ICCJ. Decizia nr. 2763/2012. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2763/2012
Dosar nr. 1592/63/2012
Şedinţa publică din 11 septembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 121 din 14 martie 2012 a Tribunalului Dolj au fost condamnaţi:
- inculpatul P.A.C. la 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută în art. 2 alin. (1), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, precum şi a art. 37 lit. a) C. pen. şi a art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 578 din 6 martie 2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 981 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, dispunându-se ca inculpatul să execute şi această pedeapsă, alături de aceea ce i s-a aplicat în cauză, adică, în total, 4 ani închisoare.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
- inculpatul A.L.C. la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută în art. 25 C. pen., raportat la art. 2 alin. (l), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, a art. 37 lit. a) C. pen. şi a art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei aplicate în cauză cu restul de pedeapsă, de 1985 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 576 din 26 februarie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1563 din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca acest inculpat să execute diferenţa de 1985 zile, respectiv 5 ani şi 160 zile închisoare, rămasă neexecutată din pedeapsa anterioară şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
- inculpatul N.D.N. la 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., timp de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută în art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În temeiul art. 71 alin. (l) C. pen., s-a aplicat şi acestui inculpat pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art. 17 alin. (l) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 alin. (l) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 97,97 gr. rezină de cannabis, rămasă după efectuarea analizelor de laborator.
Prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt: La data de 9 ianuarie 2012, inculpatul A.L.C., aflat în Penitenciarul Craiova în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare, ce i s-a aplicat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, a luat legătura telefonic cu prietenul său P.A.C., rugându-l să-i procure droguri, care să-i fie aduse, la locul de deţinere, de prietena sa I.L.A.
În ziua următoare, inculpatul P.A.C. s-a întâlnit cu I.L.A., care i-a dat suma de 250 lei, aşa cum îi solicitase prietenul ei A.I.C. Cu aceşti bani, inculpatul P.A.C. a procurat în aceeaşi zi, de 10 ianuarie 2012, de la un cunoscut având numele „S.”, două pliculeţe în care i s-a spus că s-ar afla „marijuana”, plătind pentru ele suma de 200 lei, iar cu diferenţa de 50 lei a cumpărat un hanorac cu glugă.
Conformându-se indicaţiilor ce i s-au dat telefonic de A.L.C., inculpatul P.A.C. a scos şnurul cu care era prevăzută gluga hanoracului şi a introdus în spaţiul rămas gol conţinutul unuia din cele două plicuri achiziţionate în ziua precedentă, predând apoi hanoracul numitei I.L.A., pentru ca aceasta să i-l dea prietenului ei cu ocazia vizitei ce urma să i-o facă a doua zi la locul de deţinere.
În ziua de 11 ianuarie 2012, I.L.A. s-a prezentat la Penitenciarul Craiova, solicitând să-l viziteze pe prietenul ei A.L.C. şi să i se aprobe să predea acestuia unele obiecte de îmbrăcăminte, între care două costume tip trening şi hanoracul ce-l primise de la inculpatul P.A.C.
După ce inculpatul A.I.L. a preluat pachetul în care se aflau aceste obiecte de îmbrăcăminte, s-a procedat la verificarea lor cu atenţie, descoperindu-se cu acest prilej, în locaşul şnurului scos de la gluga hanoracului, fragmente vegetale uscate de culoare verde-oliv ce fuseseră introduse de P.A.C. din plicul ce-l golise. întrebată, I.L.A. a relatat că nu ştie nimic despre aceste fragmente vegetale şi că hanoracul îi fusese adus în ziua precedentă de inculpatul P.A.C.
Fiind supuse analizelor, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2156085 din 20 ianuarie 2012 al L.C.A.P.D. s-a ajuns la concluzia că fragmentele vegetale ascunse în hanoracul destinat inculpatului A.I.L. au scos în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, ce este menţionată în tabelul anexă nr. III la Legea nr. 143/2000.
Pentru că inculpatul P.A.C. a declarat că a procurat cele două plicuri cu substanţă psihotropă de la o persoană cu numele „S.”, s-a procedat la autorizarea unui investigator sub acoperire pentru identificarea autorilor. în acest fel, s-a reuşit să se obţină informaţii în sensul că o persoană cunoscută sub numele „S.”, identificată ca fiind inculpatul N.D.N., ar deţine cantitatea de 100 grame haşiş pe care voia să o vândă.
Ca urmare, în seara zilei de 11 ianuarie 2012, după ce a avut o discuţie telefonică în timp ce se afla la un bar din cartierul Izvorul Rece al municipiului Craiova, împreună cu tinerele S.L.C., U.D.M. şi U.D.M., inculpatul N.D.N. le-a spus acestora că trebuie să se înapoieze acasă pentru rezolvarea unor chestiuni importante.
Mergând împreună cu cele trei tinere în autoturismul său, inculpatul N.D.N. a oprit în apropierea blocului în care locuia şi a luat, de la panoul de electricitate amplasat în casa scării acelui bloc, un obiect cu formă dreptunghiulară, învelit în folie de aluminiu, ce îl primise în decembrie 2011 de la C.C., după care s-a îndreptat spre o parcare din apropierea zonei „F.” din cartierul Craioviţa Nouă, unde urma să întâlnească pe presupusul cumpărător.
După ce şi-a parcat autoturismul, inculpatul N.D.N. a lăsat obiectul de formă dreptunghiulară, ce-l adusese, în autoturism, tinerei U.D.M., iar el s-a îndreptat spre autoturismul cu care venise investigatorul sub acoperire. Fiind întâmpinat de lucrători de poliţie, acest inculpat a fost imobilizat, iar în continuare s-a procedat la legitimarea celor trei tinere ce-l însoţiseră şi la ridicarea pachetului de formă dreptunghiulară lăsat în păstrare tinerei U.D.M.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2156086 din 20 ianuarie 2012, întocmit în cadrul L.C.A.P.D., s-a ajuns la concluzia că pachetul ridicat de la U.D.M. conţinea cantitatea de 98,43 grame rezină de cannabis ce a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis.
S-a motivat că fapta inculpatului P.A.C. de a fi procurat coinculpatului A.L.C. aflat în Penitenciarul Craiova, la cererea acestuia, fragmente vegetale ce conţineau tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, ce face parte din categoria drogurilor de risc, inclusă în tabelul anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, pe care a deţinut-o şi a ascuns-o într-un hanorac cu glugă ce l-a dat numitei I.L.A., în vederea predării drogului respectiv acelui coinculpat, la locul de detenţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (l), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.
S-a argumentat, de asemenea, că fapta inculpatului A.L.C. care, în timp ce se afla încarcerat pentru executarea unei pedepse privative de libertate, a determinat pe coinculpatul P.A.C. să procure, să deţină şi să-i transmită, printr-o altă persoană, fragmente ce conţineau tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă din categoria drogurilor de risc, inclusă în tabelul anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, în vederea introducerii acestora în penitenciar, prin ascunderea într-un hanorac, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 25 C. pen., raportat la art. 2 alin. (l), cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000.
În fine, s-a învederat că fapta inculpatului N.D.N., de a fi primit spre păstrare şi de a fi deţinut din decembrie 2011 până în ianuarie 2012 cantitatea de 98,43 grame rezină de cannabis ce a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă din categoria drogurilor de risc, inclusă în tabelul anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, precum şi de a fi încercat să vândă acea substanţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000.
S-a motivat că, la individualizarea pedepselor, vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., în raport cu situaţia concretă a fiecărui inculpat, precum şi limitele de pedeapsă determinate de reducerea de care inculpaţii beneficiază ca urmare a faptului că au uzat de procedura reglementată în art. 3201 C. proc. pen.
S-a relevat că, în ceea ce priveşte pe inculpatul P.A.C., urmează a se face şi aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece acest inculpat a colaborat cu organele de cercetare penală, ceea ce a condus la identificarea şi a altor persoane care au săvârşit infracţiuni în legătură cu regimul drogurilor, respectiv, a inculpatului N.D.N., aspect ce determină reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă ce-i sunt aplicabile.
Totodată, s-a scos în evidenţă că totuşi, la individualizarea sancţiunii pentru inculpatul P.A.C., se impune să se aibă în vedere că a săvârşit infracţiunea în stare de recidivă postcondamnatorie şi în condiţiile circumstanţei agravante prevăzute la art. 14 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 143/2000, precum şi că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea dispoziţiei de suspendare condiţionată a pedepsei anterioare.
În ceea ce priveşte pe inculpatul A.L.C., s-a avut în vedere că acest inculpat a fost condamnat anterior la pedeapsa de 7 ani închisoare şi că a săvârşit infracţiunea reţinută în cauză în timp ce se afla în exercitarea acelei pedepse, astfel că îi sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. a) şi ale art. 39 alin. (2) C. pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie şi la contopirea pedepsei ce urmează a i se aplica pentru infracţiunea ulterioară cu ceea ce a rămas de executat din pedeapsa anterioară.
Cu privire la inculpatul N.D.N. s-a relevat că trebuie avut în vedere că a deţinut şi a încercat să vândă o cantitate destul de însemnată de droguri, în condiţiile în care a încălcat pentru prima dată legea penală şi îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., de reducere a limitei pedepsei ce îi este aplicabilă.
S-a motivat, însă, că nu sunt aplicabile acestui inculpat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece, deşi a indicat numele persoanei de la care ar fi obţinut drogurile deţinute, nu s-a reuşit ca acea persoană să fie identificată, încât nu a fost încă facilitată identificarea şi tragerea la răspundere penală, pe baza datelor furnizate de el, a vreunei persoane implicate în săvârşirea de infracţiuni privind droguri.
Împotriva sentinţei menţionate, au declarat apel inculpaţii P.A.C. şi N.D.N.
Prin decizia penală nr. 219 din 21 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul N.D.N. şi, admiţând apelul inculpatului P.A.C., a desfiinţat în parte sentinţa, în privinţa acestui inculpat.
Ca urmare, desfăcând pedeapsa de 4 ani închisoare în pedepsele componente, instanţa de apel a condamnat pe inculpatul P.A.C., în baza art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. c) şi a art. 16 din Legea nr. 143/2000, a art. 37 lit. a) C. pen. şi a art. 3201 alin. (l) şi (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
A fost menţinută aplicarea art. 83 C. pen., în ceea ce priveşte pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 578/2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 981 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca inculpatul P.A.C. să execute în total 4 ani închisoare şi interzicerea timp de 2 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., fiind menţinute şi celelalte dispoziţii ale sentinţei supuse apelului.
S-a argumentat, prin decizia pronunţată în apel, că situaţia de fapt reţinută prin sentinţă este confirmată pe deplin de materialul probator din dosar, fiind de altfel necontestată de inculpaţi, care au solicitat ca judecata să se facă în procedura simplificată, în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. S-a relevat că, în această privinţă, inculpaţii apelanţi P.A.C. şi N.D.N. şi-au menţinut poziţia procesuală adoptată la prima instanţă, formulând critici numai cu privire la individualizarea pedepsei şi modalitatea de executare.
Examinându-se şi încadrarea juridică a faptelor, în raport cu textele de lege incidente, s-a învederat că şi aceasta este corectă, corespunzând accepţiunii date de legiuitor prevederilor în baza cărora inculpaţii au fost condamnaţi.
Totodată, s-a apreciat că, în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, în mod corect s-a considerat de prima instanţă că datele ce caracterizează persoana celor doi inculpaţi apelanţi nu prezintă trăsăturile care să le atribuie semnificaţia unor circumstanţe atenuante.
Dar, s-a relevat că apelul declarat de inculpatul P.A.C. este fondat sub aspectul omisiunii primei instanţe de a face aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în lipsa căreia cuantumul pedepsei ce i s-a stabilit, fără reţinere de circumstanţe atenuante, apare nelegal. S-a subliniat, în acest sens, că din examinarea dosarului de urmărire penală reiese că inculpatul P.A.C. a colaborat cu organele de cercetare penală, conducând la identificarea coinculpatului N.D.N. ca fiind deţinător de droguri, ceea ce atrăgea incidenţa dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu consecinţa reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Ca urmare, s-a conchis că apelul inculpatului P.A.C. se impune să fie admis în sensul ca soluţia de condamnare faţă de acest inculpat să reflecteze şi aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Aceiaşi inculpaţi au declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel.
- Pentru inculpatul P.A.C. a fost invocat şi dezvoltat, oral, un singur motiv de casare, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., susţinându-se că situaţia personală a acestui inculpat şi împrejurările în care a săvârşit fapta, ca şi conduita sa ulterioară ireproşabilă impun reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute în art. 74 lit. c) C. pen. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere.
La rândul său, procurorul a invocat în favoarea acestui inculpat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., arătând că prima instanţă şi instanţa de apel au făcut o greşită aplicare a legii prin reţinerea stării de recidivă postcondamnatorie în raport cu o faptă penală săvârşită de el în timpul minorităţii, care nu putea atrage starea de recidivă potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen.
- Inculpatul N.D.N. a invocat scris şi oral, prin apărătorul său, motivul de casare bazat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., în sprijinul căruia s-a susţinut că, prin conţinutul ei concret, fapta sa, limitată la deţinerea unui pachet cu droguri, precum şi datele lui personale, care relevă că nu are antecedente penale, nu a consumat droguri şi provine dintr-o familie organizată, constituie suficiente criterii ce ar justifica suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile prevăzute în art. 861 C. pen.
Recursurile sunt întemeiate în sensul celor ce urmează. în adevăr, potrivit art. 38 alin. (l) lit. a) C. pen., la care s-a făcut referire prin motivul de casare invocat din oficiu, de către procuror, „la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii”.
Or, aşa cum reiese din comunicarea Serviciului cazier judiciar din cadrul I.P.J. Dolj, inculpatul P.A.C., născut la 30 martie 1992, a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 578 din 6 martie 2009 a Judecătoriei Craiova, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, la 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei potrivit art. 81 şi art. 110 C. pen., rezultând astfel că acest inculpat a săvârşit infracţiunea anterioară în timpul minorităţii.
În aceste condiţii, este evident că prima instanţă şi instanţa de apel au constatat starea de recidivă a acestui inculpat cu încălcarea vădită a dispoziţiilor art. 38 alin. (l) lit. a) C. pen., prin care se prevede că nu atrag starea de recidivă condamnările privind infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii.
Aşadar, întrucât prin cele două hotărâri pronunţate anterior în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii faţă de inculpatul P.A.C., se constată că acele hotărâri sunt supuse cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (l) pct. 172 C. proc. pen., care atrage admiterea recursului şi casarea lor în privinţa acestui inculpat, cu consecinţa reevaluării situaţiei sale ca urmare a înlăturării aplicării art. 37 alin. (l) lit. a) C. pen.
Ca urmare, admiţându-se recursul declarat de inculpatul P.A.C., cu casarea ambelor hotărâri în ceea ce priveşte condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, se va dispune să fie condamnat, pentru infracţiunea respectivă, în limitele prevăzute la art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (l) lit. c) şi a art. 16 din aceeaşi lege, precum şi a art. 3201 alin. (l) şi (7) C. proc. pen.
Totodată, ca urmare a acestei condamnări, se va dispune, în conformitate cu prevederile art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, ce i s-a aplicat inculpatului menţionat prin sentinţa penală nr. 578/2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 981 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, încât inculpatul P.A.C. va executa şi acea pedeapsă pe lângă aceea ce i se va stabili în cauză, cele două pedepse totalizându-se.
În contextul evaluării în ansamblu a individualizării pedepsei în cazul inculpatului P.A.C., examinându-se criticile prin care s-a susţinut că s-ar impune ca el să beneficieze fie de suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fie de suspendarea condiţionată a executării sub supraveghere, se constată că aceste critici nu sunt fondate. Gradul ridicat de pericol social pe care îl prezintă traficul de droguri, mai ales când acestea sunt destinate unei persoane aflate în stare de deţinere, cum a procedat şi inculpatul P.A.C., atribuie faptei sale o nuanţă aparte de rezonanţă şi pericol social, făcând ca în cazul său concret orice formă de suspendare condiţionată a executării pedepsei să nu fie indicată.
- În ceea ce priveşte criticile din motivul de casare invocat de inculpatul N.D.N., care vizează tot individualizarea pedepsei, în sensul de a se suspenda condiţionat executarea ei sau de a se dispune suspendarea condiţionată sub supraveghere, se constată că aceste critici sunt întemeiate numai sub aspectul cuantumului pedepsei stabilite, iar nu şi referitor la modalitatea de executare.
În adevăr, apar corect aplicate dispoziţiile legale în baza cărora inculpatul N.D.N. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, fiind nemenţionate doar alineatele de la art. 3201 C. proc. pen., ce reglementează în detaliu situaţia concretă şi tratamentul juridic corespunzător acestui inculpat.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului N.D.N., sub aspectul cuantumului, este de observat însă că stabilirea duratei acestuia la 3 ani, pentru sancţiunea privativă de libertate, nu corespunde deplin criteriilor generale de individualizare prevăzute în art. 72 alin. (l) C. pen.
În adevăr, dacă se are în vedere că inculpatul N.D.N. nu a mai fost condamnat, nu a negat săvârşirea faptei şi chiar a făcut declaraţii detaliate cu privire la provenienţa drogului ce voia să-l vândă, în condiţiile în care fapta sa a fost descoperită, iar drogul nu a mai fost consumat, iar, pe de altă parte, mai este şi beneficiar al dispoziţiilor de reducere a limitelor de pedeapsă, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, se constată că o pedeapsă mai redusă, orientată spre minimul ce i se putea stabili fără circumstanţe atenuante, ar fi corespuns mai bine criteriilor generale de individualizare.
Evident, natura faptei, pericolul social ridicat pe care aceasta îl prezintă, în condiţiile în care cantitatea de drog de risc ce a făcut obiectul deţinerii şi încercării de distribuire a fost destul de consistentă (aproape 100 grame), ar face necesară executarea efectivă a pedepsei, într-un loc de deţinere, avându-se în vedere că în primul rând un asemenea tratament i-ar asigura sancţiunii penale un rol educativ-preventiv îndeajuns de eficient în astfel de cazuri.
Aşa fiind, recursul inculpatului N.D.N., fiind întemeiat sub acest aspect, ce este vizat de cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., urmează a fi admis, a se casa cele două hotărâri pronunţate în cauză şi a se dispune condamnarea inculpatului respectiv la o pedeapsă privativă de libertate orientată spre minimul prevăzut în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (l) şi (7) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii P.A.C. şi N.D.N. împotriva deciziei penale nr. 219 din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori
Casează decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 121 din 14 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj.
În baza art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (l) lit. c) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (l) și (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul P.A.C., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În baza art. 83 C. pen., dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 578/2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 981 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, deci în final 3 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (l) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 3201 alin. (l) și (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul N.D.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (l) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei. Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 ianuarie 2012 la 11 septembrie 2012.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenţilor inculpaţi, în sumă de câte 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2651/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2766/2012. Penal. Cerere de contopire a... → |
|---|
