 1.800 euro, reprezentând suma obţinută din vânzarea numitelor S.I.R. şi C.L.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal au declarat apel inculpatele S.D. şi A.I. care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În susţinerea apelurilor s-a arătat că hotărârea primei instanţe este dată cu aplicarea greşită a legii, hotărârea fiind nemotivată.
Au arătat că prima instanţă nu a prezentat motivele care au stat la baza acordării despăgubirilor civile către părţile civile.
Au mai arătat că pretenţiile civile acordate părţilor civile nu au fost dovedite şi sunt stabilite într-un cuantum prea mare în raport cu prejudiciul efectiv produs.
S-a solicitat admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei penale şi în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, iar în subsidiar reducerea acestor despăgubiri.
Prin decizia penală nr. 35 din data de 4 aprilie 2012 Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de inculpatele S.D. şi A.I., a desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 248 din 16 noiembrie 2011 a Tribunalului Botoşani şi în rejudecare, a obligat inculpatele la plata despăgubirilor civile, astfel:
1. inculpata S.D.:
- părţii civile G.C.C. suma de 450 euro daune materiale şi 1.500 euro daune morale ;
- părţii civile T.F.C. suma de 450 euro daune materiale şi 1.500 euro daune morale;
- părţii civile P.C.C. suma de 450 euro daune materiale şi 1.500 euro daune morale;
- părţii civile H.V. suma de 450 euro daune materiale şi 1.500 euro daune morale;
- părţii civile T.G.S. suma de 350 euro daune materiale;
- părţii civile S.I.R. suma de 450 euro daune materiale şi 7000 euro daune morale;
- părţii civile A.M. suma 450 euro daune materiale şi 1500 euro daune morale;
- părţii civile F.D. suma de 450 euro daune materiale şi 1.500 euro daune morale;
- părţii civile B.I. suma de 200 euro daune materiale;
- părţii civile T.V.C. suma de 450 euro daune materiale şi 1.500 euro daune morale;
- părţii civile A.A. suma de 450 euro daune materiale;
- părţii civile C.A. suma de 450 euro daune materiale şi 1.500 euro daune morale;
- părţii civile B.G. suma de 500 euro daune materiale. inculpatele S.D. şi A.I.;
- părţii civile C.C. suma de 450 euro daune materiale;
- părţii civile I.C. suma de 450 euro daune materiale;
- părţii civile I.I. suma de 450 euro daune materiale
- părţii civile S.M. suma de 450 euro daune materiale şi 1.000 euro daune morale;
- părţii civile B.I.M. suma de 500 euro daune materiale şi 1.000 euro daune morale;
- părţii civile A.S.C. suma de 500 euro daune materiale;
- părţii civile Ş.I. suma de 500 euro daune materiale;
- părţii civile C.M. suma de 500 euro daune materiale;
- părţii civile C.V. suma de 500 euro daune materiale;
- părţii civile C.S. suma de 500 euro daune materiale;
- părţii civile O.F. suma de 500 euro daune materiale şi 1.500 euro daune morale;
- părţii civile C.C. suma de 500 euro daune materiale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel instanţa de apel, analizând cu prioritate motivul de apel referitor la nemotivarea sentinţei penale a constatat că nu există nici unul din cazurile de nulitate absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte fondul cauzei Curtea a constatat că latura penală a cauzei a fost soluţionată prin Sentinţa penală nr. 138 din 24 iunie 2011 a Tribunalului Botoşani prin care inculpatele S.D. şi A.I. au fost condamnate pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. c) din Legea nr. 678/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. la pedepsele de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. prima inculpată şi respectiv 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cea de-a doua inculpată.
Prin aceeaşi sentinţă în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea acţiunii civile şi fixarea în continuare a unui nou termen de judecată pentru soluţionarea acesteia.
Faţă de situaţia de fapt reţinută de prima instanţă în latura penală a cauzei cu referire la inculpata S.D. din care rezultă că aceasta în perioada aprilie 2005 - iunie 2006, prin promisiunea mincinoasă a asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Italia, a recrutat în scopul de a le exploata munca mai multe persoane de pe raza judeţului Botoşani dar şi din alte localităţi ale ţării, pe care le-a convins să se deplaseze în Italia, unde le-a cazat în condiţii improprii şi le-a exploatat împreună cu concubinul său, cetăţeanul italian V.G., determinându-le să practice „munca la negru”, cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, însuşindu-şi de la fiecare persoană mare parte din sumele de bani achitate de angajatorii italieni, pentru plata muncii prestate de victime instanţa de prim control judiciar constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că faptele săvârşite de inculpate au generat un prejudiciu material şi moral părţilor vătămate constituite părţi civile însă, a acordat unora dintre acestea despăgubiri materiale şi morale fără a fi dovedite prin probe şi fără a fi judicios individualizate.
Astfel din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală îndeosebi declaraţiile de constituire ca părţi civile a părţilor vătămate B.D. filele 118-119 şi 122-123, C.S. filele 134-135 şi 140-142, I.I. filele 153-155 şi 158-161, C.C., 172-173 şi 176-178, A.S.C. filele 189-191 şi 196-198, Ş.I. filele 210-211 şi 214-216, C.M. filele 228-231 şi 235-237, C.V. filele 251-253, T.V., filele 266-267 şi 271-272, A.M. filele 234 şi 289-290, A.A. filele 303 şi 306-308, B.I. filele 319-320, C.A. filele 328-329 şi 336-338, P.C. filele 352-354 şi 356-358, H.V., filele 371-372 şi 375-377 T.F.C. filele 390-391, G.C.C. filele 406-408, O.F. filele 413-414 şi 417-419, B.I.M. filele 433-435 şi 438-440, B.G. filele 450-451 şi 455-456, S.M. filele 470-472, F.D. filele 476-477 şi 481-482, I.C. filele 491-492, 496 497 şi 498-499, S.I.R. filele 510-513 şi 516-518, A.P. fila 528-529 şi 531-532, A.S. la filele 541-542 şi 544-545, V.A. filele 554-555 556-559 şi 559-560, V.I. filele 565-567, 568-570 şi 571-573, A.G. filele 578-580, D.D. filele 581-583, C.C. filele 584-586 dosar precum şi declaraţiile părţilor vătămate de la cercetarea judecătorească respectiv C.A. fila 82 şi P.C.C. fila 83 dosar a rezultat că acestea s-au constituit părţi civile în procesul penal cu sume de bani reprezentând contravaloarea comisionului plătit sau reţinut de inculpate pentru intermedierea locurilor de muncă în Italia, cheltuieli de transport, cheltuieli de cazare, contravaloarea muncii prestate în Italia şi neachitate, cheltuieli accesorii şi cu titlu de daune morale.
În privinţa daunelor materiale solicitate Curtea a constatat că în cauză părţile civile nu au prezentat probe pentru dovedirea cheltuielilor de transport, cazare, contravaloarea muncii prestate sau alte cheltuieli ocazionate cu deplasarea şi prestarea muncii în Italia, singurele sume dovedite fiind cele legate de comisionul perceput şi încasat de inculpatele S.D. şi A.I. pentru intermedierea locului de muncă în Italia.
Faţă de această situaţie, Curtea a constatat că prima instanţă trebuia să dispună obligarea inculpatelor la plata comisionului către părţile civile aşa cum rezultă acesta din probele administrate la dosar respectiv pentru partea civilă G.C.C. suma de 450 euro, pentru partea civilă T.F.C. suma de 450 euro, pentru partea civilă P.C.C. suma de 450 euro, pentru partea civilă H.V. suma de 450 euro, pentru partea civilă T.G.S. suma de 350 euro, pentru partea civilă S.I.R. suma de 450 euro, pentru partea civilă A.M. suma 450 euro, pentru partea civilă F.D. suma de 450 euro, pentru partea civilă B.I. suma de 200 euro, pentru partea civilă T.V.C. suma de 450 euro, pentru partea civilă A.A. suma de 450 euro, pentru partea civilă C.A. suma de 450 euro, pentru partea civilă B.G. suma de 500 euro, pentru partea civilă C.C. suma de 450 euro, pentru partea civilă I.C. suma de 450 euro, pentru partea civilă I.I. suma de 450 euro, pentru partea civilă S.M. suma de 450 euro, pentru partea civilă B.I.M. suma de 500 euro, pentru partea civilă A.S.C. suma de 500 euro, pentru partea civilă Ş.I. suma de 500 euro, pentru partea civilă C.M. suma de 500 euro, pentru partea civilă C.V. suma de 500 euro, pentru partea civilă C.S. suma de 500 euro, pentru partea civilă O.F. suma de 500 euro, pentru partea civilă C.C. suma de 500 euro, celelalte despăgubiri materiale nefiind dovedite.
În ceea ce priveşte daunele morale, Curtea a apreciat că activitatea derulată de inculpate având ca urmare plasarea părţilor vătămate la muncă în Italia în condiţii grele şi improprii a fost de natură a crea acestora o suferinţă fizică şi psihică ce justifică acordarea unor despăgubiri morale.
Apreciind că părţile civile au suferit un prejudiciu moral şi pentru a acorda o satisfacţie echitabilă acestora Curtea a reindividualizat cuantumul daunelor morale şi a stabilit pentru fiecare parte vătămată în parte suma de 1.500 euro apreciată ca fiind suficientă şi proporţională pentru o justă şi echitabilă reparaţie.
Întrucât partea civilă S.I.R. a fost supusă în Italia la întreţinerea de relaţii sexuale Curtea a apreciat că prejudiciul moral încercat de aceasta justifică o reparaţie echitabilă, cuantumul daunelor fiind stabili la suma de 7.000 euro.
Deoarece despăgubirile acordate părţilor civile B.D. şi D.D. au fost corect apreciate de către prima instanţă, Curtea a menţinut dispoziţiile sentinţei penale apelate cu privire la acestea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata S.D. solicitând admiterea lui, casarea deciziei şi respingerea acţiunii civile întrucât despăgubirile nu sunt dovedite.
Examinând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele următoare:
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Înalta Curte în baza examenului propriu constată că inculpata S.D. a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 138 din 24 iunie 2011 a Tribunalului Botoşani la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320 C. proc. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. a fost disjunsă soluţionarea laturii civile, iar prin Sentinţa penală nr. 248 din 16 noiembrie 2011 a Tribunalului Botoşani au fost admise în totalitate pretenţiile civile, inculpata S.D. fiind obligată la plata acestora.
Prin decizia penală atacată, instanţa de prim control judiciar a reindividualizat cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată inculpata S.D., atât personal cât şi în solidar cu coinculpata A.I.
Recurenta inculpată, prin apărătorul său, a susţinut că în mod greşit a fost admisă acţiunea civilă, despăgubirile solicitate nefiind dovedite.
Doctrina penală a stabilit că încălcarea legii materiale - penală/ civilă - se poate produce în trei modalităţi principale: omisiunea aplicării de către instanţa de fond a unor proceduri legale care trebuiau aplicate; aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată; aplicarea greşită a dispoziţiilor legale care trebuiau aplicate.
Aceste modalităţi de încălcare a legii sunt valabile atât în ceea ce priveşte latura penală a cauzei, cât şi latura civilă a procesului penal.
Ne aflăm în prezenţa unei greşite aplicări a legii civile atunci când instanţa a obligat inculpatul la despăgubiri, deşi nu erau îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale - existenţa faptei, săvârşirea acesteia de către inculpat, legătura de cauzalitate - sau acordarea de despăgubiri atunci când nu este prevăzut de legea civilă.
Însă în cauză sunt întrunite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatei S.D., fiind dovedită existenţa faptei de trafic de persoane, vinovăţia cu care aceasta a comis fapta, legătura de cauzalitate între activitatea ilicită desfăşurată şi consecinţele produse, astfel că, în mod corect instanţele au dispus obligarea acesteia la plata despăgubirilor civile către victimele infracţiunii de trafic de persoane.
Critica vizând latura civilă a cauzei poate fi circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. atunci când se circumscrie aspectelor de nelegalitate a unei hotărâri.
Critica recurentei inculpate vizează aspecte de netemeinicie în sensul că despăgubirile acordate nu sunt susţinute de suport probator, astfel că aprecierea cuantumului daunelor nu poate fi cenzurat prin prisma niciunui caz de casare.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. l lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata S.D. împotriva Deciziei penale nr. 35 din data de 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.D. împotriva deciziei penale nr. 35 din data de 4 aprilie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3014/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2502/2012. Penal. Extrădare pasivă (Legea... → |
|---|
