ICCJ. Decizia nr. 2659/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2659 /20 13

Dosar nr. 6219/105/2012

Şedinţa publică din 10 septembrie 2013

Asupra recursului penal de faţă, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1 din 04 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia penală, s-au dispus următoarele:

În baza disp. art. 334 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului O.I., din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2), cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice), în infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. (încăierare).

I. În temeiul disp. art. 183 C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul O.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă din 05 iulie 2012, victimă M.C.

În baza disp. art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă din 05 iulie 2012.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi art. 64 lit. b) C. pen.

Potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului O.I., iar în baza disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 11 iulie 2012, la zi.

În latură civilă, în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. şi art. 1357 şi urm. C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de părţile civile M.G. şi M.F., dispunându-se obligarea inculpatului la plata către aceştia a sumei totale de 140.000 euro, din care 40.000 euro cu titlu de daune materiale şi 100.000 euro, daune morale.

Potrivit art. 15 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă exercitată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.312,38 RON cu titlu de despăgubiri către această instituţie.

Prin aceeaşi hotărâre au fost condamnaţii şi:

II. Inculpatul D.P. după cum urmează:

1. În baza disp. art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă din 05 iulie 2012.

2. În temeiul art. 264 C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Conform art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi art. 64 lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului D.P., iar în baza disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 06 august 2012, la zi.

III. Inculpatul S.C., după cum urmează:

1. În baza disp. art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă din 05 iulie 2012.

Conform art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi art. 64 lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului S.C., iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 06 iulie 2012, la zi.

IV. Inculpatul S.G.C. - în baza disp. art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă din 05 iulie 2012.

Conform art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi art. 64 lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului S.G.C., iar potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 06 iulie 2012, la zi.

V. Inculpatul B.M. - în baza disp. art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă din 05 iulie 2012.

Conform art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi art. 64 lit. b) C. pen.

În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului B.M., iar în baza disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 11 iulie 2012, la zi.

VI. Inculpatul B.C.D. - în baza disp. art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă din 05 iulie 2012.

Conform art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi art. 64 lit. b) C. pen.

Potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului B.C.D., iar în baza disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 11 iulie 2012, la zi.

În temeiul disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpurilor delicte ridicate de la locul faptei, respectiv: un cuţit şi 5 corpuri contondente.

Conform art. 38 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea judecării cauzei penale şi civile faţă de inculpatul C.I.R.

Totodată, s-a dispus obligarea inculpaţilor S.C., S.G.C., B.M., B.C.D., D.P. şi O.I. la plata sumei de câte 600 RON flecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 777/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:

- C.I.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., constând în aceea că, în data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la un conflict premeditat, de amploare, desfăşurat în zona centrală a municipiului Ploieşti, alături de alte persoane, respectiv R.V., I.C., D.P., D.V., D.C., D.N., B.C.D., B.M., B.P. şi O.I., M.C., S.G.C., S.C., C.A.M., S.V., D.D.F., C.F., S.C.L. şi S.I., prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică, conflict în cadrul căruia inculpatul a aplicat câte o lovitură de cuţit, în zona abdominală, numiţilor R.V., D.V. şi I.C., provocându-le leziuni traumatice grave care le-au pus viata în primejdie şi care au necesitat internarea lor în Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, unde au fost supuşi unor intervenţii chirurgicale;

- O.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 183 C. pen. şi art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la un conflict premeditat, de amploare, desfăşurat în zona centrală a municipiului Ploieşti, alături de alte persoane respectiv R.V., I.C., D.P., D.V., D.C., D.N., B.C.D., B.M., B.P. şi C.I.R., M.C., S.G.C., S.C. C.A.M., S.V., D.D.F., C.F., S.C.L. şi S.I., prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică, conflict în cadrul căruia inculpatul a aplicat cu pumnul o lovitură în zona feţei numitului M.C., lovitură care a provocat căderea acestuia în poziţia decubit dorsal cu impact cranian occipital de carosabilul asfaltat, soldat ulterior cu decesul, survenit la data de 06 iulie 2012, în cadrul Secţiei Neurochirurgie - Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti;

- D.P. pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi favorizarea infractorului, prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 264 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la acelaşi conflict prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică, precum şi faptul că în cursul urmăririi penale, la data de 06 august 2012, fiind reaudiat în cauză, l-a favorizat pe inculpatul O.I., susţinând în faţa organelor de urmărire penală, din cauza „remuşcărilor” pe care le avea, că inculpatul O.I. nu a participat la desfăşurarea conflictului, precum şi faptul că el i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei numitului M.C., lovitură în urma căreia acesta din urmă a căzut pe asfalt, iar ulterior a decedat;

- S.C. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la conflictul premeditat, de amploare, desfăşurat in zona centrală a municipiului Ploieşti, prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică;

- S.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la conflictul premeditat, de amploare, desfăşurat în zona centrală a municipiului Ploieşti prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică;

- B.M., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la acelaşi conflict alături de persoanele menţionate mai sus, conflict desfăşurat în zona centrală a municipiului Ploieşti, prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică;

- B.C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că, la data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la conflictul premeditat, de amploare, desfăşurat în zona centrală a municipiului Ploieşti, alături de alte persoane respectiv, R.V., I.C., O.I., D.V., D.C., D.N., B.M., S.G.C., B.P. şi C.I.R., M.C., S.C., D.P., C.A.M., S.V., D.D.F., C.F., S.C.L. şi S.I., prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de M.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea efectuării de cercetări şi investigaţii faţă de numiţii D.V., R.V., I.C. şi D.D.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., precum şi faţă de ceilalţi participanţi la conflictul anterior descris.

Situaţia de fapt anterior expusă a fost reţinută pe baza probatoriilor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: declaraţiile inculpaţilor C.I.R., O.I., D.P., S.C., S.G.C., B.M., B.C.D., declaraţiile părţilor vătămate/învinuiţi D.V., R.V., I.C., declaraţiile martorilor: N.N., C.A.S., M.F.D., C.A.M., C.F., D.C., D.N., S.C.L., S.I., S.V., E.M., B.P., N.M.E., N.V.M., rapoarte medico-legale întocmite de Serviciul de Medicină Legală Prahova, procese-verbale şi planşe fotografice privind activităţi de recunoaştere persoane din fotografii, înregistrări convorbiri telefonice Serviciul Naţional Unic Apel de Urgenţă 112 şi înscrisuri.

În faza de cercetare judecătorească au fost audiate părţile vătămate: M.G. care a solicitat suma de 40.000 RON daune materiale şi 100.000 euro daune morale pentru prejudiciul moral suferit de întreaga familie, M.F. care a solicitat suma de 40.000 RON daune materiale reprezentând cheltuieli cu înmormântarea şi slujbele de pomenire şi 100.000 euro daune morale pentru prejudiciul moral suferit de întreaga familie, R.V. care s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON reprezentând daune materiale provocate de internarea în spital şi diferenţa dintre salariu şi concediu medical, I.C. care s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea, medicamente şi contravaloarea veniturilor nerealizate şi D.V. care s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea şi contravaloarea medicamentelor folosite.

La termenul de judecată din 21 noiembrie 2012 au fost audiaţi inculpaţii C.I.R., S.C., S.G.C., B.M. şi B.C.D. care au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, susţinând că doresc să se prevaleze de dispoziţiile cuprinse în art. 320¹ C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei şi că sunt de acord să achite daunele materiale sau după caz, morale, în măsura dovedirii acestora.

La acelaşi termen de judecată a fost audiat şi inculpatul D.P., care a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, respectiv faptul că este autorul infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, menţinându-şi, în rest, declaraţiile date pe situaţia de fapt.

Inculpatul O.I. a declarat că nu recunoaşte faptele reţinute în actul de sesizare şi nu doreşte aplicarea disp. art. 320¹C. proc. pen. referitoare la judecarea cauzei pe baza recunoaşterii vinovăţiei.

Faţă de poziţia procesuală a inculpaţilor, prin încheierea din 22 noiembrie 2012, în baza art. 320¹ C. proc. pen., prima instanţă a admis cererea de judecată în procedura recunoaşterii vinovăţiei formulată de inculpaţii S.C., S.G.C., B.M., B.C.D. şi a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate în baza aceluiaşi text de lege de inculpaţii D.P. şi C.I.R.

Prin aceeaşi încheiere de şedinţă s-a luat act de poziţia procesuală a inculpatului O.I. în sensul că nu solicită judecarea cauzei conform procedurii de recunoaştere a vinovăţiei.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că procedura prev. de art. 320¹ C. proc. pen. se aplică în situaţia în care inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere. Prin urmare, pentru admisibilitatea unei cereri formulate în baza art. 320¹ C. proc. pen., se impune ca recunoaşterea faptelor să fie totală.

Prin raportare la aceste rigori, prima instanţă a apreciat că numai poziţia procesuală de recunoaştere a faptelor de către inculpaţii S.C., S.G.C., B.M. şi B.C.D. îndeplineşte condiţiile prev. de art. 320¹C. proc. pen., motiv pentru care numai cererile de judecare a cauzei în baza recunoaşterii vinovăţiei formulate de inculpaţii susmenţionaţi au fost admise.

Referitor la inculpatul D.P., Tribunalul a reţinut că acesta recunoaşte faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei însă afirmă că pe lângă aceste fapte, pentru care sunt probe la dosarul de urmărire penală, probe despre care are cunoştinţă şi pe care şi le însuşeşte, ar fi autorul şi al unei alte infracţiuni pentru care este trimis în judecată inculpatul O.I.

Faţă de aceste susţineri, Tribunalul a apreciat că cererea inculpatului D.P. nu este întemeiată, reţinând că recunoaşterea vinovăţiei se referă în mod explicit la cauza înregistrată pe rolul instanţei, la actul de sesizare a instanţei, la recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare şi pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv doar la faptele care formează obiectul sesizării instanţei.

Şi cererea inculpatului C.I.R. a fost apreciată ca neîntemeiată, reţinându-se că regimul sancţionator al faptelor reţinute în sarcina acestuia şi pe care declară că le recunoaşte - tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., nu face posibilă aplicarea disp. art. 320¹C. proc. pen.

La termenul de judecată din 19 decembrie 2012, când s-au luat concluzii pe fondul cauzei pentru inculpaţii S.C., S.G.C., B.M. şi B.C.D., inculpatul O.I. a revenit asupra declaraţiei iniţiale, menţionând că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa şi că este de acord să achite daunele materiale, aşa cum au fost solicitate de părţile vătămate.

La acelaşi termen de judecată a fost audiat şi inculpatul D.P. care a declarat că recunoaşte săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. De asemenea, a arătat că, deşi iniţial nu a dorit să recunoască faptul că este autorul infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, în urma discuţiei cu apărătorul său, faţă de probele aflate la dosarul cauzei, înţelege să recunoască săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa şi că nu doreşte administrarea altor probatorii, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere.

Având în vedere faptul că nu se procedase la citirea actului de sesizare şi că nu se păşise la judecarea cauzei pe fond pentru inculpaţii sus-menţionaţi, Tribunalul a încuviinţat cererea de aplicare a disp. art. 320¹ C. proc. pen. şi pentru inculpaţii O.I. şi D.P., apreciind că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că faptele inculpaţilor sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite stabilirea unor pedepse.

La data de 21 decembrie 2012, Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, prin adresa aflată la dosar fond, a arătat că înţelege să se constituie parte civilă cu suma de 1.312,38 RON, reprezentând costul zilelor de spitalizare privind pe partea vătămată M.C.

La acelaşi termen de judecată au fost depuse acte în circumstanţiere inculpaţii D.P.,O.I., B.M., S.G.C., S.C. şi B.M.

În urma analizării probatoriilor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi, nemijlocit, în faţa instanţei de judecată, Tribunalul a reţinut, în fapt, următoarele:

La data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, în zona centrală a municipiului Ploieşti, în urma unui conflict premeditat, de amploare, între două grupuri de persoane, respectiv R.V., I.C., D.P., D.V., D.C., D.N., B.C.D., B.M., B.P. şi O.I., înarmaţi cu pietre, şi, pe de altă parte, C.I.R., M.C., S.G.C., S.C., C.A.M., S.V., D.D.F., C.F., S.C.L. şi S.I., înarmaţi cu bâte, rangă, crosă de golf şi un cuţit, s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică.

În cadrul acestui conflict de amploare, inculpatul C.I.R. a aplicat câte o lovitură de cuţit în zona abdominală numiţilor R.V., D.V. şi I.C., provocându-le leziuni traumatice care au necesitai internarea lor în Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, unde au fost supuşi unor intervenţii chirurgicale.

De asemenea, în cadrul aceluiaşi conflict, inculpatul O.I. a aplicat cu pumnul o lovitură în zona feţei numitului M.C., lovitură care a provocat căderea acestuia în poziţia decubit dorsal cu impact cranian occipital de carosabilul asfaltat.

În aceste împrejurări, M.C. a suferit leziuni craniene grave ce au condus la decesul acestuia la data de 06 iulie 2012 în cadrul Secţiei Neurochirurgie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Ploieşti.

În fapt, la data de referinţă, în jurul orelor 14.00, în timp ce se aflau în zona de comercializare a florilor, între D.C. şi C.A.M., S.C.L. şi S.V., toate având tarabe de comercializare a acestor produse, a existat un conflict verbal şi fizic, având la bază o presupusă datorie de 5.000 RON pe care numita D.C. o împrumutase anterior, la 15 iunie 2012, cu dobândă de 30% pe lună, de la numita S.V.

Conflictul iniţial, doar verbal, s-a acutizat la apariţia unui client în zona de comercializare a tarabelor acestora, client care, în cele din urmă, a cumpărat flori de la o terţă persoană. Imediat după plecarea acestuia, S.V., împreună cu C.A.M. şi S.C.L. au agresat-o fizic pe D.C., comunicându-i totodată „să sune la familia sa să vină în piaţă, iar ei vor proceda la fel” (aspecte declarate de martorele D.C. şi D.N., împrejurare care a stat la baza conflictului de amploare de la ora 15.45).

Fiecare dintre cele două tinere, respectiv C.A.M. şi D.C., şi-au chemat rudele şi soţii în ajutor, astfel încât, încă de la ora 14.30, rudele numitei D.C. s-au strâns în faţa farmaciei M.F. situată pe str. V.M. Din acest grup au făcut parte: D.V., D.P., R.V., I.C., B.M., B.C.D., B.P., O.I., D.C. şi D.N.

Aceste aspecte rezultă şi din declaraţiile date de numiţii N.N., agent de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului Ploieşti şi C.A.S., subofiţer jandarm, care au asistat şi au intervenit în conflictul dintre cele două grupuri. Martorii au susţinut că, în jurul orelor 15.00, aflând de la diverşi comercianţi că în zona lor de patrulare urmează să se producă un mare scandal între două grupuri de rromi, generat de rudele de sex feminin ale acestora, au stat de vorbă cu două dintre persoanele aflate în faţa farmaciei (în acest grup se aflau inculpaţii O.I., D.P., B.C.D. şi B.M.), respectiv B.C.D. şi B.M., cerându-le acestora în mod expres să se liniştească şi să părăsească zona; conform declaraţiilor martorului C.A.S., la solicitarea adresată de agenţii de ordine publică inculpatul B.M. a răspuns „Noi nu plecăm de aici până nu o rezolvăm. Eu nu dau în femei, eu dau în bărbat-su”.

Pe de altă parte, în acest timp, S.V., S.C.L. şi C.A.M. s-au deplasat la domiciliul celei din urmă, unde au relatat rudelor lor cele întâmplate.

În acest context, inculpatul C.I.R., tatăl numitei C.A.M., a contactat telefonic, la ora 14.54, Serviciul Naţional Unic Apel de Urgenţă 112, arătând că se simte ameninţat întrucât în urma unui conflict între persoane de sex feminin, un grup numeros de persoane urmează a se deplasa la locuinţa sa pentru a-i omorî; din acest motiv, inculpatul a solicitat prezenţa unui echipaj de poliţie la locuinţa sa.

Ignorând îndrumarea dispecerului de poliţie şi cunoscând că în zona de comercializare a florilor din Ploieşti s-a strâns un grup compact de persoane din clanul advers, inculpatul C.I.R., împreună cu rudele şi apropiaţii săi, s-au deplasat în această zonă cu trei autoturisme, au oprit aceste vehicule în faţa farmaciei M.F., unde era vizibil conturat grupul advers de persoane şi la o distanţă relativ mare, de aproximativ 40 m., de propriile tarabe de comercializare a florilor.

Aproape concomitent, cele două grupuri s-au intersectat, încercând reciproc să se lovească cu bâte de baseball, răngi, crosă de golf, pietre şi cuţit. Agentul de poliţie N.N., însoţit de C.A.S., subofiţer jandarm în cadrul I.J.J. Prahova, au intervenit în conflictul degenerat, însă fără niciun rezultat.

În derularea conflictului, inculpatul C.I.R. a aplicat câte o lovitură de cuţit în zona abdominală numiţilor D.V., R.V. şi I.C., fiind în cele din urmă deposedat de cuţit de către inculpatul D.P., care, de altfel, a aruncat obiectul vulnerant sub un autoturism parcat în zonă, fiind ulterior ridicat de către organele de poliţie.

De asemenea, s-a reţinut că din declaraţia martorului C.A.S. a rezultat că inculpatul O.I. (persoană care făcea parte din grupul compact format în faţa farmaciei) a aplicat cu pumnul o lovitură în zona feţei numitului M.C., lovitură care a provocat căderea acestuia de carosabilul asfaltat. Martorul a relatat că în momentul declanşării conflictului dintre cele două tabere, atenţia i-a fost atrasă de numitul M.C., care, având în mână o bâtă baseball, a lovit pe unul dintre participanţii la conflict; imediat, martorul s-a apropiat de acesta şi a reuşit să-l prindă de mâna în care avea obiectul vulnerant, însă nu l-a putut imobiliza, M.C. reuşind să fugă. În continuare, martorul a fugit după M.C. şi a observat când acesta din urmă a aruncat bâta de baseball. Martorul a precizat că dintre autoturismele parcate pe partea dreaptă a drumului, în faţa victimei, a ieşit în mod surprinzător inculpatul O.I., care i-a aplicat cu pumnul o lovitură în zona feţei, lovitură ce a provocat căderea acestuia, cu impact cranian occipital de carosabilul asfaltat.

Totodată, martorul a arătat că din cauza acestei lovituri şi a impactului dintre cei doi, inculpatul O.I. a căzut efectiv în picioarele sale, reuşind astfel să-l vadă de la o distanţă foarte apropiată (maxim un metru). De altfel, martorul a arătat împrejurările în care M.C. a fost agresat şi în declaraţia din 06 iulie 2012, când a prezentat organelor de urmărire penală semnalmentele agresorului, în acel moment neidentificat de către organele de urmărire penală (păr lung, prins în coadă, cioc, îmbrăcat cu un tricou galben şi bermude).

Ulterior, pe baza acestor semnalmente, la data de 09 iulie 2012, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a efectuat o prezentare pentru recunoaştere din planşa foto, în cadrul căreia martorul l-a indicat fără niciun dubiu pe inculpatul O.I. ca fiind persoana care a aplicat lovitura ce a determinat căderea acestuia cu capul de asfalt.

De asemenea, martorul a precizat că imediat după căderea victimei cu capul de asfalt, s-a apropiat de aceasta şi a observat ca prezenta stări convulsive (muşchii erau încordaţi şi tremura). În continuare, martorul a rămas lângă victimă până la preluarea acesteia de către ambulanţă.

După comiterea infracţiunii şi până la identificarea sa de către organele de urmărire penală, apreciind că ar putea fi uşor identificat, fiind singurul bărbat participant la conflict cu părul lung strâns în coadă, inculpatul O.I. s-a tuns, aspect precizat, de altfel, chiar de către inculpat în cursul urmăririi penale.

S-a mai reţinut că sus-menţionatul conflict, cel mai grav comis în ultimii ani pe raza judeţului Prahova, s-a desfăşurat foarte repede şi a fost stins numai la apariţia promptă a mai multor echipaje de poliţie, respectiv 9 autospeciale de poliţie, 2 autospeciale de jandarmi, peste 50 agenţi şi ofiţeri de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiul Ploieşti, 18 subofiţeri din cadrul I.J.P. Prahova, ocazie cu care o parte dintre participanţi au fost conduşi la sediul Poliţiei Municipiului Ploieşti.

La apariţia organelor de poliţie s-a constatat că trei persoane, respectiv D.V., R.V. şi I.C. fuseseră înjunghiate în zona abdominală, iar o a patra persoană, M.C., se afla în stare de inconştienţă.

Acestea au fost transportate şi internate la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, în vederea acordării îngrijirilor medicale de specialitate. În urma leziunilor craniene grave, la data de 06 iulie 2012, numitul M.C. a decedat în cadrul Secţiei Neurochirurgie - Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti.

Prin rapoartele medico-legale din 07 iulie 2012 şi din 06 iulie 2012 emise de Serviciul de Medicină Legală Prahova s-a stabilit că: moartea numitului M.C. a fost violentă; ea s-a datorat hemoragiei, contuziei şi dilacerării cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractura craniului. Leziunile traumatice craniene descrise la examenul extern şi examenul intern s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri şi planuri dure, care pot data din 05 iulie 2012 şi au legătură directă de cauzalitate cu decesul. Leziunile traumatice descrise la nivelul membrelor superioare şi a trunchiului (excoriaţii) s-ar fi putut produce prin lovire cu şi de corpuri şi planuri dure, pot data din 05 iulie 2012 şi ar fi necesitat, în cazul supravieţuirii, aprox. 2-3 zile de îngrijiri medicale de la data producerii. Aceste leziuni traumatice nu au legătură de cauzalitate cu decesul, ele fiind din punct de vedere cronologic cel mai probabil anterioare leziunilor traumatice craniene, a căror producere, în condiţiile unui conflict cu mai mulţi participanţi, ar fi fost posibilă prin lovire directă urmată de propulsare şi cădere cu impact cranian occipital stâng. Decesul s-a produs la data de 06 iulie 2012.

Situaţia de fapt anterior descrisă a fost reţinută în urma coroborării următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de cercetare a locului săvârşirii infracţiunii, declaraţii inculpaţi C.I.R., S.G.C., S.C., D.P., B.C.D., B.M. şi O.I., declaraţii părţi vătămate/invinuiţi D.V., R.V. şi I.C., declaraţii martori N.N., C.A.S., M.F.D. (agent de poliţie care a participat la stingerea conflictului şi l-a imobilizat pe inculpatul S.G.C., acesta din urma urmă fiind înarmat cu o bâtă de baseball), D.C., D.N., C.A.M., C.F., S.C.L., S.I., S.V., E.M., B.P., N.M.E. şi N.V.M., rapoarte medico-legale din 07 iulie 2012, 06 iulie 2012, 17 iulie 2012 emise de Serviciul de Medicină Legală Prahova, procese-verbale şi planşe fotografice privind activităţi de recunoaştere persoane din fotografii efectuate cu martorii N.N., C.A.S., D.C., C.F., C.A.M., S.C.L., D.N., planşa fotografică - CFL, planşa fotografică autopsie M.C., înregistrări convorbiri telefonice Serviciul Naţional Unic Apel de Urgenţă1 12, înregistrări video, mijloace materiale de probă (cuţit, bâte, articole de îmbrăcăminte părţi vătămate).

În raport de actele dosarului, prima instanţă a apreciat ca fiind pe deplin dovedită situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului O.I., reţinând că participarea inculpatului la conflictul anterior prezentat, precum şi aplicarea de către acesta, în contextul prezentat, a unei lovituri, cu pumnul, în zona feţei victimei M.C., lovitură care a provocat căderea acesteia în poziţia decubit dorsal cu impact cranian occipital de carosabilul asfaltat, soldat ulterior cu decesul victimei la data de 06 iulie 2012 în cadrul Secţiei Neurochirurgie - Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 183 C. pen. şi art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora a dispus condamnarea inculpatului la pedepse privative de libertate.

Corelativ, prima instanţă a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului O.I., din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. (ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice), în infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. (încăierare), reţinând următoarele:

Elementul material al infracţiunii de încăierare este dat de participarea efectivă la o încăierare între mai multe persoane grupate în două tabere. Diferenţa între cele două infracţiunii este dată însă atât de conţinutul infracţiunilor, cât şi de latura obiectivă a acestora. Astfel, infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice constă, în esenţă, în fapta persoanei care se dedă la orice manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public (art. 321 C. pen.), pe când infracţiunea de încăierare constă în participarea la o încăierare între mai multe persoane (art. 322 C. pen.). Latura obiectivă a infracţiunii de ultraj se realizează prin orice alte manifestări care aduc atingere bunelor moravuri sau produc scandal public. Rezultatul pe care legea îl prevede este alternativ, dar este suficient ca pentru existenţa infracţiunii de ultraj, să se producă numai unul din aceste rezultate, în speţă, scandal public.

Latura obiectivă a infracţiunii de încăierare are ca urmare imediată starea de pericol pentru buna desfăşurare a convieţuirii sociale. Prin ordine publică se înţelege printre altele, menţinerea liniştii cetăţenilor şi paza proprietăţii publice.

Pentru aplicarea agravantei prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. este necesar ca fapta săvârşită de inculpat să genereze reacţii de indignare şi dezaprobare în rândul publicului.

În lipsa unor criterii precise, determinate în textul de lege ce încriminează infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., doctrina a conturat însă anumite criterii în funcţie de care să se facă determinarea gravităţii faptelor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, criterii apreciate ca fiind întrunite în cauză şi care conturează, pe deplin, gravitatea faptelor reţinute.

Astfel, în aprecierea urmării cerute de lege, prima instanţă a ţinut cont, printre altele, de amploarea mediului social în care s-a produs tulburarea climatului normal al convieţuirii, respectiv zona centrală, loc cu mare aglomeraţie, numărul persoanelor participante, mijloacele folosite, respectiv cuţite, bâte, răngi - obiecte ce prezintă un pericol evident pentru integritatea corporală a tuturor celor prezenţi, durata şi intensitatea tulburării care au făcut necesară intervenţia forţelor speciale pentru aplanarea scandalului public şi pentru protecţia integrităţii fizice a persoanelor.

Totodată, s-a reţinut că atitudinea violentă a inculpatului O.I. a cauzat moartea victimei M.C., astfel că cele două infracţiuni au fost reţinute în concurs, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea aplicată pentru infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului s-a reţinut că acesta nu este recidivist, faptele anterioare fiind săvârşite în minorat, astfel că s-a menţinut beneficiul liberării condiţionate a pedepsei anterioare, avându-se în vedere şi faptul că revocarea acesteia nu putea influenţa cuantumul pedepsei aplicate în cauză.

În raport de criteriile arătate, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de fond a aplicat inculpatului O.I. pedepse cu închisoarea, orientate însă spre minimul special prevăzut de lege, fără a reţine în beneficiul acestuia circumstanţe atenuante, aşa cum a solicitat apărarea, ci dând o eficienţă sporită prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., respectiv atitudinii de recunoaştere a faptelor, apreciind că prin aceasta, raportat la complexitatea cauzei, s-a redus substanţial timpul şi implicit costurile care ar fi fost generate de judecata în procedura obişnuită.

În acelaşi sens, prima instanţă a apreciat că, deşi în mod legal pot fi reţinute şi circumstanţele atenuante atunci când judecata are loc în baza recunoaşterii vinovăţiei, faţă de modul de săvârşire a faptelor şi de natura infracţiunii de ultraj la care au participat mai multe persoane în favoarea inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante judiciare întrucât atitudinea violentă a acestuia nu se încadrează în descrierile legiuitorului cuprinse în art. 74 C. pen., iar atitudinea sinceră de recunoaştere a faptelor a fost valorificată ca urmare a aplicării disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Prima instanţă nu a reţinut în favoarea inculpatului nici circumstanţe atenuante legale, respectiv săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinate de o provocare din partea victimei, argumentând în acest sens că actul de provocare al victimei, invocat de apărătorul inculpatului, era el însuşi determinat de o provocare din partea inculpatului, astfel că şi comportarea victimei a fost valorificată tot în cuantumul pedepsei aplicate inculpatului şi orientată către minimul special prevăzut de lege.

Prin urmare, la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului O.I., prima instanţă a avut în vedere, conform art. 72 C. pen., dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestui cod, gradul concret de pericol social al fiecărei infracţiuni săvârşite, evidenţiat prin prisma circumstanţele reale - împrejurările în care au fost comise, numărul inculpaţilor, dar şi comportarea victimei şi urmarea imediată - decesul acesteia.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, prima instanţă a reţinut atitudinea inculpatului care a declarat că este de acord cu sumele solicitate de moştenitorii legali ai victimei şi, având în vedere principiul disponibilităţii părţilor ce guvernează acţiunea civilă, a dispus obligarea acestuia la plata despăgubirilor, în cuantumul solicitat.

Totodată, prima instanţă a reţinut că faptele inculpatului D.P. prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică, precum şi aceea că, în cursul urmăririi penale, la data de 06 august 2012, fiind reaudiat în cauză, l-a favorizat pe inculpatul O.I., susţinând în faţa organelor de urmărire penală, din cauza „remuşcărilor” pe care le avea, că inculpatul O.I. nu a participat la desfăşurarea conflictului, precum şi faptul că el i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei numitului M.C., lovitură în urma căreia acesta din urmă a căzut pe asfalt, iar ulterior a decedat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi favorizarea infractorului, prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 264 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În temeiul textelor de lege indicate, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului, la individualizarea pedepselor ţinând cont de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, împrejurările comiterii acestora, numărul mare al agresorilor, dar şi al victimelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reţinând regretul faţă de faptele săvârşite, faptul că are cinci copii în întreţinere, a recunoscut săvârşirea faptelor, astfel că instanţa de fond s-a orientat la pedepse spre minimul prevăzut de textele de lege.

În raport de criteriile arătate şi făcând în cauză şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de fond a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege şi într-un cuantum apt spre a atinge scopul preventiv educativ al pedepsei, pentru infracţiunea de ultraj stabilind o pedeapsă în cuantum egal cu cea aplicată inculpatului O.I. pentru aceeaşi faptă, cu argumentarea că, în raport de derularea evenimentelor, este greu de apreciat cine a iniţiat conflictul.

Prima instanţă a apreciat şi că fapta inculpatului S.C., prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen., dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestui cod, gradul concret de pericol social al infracţiunii săvârşite, evidenţiat prin prisma circumstanţele reale - împrejurările în care a fost comisă, numărul inculpaţilor şi părţilor vătămate, urmarea imediată - decesul uneia dintre acestea, leziuni traumatice cauzate celorlalte părţii vătămate care au necesitat zile îngrijiri medicale, dar şi prin circumstanţele personale ale inculpatului care au avut o atitudine sinceră în faza cercetării judecătoreşti, regretând săvârşirea faptelor, dar şi comportarea victimei şi a părţilor vătămate care au contribuit la amploarea evenimentului.

În raport de aceste considerente, raportat şi la natura infracţiunii, Tribunalul a aplicat o pedeapsă într-un cuantum orientat spre limita minimă prevăzută de lege, dând valoare procesuală atitudinii inculpatului care a solicitat judecarea cauzei pe baza recunoaşterii vinovăţiei.

Şi cu privire la inculpatul S.G.C. s-a reţinut că fapta acestuia prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege în baza cărora a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret al faptelor săvârşite, circumstanţele reale care denotă gravitatea faptei - inculpatul a făcut parte din grupul care a hotărât să se deplaseze la piaţă, transportând cu autoturismul său o parte din persoanele participante, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv faptul că este integrat în societate, având familie şi domiciliu stabil, precum şi limitele pedepsei prevăzute de lege, reduse cu o treime potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

De asemenea, s-a reţinut că fapta inculpatului B.M. prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică întruneşte elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, în acelaşi cuantum ca şi ceilalţi inculpaţi, avându-se în vedere aceleaşi criterii de individualizare cu privire la natura faptei, modalitatea de săvârşire, rezultatul produs.

În acest sens, s-a reţinut că circumstanţele personale ale inculpatului nu pot conduce la o altă individualizare a cuantumului pedepsei deoarece inculpatul nu este la prima abatere de la lege, chiar dacă nu este recidivist, totodată, s-a avut în vedere faptul că deşi fusese atenţionat de către organele abilitate cu menţinerea ordinii în zonă să se îndepărteze de locul conflictului, inculpatul nu a înţeles să facă acest lucru, manifestându-şi direct intenţia de participare la conflict.

Restul circumstanţelor personale invocate de inculpat, referitoare la faptul că are familie şi loc de muncă şi că nu a mai suferit condamnări cu închisoarea au fost valorificate, ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi, prin cuantumul pedepsei aplicate, orientate către minimul special, dar cu executare în regim privativ de libertate.

Deopotrivă, fapta similară a inculpatului B.C.D., prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică, a fost apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, la individualizarea acesteia avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise prin violenţă, împrejurările comiterii acestora, numărul mare al agresorilor şi al victimelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar şi regretul manifestat de inculpat faţă de faptele săvârşite, situaţia familială a acestuia şi faptul ocupării unui loc de muncă la momentul comiterii faptei.

În cazul tuturor celor şase inculpaţi, ca urmare a aplicării unor pedepse principale cu închisoarea şi având în vedere natura faptelor săvârşite şi circumstanţele producerii acestora, precum şi persoana inculpaţilor, prima instanţă, în temeiul art. 71 C. pen. şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a interzis inculpaţilor, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Totodată, în baza disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., Tribunalul a dispus confiscarea corpurilor delicte ridicate de la locul faptei, respectiv: un cuţit şi 5 corpuri contondente, iar conform art. 38 C. proc. pen., disjungerea judecării cauzei penale şi civile faţă de inculpatul C.I.R.

Împotriva hotărârii primei instanţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, părţile civile M.F. şi M.G. şi inculpaţii O.I., D.P., S.C., S.G.C., B.M. şi B.C.D.

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul omisiunii aplicării disp. art. 61 alin. (2) C. pen. privind revocarea liberării condiţionate în cazul inculpatului O.I., susţinând că inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat în temeiul disp. art. 183 C. pen. pentru o faptă săvârşită înainte de împlinirea duratei pedepsei de 4 ani închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 1440 din 18 iulie 2008 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 24/2009 a Curţii de Apel Ploieşti, pedeapsă ce a fost executată în perioada 29 aprilie 2008 - 03 aprilie 2012, cu un rest de 208 zile închisoare, astfel încât se impunea aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate obligatorii.

De asemenea, Parchetul a criticat sentinţa atacată sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate inculpaţilor O.I. şi D.P., susţinând, în esenţă, că în raport de antecedentele penale ale acestora şi pluralitatea de infracţiuni, se impunea aplicarea unor sancţiuni mai aspre.

Părţile civile M.F. şi M.G. au criticat, la rândul lor, hotărârea instanţei de fond, în latură penală, susţinând că pedeapsa aplicată inculpatului O.I. este prea blândă în raport de atitudinea procesuală a acestuia.

În argumentare, părţile civile au susţinut că pe parcursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunii, însă în timpul soluţionării în fond a cauzei, acesta şi-a schimbat poziţia procesuală şi a solicitat aplicarea disp. art. 320¹ C. proc. pen., dar, deşi a recunoscut în totalitate pretenţiile formulate în latură civilă, nu a făcut niciun demers pentru a ajuta părinţii victimei; prin urmare, manifestarea sa de voinţă a reprezentat o simplă afirmaţie pentru a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Inculpatul O.I. a criticat sentinţa atacată susţinând că instanţa de fond a respins în mod netemeinic cererea sa de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., în cea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., deşi încadrarea juridică corectă a faptei este cea invocată de apărare. Ca urmare, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în parte, a sentinţei atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice şi condamnarea sa în temeiul disp. art. 322 alin. (1) C. pen., cu reţinerea disp. art. 320¹ C. proc. pen.

Acelaşi inculpat a criticat hotărârea primei instanţe şi sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepselor ce i-au fost aplicate, solicitând redozarea adecvată a acestora în raport de pericolul social al faptelor şi gradul de participaţie efectivă la activitate infracţională.

Şi inculpaţii D.P., S.C., S.G.C., B.M. şi B.C.D. au criticat sentinţa atacată sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepselor ce le-au fost aplicate, solicitând reducerea acestora şi schimbarea modalităţii de executare, într-una neprivativă de libertate.

Prin decizia penală nr. 80 din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi de părţile civile M.F. şi M.G. împotriva sentinţei penale nr. 1 din 04 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost desfiinţează, în parte, în latură penală, sentinţa apelată, iar în rejudecare:

1. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului O.I. în pedepsele componente care au fost majorate: de la 5 ani închisoare în temeiul disp. art. 183 C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., la 7 ani închisoare şi de la 2 ani închisoare în temeiul disp. art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., la 3 ani închisoare.

Conform art. 61 alin. (2) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate cu privire la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului O.I. prin sentinţa penală nr. 1440 din 18 iulie 2008 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 24/2009 a Curţii de Apel Ploieşti, executată în perioada 29 aprilie 2008 - 03 aprilie 2012 şi s-a dispus contopirea restului de 208 zile închisoare rămas neexecutat cu fiecare din pedepsele modificate.

În temeiul disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 7 ani închisoare şi 3 ani închisoare, rezultate în urma contopirii şi s-a dispus ca inculpatul O.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare.

2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă 2 ani închisoare aplicată inculpatului D.P. în pedepsele componente care au fost majorate: de la 2 ani închisoare în temeiul disp. art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., la 3 ani închisoare şi de la 1 an închisoare în temeiul disp. art. 264 C. pen. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen., la 2 ani închisoare.

În temeiul disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani închisoare şi s-a dispus ca inculpatul D.P. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

Prin aceeaşi decizie a fost admis apelul declarat de inculpatul O.I. împotriva aceleaşi sentinţe, care a fost desfiinţată, în parte, în latură civilă, în sensul reducerii despăgubirilor materiale stabilite în favoarea părţilor civile M.G. şi M.F. de la 40.000 euro la 40.000 RON.

Au fost menţine, în rest, celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Totodată, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.P., S.C., S.G.C., B.M. şi B.C.D., menţinându-se starea de arest preventiv a inculpaţilor O.I., D.P., S.C., S.G.C., B.M. şi B.C.D. şi făcându-se aplicare art. 88 C. pen.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a apreciat că, urmare unei juste evaluări a probelor şi mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, respectiv: declaraţiile date de părţile vătămate/învinuiţi D.V., R.V., I.C., declaraţiile martorilor N.N., C.A.S., M.F.D., C.A.M., C.F., D.C., D.N., S.C.L., S.I., S.V., E.M., B.P., N.M.E., N.V.M., rapoartele medico-legale emise de către Serviciul de Medicină Legală Prahova, procesele-verbale şi planşe fotografice privind activităţi de recunoaştere persoane din fotografii, înregistrări convorbiri telefonice Serviciul Naţional Unic Apel de Urgenţă 112 şi înscrisuri, ce se coroborează cu declaraţiile date de inculpaţii O.I., D.P., S.C., S.G.C., B.M., B.C.D., în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, introduse prin Legea nr. 202/2010, prima instanţă a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, situaţie ce nu a fost contestată de vreunul dintre inculpaţi.

S-a mai reţinut că probele şi mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate şi just apreciate de prima instanţă care, printr-o evaluare corectă a acestora în raport de dispoziţiile legale incidente, a reţinut o situaţie de fapt justă, precum şi o încadrare juridică corespunzătoare faptelor săvârşite de fiecare dintre inculpaţi şi vinovăţiei acestora, sub forma intenţiei directe prev. de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. ori a praeterintenţiei, în cazul infracţiunii prev. de art. 183 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului O.I.

Critica invocată de inculpatul O.I. vizând greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa, din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., a fost apreciată ca neîntemeiată, în argumentare reţinându-se, în acord cu argumentele avute în vedere de Tribunal, că ceea ce delimitează infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 321 C. pen. de infracţiunea de încăierare prev. de art. 322 C. pen. constă în aceea că în cazul primei categorii de infracţiuni latura obiectivă este dată de fapta persoanei care se dedă la orice manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public, rezultatul produs fiind de esenţa acesteia, în timp ce în cazul infracţiunii prev. de art. 322 C. pen., aceasta constă în participarea la o încăierare între mai multe persoane şi prin care se creează o stare de pericol pentru buna desfăşurare a convieţuirii sociale.

Or, raportat la cauză, s-a apreciat că faptele săvârşite de inculpaţi, inclusiv cele comise de inculpatul O.I., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., iar nu ale acelei prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., întrucât, în raport de situaţia de fapt anterior expusă, necontestată de inculpaţi, este evident că amploarea conflictului, determinată de numărul important al persoanelor participante, mijloacele folosite - cuţite, bâte, răngi - obiecte care prezintă un pericol evident pentru integritatea corporală a tuturor persoanelor prezente, locul desfăşurării - zona centrală a municipiului Ploieşti, durata tulburării şi necesitatea intervenţiei forţelor speciale pentru aplanarea scandalului public şi protecţia integrităţii fizice a celorlalte persoane prezente, conturează latura obiectivă a infracţiunii de ultraj, în modalitatea scandalului public, nefiind vorba despre o simplă stare de pericol pentru buna desfăşurare a convieţuirii sociale, aşa cum s-a susţinut de apărare.

S-a mai reţinut că în cadrul conflictului, inculpatul O.I. a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei numitului M.C., care a căzut şi s-a lovit cu capul de asfalt, iar a doua zi a decedat la spital, situaţie de fapt, de asemenea, necontestată de inculpat şi care face dovada săvârşirii de către acesta şi a infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen., iar nu a celei prev. de art. 322 alin. (3) C. pen., aceasta din urmă fiind aplicabilă doar în ipoteza în care nu se cunoaşte care dintre participanţi a comis fapta soldată cu decesul persoanei, ceea ce nu este cazul în situaţia de faţă.

Prin urmare, în raport de argumentele prezentate, s-a apreciat că în mod pe deplin justificată fost respinsă în fond cererea inculpatului întemeiată pe disp. art. 334 C. proc. pen.

Cu toate acestea, instanţa de apel a apreciat ca întemeiate criticile invocate de Parchet şi de părţile civile cu privire la neaplicarea art. 61 alin. (2) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul O.I. reţinând că, potrivit fişei de cazier judiciar a inculpatului O.I., prin sentinţa penală nr. 1440 din 18 iulie 2008 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin decizia penală nr. 24/2009 a Curţii de Apel Ploieşti, acesta a fost condamnat, în timpul minorităţii, la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 99 şi urm. C. pen., în executarea căreia s-a aflat în perioada 29 aprilie 2008 - 03 aprilie 2012, când a fost liberat condiţionat, cu un rest neexecutat de 208 de zile închisoare.

Or, reţinând că infracţiunile deduse judecăţii în cauza pendinte au fost comise de inculpatul O.I. la data de 05 iulie 2012, prin urmare, în timpul liberării condiţionate, dar până la împlinirea duratei pedepsei, cât şi natura infracţiunii prev. de art. 183 C. pen., ce a avut ca urmare moartea unei persoane, instanţa de apel a constatat că în cauză erau incidente dispoziţiile cuprinse în art. 61 alin. (2) C. pen. ce impuneau revocarea obligatorie a beneficiului liberării condiţionate pentru restul neexecutat de 208 zile închisoare şi contopirea acestuia cu fiecare dintre sancţiunile aplicate în cauză, aspect omis de instanţa de fond.

Deopotrivă, instanţa de prim control judiciar a apreciat că hotărârea primei instanţe este şi netemeinică în ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor O.I. şi D.P., reţinând că la individualizarea acestora nu s-a acordat suficientă valoare circumstanţelor reale şi personale ale inculpaţilor în raport de fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina lor şi nici pluralităţii infracţionale imputate acestora.

În acest sens s-a reţinut că, aşa cum rezultă din actele şi lucrările cauzei, toţi inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi condamnaţi la pedepse de câte 2 ani închisoare, în regim privativ de libertate, în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, care, în urma aplicării disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., face ca limitele de pedeapsă să fie cuprinse între 1 an şi 4 luni închisoare şi 4 ani şi 8 luni închisoare.

De asemenea, s-a avut în vedere faptul că circumstanţa agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen., respectiv săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, conduce la incidenţa dispoziţiilor cuprinse în art. 78 alin. (1) C. pen., care prevăd că în cazul existenţei unor circumstanţe agravante, inculpatului i se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar în cazul în care acesta este neîndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani, care nu poate depăşi o treime din acest maxim.

Corelativ, raportat la persoana inculpatului O.I., s-a reţinut că acesta nu se află la prima încălcare a legii penale şi că, în pofida faptului că în privinţa acestuia sunt incidente dispoziţiile cuprinse în art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnarea anterioară, prin prisma duratei pedepsei, de 4 ani şi 6 luni închisoare, executată în cea mai mare parte în regim privativ de libertate, urmată de comiterea, la numai trei luni de la liberare, a unor infracţiuni mai grave, dovedeşte că scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. nu a fost atins în precedent, astfel încât se impune aplicarea unor pedepse mai aspre, apte să-şi atingă scopul preventiv-educativ, dar şi sancţionator prevăzut de legiuitor.

Şi în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.P. s-a reţinut faptul că a fost condamnat anterior la pedepse în privinţa cărora a intervenit reabilitarea, suplimentar constatându-se că, spre deosebire de inculpaţii S.G.C., B.M., B.C.D. şi S.C., dar similar inculpatului O.I., acesta a fost trimis în judecată pentru o pluralitate de infracţiuni, respectiv art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit a) C. pen. şi art. 264 C. pen., în privinţa acestei din urmă infracţiuni limitele de pedeapsă fiind de la 2 luni închisoare la 4 ani şi 8 luni închisoare, după aplicarea disp. art. 320 alin. (7) C. proc. pen.

În consecinţă, în baza propriei evaluări a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor, din perspectiva circumstanţelor cauzei, consecinţele produse şi persoana fiecărei inculpat, instanţa de apel a dispus majorarea fiecăreia dintre pedepsele aplicate inculpaţilor O.I. şi D.P. într-un cuantum corespunzător gravităţii faptelor şi persoanei fiecărui inculpat, iar în cazul inculpatului O.I., şi aplicarea disp. art. 61 alin. (2) C. pen., în sensul revocării beneficiului liberării condiţionate cu privire la restul de 208 zile închisoare rămas neexecutat.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii S.C., S.G.C., B.M. şi B.C.D., în raport de gradul de pericol social ridicat al infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., regimul sancţionator impus de art. 78 alin. (1) C. pen., dar şi de persoana fiecăruia dintre inculpaţi - aflaţi la primul contact cu legea penală, cu situaţii socio-familiale dificile, instanţa de apel a apreciat că pedepsele de câte 2 ani închisoare, în regim privativ de libertate, sunt juste, fiind singurele de natură să asigure prevenţia generală şi specială şi reeducarea inculpaţilor în spiritul respectării normelor de drept penal, aşa încât, criticile invocate de aceştia ce au vizat netemeinicia sancţiunilor au fost respinse ca neîntemeiate.

În acest sens, s-a avut în vedere faptul că prin conflictul creat de inculpaţi s-a produs tulburarea gravă a climatului normal al convieţuirii într-o importantă zonă a municipiului Ploieşti; în plus, numărul persoanelor participante a fost ridicat, s-au folosit obiecte care, prin natura lor, sunt apte să pună în pericol integritatea corporală a tuturor persoanelor prezente, iar pentru aplanarea scandalului public şi protecţia integrităţii fizice a persoanelor a fost necesară intervenţia forţelor speciale, astfel că nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor şi cu atât mai puţin, schimbarea modalităţii de executare, neexistând garanţii ca doar pronunţarea sentinţei de condamnare poate fi suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 52 C. pen.

În ceea ce priveşte soluţia dată laturii civile a cauzei, instanţa de apel a opinat asupra încălcării principiului disponibilităţii prev. de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în vigoare la data comiterii infracţiunilor deduse judecăţii, reţinând că, aşa cum rezultă din cererile scrise formulate de părţile civile M.F. şi M.G., aflate la dosar fond, precum şi din declaraţiile date la termenul de judecată din 21 noiembrie 2012, acestea au solicitat obligarea inculpatului O.I. la despăgubiri materiale în cuantum de 40.000 RON, reprezentând cheltuieli materiale generate de înmormântarea şi pomenirile victimei şi la daune morale în cuantum de 100.000 euro, iar inculpatul a fost de acord să le despăgubească, în măsura în care acestea au făcut dovada efectuării în concret a cheltuielilor, astfel cum rezultă din declaraţia dată la acelaşi termen de judecată.

Or, prin sentinţa pronunţată, prima instanţă a admis acţiunile formulate de părţile şi a dispus obligarea inculpatului O.I. la plata sumei de 140.000 euro, din care 40.000 euro, reprezentând daune materiale şi 100.000 euro cu titlu de daune morale.

Ca urmare, reţinând că nivelul daunele materiale stabilit de prima instanţă depăşeşte pe cel solicitat de părţile civile, în baza efectului devolutiv al apelului declarat de inculpat care nu a contestat latura civilă a cauzei, instanţa de apel a dispus reducerea despăgubirilor materiale stabilite în favoarea părţilor civile M.G. şi M.F. de la 40.000 euro la 40.000 RON, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul O.I., fără a motiva în scris calea de atac, conform disp. art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

La termenul de dezbateri din 10 septembrie 2013, apărătorul inculpatului O.I., în sfera cazurilor de casare prev. de art. 385⁹pct. 12 şi 17² C. proc. pen., a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei respingeri a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., în cea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., reiterând argumentele prezentate în faţa instanţei de apel, dar şi sub aspectul nereţinerii de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, în timp ce în latură civilă a invocat caracterul disproporţionat al cuantumului despăgubirilor acordate părţilor civile, în raport de prejudiciul real cauzat acestora.

Examinând recursul declarat de inculpatul O.I. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385¹⁰ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

În cauză, decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 18 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (la 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. se constată că recursul inculpatului nu a fost motivat în termen, motivele fiind susţinute oral de către apărătorul ales al inculpatului, la termenul de dezbateri din 10 septembrie 2013, cu încălcarea obligaţiilor impuse de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cele reglementate de pct. 12 şi 17 ale art. 385 C. proc. pen., Înalta Curte nu va proceda la examinarea criticilor formulate de inculpat referitoare la greşita aplicare a legii la stabilirea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpat şi care a fost circumscrisă motivelor de recurs anterior menţionate, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte critica circumscrisă aceluiaşi caz de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., referitoare la greşita nereţinere de către instanţe a prevederilor art. 73 şi art. 74 alin. (1) şi 2 C. pen., Înalta Curte constată că, de principiu, aceasta nu se subsumează cazului de casare arătat, câtă vreme ceea ce se învederează instanţei reprezintă o solicitare de reindividualizare a pedepsei aplicate recurentului inculpat, în sensul aplicării unor pedepse mai puţin severe şi, eventual, a identificării unei modalităţi de executare neprivative de libertate a pedepsei rezultante.

Aceste aspecte invocate de recurentul inculpat ar fi putut fi examinate de către instanţă în cadrul cazului de casare prevăzut de textul anterior al art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. care, însă, a fost modificat de art. I pct. 15 al Legii nr. 2/2013, în sensul că deveni incident doar atunci când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

Or, chiar şi în eventualitatea în care s-ar putea analiza critica recurentului, instanţa apreciază că modul de stabilire al pedepselor realizat de către instanţa de apel este just, prin prisma circumstanţelor reale în care au fost săvârşite faptele, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatului O.I. care, deşi nu se afla la prima încălcare a legii penale - în timpul minoratului fiind condamnat la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 99 şi urm. C. pen., executată în cea mai mare parte în regim privativ de libertate - la numai trei luni de la liberare a procedat la săvârşirea unor infracţiuni mai grave, respectiv loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 183 C. pen. şi art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Deopotrivă, fără a intra în analiza criticii circumscrisă aceluiaşi caz de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., referitoare la caracterul disproporţionat al cuantumului daunelor morale şi materiale la plata căruia a fost obligat inculpatul, Înalta Curte constată, de principiu, că aceasta nu poate fi cenzurat în sfera cazului de casare precitat întrucât nu afectează legalitatea hotărârii atacate.

În concluzie, în raport de argumentele prezentate, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.

În temeiul art. 385 ⁷ alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului O.I. durata reţinerii şi arestării preventive de la de la 11 iulie 2012 la 10 septembrie 2013.

Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva deciziei penale nr. 80 din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 11 iulie 2012 la 10 septembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 10 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2656/2012. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 2712/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2644/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2653/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 2656/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2680/2012. Penal