ICCJ. Decizia nr. 2645/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2645 /20 13

Dosar nr. 5620/102/2012

Şedinţa publică din 9 septembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 129 din 12 octombrie 2012 a Tribunalului Mureş s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului U.B.J., din infracţiunea de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., cu art. 99 şi urm. C. pen., conform prevederilor art. 334 C. proc. pen.

S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului U.B.J., din infracţiunea de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 şi urm. C. pen., conform prevederilor art. 334 C. proc. pen.

În baza dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul U.B.J., aflat în Penitenciarul Tg. Mureş la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 şi urm. C. pen., art. 109 alin. (3) C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. şi art. 76 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

S-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani, conform art. 109 alin. (4) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul U.B.J. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu art. 99 şi urm. C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. şi art. 76 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În baza dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul U.B.J. la pedeapsa de 300 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu art. 99 şi urm. C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. şi art. 76 C. pen., cu art. 63 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile comise de inculpat sunt concurente şi, în consecinţă, în baza art. 34 lit. e) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a dispus, conform prevederilor art. 110¹ alin. (1) C. pen. şi art. 86³ C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, pe durata termenului de încercare de 5 ani (din care 3 ani reprezintă pedeapsa şi 2 ani termen fixat de instanţă) şi conform prevederilor art. 110¹ alin. (2) C. pen., raportat la art. 103 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83-84 C. pen., privind condiţiile şi consecinţele revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza dispoziţiilor art. 110¹ alin. (1), (3) C. pen., s-a dispus că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, iar în baza dispoziţiilor art. 86³ alin. (1), (3) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani şi pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, inculpatul trebuie respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune - instituţie căreia i se încredinţează supravegherea - la datele fixate conform programului de supraveghere ce va fi stabilit de această instituţie;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

e) să urmeze în continuare cursurile de învăţământ liceale;

f) să nu frecventeze baruri, discoteci, restaurante sau alte asemenea localuri;

g) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, in scopul îmbunătăţirii şi consolidării abilităţilor de gestionare nonviolentă a situaţiilor de conflict (terapia mâniei).

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 86³ alin. (4) C. pen., s-a desemnat Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, ca serviciu de supraveghere a executării obligaţiilor stabilite.

În baza dispoziţiilor art. 110¹ alin. (3) C. pen., art. 86⁴ C. pen., s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de sustragere de la îndeplinire a obligaţiilor ori de neîndeplinire a măsurilor de supraveghere dispuse sau a obligaţiilor care îi revin, se va dispune revocarea suspendării şi executarea în întregime a pedepsei.

S-a dedus din durata pedepsei rezultante timpul reţinerii şi al arestării preventive a inculpatului, de la 30 iunie 2012 la zi; în temeiul art. 350 alin. (3) lit. b), alin. (4), (5) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 27 din data de 30 iunie 2012, emis de judecătorul delegat din cadrul Tribunalului Mureş, în baza încheierii penale nr. 62/C din 30 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5462/102/2012.

S-a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 3, art. 5 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 şi pct. 2 din Anexa la Legea nr. 76/2008, dispunându-se prelevarea de la inculpat de probe biologice şi a fost încunoştinţat acesta că respectivele probe vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

S-a dispus, conform prevederilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., confiscarea specială a corpului delict - un briceag cu lungimea totală de 18 cm, având lama de cca. 8 cm lungime, aflat în plicul nr. 3, depus în camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrat în registrul special.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus ca bunurile depuse în coletele, la camera de corpuri delicte a instanţei şi înregistrate în registrul special, să rămână ataşate dosarului, urmând ca plicul să fie restituit inculpatului.

S-a admis, în parte, conform prevederilor art. 14 alin. (1), (3) lit. b) C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată de părţile civile A.A. şi A.N. şi a fost obligat inculpatul minor U.B.J., în solidar cu părţile responsabile civilmente U.E. şi U.M.A., să le plătească acestora, în comun, suma de 15.266,74 RON daune materiale, precum şi să le plătească la fiecare suma de câte 60.000 euro daune morale pentru fiecare dintre părţile civile; au fost respinse celelalte pretenţii civile.

S-a admis, conform prevederilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Municipal Reghin „D.E.N." şi, conform prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 219,29 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile aferente îngrijirilor medicale şi spitalizării acordate victimei A.S.

S-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă TG. Mureş şi, conform prevederilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 169.067,82 RON cu dobânda legală (rata de scont a B.N.R.) aferentă de la data pronunţării hotărârii şi până la achitarea integrală a sumei, în contul deschis la Trezoreria Tg. Mureş sau la casieria unităţii, cu titlu de daune materiale.

S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 556/P/2012 din data de 11 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, inculpatul U.B.J. - minor, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., respectiv a infracţiunii de port, fără drept, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 C. pen. şi a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. şi ped. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., toate cele trei infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

În considerentele rechizitoriului s-a reţinut că, faţă de sus-numitul, s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), (2) art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., la data de 30 iunie 2012, dată la care s-a dispus şi punerea în mişcare a acţiunii penale, iar prin încheierea penală nr. 62/C pronunţată în Dosarul penal cu nr. 5462/102/2012 al Tribunalului Mureş, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului-minor, până la data de 18 iulie 2012, inclusiv.

Ulterior, prin ordonanţa din data de 9 iulie 2012, procurorul a dispus extinderea urmăririi şi a cercetărilor penale faţă de inculpat şi în ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de port, fără drept, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 C. pen. şi a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., toate cele trei infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, la data de 30 iunie 2012, lucrătorii din cadrul Poliţiei mun. Reghin s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că, în aceeaşi zi, în jurul orelor 04:00, inculpatul U.B.J. a înjunghiat victima A.S.

În urma efectuării actelor de urmărire penală în cauză s-a reţinut următoarea stare de fapt: potrivit martorilor C.N.M., P.G.A., T.C. şi O.P., la 30 iunie 2012, atât inculpatul U.B.J., cât şi victima A.S. se aflau în localul „J." din mun. Reghin. Cei doi au consumat băuturi alcoolice, potrivit inculpatului U.B.J., acesta consumând 100 ml de rachiu J.A., alături de alte băuturi. Potrivit martorului T.C., în jurul orelor 03:00, o persoană despre care ulterior a aflat că este inculpatul s-a comportat agresiv în interiorul clubului, cerându-i persoanei care se ocupa cu difuzarea muzicii în local să schimbe piesa de la acel moment, angajatul respectiv refuzând. Potrivit acestui martor, după cererea respinsă, inculpatul a început să devină recalcitrant şi i s-a cerut să iasă din club.

În jurul orelor 04:00, inculpatul U.B.J. a ieşit pe trotuarul din faţa localului „Club J." şi a avut o altercaţie cu numitul C.N.M. Altercaţia a fost văzută de martorii P.G.A., G.N. şi a ajuns la cunoştinţa martorului O.P. Martorul P.G.A. a arătat că la momentul în care s-a implicat în altercaţia cu martorul C.N.M., inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un briceag cu mâner de culoare maro. Instrumentul respectiv a fost văzut şi de martora G.N. care, în jurul orelor 04:00, a văzut că inculpatul i se adresa martorului C.N.M. susţinând că „nu doreşte să fie luat de fraier", iar la momentul când martora a ajuns în dreptul lor, U.B.J. a scos un briceag din buzunar şi a spus martorei să aibă grijă cum va acţiona.

Martorii C.N.M., P.G.A. şi O.P. au mai arătat că respectivul conflict a fost aplanat de martorul O.P., precum şi de agenţii de pază ai clubului. Potrivit martorului O.P., acesta a ieşit în faţa localului în jurul orelor 04:00 - 04:30 şi a văzut că martorul C.N.M. îi reproşa inculpatului că îl lovise. O.P. i-a cerut socoteală inculpatului despre comportamentul său necorespunzător, iar acesta din urmă a scos din buzunar un briceag, iar la solicitarea acestui martor, inculpatul a depus din nou instrumentul în buzunar.

De asemenea, martorul O.P. a mai declarat că în timp ce discuta cu inculpatul U.B.J., acesta din urmă a fost abordat de victima A.S., care i-a cerut să bea sau să meargă împreună. Inculpatul s-a arătat agasat de intervenţia lui A. şi i-a cerut să-l lase în pace, însă victima A. a continuat să încerce să intre în discuţie cu U.B.J. Iritat de insistenţele victimei, inculpatul l-a lovit cu piciorul pe A. în zona posteriorului, iar victima a început să-i ceară socoteală în legătură cu lovitura aplicată, iar inculpatul i-a replicat „vrei să-ţi dau somn?", victima a răspuns afirmativ, iar inculpatul a lovit victima cu pumnul în zona feţei. La acel moment, victima a început la rândul ei să lovească inculpatul. Cei doi s-au lovit reciproc şi au ajuns în mijlocul carosabilului, pe str. M.V. În cursul altercaţiei, având în vedere intoxicaţia cu alcool, victima încerca să lovească cu pumnii în direcţia inculpatului, dar pentru că acesta din urmă se ferea, victima s-a dezechilibrat şi a căzut la pământ de două ori. La momentul când victima se ridicase după ce căzuse a doua oară, inculpatul aflându-se chiar lângă victimă, folosind briceagul pe care îl avea asupra sa, a aplicat victimei mai multe lovituri, proiectându-şi mâna rapid de sus în jos.

Loviturile aplicate cu briceagul au vizat zonele supraclaviculară dreaptă, subscapulară dreaptă, subdeltoidiană stângă şi subcostală dreaptă ale corpului victimei. În urma loviturii aplicate în zona supraclaviculară dreaptă a corpului victimei, vena jugulară internă a acestuia a fost secţionată astfel că victima a început să sângereze abundent. Martorul O.P. a arătat că a auzit în timpul altercaţiei dintre inculpat şi victimă că o persoană dintre cei de la faţa locului a strigat „a scos cuţitul", astfel că la acel moment, l-a prins în braţe pe A.S. spre a-l despărţi de inculpat. La acel moment, martorul O.P. a văzut că din zona pieptului lui A.S. sângele ţâşnea cu putere.

Momentul altercaţiei dintre victimă şi inculpat a fost văzut şi de martorii C.N.M., P.G.A., iar martorul L.V.O. a arătat că a văzut numai momentul când inculpatul care avea un cuţit în mână şi îi ameninţa cu bătaia pe cei aflaţi în faţa clubului, a lovit cu piciorul victima A.S. Martorul a văzut că manifestările inculpatului fuseseră curmate de intervenţia martorului O.P., astfel că L.V.O. s-a întors în barul J. După circa 2 minute, a fost anunţat că scandalul izbucnise din nou în faţa clubului.

După ce a înjunghiat victima, inculpatul a rămas la faţa locului, iar A.S., ţinându-şi mâna în dreptul plăgii înjunghiate de la nivelul gâtului, a reuşit prin semne să oprească autoturismul în care se aflau martorii C.B.R.D., G.C. şi M.R.B. Acest autoturism era condus de martorul C.B.R.D. şi se deplasa pe str. M.V. în direcţia ieşirii spre loc. B. Autoturismul a oprit în dreptul victimei care le-a cerut ocupanţilor autovehiculului să-l ducă la spital. Ocupanţii autoturismului au arătat că au văzut că victima era murdară de sânge în zona pieptului şi că sângera abundent din zona gâtului unde îşi ţinea mâna. Martorul M.R.B. a coborât din maşină şi l-a aşezat pe A.S. pe bancheta din spate a autoturismului. Potrivit martorului M.R.B., la acel moment, victima i-a spus că a fost înjunghiat de numitul „B.", aceasta fiind porecla inculpatului. Martorul M.R.B. a rămas la faţa locului, în timp ce martorii C.B.R.D. şi G.C. au rămas în autoturism, transportându-l la Spitalul Municipal Reghin pe A.S.

Martorul G.C. a arătat că, în timp ce se deplasa către spital, A.S. a afirmat că a fost înjunghiat de cel poreclit „B.".

Martorul M.R.B. care a rămas la faţa locului, a arătat că i-a văzut pe trotuar în apropiere de localul J. pe inculpatul U.B.J. şi pe martorii C.N.M., P.G.A., precum şi pe numiţii O.P. şi mai mulţi agenţi de pază, dintre care l-a recunoscut pe numitul L.V.O. Potrivit martorului M.R.B., U.B.J. avea în mâna dreaptă un cuţit tip briceag pe care îl ţinea deasupra capului şi inculpatul i s-a adresat martorului M.R.B. (martorul fiind elev la o şcoală de agenţi de poliţie şi desfăşurându-şi stagiul practic pe raza mun. Reghin) spunându-i „ce, mă, miliţianule, ai venit să mă duci". Martorul M.R.B. a mai arătat că i-a cerut de mai multe ori lui U.B.J. să lase cuţitul jos, acesta ignorându-i cererea şi proferând cuvinte obscene. Martorul a cerut agentului de pază L.V.O. un telefon şi a intrat în Clubul J. spre a apela organele de poliţie. Înainte de a intra în club, martorul a arătat că l-a auzit pe P.G.A. spunându-i lui U.B.J. să arunce cuţitul pentru că vine poliţia şi pentru că U.B.J. făcuse o prostie şi înţepase victima.

Martorul L.V.O. a arătat că după ce victima a oprit autoturismul care l-a transportat la spital, inculpatul a venit spre el având în mână un cuţit cu lama de aproximativ 6-7 cm, inculpatul spunând că nu-i e frică de nimeni şi că o să-i bată pe toţi cei de faţă. În acelaşi sens a declarat şi martorul T.C. care nu a asistat la altercaţia dintre victimă şi inculpat, însă la momentul când a ieşit din club a văzut că inculpatul agita un cuţit şi ameninţa cu bătaia pe cei de faţă. Martorul O.P. a arătat că inculpatul se afla pe trotuar, în faţa clubului J., urlând în timp ce ţinea cuţitul deasupra capului.

Martorul P.G.A. a susţinut că după ce victima A.S. a fost luat de autoturismul care l-a transportat la spital, inculpatul a rămas la faţa locului, proferând ameninţări la adresa acestui martor şi a numitului C.N.M. Potrivit martorului P.G.A., U.B.J. a intrat în gangul discotecii D.C., de asemenea, aflat pe str. M.V. şi a aruncat cuţitul într-un canal pluvial. Martorul L.V.O. a arătat că i-a văzut pe inculpat şi pe martorul P.G.A. discutând despre posibilitatea de a arunca briceagul folosit la înjunghierea victimei şi intrând în curtea discotecii D.C.

Aşa cum s-a consemnat în procesul-verbal încheiat la data de 30 iunie 2012, lucrătorii din cadrul Poliţiei Mun. Reghin, însoţiţi de martorul P.G.A., s-au deplasat la imobilul indicat de acesta, situat pe str. M.V., nr. 5 şi în curtea interioară a imobilului, într-o gură de canal prevăzută cu un capac confecţionat special pentru a permite scurgerea apelor pluviale, au identificat briceagul cu plasele de culoare maro, fixat în planşele foto anexate procesului-verbal, briceag pe care martorul P.G.A. l-a recunoscut fără rezerve ca fiind acelaşi cu acela abandonat de U.B.J., după agresarea victimei A.S. Cuţitul respectiv are o lungime totală de aproximativ 18 cm depliat şi este prevăzut cu o lamă cu o lungime de circa 8 cm. Cuţitul se află ambalat în plicul nr. 3 ataşat dosarului.

Potrivit martorului C.M.C., conducător taxi, acesta i-a transportat în noaptea respectivă pe inculpat şi pe martorul P.G.A. de la staţia de taxi „D." din mun. Reghin până la intersecţia străzilor T. şi G.D., unde a coborât inculpatul şi apoi până în cartierul U. unde a coborât martorul P.G.A. Martorul C.M.C. a auzit că inculpatul şi martorul P.G.A. se adresau unul celuilalt după porecle, „J." şi „B." şi a descris semnalmentele inculpatului. Martorul a remarcat că la momentul când inculpatul a coborât, martorul P.G.A. i-a oferit numărul său de telefon, iar inculpatul a fost apt să introducă rapid acest număr în agenda telefonului său după dictarea martorului P.G.A. şi să apeleze acest număr.

Potrivit raportului de constatare medico-legală din 03 iulie 2012, în urma agresiunii săvârşite de către inculpat asupra victimei, acesteia din urmă i-au fost provocate patru plăgi înjunghiate în zonele supraclaviculară dreaptă, subscapulară dreaptă, subdeltoidiană stângă şi subcostală dreaptă. Lovitura aplicată la nivelul zonei supraclaviculare drepte a cauzat secţionarea venei jugulare interne drepte, secţionarea pachetului vascular subclavicular drept, lovitura aplicată la nivel subscapular drept a provocat o plagă penetrantă în hemitorace cu leziune pulmonară, cu lezarea pleurei viscerale, în timp ce plăgile provocate de loviturile aplicate în zonele subdeltoidiană stângă şi subcostală dreaptă au fost nepetrante, respectiv superficiale. Victima a fost iniţial examinată la data de 30 iunie 2012, iar cu ocazia reexaminării din data de 3 iulie 2012, medicul legist a constatat că victima prezintă o stare după amputaţie membru superior drept de la nivelul treimii superioare a braţului, bont de amputaţie sub pansament. S-a constatat că amputaţia a fost necesară pe fondul ischemiei acute a membrului superior drept prin ligatură de arteră şi venă subclaviculară. S-a reţinut că sus-menţionatele leziuni s-au putut produce la 30 iunie 2012 prin lovituri directe repetate cu instrument tăietor-înţepător de tipul cuţitului sau briceagului, iar pentru vindecare, în caz de evoluţie favorabilă, victima ar necesita 25-30 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile descrise mai sus au pus în primejdie viaţa victimei, salvarea ei datorându-se intervenţiei chirurgicale de urgenţă, victima rămânând cu infirmitate permanentă în urma agresiunii.

Având în vedere multitudinea de lovituri aplicate persoanei vătămate în zone vitale ale corpului, coroborat cu folosirea unui instrument vulnerant apt să producă decesul şi anume un instrument tăietor-înţepător de tipul briceag sau cuţit, cu faptul că au fost vizate prin aplicarea loviturilor zone vitale ale corpului, cum ar fi gâtul sau toracele victimei, procurorul a reţinut că aceste aspecte de fapt sunt suficiente să ducă la concluzia că inculpatul a prevăzut şi a acceptat producerea urmării imediate: decesul victimei - rezultat care însă nu s-a produs din motive independente de voinţa autorului, acesta fiind transportat de îndată după săvârşirea infracţiunii la Spitalul Municipal Reghin, şi apoi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş, unde a primit îngrijiri medicale de urgenţă, fiind supus unei intervenţii chirurgicale complexe.

În ceea ce priveşte apărările inculpatului - în sensul că nu îşi mai aduce aminte de nimic ce s-a întâmplat în noaptea respectivă, procurorul a apreciat că nu se poate reţine că, la momentul săvârşirii faptei, acesta nu şi-ar fi putut da seama de acţiunile sau inacţiunile sale sau că nu putea fi stăpân pe ele. A fost avut în vedere că este adevărat că inculpatul a săvârşit infracţiunea sub influenţa băuturilor alcoolice, însă din probele administrate în dosar a reieşit, fără îndoială, că ingestia de alcool a fost voluntară şi în nici un caz acesta nu a ajuns într-o stare de beţie de natură să îi abolească abilităţile de a realiza consecinţele acţiunilor sale sau de a şi le putea controla. Astfel, inculpatul a arătat că nu suferă de nici o boală psihică, iar din declaraţiile martorilor M.R.B., P.G.A. şi C.M.C. a reieşit că, imediat după săvârşirea agresiunii asupra victimei, inculpatul a făcut afirmaţii şi a săvârşit acţiuni de natură să ducă la concluzia că era capabil să efectueze fără nici o problemă raţionamente şi operaţiuni logice, în deplină concordanţă cu starea de fapt. Astfel, a putut identifica corect faptul că martorul M.R.B. era într-un fel, lucrător de poliţie şi că era posibil că acesta venise să „îl ridice" pentru fapta săvârşită, iar împrejurarea că inculpatul a aruncat cuţitul folosit la agresiune în gaura de canal dovedeşte, fără dubiu, că acesta era apt să planifice şi să execute acţiuni în favoarea sa -abandonarea într-o gaură de canalizare a instrumentului folosit la săvârşirea agresiunii - acte de natură să îngreuneze cercetările ce urmau a se desfăşura împotriva lui şi de a-i crea inculpatului o situaţie mai bună. De asemenea, martorul C.M.C. care l-a transportat cu taxiul pe inculpat, a remarcat că, deşi inculpatul părea beat, nu părea a avea probleme în a înţelege ce se întâmplă cu el, având în vedere că inculpatul a reuşit fără dificultăţi să introducă în agenda telefonului său nr. de telefon al lui P.G.A. după dictarea acestuia din urmă şi să apeleze acest număr. De asemenea, procurorul a apreciat că nu se poate reţine, raportat la fapta inculpatului, nici incidenţa circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. a), b) C. pen. deoarece, aşa cum reiese din probele administrate mai sus, altercaţia dintre inculpat şi victimă a fost iniţiată de către U.B.J.

Totodată, s-a reţinut că inculpatul U.B.J. a săvârşit tentativa la omor asupra victimei A.S. folosind un instrument înţepător-tăietor, şi anume un briceag pliabil în lungime totală de aproximativ 18 cm, prevăzut cu o lamă în lungime de cca. 8 cm. După cum au declarat martorii G.N., P.G.A., O.P. şi M.R.B., inculpatul U.B.J. a purtat asupra sa instrumentul pe care l-a folosit apoi, spre a înjunghia victima A.S. Instrumentul a fost scos din buzunar şi folosit de inculpat şi anterior agresării lui A.S., respectiv la momentul conflictului cu martorul C.N.M. După înjunghierea victimei, martorii M.R.B. şi O.P. au văzut că inculpatul se afla pe trotuar, în dreptul localului „J.", proferând cuvinte insultătoare şi ţinând cuţitul deasupra capului.

Având în vedere aceste elemente de fapt, procurorul a considerat că inculpatul U.B.J. a săvârşit la 30 iunie 2012 şi infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, având în vedere că, la această dată, inculpatul a purtat asupra sa un briceag, instrument anume confecţionat pentru taiere şi impungere, în împrejurări de natură să primejduiască viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, şi anume la un eveniment public, o discotecă organizată într-un local public unde alături de inculpat se aflau un număr mare de clienţi, pericolul generat de fapta inculpatului materializându-se prin folosirea respectivului instrument la agresarea victimei A.S.

Totodată, s-a mai reţinut şi că agresiunea prin care a primejduit viaţa victimei A.S., a fost săvârşită de către inculpat într-un loc care prin natura şi destinaţia lui este întotdeauna accesibil publicului - în sensul prevăzut de art. 152 alin. (1) lit. a) C. pen., şi anume pe strada M.V.l, din mun. Reghin, în dreptul localului „J.". După agresarea victimei, inculpatul a rămas pe trotuarul din dreptul sus-menţionatului local proferând cuvinte provocatoare şi insultătoare şi ţinând deasupra capului instrumentul pe care îl folosise spre a înjunghia victima.

Despre faptele inculpatului sau despre urmarea acestor fapte asupra victimei au luat cunoştinţă nemijlocit martorii M.R.B., P.G.A., G.C., faptele ajungând la cunoştinţa martorilor L.Z., S.M.L., aceştia declarându-se indignaţi cu privire la posibilitatea săvârşirii unor asemenea acte în centrul municipiului în care locuiesc. Martorul O.P. s-a arătat de asemenea „şocat" văzând că victima sângerează abundent în urma agresiunii inculpatului.

Având în vedere gravitatea faptei comise, locul public al săvârşirii acesteia, precum şi reacţia provocată de manifestările inculpatului în rândul persoanelor care au asistat sau au luat cunoştinţă de aceste manifestări, procurorul a considerat că înjunghierea victimei, proferarea de cuvinte insultătoare şi „afişarea" prin ţinerea în mână deasupra capului a instrumentului folosit la agresarea victimei au reprezentat manifestări prin care inculpatul a adus atingere bunelor moravuri şi a tulburat liniştea publică pe raza municipiului Reghin, săvârşind şi fapta prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, este minor şi elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „A.P.I." din mun. Tg. Mureş.

Inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală în prezenţa apărătorului ales, la data de 11 iulie 2012.

În ceea ce priveşte latura civilă, în cauză, la momentul trimiterii in judecată, partea vătămată A.S. nu a putut fi audiată în cursul urmăririi penale datorită stării sale de sănătate. Având în vedere că această parte nu era în măsură să-şi poată face singură apărarea, a fost desemnat în beneficiul acesteia un apărător din oficiu, d-na av. C.S.R.

Instanţa, primind cauza spre soluţionare, a dispus citarea părţilor, iar în ceea ce priveşte pe partea vătămată, de asemenea, a dispus - date fiind condiţiile neschimbate reţinute şi de procuror, desemnarea unui apărător din oficiu.

La data de 4 august 2012, victima A.S. a decedat la Clinica A. Tg. Mureş, sens în care instanţa, a dispus prin încheierea din data de 7 august 2012, efectuarea autopsiei medico-legală, cu următoarele obiective: dacă victima A.S. a suferit leziuni, de ce natură şi în ce parte a corpului; care este mecanismul de producere a acestor leziuni; care este obiectul cu care s-au putut produce leziunile evidenţiate iniţial; evoluţia stadiului de sănătate a victimei de la momentul agresiunii până la deces; dacă între leziunile constatate iniţial -prin actul medico-legal întocmit la data de 3 iulie 2012 şi deces, există vreo legătură de cauzalitate.

Raportul de autopsie medico-legală a fost întocmit la data de 4 septembrie 2012, iar concluziile acestuia au fost că: „moartea numitului A.S. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute produse pe fondul anemiei post-hemoragice - survenită ca urmare a pierderilor de sânge interne trenante, greu controlabile terapeutic, consecutiv leziunilor traumatice iniţiale cu şoc hemoragie şi coagulopatie de consum - şi a bronhopneumoniei bilaterale dezvoltate pe parcursul spitalizării.

Leziunile traumatice se puteau produce la data de 30 iunie 2012 prin loviri directe repetate cu instrument tăietor-înţepător de tipul cuţitului sau briceagului.

Între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate indirectă, secundară prin complicaţii survenite în evoluţia leziunilor traumatice iniţiale."

La dosarul cauzei s-au mai depus următoarele acte: cererea de necropsie formulată de Spitalul Clinic Judeţean Tg. Mureş - Clinica A. unde a decedat victima, cererea de necropsie formulată de apărătorul desemnat pentru victimă, planşele fotografice efectuate cu ocazia realizării raportului de autopsie medico-legală, raportul de autopsie medico-legală.

În faţa instanţei de fond, ca urmare a decesului victimei, părinţii acesteia - A.A. şi A.N. - s-au constituit părţi civile, solicitând obligarea inculpatului minor U.B.J., în solidar cu părţile responsabile civilmente U.E. şi U.M.A., la plata de daune morale în cuantum de 100.000 euro fiecare, iar împreună au solicitat, în aceleaşi condiţii de solidaritate, şi obligarea inculpatului la plata de daune materiale în cuantum de 15.266,74 RON reprezentând cheltuielile făcute pe perioada spitalizării victimei şi apoi pentru înmormântarea acesteia, precum şi pentru pomenirile conform tradiţiei, sens în care au depus la dosar şi actele doveditoare; de asemenea, la dosarul cauzei, părţile civile au mai depus şi mai multe fotografii ale victimei, caracterizări din partea prietenilor acesteia, un necrolog, precum şi înscrisuri vizând o campanie demarată ca urmare a acestui incident, de prevenire a violenţei în rândul tinerilor, precum şi concluzii scrise.

În cauză, Spitalul Municipal Reghin „D.E.N." s-a constituit parte civilă întrucât a acordat victimei îngrijiri medicale în data de 30 iunie 2012, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 219,29 RON şi a dobânzilor aferente, depunând şi dovada efectuării acestor cheltuieli.

De asemenea, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg. Mureş s-a constituit parte civilă în cauză întrucât a acordat victimei îngrijiri medicale în perioada spitalizării, între 1 iulie 2012 - 4 august 2012, ocazie cu care aceasta a fost supusă şi unor intervenţii chirurgicale, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 169.067,82 RON şi a dobânzilor aferente, depunând şi dovada efectuării acestor cheltuieli.

Totodată, în cauză, având în vedere şi starea de minoritate a inculpatului, s-a dispus întocmirea unui referat de evaluare a posibilităţilor de reintegrare socială a inculpatului, de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş.

În circumstanţiere, apărătorul ales al inculpatului a depus la dosar o serie de înscrisuri vizând situaţia şcolară a acestuia din urmă, caracterizări din partea colegilor şi prietenilor, date privind familia, precum şi preocupările sale intelectuale.

Urmare a decesului părţii vătămate şi având în vedere concluziile medico-legale, la termenul de judecată din data de 5 octombrie 2012 s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu art. 99 şi urm. C. pen.

Totodată, inculpatul a arătat în faţa instanţei de judecată că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., în sensul recunoaşterii faptelor aşa cum au fost ele descrise în rechizitoriul care i s-a prezentat pe scurt, declarând că doreşte să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că nu solicită alte probe şi că este de acord cu pretenţiile civile - daunele materiale - ale părţilor civile, chiar dacă este vorba de sume de bani foarte mari, iar referitor la daunele morale a lăsat la aprecierea instanţei stabilirea cuantumului lor; totodată, a regretat cele întâmplate şi a arătat că este de acord şi cu schimbarea de încadrare juridică a faptei solicitată de apărătorul său ales.

S-a reţinut că procedura recunoaşterii vinovăţiei de care s-a prevalat inculpatul este admisibilă în prezenta speţă, raportat la toate cele trei acuze aduse inculpatului prin rechizitoriu - aceea de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. - cu precizarea că este admisibilă şi prin prisma încadrărilor juridice solicitate a fi reţinute ca urmare a decesului victimei, respectiv de omor calificat sau de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, precum şi prin prisma celorlalte învinuiri, respectiv a infracţiunilor de port, fără drept, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

În ceea ce priveşte cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei cu urmările cele mai grave - decesul victimei, instanţa a reţinut, aşa cum a apreciat şi reprezentantul parchetului - că, în speţă, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, iar nu pe cele ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Astfel, s-a reţinut că, în incidentul dintre cele două părţi, în care acestea s-au lovit cu pumnii şi picioarele - ambele fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, la un moment dat, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un briceag pe care l-a şi folosit, aplicându-i victimei mai multe lovituri de sus în jos; loviturile aplicate cu briceagul au vizat zonele supraclaviculară dreaptă, subscapulară dreaptă, subdeltoidiană stângă şi subcostală dreaptă ale corpului victimei (aspecte constatate ulterior, la momentul spitalizării victimei). La acel moment, o persoană dintre cei de la faţa locului şi care au asistat la bătaia dintre cele două părţi, a strigat „a scos cuţitul", astfel că la acel moment, martorul O.P. a prins-o în braţe pe victima A.S. spre a-l despărţi de inculpat şi a văzut că din zona pieptului lui A.S. sângele ţâşnea cu putere. În urma loviturii aplicate în zona supraclaviculară dreaptă a corpului victimei, vena jugulară internă a acestuia a fost secţionată, astfel că victima a început să sângereze abundent.

Victima a fost transportată la spitalul din Reghin, de către martorul C.B.R.D. cu autoturismul său, în care se mai aflau şi martorii G.C. şi M.R.B. care au văzut că victima era murdară de sânge în zona pieptului şi că sângera abundent din zona gâtului unde îşi ţinea mâna; martorul M.R.B. a fost cel care a coborât din maşină şi l-a aşezat pe A.S. pe bancheta din spate a autoturismului şi căruia victima i-a spus că a fost înjunghiat de numitul „B.", aceasta fiind porecla inculpatului.

Primele îngrijiri medicale i-au fost acordate victimei la Spitalul Municipal Reghin, iar apoi a fost trimisă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Tg. Mureş, unde a rămas internată în perioada 30 iunie 2012 - 4 august 2012.

S-a reţinut că, potrivit raportului de constatare din 03 iulie 2012, în urma agresiunii săvârşite de către inculpat asupra victimei, acesteia din urmă i-au fost provocate patru plăgi înjunghiate în zonele supraclaviculară dreaptă, subscapulară dreaptă, subdeltoidiană stângă şi subcostală dreaptă. Lovitura aplicată la nivelul zonei supraclaviculare drepte a cauzat secţionarea venei jugulare interne drepte, secţionarea pachetului vascular subclavicular drept, lovitura aplicată la nivel subscapular drept a provocat o plagă penetrantă în hemitorace cu leziune pulmonară, cu lezarea pleurei viscerale, în timp ce plăgile provocate de loviturile aplicate în zonele subdeltoidiană stângă şi subcostală dreaptă au fost nepetrante, respectiv superficiale. Victima a fost iniţial examinată la data de 30 iunie 2012, iar cu ocazia reexaminării din data de 3 iulie 2012, medicul legist a constatat că victima prezintă o stare după amputaţie membru superior drept de la nivelul treimii superioare a braţului, bont de amputaţie sub pansament. S-a constatat că amputaţia a fost necesară pe fondul ischemiei acute a membrului superior drept prin ligatură de arteră şi venă subclaviculară. S-a reţinut că sus-menţionatele leziuni s-au putut produce la 30 iunie 2012 prin lovituri directe repetate cu instrument tăietor-înţepător de tipul cuţitului sau briceagului, iar pentru vindecare, în caz de evoluţie favorabilă, victima ar necesita 25-30 de zile de îngrijiri medicale. S-a mai arătat şi că leziunile descrise mai sus au pus în primejdie viaţa victimei, salvarea ei datorându-se intervenţiei chirurgicale de urgenţă, victima rămânând cu infirmitate permanentă în urma agresiunii.

Ulterior, victima a decedat, la data de 4 august 2012, iar potrivit raportului de autopsie medico-legală, din data de 4 septembrie 2012, concluziile acestuia au fost că: „moartea numitului A.S. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute produse pe fondul anemiei post-hemoragice - survenită ca urmare a pierderilor de sânge interne trenante, greu controlabile terapeutic, consecutiv leziunilor traumatice iniţiale cu şoc hemoragie şi coagulopatie de consum - şi a bronhopneumoniei bilaterale dezvoltate pe parcursul spitalizării.

Leziunile traumatice se puteau produce la data de 30 iunie 2012 prin loviri directe repetate cu instrument tăietor-înţepător de tipul cuţitului sau briceagului.

Între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate indirectă, secundară prin complicaţii survenite în evoluţia leziunilor traumatice iniţiale.

S-a conchis că, având în vedere multitudinea de lovituri aplicate persoanei vătămate în zone vitale ale corpului, coroborat cu folosirea unui instrument vulnerant apt să producă decesul şi anume un instrument tăietor-înţepător de tipul briceag sau cuţit, cu faptul că au fost vizate prin aplicarea loviturilor zone vitale ale corpului, cum ar fi gâtul sau toracele victimei, în mod just s-a reţinut că aceste aspecte de fapt sunt suficiente să ducă la concluzia că inculpatul a prevăzut şi a acceptat producerea urmării imediate: decesul victimei.

Susţinerile apărătorului inculpatului în sensul că în speţă ar fi vorba de o infracţiune praeterintenţionată de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., nu au fost primite, deoarece chiar dacă inculpatul nu putea prevedea exact locul unde au ajuns loviturile, poziţia părţilor în momentul agresiunii, împrejurarea că a scos acel briceag din buzunar în timpul altercaţiei cu victima, zonele unde a aplicat loviturile, toate acestea duc indubitabil la concluzia că inculpatul a dorit agresarea victimei şi, chiar dacă nu a urmărit să producă leziunile descrise în actele medico-legale, a acceptat totuşi producerea lor.

Din acest punct de vedere, cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 şi urm. C. pen., în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 şi urm. C. pen., a fost admisă, potrivit prevederilor art. 334 C. proc. pen. şi, pe cale de consecinţă, cererea formulată de apărătorul inculpatului, de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 şi urm. C. pen., în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., a fost apreciată ca nefondată şi a fost respinsă ca atare, conform prevederilor art. 334 C. proc. pen.

Starea de fapt mai sus descrisă s-a probat cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto; procesul-verbal de ridicare a articolelor vestimentare purtate de către inculpat la data de 30 iunie 2012; procesul-verbal de identificare şi ridicare a corpului delict - cuţit şi planşă foto; declaraţiile inculpatului U.B.J.; declaraţiile de martori: C.N.M.; M.R.B., C.B.R.D.; P.G.A.; G.N.; G.C.; T.C.; L.V.O.; L.Z.; S.M.L.; O.P.; C.M.C.; raportul de constatare medico-legală din 03 iulie 2012 şi planşă foto a victimei.

În faza de judecată, în prima instanţă, s-au mai administrat următoarele mijloace de probă: cererea de necropsie formulată de Spitalul Clinic Judeţean Tg. Mureş - Clinica A. unde a decedat victima; cererea de necropsie formulată de apărătorul desemnat pentru victimă; planşele fotografice efectuate cu ocazia realizării raportului de autopsie medico-legală; raportul de autopsie medico-legală din 4 septembrie 2012, realizat de I.M.L. Tg. Mureş; constituirea de parte civilă a părinţilor victimei, însoţită de actele doveditoare, precum şi mai multe fotografii ale victimei, caracterizări din partea prietenilor acesteia, un necrolog, precum şi înscrisuri vizând o campanie demarată ca urmare a acestui incident, de prevenire a violenţei în rândul tinerilor, precum şi concluzii scrise; constituirile de parte civilă ale celor două spitale care au acordat îngrijiri medicale victimei până la data decesului acesteia; înscrisuri vizând situaţia şcolară a inculpatului, caracterizări din partea colegilor şi prietenilor, date privind familia acestuia, precum şi preocupările intelectuale; referatul de evaluare a posibilităţilor de reintegrare socială a inculpatului, de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş.

În atare context, prima instanţă a apreciat că, din concluziile actelor ştiinţifice, coroborate cu materialul probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal, vinovăţia inculpatului, în privinţa săvârşirii infracţiunilor sub aspectul comiterii cărora acesta a fost deferit justiţiei, este pe deplin dovedită şi, de altfel, acuzatul a recunoscut comiterea faptelor, în modalitatea descrisă în rechizitoriu.

În raport cu afirmaţiile constante ale inculpatului şi ale martorilor, dar şi cu modalitatea concretă de exercitare a agresiunii asupra victimei şi cu zonele vizate şi lezate, instanţa a apreciat că, în drept, fapta inculpatului U.B.J. comisă la data de 30 iunie 2012, în jurul orelor 04:30, într-un loc public, şi anume pe carosabilul străzii M.V. din mun. Reghin, în faţa localului public, club „J.", folosind un instrument tăietor-înţepător - un briceag, de a aplica mai multe lovituri victimei A.S. vizând zone vitale - umăr, gât, torace - ale corpului victimei, prevăzând posibilitatea ca actele sale să provoace decesul victimei şi acceptând acest rezultat -aspect dedus din împrejurarea că au fost aplicate lovituri multiple părţii vătămate în zone vitale ale corpului, coroborat cu folosirea unui instrument vulnerant apt să producă decesul şi anume un instrument tăietor-înţepător de tipul briceag sau cuţit, cu faptul că au fost vizate prin aplicarea loviturilor inclusiv zone vitale, cum ar fi gâtul şi toracele victimei - rezultatul prevăzut şi acceptat fiind iniţial evitat din cauze independente de voinţa inculpatului (faptul că victima a fost transportată deîndată la o unitate spitalicească unde a fost supusă unor îngrijiri medicale adecvate), dar care s-a produs apoi la data de 4 august 2012, toate acestea cu intenţia, chiar şi indirectă, de a-i suprima viaţa, urmare care s-a şi produs ulterior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.

De asemenea, s-a stabilit că fapta inculpatului U.B.J. care, la aceeaşi dată, de 30 iunie 2012, în locuri publice şi anume în localul club „J." de pe raza mun. Reghin, local în care fusese organizată o discotecă la care participau un număr mare de clienţi, precum şi pe str. M.V. din aceeaşi localitate, a purtat asupra sa un briceag în lungime totală de aproximativ 18 cm prevăzut cu o lamă în lungime de aproximativ 8 cm, instrument anume confecţionat pentru tăiere sau împungere, în împrejurări de natură să pună în primejdie viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, pericol care s-a materializat prin utilizarea acestui instrument în agresarea victimei A.S., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de port, fără drept, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., iar fapta aceluiaşi inculpat care, la data de 30 iunie 2012, în jurul orelor 04:00-04:30, într-un loc public, respectiv pe trotuarul şi pe carosabilul străzii M.V. de pe raza mun. Reghin, în faţa localului public club „J.", a înjunghiat în mod repetat victima A.S., a proferat ameninţări şi cuvinte insultătoare la adresa celor prezenţi şi a afişat, ţinând în mână, deasupra capului, briceagul pe care îl folosise la înjunghierea victimei, manifestări care au atras indignarea persoanelor ce au luat cunoştinţă în mod nemijlocit de ele şi a persoanelor ce au aflat despre aceste fapte, aducându-se astfel atingere bunelor moravuri şi tulburându-se liniştea publică pe raza municipiului Reghin, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm C. pen.

La individualizarea fiecărei pedepse aplicate inculpatului minor, în condiţiile în care s-a stabilit pe bază de probe că acesta este autorul infracţiunilor pe care le-a comis cu vinovăţie şi că răspunde din punct de vedere penal - în condiţiile prevăzute de art. 99 alin. (3) C. pen., instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume gradul de pericol social concret, ilustrat de împrejurările care compun conţinutul constitutiv al fiecăreia din infracţiunile de omor calificat, de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi de port ilegal al briceagului, dar şi extrinseci acestora, cum sunt, în esenţă, acţiunile inculpatului, natura intenţiei sale în realizarea rezultatului dorit şi urmările efectiv produse, locul şi timpul comiterii activităţii infracţionale, urmările cauzate, concretizate în lezarea unor drepturi fundamentale - dreptul la viaţă al victimei, dreptul la siguranţă şi linişte al martorilor prezenţi la locul incidentului, la integritatea lor corporală - toate acestea imprimând acţiunii sale un anumit grad de pericol social.

De asemenea, s-a ţinut cont şi de persoana inculpatului care era un cunoscut al victimei, de împrejurarea că ambii erau sub influenţa băuturilor alcoolice, context în care evident că reacţiile lor erau diferite, toate acestea putând contura personalitatea şi comportamentul obişnuit al inculpatului şi al victimei, de faptul că agresiunea reciprocă iniţială a avut loc în public, în prezenţa martorilor care, deşi asistaseră la o altercaţie a inculpatului cu C.N.M. cu câteva minute înainte, în acelaşi loc, nu au intervenit în niciun fel atunci când inculpatul, agasat şi agresat fiind de victimă, a lovit-o pe aceasta cu pumnul, după care s-au lovit reciproc, moment în care inculpatul a scos acel briceag şi a înjunghiat victima.

În aceeaşi ordine de idei, s-a ţinut seama şi de persoana inculpatului care este minor, de împrejurarea că nu are antecedente penale - aspect relevat de fişa de cazier judiciar, de faptul că provine dintr-o familie organizată, cu modele pozitive de comportament, aspecte care pot duce la concluzia că această conduită antisocială a inculpatului este una accidentală, relevante din acest punct de vedere fiind referatul de evaluare, precum şi actele depuse de inculpat în circumstanţiere.

Din referatul de evaluare s-a reţinut împrejurarea că inculpatul minor a avut până la momentul comiterii prezentelor infracţiuni un comportament adecvat, în general conformându-se normelor de conduită socială, cu unele derapaje, fără urmări semnificative; astfel, s-a reţinut că inculpatul se bucură de sprijinul familiei sale, în cadrul căreia este integrat corespunzător, că părinţii săi şi-au oferit toată disponibilitatea de a-l sprijini şi în viitor, nu doar material, ci şi din punct de vedere afectiv; că modelul parental este unul pozitiv, părinţii săi încercând să îi ofere condiţii de educaţie şi de trai care să îi deschidă perspective mai bune, pozitive în viitor, toate acestea cu consecinţe corespunzătoare, cel puţin până la momentul comiterii faptelor pentru care el a fost trimis în judecată.

Totodată, s-a reţinut că inculpatul era la momentul respectiv elev în clasa a Xl-a la un colegiu de prestigiu din mun. Tg. Mureş, avănd rezultate foarte bune la învăţătură, fiind chiar olimpic la limba germană, că în mediul şcolar avea un comportament corespunzător, atât cu colegii săi, cât şi faţă de profesori, iar niciuna din acţiunile sale în respectivul mediu nu a avut caracter violent, de indisciplină sau de natură a contura vreo astfel de implicare comportamentală negativă.

S-a mai reţinut că, în plan personal, s-a relevat tendinţa inculpatului minor spre studiu, dar şi aceea de a-şi depăşi condiţia fizică, sens în care prin practicarea unor sporturi specifice, şi-a modelat corpul şi şi-a dezvoltat masa musculară, inclusiv prin ingerarea unor anabolizante steroidiene care, în mod evident presupuneau evitarea consumului de alcool; datorită acestui fapt, era perceput de unele persoane ca fiind violent, deşi persoanele din anturajul său, inclusiv colegii de clasă, l-au caracterizat ca fiind o fire retrasă, chiar introvertită şi care nu avea conflicte cu nimeni, nu era provocator şi nu avusese vreun comportament violent până la acel moment. Dimpotrivă, agresiunea asupra victimei, a fost percepută de către cei din anturajul său ca fiind un accident, o întâmplare nefericită, mai ales că inculpatul şi victima se cunoşteau; de altfel, nici inculpatul nu a putut preciza sau identifica motivaţia clară a acţiunii sale agresive, chiar dacă a menţionat că, anterior, victima făcuse la adresa lui unele afirmaţii deranjante (grasule, năsosule etc), dar pe care nu le-a băgat în seamă. Cu toate acestea, s-au relevat unele tendinţe spre agresivitate, în special datorită anturajului pe care-l avusese în ultima perioadă -aspecte care au rezultat din afirmaţiile martorilor, dar şi unele specifice vârstei - fiind vorba de un minor de 17 ani, cu o personalitate în plină formare, instabil din punct de vedere emoţional, pe de o parte liniştit, introvertit - aşa cum l-au caracterizat colegii, pe de altă parte, cu gesturi teribiliste (purtarea acelui briceag), cu preocupări pentru felul în care arată din punct de vedere fizic, cu frustrări şi toleranţă redusă la unele aprecieri negative sau critici la adresa lui, cu prieteni mai mari ca el şi care, în mod evident, aveau alte preocupări şi repere. în plus, a fost avut în vedere că, deşi consumul de alcool nu s-a dovedit a fi unul constant, totuşi, în situaţia dată, el a avut un rol determinant, sporind tendinţele spre agresivitate ale inculpatului care, a doua zi, declara că nu îşi mai aduce nimic aminte din cele petrecute cu o seară înainte.

În acest context, perspectivele de reintegrare în societate a inculpatului au fost apreciat ca fiind reale, în condiţiile în care se bucură, în mod necondiţionat, de suportul afectiv şi material al familiei sale, şi-a manifestat în repetate rânduri regretul pentru cele petrecute - comportament care denotă faptul că acuzatul a înţeles consecinţele gravităţii acţiunii sale agresive îndreptată împotriva victimei şi este conştient de implicaţiile rezultatelor celor întâmplate, a relevat impactul pe care detenţia l-a avut asupra sa, dar şi disponibilitatea de a-şi urma planurile de viitor, mai ales pe cele care vizează pregătirea şcolară, inclusiv completarea studiilor cu cele universitare; în plus, s-a mai menţionat că această reintegrare este posibilă şi în condiţiile în care inculpatul minor va adopta un comportament dezirabil, după reevaluarea sistemului său de valori, al revizuirii anturajului şi al maturizării efective, al consolidării abilităţilor de gestionare nonviolentă a unei situaţii conflictuale.

Relevantă a fost şi atitudinea sa în raport de infracţiunea săvârşită, faptul că a recunoscut şi a regretat profund şi constant cele petrecute, fiind de acord şi cu plata daunelor materiale pretinse de părţile civile şi obligandu-se să aibă, pe viitor, un comportament corespunzător, dar şi comportamentul său de pe parcursul desfăşurării procesului penal; Elementele de ordin personal ale inculpatului, respectiv cele care ţin de vârsta sa, de mediul social şi de cel familial, de relaţiile sale cu victima, de felul în care este perceput de către comunitatea din care face parte, toate acestea fiind conturate de probele cauzei, în speţă declaraţiile martorilor, au fost avute în vedere în procesul de individualizare a pedepsei, apreciindu-se că se justifică reducerea sub minimul special a pedepselor aplicate inculpatului, prin reţinerea în favoarea sa a unor circumstanţe atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen.

S-a reţinut că toate aceste probe ale cauzei constituie, potrivit prevederilor art. 72 C. pen., circumstanţe în procesul individualizării judiciare a pedepsei, instanţa apreciind că, chiar dacă infracţiunile pentru care inculpatul a fost deferit justiţiei - sau cel puţin una dintre ele - cea de omor calificat, prezintă o gravitate ridicată, prin prisma existenţei acestor circumstanţe mai sus-amintite, se poate pronunţa şi o pedeapsă orientată spre minimul special, după aplicarea prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. Evident că, în raport cu gravitatea faptelor, în special cu cea ale cărei consecinţe au fost ireversibile -suprimarea vieţii unei persoane - aplicarea unei măsuri educative a apărut ca fiind neadecvată, sens în care instanţa s-a orientat înspre o pedeapsă, potrivit prevederilor art. 100 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, dată fiind împrejurarea că inculpatul este minor, instanţa a pornit, în stabilirea pedepselor, de la această circumstanţă şi care, potrivit prevederilor art. 109 alin. (1) C. proc. pen., reduce limitele pedepselor aplicabile minorului la jumătatea celor prevăzute pentru major, iar în nici un caz, minimul astfel redus nu va putea depăşi 5 ani. Aşadar, s-a reţinut că prin pedeapsă prevăzută de lege, în cazul inculpatului minor, se înţelege acea pedeapsă rezultată în urma aplicării dispoziţiilor art. 109 alin. (1) C. pen., astfel cum a stabilit şi Curtea Supremă de Justiţie, în decizia de principiu nr. IV din 19 octombrie 1998, prin care s-a statuat că "în cazul minorilor, prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa rezultată în urma aplicării dispoziţiilor art. 109 alin. (1) C. pen. la pedeapsa prevăzută în partea specială pentru infracţiunea săvârşită" , dispoziţii care mai apoi, într-adevăr, se coroborează cu textul art. 144 C. pen., după care se face aplicaţiunea, eventual, a prevederilor art. 81 alin. (3) sau ale art. 86¹alin. (3) C. pen. (a se vedea lucrarea colectivă „Justiţia pentru minori" - Studii şi Jurisprudenţă. Analiza modificărilor legislative în domeniu - publicată sub coordonarea I.N.M., Ed. U.J.).

S-a reţinut că minoritatea, în sistemul legii penale, nu constituie o cauză de atenuare a pedepsei, ci este o cauză specială de diferenţiere a regimului sancţionator pentru această categorie distinctă - din punct de vedere uman şi social - a inculpaţilor minori şi doar pentru simplificarea reglementării limitele de pedeapsă au fost fixate în mod derivat, din limitele prevăzute pentru inculpaţii majori (a se vedea V. Dongoroz "Explicaţii teoretice ale codului penal român", E.A.); în aceeaşi ordine de idei, s-a reţinut că, într-o speţă recentă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţionat în cuprinsul deciziei penale nr. 421 din 15 februarie 2012 care este ordinea operaţiunilor de individualizare a pedepsei în cazul aplicării concomitente a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., cu cele ale art. 20 C. pen.

S-a arătat că şi C. pen. prevede pentru minorii care răspund penal un regim sancţionator special şi care corespunde specificului combaterii criminalităţii juvenile şi impune recurgerea la alte mijloace de constrângere juridică decât cele destinate infractorilor majori. Pornind de la această concepţie, în art. 109 alin. (1) C. pen. se prevede că pedepsele ce se pot aplica minorului sunt închisoarea sau amenda prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, limitele pedepselor reducându-se la jumătate, iar potrivit art. 109 alin. (2) C. pen., când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani, intenţia legiuitorului fiind aceea de a stabili o limită maximă a pedepsei închisorii, de 20 de ani, care poate fi aplicată minorului.

Prin urmare, instanţa nu putea lipsi de efecte prevederile art. 109 alin. (1) C. pen., prin aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., sens în care a şi procedat.

Aşadar, în raport de toate aceste aspecte, la individualizarea pedepselor, prima instanţă a procedat în doi paşi, astfel: în primul rând, instanţa a plecat de la limitele de pedeapsă stabilite în cazul infracţiunilor deduse judecăţii, în forma consumată, deci aşa cum sunt ele prevăzute în C. pen., dar cu aplicaţiunea prevederilor art. 109 alin. (1) C. pen., astfel că pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art 99 şi urm. C. pen., limitele de pedeapsă pentru inculpatul-minor sunt de 5 ani închisoare - 12,6 ani închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu art. 99 şi urm. C. pen., limitele de pedeapsă pentru inculpatul-minor sunt de 6 luni închisoare - 2,6 ani închisoare, iar pentru infracţiunea de port ilegal al briceagului prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu art. 99 şi urm. C. pen., limitele de pedeapsă pentru inculpatul-minor sunt de la o lună şi jumătate închisoare la 1 an închisoare sau amendă.

Apoi, al doilea pas s-a raportat şi la prevederile art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. care stipulează în mod expres faptul că, în situaţia aplicării judecăţii după procedura simplificată în cazul recunoaşterii vinovăţiei, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Aplicând acest raţionament de calcul matematic în speţa de faţă, în condiţiile mai-sus arătate, a rezultat că limita minimă şi maximă specială a pedepselor pentru fiecare din cele trei infracţiuni este următoarea: - pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 şi urm. C. pen., limitele de pedeapsă astfel reduse sunt de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 8 ani şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu art. 99 şi urm. C. pen., limitele de pedeapsă astfel reduse sunt de la 4 luni închisoare la 1 an şi 8 luni închisoare, iar pentru infracţiunea de port ilegal al briceagului prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu art. 99 şi urm. C. pen., limitele de pedeapsă pentru inculpatul minor sunt de la o lună închisoare la 8 luni închisoare sau amendă.

Pe lângă acestea, instanţa a avut în vedere - cu titlu de circumstanţe atenuate judiciare din cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. - şi împrejurarea că inculpatul este o persoană tânără, minoră, care până la acest moment nu a mai avut nici un contact cu legea penală, în cazierul său judiciar nefiind înscrisă nicio menţiune de acest fel, faptul că a regretat profund şi constant cele petrecute, fiind de acord şi cu plata daunelor materiale pretinse de părţile civile - din care a şi achitat o sumă modică de 1.000 RON, că s-a obligat ca, pe viitor, să aibă un comportament corespunzător, conform cerinţelor sociale, dar şi familiale - de suportul căreia se bucură, celor care ţin de vârsta sa, de mediul social şi de cel familial. Astfel, s-a apreciat că toate aceste aspecte ar justifica reducerea sub minimul special a pedepsei aplicate inculpatului, prin reţinerea în favoarea sa a unor circumstanţe atenuante judiciare, date de art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei stabilite, s-a reţinut că, în condiţiile în care minorul nu are antecedente penale, este la primul contact cu legea penală, văzând şi atitudinea de căinţă şi regret manifestată de inculpat pe parcursul desfăşurării procesului penal şi care conduce la ideea că reeducarea acestuia a şi început, coroborat cu faptul că, în aprecierea primei instanţe, scopul sancţiunii penale poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, în temeiul art. 86¹ C. pen., instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare prev. de art. 110¹ alin. (1) C. pen. raportat la art. 86³C. pen., şi anume acela de 5 ani, termen care se compune din durata pedepsei rezultante aplicate - de 3 ani închisoare, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, durata maximă a termenului de încercare, prevăzut pentru minori.

S-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării pe un termen maxim de 5 ani, corespunde pe deplin scopului, dar şi funcţiilor pedepsei şi, deşi aparent creează o situaţie relativ uşoară pentru inculpat, ea presupune o mai bună realizare a acestor funcţii şi a scopului menţionat, în condiţiile în care, pe durata celor 5 ani de zile, el va fi supus permanent controlului stabilit ca efect al instituirii obligaţiilor menţionate în hotărâre şi de a căror îndeplinire este ţinut sub rezerva revocării suspendării şi încarcerării lui.

În această ordine de idei, s-a menţionat că obiectivul pedepsei este stabilirea acelei sancţiuni apte să producă reeducarea inculpatului, în sensul restructurării şi remodelării personalităţii minorului, îndrumării şi supravegherii lui, dar şi însuşirii unei conduite conforme cu ansamblul de norme socio-morale şi penale, iar apoi, trebuie urmărită şi posibilitatea menţinerii unui cadru firesc, familial, de dezvoltare a minorului prin adaptarea sancţiunii la personalitatea acestuia, în condiţiile în care încarcerarea ar putea avea consecinţe negative asupra modelării personalităţii sale, aspecte care se regăsesc şi în Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18 din 27 septembrie 1990, convenţie care recomandă aplicarea unui tratament adecvat vârstei, nevoii de reeducare, pe cât posibil fără să se recurgă la privarea de libertate.

Or, în ceea ce priveşte pe inculpatul minor, s-a avut în vedere că, din datele referatului de evaluare, s-a reţinut că acesta nu are antecedente penale, că este la primul contact cu legea penală, se confruntă cu anumite probleme de comportament, pornind de la cele specifice vârstei, la lipsa unui sistem de valori consolidat, căutarea de sine şi autodeterminare, la teribilism şi chiar o tendinţă de minimalizare a faptelor şi de justificare a acestora, de manifestări relativ violente în condiţiile unei stări conflictuale, manifestări agresive verbale şi fizice, dar toate acestea, doar într-un anumit mediu social - în prezenţa unor prieteni mai mari, pe fondul consumului de alcool ocazional în diferite localuri, iar adoptarea acelei atitudinii agresive mai sus descrisă a fost în mare măsură influenţată de lipsa lui de experienţă de viaţă şi cele întâmplate s-au datorat unor impulsuri instinctuale de moment, pe fondul consumului de alcool şi chiar a unei minime provocări.

Pe de altă parte, în mediul familial, cât şi în cel şcolar, cu cei de vârsta lui şi relativ cu aceleaşi preocupări, s-a reţinut că inculpatul are un alt comportament, un program de viaţă adecvat vârstei sale, cu preocupări pentru studiu şi cu rezultate evidente în acest sens, cu eforturi personale în vederea autorealizării, chiar şi din punct de vedere al aspectului fizic, bucurându-se de aprecierea colegilor, de sprijinul total al familiei sale, în special în ceea ce priveşte pe părinţi, care şi-au dovedit disponibilitatea implicării în modelarea personalităţii minorului şi s-a relevat şi împrejurarea că, după intrarea în sfera ilicitului penal, inclusiv după perioada de detenţie de aproximativ 4 luni de zile, minorul a conştientizat gravitatea faptelor sale, şi-a manifestat dorinţa şi disponibilitatea de a-şi continua studiile liceale şi chiar de a obţine o calificare profesională, având şi suportul afectiv şi material al familiei sale.

Ţinând cont de toate aceste circumstanţe, în opinia primei instanţe, trimiterea inculpatului într-un mediu carceral, respectiv executarea pedepsei în mediul penitenciar, nu se justifică şi la fel, stabilirea unei pedepse aspre şi cu executare în regim de detenţie, nu ar mai avea efectul aşteptat, în condiţiile în care inculpatul ar fi scos din mediul familial şi şcolar, ci dimpotrivă, perspectivele sale de reintegrare socială sunt reale, evidente, dar condiţionate de adoptarea unui comportament corespunzător, după reevaluarea sistemului său de valori, a revizuirii anturajului şi a maturizării.

În acest context, s-a apreciat că stabilirea acestei modalităţi de executare a pedepsei, sub un control strict, dat în sarcina Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş, cu obligaţii anume stabilite, inclusiv din cele de natură a-l determina să-şi consolideze abilităţile şcolare, lingvistice, dar şi cele ce ţin de conturarea şi dezvoltarea personalităţii sale, alături de un control parental efectiv şi eficient - în special în ceea ce priveşte anturajul şi preocupările inculpatului pentru aspectul său fizic cu toate consecinţele derivate, pe lângă suportul afectiv al familiei, pot contribui la reeducarea inculpatului-minor.

Totodată, instanţa a procedat la stabilirea unui termen de încercare mai îndelungat, deoarece infracţiunile de omor - mai ales, dar şi cea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prin natura lor, prezintă un grad apreciabil de pericol social, astfel că în vederea realizării scopului sancţiunii penale, instanţa a apreciat că se impune ca, asupra conduitei inculpatului, să fie exercitată o supraveghere mai îndelungată de către organele desemnate în acest sens.

S-a mai reţinut, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, pe parcursul desfăşurării procesului penal, respectiv după trimiterea inculpatului în judecată, ca urmare a decesului victimei A.S., că părinţii acesteia - A.A. şi A.N. - s-au constituit părţi civile, solicitând obligarea inculpatului minor U.B.J., în solidar cu părţile responsabile civilmente U.E. şi U.M.A., la plata de daune morale în cuantum de 100.000 euro fiecare, iar împreună au solicitat, în aceleaşi condiţii de solidaritate, şi obligarea inculpatului la plata de daune materiale în cuantum de 15.266,74 RON, reprezentând cheltuielile făcute pe perioada spitalizării victimei şi apoi pentru înmormântarea acesteia, precum şi pentru pomenirile conform tradiţiei, sens în care au depus la dosar şi actele doveditoare; de asemenea, la dosarul cauzei, părţile civile au mai depus şi mai multe fotografii ale victimei, caracterizări din partea prietenilor acesteia, un necrolog, precum şi înscrisuri vizând o campanie demarată ca urmare a acestui incident, de prevenire a violenţei în rândul tinerilor, precum şi concluzii scrise.

S-a arătat că inculpatul, în declaraţia sa de recunoaştere a acuzelor şi de solicitare a aplicării prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., a achiesat în totalitate la pretenţiile constând în daunele materiale solicitate de părinţii victimei, în sumă de 15.266,74 RON, iar în ceea ce priveşte daunele morale, a lăsat la aprecierea instanţei cuantumul acestora, cu precizarea că este de acord şi cu acordarea de astfel de daune. De asemenea, părţile responsabile civilmente - părinţii săi, U.E. şi U.M.A., au menţionat în faţa instanţei că sunt şi ei de acord cu aceste pretenţii, pe care, de altfel, părţile civile le-au şi dovedit.

În ceea ce priveşte daunele morale, s-a menţionat faptul că prejudiciul moral înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecinţelor negative ale prejudiciului şi a implicaţiilor acestuia pe toate planurile vieţii sociale ale celui vătămat; astfel, s-a reţinut că trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic, social, profesional şi familial în ceea ce ar însemna o viaţă normală pentru aceasta, în momentul săvârşirii faptei penale, dar şi în viitor. De asemenea, în ceea ce priveşte cuantumul acestor daune, s-a reţinut că, în legislaţia actuală nefiind prevăzut un criteriu matematic, abstract de evaluare a cuantumului despăgubirilor morale, această operaţiune este lăsată la aprecierea judecătorului, în funcţie atât de suferinţele psihice îndurate de părţi, cât şi de faptul că aceste despăgubiri nu trebuie să reprezinte o îmbogăţire nejustificată a părţilor civile şi nici o exploatare neîntemeiată a patrimoniului inculpatului.

În speţă, în cauza de faţă, a fost evident că suferinţele psihice îndurate de părţi - concretizate în prejudiciul psihic şi moral suportat, argumentat de suferinţele şi prejudiciul afectiv la care au fost supuse părţile civile prin pierderea în mod violent a fiului lor, un tânăr de doar 22 de ani - sunt de neimaginat, incomensurabile chiar, părţile traversând o perioadă deosebit de dificilă de la data decesului, mai ales că acesta a survenit la o lună de zile de la data agresiunii, perioadă în care aceştia şi-au pus speranţele într-o posibilă revenire din punct de vedere medical şi chiar o însănătoşire a victimei, astfel că s-a apreciat că ele sunt îndreptăţite a primi acele daune morale care trebuie să aibă un caracter reparatoriu. De altfel, s-a constatat că nu doar părinţii victimei au fost afectaţi de această pierdere, ci şi prietenii victimei A.S., dovadă fiind zecile de mesaje şi caracterizări depuse la dosarul cauzei de părţile civile. În plus, remarcabilă a fost şi mobilizarea acestor tineri, în demararea unei campanii, iniţial de presă, iar apoi şi în şcoli, prin intermediul autorităţilor competente, pe prezentare a consecinţelor unui astfel de comportament teribilist, violent, dar şi de prevenire a unor asemenea comportamente în rândul elevilor şi tinerilor, în general.

S-a arătat că acest prejudiciu de afecţiuni se impune a fi reparat, astfel că suma stabilită de către instanţă cu titlu de daune morale, a fost de 60.030 euro pentru fiecare dintre părţile civile A.A. şi A.N. Cuantumul respectiv fiind considerat o compensaţie justă şi echitabilă pentru toate părţile, aceasta cu atât mai mult cu cât, practic, nicio sumă de bani nu poate compensa pierderea bruscă a unei persoane dragi, mai ales când e vorba de un copil, un fiu.

Pe cale de consecinţă, dată fiind disponibilitatea inculpatului şi a părţilor responsabile civilmente de a acoperi în totalitate aceste daune materiale pretinse de părţile civile, dar şi de a plăti daunele morale în cuantumul stabilit de instanţă, au fost admise, în parte, acţiunile civile exercitate de părţile civile A.A. şi A.N.

Aşadar, instanţa, constatând că cele două unităţi spitaliceşti au făcut dovada daunelor materiale pretinse, prin probele depuse la dosarul cauzei, de asemenea, conform prevederilor art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Municipal Reghin „D.E.N." şi, conform prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 219,29 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile aferente îngrijirilor medicale şi spitalizării acordate victimei A.S.

Totodată, s-a admis şi acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă TG. Mureş şi, conform prevederilor art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 169.067,82 RON cu dobânda legală (rata de scont a BNR) aferentă de la data pronunţării hotărârii şi până la achitarea integrală a sumei, în contul deschis la Trezoreria Tg. Mureş sau la casieria unităţii), cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile aferente îngrijirilor medicale şi spitalizării acordate victimei A.S.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi părţile civile A.A. şi A.N.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului, reindividualizarea pedepselor în limitele impuse de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., înlăturarea beneficiului acordat inculpatului în baza art. 86¹ C. pen. şi menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei atacate.

Părţile civile au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 321 alin. (1) în fapta prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., deoarece liniştea publică a fost tulburată foarte grav. De asemenea, părţile civile au mai solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante, majorarea pedepselor şi înlăturarea aplicării art. 86¹ C. pen.

Prin decizia penală nr. 7/A din 4 martie 2013 a Curţii de Apel Tărgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi de părţile civile A.A. şi A.N., împotriva sentinţei penale nr. 129 din 12 octombrie 2012 a Tribunalului Mureş, care a fost desfiinţată, în parte, şi, în rejudecare:

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului U.B.J. din infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul U.B.J., aflat în Penitenciarul Tg. Mureş la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 şi urm. C. pen., art. 109 alin. (3) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În baza dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an şi 7 luni (un an şi şapte luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prevăzută şi pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu art. 99 şi urm. C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În baza dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 (şapte) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu art. 99 şi urm. C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile comise de inculpat sunt concurente şi, în consecinţă, în baza art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 (doi) ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 10 (zece) ani închisoare.

I s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani, conform art. 109 alin. (4) C. pen.

Au fost majorate daunele morale acordate părţilor civile A.A. şi A.N., la care au fost obligaţi inculpatul minor U.B.J., în solidar cu părţile responsabile civilmente U.E. şi U.M.A., de la 60.000 euro daune morale pentru fiecare dintre părţile civile, la câte 100.000 euro pentru fiecare dintre părţile civile menţionate.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţa atacată care nu contravin deciziei.

A fost obligat inculpatul minor U.B.J., în solidar cu părţile responsabile civilmente U.E. şi U.M.A., la plata sumei de 4.216 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către părţile civile A.A. şi A.N.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi în integralitatea sa, instanţa de control judiciar a constatat că starea de fapt, astfel cum a fost reţinută şi dovedită, este corectă, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultând că inculpatul U.B.J., la data de 30 iunie 2012, în jurul orelor 04:30, într-un loc public, respectiv pe carosabilul străzii M.V. din municipiul Reghin, în faţa localului public (Club J.), folosindu-se de un briceag, a aplicat mai multe lovituri victimei A.S. (6 lovituri) în zone vitale (gât, torace) ale corpului.

S-a constatat că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, prevalându-se de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi, dat fiind faptul că prima instanţă a făcut o amplă prezentare a stării de fapt reţinând cu meticulozitate probele care dovedesc faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, s-a apreciat că nu se impune reluarea prezentării acestora.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului U.B.J., s-a apreciat că prima instanţă a făcut o încadrare juridică corectă.

Ca atare, a fost privită ca fiind neîntemeiată susţinerea părţilor civile de schimbare a încadrării juridice a faptei de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice din prevederile art. 321 alin. (1) C. pen. în art. 321 alin. (2) C. pen. Astfel, faptul că ulterior, respectiv după o perioadă de timp de la producerea acestui eveniment, s-au mediatizat în mod intens consecinţele faptelor inculpatului, respectiv s-a produs o reacţie foarte importantă din partea elevilor din liceele din Reghin, s-a apreciat că nu întruneşte elementele constitutive ale agravantei infracţiunii prev. de art. 321 C. pen. De asemenea, s-a considerat că manifestările inculpatului înainte, în timpul şi după săvârşirea agresiunii faţă de victimă nu pot fi încadrate la forma agravantă a infracţiunii prev. de art. 321 C. pen. pentru că la acea faptă au participat un număr redus de persoane, aproximativ 4-5 persoane, fapta nu s-a petrecut în clubul J., astfel încât să fie văzută de un număr mare de persoane, iar din modul în care s-a manifestat inculpatul nu rezultă intenţia acestuia de a atrage atenţia asupra faptelor sale în faţa unui număr cât mai mare de persoane în faţa cărora să braveze şi să dorească să fie cunoscute faptele sale.

Hotărârea primei instanţe a fost însă apreciată ca fiind criticabilă din punct de vedere al individualizării pedepselor şi al modalităţii de executare a pedepsei rezultante.

Astfel, a fost avut în vedere că, în efectuarea operaţiunii de individualizare judiciară a unei pedepse, punctul de plecare îl constituie fapta penală, privită în raport cu complexul de date care indică periculozitatea ei socială (gravitate, frecvenţă, posibilitate de prevenire, mod de săvârşire, urmări etc), punctul final fiind situaţia personală a infractorului, privită în raport cu periculozitatea socială a acestuia (forma şi gravitatea vinovăţiei, starea psihofizică, antecedente), această ordine avându-şi baza legală în prevederile art. 72 C. pen., care - enumerând criteriile de individualizare - indică mai întâi gradul de pericol social al faptei săvârşire şi după aceea persoana infractorului.

Ca atare, s-a apreciat că este firesc să înceapă operaţiunea de stabilire a pedepsei prin luarea în considerare a infracţiunii săvârşite şi a gradului de pericol social concret, odată acest lucru realizat, urmând a fi avută în vedere persoana inculpatului, pentru că, deşi îşi are cauza în infracţiunea săvârşită, pedeapsa se adresează unui anume infractor, pe care este menită să-l reeduce şi a cărui readaptabilitate socială diferă de a celorlalţi infractori.

Astfel, în ceea ce priveşte gravitatea şi modul de săvârşire a infracţiunilor deduse judecăţii, s-a reţinut că acest criteriu relevă periculozitatea inculpatului, determinată - pe de o parte - de relaţiile sociale încălcate cu aceeaşi ocazie de U.B.J. (cele referitoare la dreptul la viaţă, la integritate fizică, la siguranţă şi linişte în locurile publice), iar pe de altă parte, s-a făcut referire la împrejurările concrete în care a acţionat inculpatul.

În primul rând, s-a remarcat comportamentul agresiv şi recalcitrant pe care l-a avut acesta pe toată perioada cât s-a aflat în clubul „J.". A avut altercaţii în jurul orelor 03:00 a.m. cu persoana responsabilă în club cu difuzarea muzicii, căreia i-a solicitat agresiv să schimbe piesa. Devenind recalcitrant pentru că a fost refuzat, i s-a cerut să părăsească localul.

S-a mai reţinut că, în jurul orelor 04:00 a.m., a avut o altă altercaţie cu martorul C.N.M., în faţa clubului, când a şi scos briceagul din buzunarul pantalonilor, briceag cu care l-a ameninţat pe martor, probabil pentru a demonstra efectiv că „nu doreşte să fie luat de fraier". Această împrejurare este relatată de martorii P.G.A., G.N., ultima fiind cea care a şi înştiinţat agenţii de pază (aflaţi în club) despre comportamentul agresiv al inculpatului. Martora G.N. a confirmat că şi dânsa a fost ameninţată în acel moment de către inculpat cu briceagul, fiind atenţionată să aibă grijă ce face întrucât el ştie unde lucrează.

A fost avut în vedere şi faptul că, în ceea ce priveşte comportamentul agresiv al inculpatului, acesta a fost confirmat şi de martorul O.P., care a relatat că a ajuns la discoteca organizată în Clubul J. în jurul orelor 01:00 - 01:30 a.m., fiind însoţit de C.N.M., M.C., P.G.A. şi de o persoană cunoscută de dânsul doar ca „N." şi, încă de la intrare, a observat că U.B.J. se lega de diverşi clienţi ai localului; mai apoi inculpatul a venit chiar şi la masa ocupată de el şi prietenii săi şi a avut un comportament necivilizat, fiind pus la punct chiar de către martor.

S-a mai reţinut că acelaşi martor descrie şi incidentul fatal la care a fost martor ocular, fără a face vreo referire la vreun cuvânt sau gest insultător, provocator adresat de victimă inculpatului, care să fi avut un efect determinant asupra comportamentului lui U.B.J. Potrivit celor relatate de martor, A.S. l-a abordat pe U.B.J. imediat după incidentul separat avut de inculpat cu C.N.M., solicitându-i să bea cu el. Insistenţele lui A.S. l-au determinat pe inculpat să reacţioneze agresiv, aplicându-i o lovitură cu piciorul în zona posteriorului. Pentru că A.S. insista în continuare să afle motivul pentru care a fost lovit, cei doi au ajuns să se lovească, prima lovitură cu pumnul fiind aplicată de inculpat victimei în zona feţei. În momentul în care A.S., ratând loviturile, dezechilibrându-se şi căzând la pământ, a încercat să se ridice, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu briceagul, lovind de sus în jos.

După transportarea victimei la spital, inculpatul a reacţionat violent în continuare, strigând că intenţiona să se bată cu poliţiştii; fiind pus în continuare pe scandal, nu s-a oprit decât în momentul în care a observat că martorul era cel care îi striga să plece acasă.

S-a constatat că, despre comportamentul agresiv şi insultător avut de inculpat după transportarea victimei la spital, au relatat şi martorii M.R.B., L.V.O. şi T.C., care au confirmat că U.B.J. striga tuturor celor prezenţi în faţa clubului că o să-i bată, agitând briceagul în acest sens.

Atenţionările privind agresivitatea sa, manifestată faţă de clienţii şi angajaţii localului, repetate pe parcursul intervalului orar cuprins între 01:00 -04:30 a.m. de către martorii O.P. şi T.C., nu au avut relevanţă pentru inculpat.

A fost avut în vedere că inculpatul - minor fiind - se afla în stare de ebrietate voluntară la momentul săvârşirii faptelor. Înainte de a pleca spre club a consumat la el acasă cu prietenul său - martorul C.T. - o butelie de vin, iar în club a consumat numai băuturi alcoolice tari.

Instanţa de apel a mai reţinut că loviturile aplicate victimei de către inculpat au fost rapide şi de intensitate puternică şi au vizat în exclusivitate zone vitale: supraclaviculară dreaptă, subscapulară dreaptă, subdeltoidiană - stângă şi subcostală dreaptă, producând secţionarea venei jugulare interne, iar obiectul vulnerant folosit este un briceag, pe care inculpatul îl avea asupra sa încă de acasă şi pe care l-a folosit în repetate rânduri în intervalul orar critic pentru a ameninţa şi alte persoane care se aflau în club, punând în pericol viaţa, integritatea corporală a celor care au fost prezenţi.

De asemenea, s-a reţinut că urmările produse prin activitatea inculpatului sunt grave, actele materiale ale acestuia ducând - în final - la decesul victimei, cu toate eforturile făcute, prin intervenţiile chirurgicale (incluzând amputarea braţului drept), de a i se salva viaţa.

În ceea ce priveşte forma de vinovăţie, s-a considerat că inculpatul a acţionat cu intenţie - cel puţin indirectă, prevăzând şi acceptând producerea urmării socialmente periculoase: decesul victimei. Nu a fost de neglijat nici împrejurarea că, imediat după înjunghierea victimei, a săvârşit şi acte de natură a îngreuna cercetările penale ce urmau a se desfăşura împotriva sa (pe care le-a conştientizat imediat şi pe deplin - conform declaraţiei martorului M.R.B.) şi de a-şi crea o situaţie favorabilă: a aruncat briceagul într-o gură de canal aflată în curtea interioară a imobilului cu nr. 5 de pe strada M.V., găsirea armei datorându-se martorului P.G.A. şi nu inculpatului.

S-a mai reţinut că în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mureş s-a constatat că inculpatul nu-şi asumă responsabilitatea faptelor sale, existând o tendinţă de minimalizare a gravităţii faptelor şi de justificare a acestora, că are o imaturitate afectivă ce determină o slabă toleranţă la frustrare şi o gestionare inadecvată a stărilor conflictuale. Tot consilierul de probaţiune a mai constatat că inculpatul a făcut pe parcursul celor două interviuri ale sale - afirmaţii nereale, legate de antecedentele sale, de anturajul său sau evazive (cu privire la portul cuţitului). S-a apreciat, astfel, de către instanţa de apel că tocmai această atitudine oscilantă a inculpatului, de negare a unor evidenţe uşor de probat (şi care, evident, nu-i erau favorabile) nu a permis consilierului de probaţiune să identifice motivaţia clară a acţiunilor sale, putându-se prezuma doar că toleranţa scăzută la frustrare, firea introvertită a inculpatului sunt cauze care au provocat nervozitatea şi reacţia violentă a acestuia.

A fost avut în vedere şi faptul că, din cazierul inculpatului, reiese că acesta a mai avut antecedente penale. Astfel, la 18 octombrie 2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a dispus în Dosarul nr. 1655/P/2011 scoaterea sa de sub urmărire penală pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere (art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.). I s-a aplicat şi sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 800 RON, în condiţiile în care s-a apreciat că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Ulterior, la 15 martie 2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin a dispus în Dosarul nr. 101/P/2012 neînceperea urmăririi penale faţă de inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere (art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.), ca efect al retragerii plângerii penale prealabile de către partea vătămată P.P.A. S-a remarcat că această faptă a fost săvârşită de către inculpat în faţa unei discoteci în jurul orelor 03:00 a.m., dând cu pumnul în stopul autoturismului condus de persoana vătămată P.P.A. cu scopul de a-şi face dreptate.

Toate aceste argumente - care au vizat periculozitatea socială a faptelor penale săvârşite şi situaţia personală a inculpatului - au conturat opinia necesităţii aplicării unor pedepse inculpatului (ca măsură de constrângere) al căror cuantum să nu fie orientat sub minimul lor special, pentru a putea asigura reeducarea inculpatului şi a se atinge scopul propus: acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni.

De asemenea, reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. şi de art. 74 alin. (2) C. pen. s-a apreciat că nu este întemeiată.

Chiar daca inculpatul a fost de acord cu plata daunelor materiale solicitate de părinţii victimei şi de unităţile spitaliceşti ce au acordat asistenţă medicală decedatului, precum şi cu plata, de principiu, a daunelor morale cerute de A.A. şi A.M., cu scopul de a „repara paguba pricinuită", s-a considerat că acest acord nu este suficient pentru a acoperi pierderea suferită de către părinţii victimei şi nu poate avea - nici prin sine însuşi şi nici asociat cu celelalte criterii invocate de prima instanţă - un caracter suficient de uşurător pentru a justifica stabilirea pedepselor sub minimul special.

Antecedentele sale au fost descrise şi analizate în raportul de evaluare aflat la dosar, în care se consemnează şi că inculpatul a negat că ar obişnui să iasă cu persoane cunoscute pentru un comportament infracţional, deşi la momentul în care a condus pe drumurile publice fără permis (la vârsta de 16 ani şi 8 luni) era însoţit de H.S.A., cunoscut cu antecedente penale (Dosarul nr. 1655/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin).

La fel a procedat şi în legătură cu infracţiunea de distrugere, pe care a recunoscut că a săvârşit-o numai după ce a fost confruntat cu cele relatate de către tatăl său (Dosarul nr. 101/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin).

Totodată, s-a reţinut că Poliţia Municipiului Reghin, la solicitarea consilierului de probaţiune, şi-a exprimat punctul de vedere privind persoana şi comportamentul inculpatului, punct de vedere citat. S-a subliniat de către această instituţie că inculpatul este consumator de băuturi alcoolice, provocând şi participând în repetate rânduri la scandaluri, din anturajul său făcând parte recidivişti şi persoane predispuse la fapte antisociale.

Faptul că este consumator de băuturi alcoolice a reieşit şi din declaraţiile martorilor C.T., O.P. şi din cele relatate de C.I.A. în faţa consilierului de probaţiune. Cu toate că a fost indicată o cantitate mare de alcool ca fiind consumată de către inculpat în noaptea crimei (o jumătate de butelie de vin, 6 pahare de whisky), neobişnuită pentru un minor de 17 ani, toţi martorii l-au descris pe acesta ca fiind capabil - imediat după săvârşirea faptei - să efectueze raţionamente logice în deplină concordanţă cu starea de fapt şi chiar să execute acţiuni în favoarea sa.

S-a apreciat că nici comportamentul avut de inculpat după înjunghierea victimei şi nici cel avut în faţa consilierului de probaţiune, nu dovedesc un regret sincer.

A fost avută în vedere şi împrejurarea că, imediat după săvârşirea faptei, nu a avut nicio reacţie care să dovedească preocupare faţă de starea victimei, ci dimpotrivă, şi-a continuat comportamentul agresiv, ameninţând că o să se bată cu poliţiştii şi cu toţi ceilalţi prezenţi în faţa clubului. Mai mult, a urmărit să îngreuneze aflarea adevărului, ascunzând într-un loc ferit briceagul folosit la înjunghierea victimei.

De asemenea, s-a reţinut că, în faţa consilierului de probaţiune, nu şi-a asumat în mod onest toate împrejurările care îl caracterizează, chiar şi în mod nefavorabil, în condiţiile în care interviul a avut loc la o distanţă în timp suficientă pentru reflecţie şi a fost nevoie să fie pus în faţa rezultatului verificărilor făcute în paralel de către consilierul de probaţiune pentru a recunoaşte - măcar parţial - realitatea (despre antecedentele sale, anturajul avut, arma crimei, consumul de alcool etc).

În concluzie, s-a apreciat că nu este întemeiată această recunoaştere a împrejurărilor enumerate de prima instanţă sub puterea art. 74 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen., ca fiind circumstanţe atenuante întrucât acestea nu reduc în asemenea măsură gravitatea faptelor în ansamblul lor şi nici nu caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului, astfel încât numai prin aplicarea unor pedepse sub minimul special ar fi satisfăcut imperativul justei individualizări a pedepsei.

Pe de altă parte, s-a apreciat că echilibrul ce ar trebui să existe între prevenţia specială şi prevenţia generală, ca efect al stabilirii pedepsei şi modalităţii de executare a acesteia, a fost afectat, în prezenta cauză prevenţia generală nefiind realizată, eficienţa pedepselor aplicate fiind minimă prin stabilirea lor într-o formă atenuată şi neefectivă.

S-a reţinut că acest echilibru a fost afectat şi dacă ne raportăm la persoana victimei, conturată cel puţin la fel de favorabil ca şi inculpatul prin declaraţiile martorilor şi prin înscrisurile aflate la dosar, şi la familia sa îndreptăţită să primească o reparaţie, nu numai sub aspectul acţiunii civile, cât şi sub aspectul modului de soluţionare a acţiunii penale.

Însumând toate argumentele prezentate anterior, s-a apreciat că reducerea cu o treime a pedepselor prevăzute de lege pentru faptele săvârşite de inculpat, ca efect al aplicării art. 320¹C. proc. pen., este suficientă pentru ca scopul acestora să fie atins.

Cu privire la individualizarea modului de executare a pedepselor aplicate inculpatului, s-a reţinut că, pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatului, trebuie îndeplinite o serie de condiţii, unele referitoare la pedepse, altele la persoana inculpatului. Cele care vizează persoana infractorului sunt prevăzute de art. 86¹ alin. (1) lit. b), c) C. pen., dintre acestea relevant pentru analiza de faţă fiind cel prevăzut de art. 86¹ lit. c) C. pen., ce face trimitere la aptitudinea celui condamnat de a se îndrepta chiar fără executarea pedepsei.

A fost avut în vedere că literatura juridică - într-o asemenea ipoteză - face referire la necesitatea examinării în mod temeinic a tuturor elementelor obiective şi subiective, de natură să contribuie la formarea unei convingeri corecte cu privire la atitudinea condamnatului de a avea, în viitor, o comportare bună chiar fără executarea pedepsei. S-a reţinut că instanţa trebuie să ţină seama de gravitatea faptelor, de trecutul făptuitorului, de modul în care se comportă în familie, în societate şi numai atunci când din toate aceste împrejurări ar rezulta că făptuitorul a avut tot timpul o viaţă onestă, îndeplinindu-şi îndatoririle sociale, dar a ajuns să săvârşească o infracţiune, fie ca urmare a slăbirii momentane a exigenţei faţă de sine, fie din cauza unui concurs de împrejurări nedorite, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei apare ca legitimă.

Toate criteriile, dezvoltate deja mai sus au îndreptăţit instanţa de apel să aprecieze că suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante, stabilite ca efect al aplicării regulilor concursului de infracţiuni, nu este suficientă pentru ca scopul pedepsei să fie atins, nici atitudinea concretă a inculpatului de a se îndrepta fără executarea pedepsei nerezultând în prezenta cauză din datele, împrejurările, stările ce se pot deduce din motivele prezentate anterior.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul U.B.J., în motivele scrise depuse la dosar fiind indicat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., solicitându-se pe această cale admiterea căii de atac promovate, casarea deciziei penale atacate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa instanţei de recurs, apărătorul ales al recurentului inculpat a precizat că înţelege să invoce cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen., criticile vizând cuantumul pedepsei stabilite de către instanţa de apel, aplicarea sporului de 2 ani închisoare şi modalitatea de executare a pedepsei.

Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2¹) că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 4 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege -referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării -vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de apărătorul recurentului inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că recurentul inculpat şi-a motivat recursul în termenul prevăzut de lege numai pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. fiind invocat numai oral, în ziua judecăţii, fiind încălcată, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurentul inculpat acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste aspectul arătat anterior, se constată că recurentul inculpat a dezvoltat critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în cauză, recurentul inculpat a criticat decizia penală pronunţată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată de către instanţa de prim control judiciar, considerată prea mare în raport cu circumstanţele sale personale, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.B.J.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

Totodată, având în vedere şi împrejurarea că instanţa are posibilitatea de a spori ori de a diminua cheltuielile judiciare acordate părţilor din proces, ţinând seama de actele aflate la dosar, recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatele părţi civile A.A. şi A.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.B.J. împotriva deciziei penale nr. 7/A din 4 martie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare pentru intimatele părţi civile A.A. şi A.N. şi a sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2605/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 2654/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 2645/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2645/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs