ICCJ. Decizia nr. 2651/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2651/2012
Dosar nr. 10078/1/2011
Şedinţa publică din 04 septembrie 2012
Asupra recursului da faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penale nr. 3628 din 18 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1418/112/2007 a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T.I. împotriva Deciziei penale nr. 54/A din 29 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
A fost obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare condamnatul R.T.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 21 decembrie 2012 sub Dosar nr. 10078/1/2011.
În motivarea contestaţiei în anulare condamnatul contestator a invocat cazurile prevăzute de art. 386 alin. (1) lit. a), b) şi e) C. proc. pen., susţinând că nu a avut cunoştinţă că este cercetat în vreun dosar penal, că ar avea vreun proces pe rol, nu a primit nicio citaţie. De asemenea a mai susţinut că la data de 31 august 2003 a plecat din ţară şi deşi a indicat adresa la care locuieşte nu a fost niciodată citat. Nu a fost audiat nici de organele de cercetare penală, sau de vreo instanţă de judecată fiindu-i încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil, garantat de Constituţie. A solicitat admiterea în contestaţiei în anulare, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei.
A mai precizat că este formulată în termen legal contestaţia în anulare, întrucât a început executarea pedepsei la data de 28 noiembrie 2011 dar i-a fost adusă la cunoştinţă hotărârea la data de 13 decembrie 2011.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel,potrivit dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de, recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare; c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i)1, cu privire la care existau probe la dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1)1.
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constată că, cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 388 C. proc. pen., în speţa de faţă contestaţia în anulare a fost formulată la data de 15 decembrie 2012, iar din datele dosarului rezultă că, executarea pedepsei a fost începută de contestatorul, condamnat la data de 29 noiembrie 2011, însă motivele invocate nu sunt sprijinite de înscrisurile aflate la dosar.
Astfel, conform art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare „când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii."
Potrivit art. 177 C. proc. pen.: „(1) învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului său de muncă, prin serviciul de personal al unităţii la care lucrează; (2) Dacă printr-o declaraţie dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat. (3) în caz de schimbare a adresei arătată în declaraţia învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penală ori instanţa de judecată de schimbarea intervenită, sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obţinute potrivit art. 180 că s-a produs o schimbare de adresă. (4) Dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte învinuitul sau inculpatul şi nici locul său de muncă, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea. Când activitatea infracţională s-a desfăşurat în mai multe locuri, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că la data soluţionării recursului, contestatorul condamnat a fost legal citat potrivit dispoziţiilor art. 177 C. proc. pen., la adresa indicată în actele dosarului, respectiv în com. Parva judeţul Bistriţa Năsăud (fila 24 dosarul instanţei de recurs), adresă menţionată pe tot parcursul desfăşurării procesului penal, precum şi în cererea de recurs (fila 2 dosarul instanţei de recurs) şi în motivele scrise de recurs formulate de apărătorul său ales, avocat V.M. şi ataşate la dosar (fila 59 dosarul instanţei de recurs), dar şi prin afişare la Consiliul Local al com. Parva, judeţul Bistriţa Năsăud (fila 18 dosarul instanţei de recurs).
De asemenea, şi la instanţa de fond şi la instanţa de apel, condamnatul contestator a fost citat la aceeaşi adresă, respectiv în comuna Parva judeţul Bistriţa Năsăud şi prin afişare la Consiliul local al com. Parva judeţul Bistriţa Năsăud, neindicându-şi altă adresă.
Apărarea condamnatului contestator a fost asigurată atât la instanţa de fond, cât şi la instanţa de apel de apărători aleşi (avocat D.R. la instanţa de fond, cu împuternicire avocaţială aflată la fila 44 dosarul instanţei de fond şi V.M., cu împuternicire avocaţială aflată la fila 3 dosarul instanţei de apel) care nu au comunicat instanţelor o altă adresă la care acesta să fie citat.
Din moment ce contestatorul condamnat şi-a angajat un apărător ales care, să-i susţină interesele juridice pe parcursul desfăşurării procesului penal, susţinerile sale în sensul că nu a avut cunoştinţă de împrejurarea că este cercetat într-un dosar penal sunt infirmate de actele dosarului.
Pe de altă parte, dat fiind gravitatea faptei săvârşite, respectiv tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., contestatorul condamnat R.T.I. nu poate susţine că nu a cunoscut că are pe rol un proces penal, din moment ce materialul probator administrat în cauză a dovedit cu certitudine că, la data de 10 august 2003, acesta, împreună cu inculpatul S.D. i-a aplicat lovituri părţii vătămate A.D., în zone vitale ale corpului, iar raportul de constatare medico-legal din 01 septembrie 2003 întocmit de S.M.L. Judeţean Bistriţa Năsăud (filele 66-57 dosar de urmărire penală)atestă faptul că în urma loviturilor produse cu un corp dur, i-au fost cauzate leziuni corporale, constând în traumatism cranio-cerebral, contuzii cerebrale şi plăgi ale scalpului, edeme moderate difuze, plăgi la nivelul temporal drept, temporal-occipital drept, periorbitar al ochiului drept, tumefacţii ale gambei drepte, excoriaţii şi tumefacţii ale genunchiului drept, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile.
În urma verificării actelor dosarului nu a fost identificată nicio cerere prin . care contestatorul condamnat să fi solicitat citarea sa la o altă adresă, neexistând nicio dovadă că acesta ar fi comunicat instanţei că nu mai are domiciliul la adresa indicată.
La data de 18 octombrie 2011 când instanţa de recurs a soluţionat cauza, procedura de citare cu inculpatul a fost legal îndeplinită, asistenţa sa juridică a fost asigurată de apărător desemnat din oficiu avocat A.I., judecarea recursului realizându-se cu respectarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, cu respectarea dreptului la apărare.
Aşadar, cazul de contestaţie prevăzut în art. 386 lit. a) C. proc. pen. prin prisma căruia au fost examinate susţinerile contestatorului, nu este incident în speţa de faţă.
De asemenea, se constată că în cauză nu este incident nici cazul prevăzut în art. 386 lit. b) C. proc. pen., deoarece contestatorul nu a făcut dovada că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
Or, din examinarea textului legal rezultă că cele două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ: a) partea să fi fost în imposibilitate de a se prezenta; b) partea să fi fost în imposibilitate de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
Fără a echivala, obligatoriu, cu forţa majoră, „împiedicarea" trebuie să fie de neînvins, să fie nu numai obiectivă, dar şi să nu fi putut fi prevăzută în mod normal, fiind incluse în această categorie de evenimente: o stare de război, o inundaţie, o înzăpezire, o epidemie - care a necesitat măsuri de carantină - sau un alt fapt neprevăzut ce a dus la întreruperea circulaţiei între sediul instanţei şi locul unde se afla contestatorul. De asemenea, în această categorie de evenimente mai sunt incluse şi alte situaţii: o boala gravă sau un accident, intervenite pe neaşteptat şi care l-au pus pe cel în cauza în situaţia de a nu putea suporta transportul pană la sediul instanţei.
În cazul în care partea s-a găsit în imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecată, are obligaţia să încunoştinţeze instanţa despre această împiedicare. Dacă nu şi-a îndeplinit această obligaţie, lăsând ca procesul să fie soluţionat în lipsa sa, partea este în culpă şi nu-i mai este îngăduit să atace hotărârea atunci când constată că soluţia nu-i este favorabilă.
Sub acest ultim aspect, împiedicarea de încunoştinţare a instanţei de recurs este datorată unor situaţii care au întrerupt nu numai posibilităţile de transport, dar şi comunicările prin poştă, telegraf, fax, telefon etc.
În cele mai multe cazuri, mai ales în actualele condiţii de dezvoltare a multiplelor sisteme de comunicaţii (telefonie fixă şi mobilă, fax, telegraf, curierat rapid, internet etc), împrejurarea care face imposibilă prezentarea părţii la proces nu afectează posibilitatea de a încunoştinţa instanţa despre situaţia intervenită.
Din verificarea actelor dosarului nu rezultă existenţa vreunei dovezi că s-ar fi aflat în vreuna din situaţiile mai sus menţionate contestatorul condamnat şi că la data soluţionării recursului acesta s-ar fi aflat în imposibilitate de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
În raport cu cele menţionate,, se apreciază că susţinerile contestatorului, în sensul că a fost într-o situaţie care l-a pus în imposibilitate de a prezenta la instanţa de recurs, precum şi în imposibilitatea de a încunoştinţa instanţa despre această situaţie, sunt neîntemeiate.
De asemenea, este neîntemeiată şi invocarea cazului prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc. pen.
Astfel, potrivi art. 38514 alin. (1)1 C. proc. pen., „cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, cap. II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare".
Cum din actele dosarului rezultă că, imediat după săvârşirea faptei contestatorul condamnat, a plecat din ţară şi deşi legal citat, nu s-a prezentat nici în faţa organelor de cercetare penale şi nici în faţa instanţelor de judecată, sustrăgându-se atât de la urmărirea penală, cât şi de la judecarea cauzei, motiv pentru care, organele judiciare nu au avut posibilitatea efectivă a audierii acestuia.
Cum în cauză criticile formulate de contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
Ca atare, văzând dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat R.T.I. împotriva Deciziei penale nr. 3628 din 18 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1418/112/2007.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.T.I. împotriva Deciziei penale nr. 3628 din 18 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1418/112/2007.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 04 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2686/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2763/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
