ICCJ. Decizia nr. 2605/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2605/2012
Dosar nr. 3671/112/2011
Şedinţa publică din 29 august 2012
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 45 din 18 aprilie 2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în Dosar nr. 3671/112/2011, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. Z.I. (născut în Năsăud, judeţul Bistriţa-Năsăud, domiciliat în comuna Ilva Mică, judeţul Bistriţa-Năsăud, în prezent deţinut în Penitenciarul Gherla), la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) rap. la art. 76 lit. c) C. pen., art. 3201 C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) - b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă începând cu data de 1 august 2011 la zi.
Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
A fost obligat inculpatul Z.I. să plătească părţii vătămate - inculpat B.P. suma de 4.500 RON cu titlu de daune materiale şi suma de 15.000 RON cu titlu de daune morale; părţii civile S.J.U. Bistriţa suma de 2322,75 RON, cu titlu despăgubiri civile; părţii civile S.A. Bistriţa-Năsăud suma de 569,4 RON şi dobânda legală la această sumă, începând cu data de 2 august 2011 (data imediat următoare intervenţiei) şi până la data achitării integrale a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a dispus confiscarea briceagului utilizat de inculpatul Z.I. la comiterea faptei.
S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul Z.I.
2. B.P. (fiul lui N. şi T., născut în Ilva Mică, judeţul Bistriţa-Năsăud, domiciliat în comuna Ilva Mică, judeţul Bistriţa-Năsăud) la pedepsele de:
- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. e) C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. c) C. pen.;
S-a constatat că infracţiunile săvârşite sunt în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. şi s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
S-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.
S-a constatat că inculpatul-parte vătămată Z.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul-parte vătămată Z.I. să plătească statului suma de 430 RON cu titlu de cheltuieli judiciare şi părţii vătămate-inculpat B.P. suma de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, iar partea vătămată-inculpat B.P. să plătească statului suma de 110 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud nr. 529/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z.I., aflat în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B.P., pentru comiterea infracţiunilor de lovire şi violare de domiciliu prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În motivare, s-a arătat că în noaptea de 31 iulie 2011/1 august 2011, inculpatul B.P. a refuzat să părăsească locuinţa părţilor vătămate Z.I., Z.M.M., Z.I.D. şi Z.I., deşi i-a fost solicitat acest lucru în mod repetat, motivând că nu pleacă până nu îi dă doi pumni părţii vătămate Z.I., după care, profitând de momentele de neatenţie a celor prezenţi, prin surprindere a aplicat părţii vătămate Z.I. două lovituri cu pumnul în faţă cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat 3 - 4 zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce l-a privit pe inculpatul Z.I., trimiterea sa în judecată a fost motivată prin faptul că acesta, în noaptea de 31 iulie 2011/1 august 2011, după ce anterior consumase băuturi alcoolice împreună cu victima B.P., pe fondul unui conflict spontan şi după ce partea vătămată l-a lovit cu pumnul de două ori în zona feţei, fiind într-o stare de tulburare, i-a aplicat două lovituri cu un briceag, una în zona abdominală iar una în zona toracică stângă, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpaţii Z.I. şi B.P., fără a arăta în scris motivele, dar în a căror susţinere orală de către apărători (inculpatul B.P. nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel) s-a solicitat, desfiinţarea hotărârii atacate şi, rejudecând, pentru inculpatul Z.I. să se reducă pedeapsa aplicată, dându-se o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa, cu consecinţa suspendării condiţionate a executării pedepsei, iar pentru inculpatul B.P. achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de violare de domiciliu şi, respectiv, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de lovire; în subsidiar - a se da o mai mare eficienţă disp. art. 74, respectiv art. 76 C. pen., şi să se reducă cuantumul pedepselor aplicate de către prima instanţă.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 114/A din 11 iunie 2012, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii Z.I. şi B.P.
A menţinut starea de arest şi, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Z.I. timpul arestului preventiv începând cu data de 1 august 2011 la zi.
A obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.P., curtea de apel a reţinut următoarele:
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată judicios analizate şi interpretate, judecătorul fondului a reţinut corect situaţia de fapt.
S-a realizat apoi o încadrare juridică corectă a faptelor în infracţiunile de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.
S-a mai reţinut, de asemenea, că instanţa de fond a realizat o individualizare juridică corectă a sancţiunilor aplicate inculpatului, în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Totodată, s-au constatat întrunite condiţiile prev. de art. 81 C. pen., pedeapsa rezultantă pentru concursul de infracţiuni nefiind mai mare de 2 ani închisoare şi apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.
Instanţa a soluţionat corect şi latura civilă a cauzei, în ceea ce priveşte pretenţiile civile ale părţii vătămate B., apreciindu-se justificat că aceasta nu a făcut dovada prejudiciului material decât în parte (conform probelor administrate sub acest aspect şi principiului disponibilităţii) până la nivelul sumei de 4.500 RON cu acoperirea căreia, inculpatul Z.I. a fost de acord (ca reprezentând ½ din suma totală acceptată de inculpat a o plăti).
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, s-a arătat că s-a acordat suma de 15.000 RON, avându-se în vedere şi disponibilitatea inculpatului pentru plata sumei de 4.500 de RON, dar şi suferinţa fizică şi psihică cert resimţite de partea vătămată consecutiv traumatismului suferit, faptul că a avut nevoie de o perioadă de recuperare, dar şi culpa sa în producerea incidentului violent, evaluată la 25%.
Împotriva deciziei penale pronunţată de curtea de apel a declarat recurs inculpatul B.P.
Invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat, fie reducerea cuantumului pedepsei fie aplicarea sancţiunii amenzii.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond care a analizat complet şi judicios probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptelor este justă, în mod corect stabilindu-se că sunt întrunite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina sa, respectiv infracţiunile de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului B.P. s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume: natura şi gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care acesta au fost comise, limitele speciale de pedeapsă, persoana inculpatului care nu a recunoscut săvârşirea faptelor (deşi din probele administrate rezultă că a declanşat incidentul violent, reţinându-se culpa sa în producerea acestuia în proporţie de 25%), dar nu are antecedente penale, făcându-se în consecinţă aplicarea disp. art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. e), c) C. pen.
În cauză nu pot fi identificate împrejurări care să determine aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic sau sancţiunea amenzii, constatându-se că, în mod corect prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare suspendând condiţionat executarea acesteia pe un termen de încercare de 4 ani.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P. împotriva Deciziei penale nr. 114/A din 11 iunie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 august 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2601/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2606/2012. Penal → |
|---|
