ICCJ. Decizia nr. 2760/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), violarea de domiciliu (art.192 C.p.), hărţuirea sexuală (art. 203, ind 1 C.p.), furtul (art.208 C.p.), distrugerea (art. 217 C.p.). Re

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2760/2012

Dosar nr. 5243/86/2012

Şedinţa publică din 11 septembrie 2012

Asupra recursului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 105 din 29 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului O.C.D. din infracţiunile de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunile de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.C.D. la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) pe o durată de 10 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen., art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) pe o durată de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului O.C.D.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 4 aprilie 2012 la zi.

În baza art. 1349, 1357 din Lg. nr. 287/2009 şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 427 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Suceava, contravaloarea serviciilor medicale de urgenţă prespitalicească acordate părţii vătămate C.D.

În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009 şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.451,2 lei către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou" Suceava, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate părţii vătămate C.D.

În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 euro în echivalent lei la data plăţii, cu titlu de daune morale către partea civilă C.D.

În baza art. 1349, 1357 din Legea nr. 287/2009, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă F.F.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 147/P/2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului O.C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20, rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., ambele cu aplic. art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen., precum şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. şi furt, prev. de art. 208 alin. (1) C.pen, toate cu aplic. art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, în cuprinsul actului de sesizare a instanţei s-au reţinut următoarele:

Inculpatul O.C.D. în vârstă de 36 ani, domiciliază în comuna D.C., sat Dealu Floreni, este necăsătorit şi recidivist, suferind numeroase condamnări la pedeapsa închisorii pentru comiterea cu predilecţie a infracţiunilor de violare de domiciliu, tâlhărie şi furt calificat.

În cursul anului 2004, inculpatul a cunoscut-o pe numita F.F. Conform declaraţiei acesteia, inculpatul a dorit să aibă o relaţie cu ea, lucru cu care nu a fost niciodată de acord, întrucât ştia că este o persoană violentă, recalcitrantă şi se ocupa cu furturi („de când m-a cunoscut Olteanu a avut o obsesie faţă de mine, vroia să avem o relaţie ” ).

S-a precizat faptul că poziţiile celor doi sunt diametral opuse întrucât, în timp ce F.F. a precizat că nu a avut niciun fel de relaţie cu inculpatul, acesta din urmă a arătat că au avut o relaţie de concubinaj, presărată cu diverse certuri şi scandaluri, relaţie ce a fost întreruptă apoi reluată de mai multe ori.

Conform declaraţiei lui F.F., inculpatul a devenit în ultima perioadă de timp (sfârşitul anului 2011) foarte insistent, îi telefona des şi îi cerea să se împace, să reia relaţia, iritat, totodată, de faptul că se întâlnea şi probabil avea o relaţie cu o persoană mai tânără decât ea, pe nume C.D.

Orbit de gelozie şi enervat peste măsură de această presupusă relaţie de concubinaj, inculpatul O.D. s-a dedat la un comportament inadecvat, violent, ameninţând-o cu acte de violenţă pe F.F.

În după-amiaza zilei de 03 aprilie 2012, în jurul orelor 17:00, când s-a întâlnit cu aceasta în centrul comunei D.C., la un magazin mixt, inculpatul a încercat să vorbească cu Floarea, iar la refuzul ei a prins-o cu mâna de după cap şi a lovit-o cu palmele şi pumnii peste faţă, spunând că vrea să o omoare. Pe moment, incidentul a fost aplanat la intervenţia numitei B.A., însă la scurt timp după acestea s-a deplasat spre locuinţa ei pentru a o aştepta şi a sta de vorbă cu ea.

În acest context a pătruns fără drept în curtea locuinţei, iar prin forţarea sistemului de asigurare a uşii de acces, a pătruns în interior, spărgând totodată un ochi de geam al uşii de la bucătărie.

Nu după mult timp, a sosit şi F.F. care a sesizat un echipaj de jandarmi pentru a-l scoate din imobil pe inculpat. Spre seară, la locuinţa sus-numitei a venit şi C.D. şi împreună cu acesta şi cumătrul ei, Ţ.V., care s-a deplasat la Postul de poliţie pentru a da declaraţii cu privire la cele întâmplate în cursul acelei zile. Spre miezul nopţii, cei trei au dormit la locuinţa sa, iar a doua zi dimineaţa, în jurul orelor 06:00,Ţ.V. s-a dus la locuinţa sa pentru a se schimba de haine.

În jurul orelor 06:30, inculpatul O.C.D. a pătruns fără drept în curte, apoi în locuinţa lui F.F., ocazie cu care a văzut-o pe aceasta dormind în pat alături de C.D. Orbit de furie, a ieşit din locuinţă, s-a dus într-o anexă - magazie pentru lemne - de unde a luat un topor, revenind apoi în dormitor. Fără a-i adresa vreun cuvânt şi profitând totodată de faptul că C.D. dormea profund, inculpatul i-a aplicat o puternică lovitură de topor, cu tăişul, în zona capului, mai precis a frunţii, moment în care F.F. s-a trezit brusc din somn. Inculpatul li s-a adresat celor doi „Ce faceţi porumbeilor, vă refaceţi viaţa?" sens în care l-a lovit din nou pe C. cu toporul la nivelul umărului stâng. întrucât în interiorul locuinţei a revenit Ţ.V., inculpatul i-a spus pe un ton ameninţător să stea jos şi l-a ameninţat că dacă va spune vreun cuvânt, va fi ultimul pe care îl va spune. Sus-numitul s-a conformat şi s-a aşezat pe un alt pat din încăpere. Profitând de o clipă de neatenţie, F.F. a reuşit să părăsească în fugă imobilul, alertând vecinii. în momentele imediat următoare, inculpatul a lăsat toporul într-o cutie cu lemne de lângă sobă şi şi-a însuşit pe nedrept un telefon mobil marca L. ce se afla lângă pat, telefon ce aparţinea lui C.D. O.C. a plecat pe muntele „O.", la o fermă unde lucra fratele său, sustrăgându-se astfel urmăririi penale. Abia în jurul orelor 17:00 a fost identificat şi reţinut de către organele de poliţie, iar mai apoi condus la sediul Postului de poliţie D.C.

Inculpatul a recunoscut infracţiunile săvârşite, recunoaştere ce se coroborează cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferente (f. 5-64), concluzii provizorii medico-legale şi raport de expertiză medico-legal (f. 65, 67), declaraţii victimă C.D. (f. 68-70), declaraţii parte civilă F.F. (f. 74-78), declaraţii martori (f. 92-96, 97-99, 100-101, 102), proces verbal de depistare (f. 116), dovadă de ridicare, predare bunuri (f. 118-119), certificat de cazier judiciar inculpat (f. 120 - 121), declaraţiile inculpatului O.C.D. (f. 123, 125-129, 142-143).

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul, în condiţiile art. 320 alin. (3) C. proc. pen., a fost depus raportul de constatare medico-legală 147/A din data de 17 aprilie 2012 al S.M.L. Suceava, dispus în cursul urmăririi penale şi au fost formulate în scris pretenţiile civile ale Spitalului Judeţean de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava şi ale Serviciului Judeţean de Ambulanţă Suceava. Părţile vătămate persoane fizice F.F. şi C.D. şi-au formulat pretenţiile civile la termenul din data de 9 mai 2012.

Analizând materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu a fost pe deplin dovedită.

S-a reţinut astfel că inculpatul O.C. este cunoscut cu antecedente penale şi a fost eliberat din penitenciar la data de 22 iunie 2011. În cursul lunii decembrie 2011, inculpatul a început să o contacteze telefonic pe partea vătămată F.F. cu care a avut anterior o relaţie de concubinaj, solicitându-i reluarea acestei relaţii, ceea ce partea vătămată a refuzat. Inculpatul a susţinut însă în mod constant, atât existenţa relaţiei anterioare de concubinaj, cât şi faptul că a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată în cursul anului 2012.

În acest context, inculpatul a devenit gelos pe partea vătămată C.D., persoană cu care F.F. avea o relaţie de prietenie.

La data de 3 aprilie 2012, în jurul orei 17.00, inculpatul a agresat-o şi a ameninţat-o cu moartea pe partea vătămată F.F. în centrul comunei D.C., la un magazin mixt. întrucât aceasta s-a refugiat în magazin, inculpatul s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate şi a aşteptat-o, având asupra sa, în buzunar, un cuţit. Partea vătămată a fost avertizată că inculpatul este la domiciliul său, astfel că a anunţat jandarmii şi s-a deplasat acasă însoţită de aceştia, care au şi reuşit să-l dezarmeze pe inculpat şi să-1 îndepărteze de la domiciliul părţii vătămate.

După aproximativ 30 de minute, inculpatul a revenit la domiciliul părţii vătămate, însoţit de martorul Ţ.V., şi a pătruns fără drept - prin forţarea uşii de la intrare, în locuinţa acesteia. Deşi partea vătămată s-a opus şi a închis uşa tocmai pentru a nu permite accesul inculpatului, acesta a pătruns în domiciliul fără şi împotriva acordului părţii vătămate, în condiţiile în care aceasta se afla în casă împreună cu cei doi copii minori ai săi, de 4 şi 6 ani. F.F. a reuşit să părăsească domiciliul fără a fi agresată şi a anunţat din nou jandarmii care s-au prezentat din nou şi l-au îndepărtat pe inculpat.

În cursul aceleiaşi seri, partea vătămată s-a deplasat la poliţie unde a formulat plângere cu privire la comportamentul inculpatului.

În noaptea de 3/ 4 aprilie 2012, părţile vătămate F.F. şi C.D. au dormit la domiciliul celei dintâi, împreună cu cei doi copii minori ai acesteia şi cu martorul Ţ.V. Acesta a fost solicitat de F.F. să doarmă cu ei în casă tocmai pentru a interveni în cazul unor eventuale noi probleme create de către inculpat.

În jurul orei 6.30 am, când martorul Ţ.V. s-a deplasat la domiciliul său pentru a se schimba, inculpatul a pătruns din nou fără drept în locuinţa părţii vătămate F.F. şi, înarmat cu un topor pe care l-a luat din magazia de lemne, a aplicat părţii vătămate C.D. o lovitură puternică, cu tăişul, în zona frunţii. Cu privire la natura deosebit de violentă a loviturii sunt relevante atât constatările medico-legale, cât şi planşa foto întocmită de organul de urmărire penală (f. 73 dos. u.p).

Partea vătămată C.D. s-a aflat în imposibilitate de a se apăra întrucât la acel moment atât el cât şi celelalte persoane din casă dormeau adânc şi nu au avut cunoştinţă de prezenţa inculpatului în locuinţă. S-a menţionat faptul că unul dintre copii minori ai părţii vătămate F.F. dormea în acelaşi pat cu aceasta şi cu partea vătămată C.D., la momentul în care inculpatul a aplicat lovitura de topor.

După acest moment, inculpatul a continuat să se manifeste agresiv, nu a permis nici unuia dintre cei prezenţi să cheme salvarea sau să părăsească camera, ci l-a ameninţat şi pe martorul Ţ.V. în momentul în care acesta a revenit. De asemenea, inculpatul a continuat să încerce a-l agresa pe C.D. şi chiar l-a lovit cu toporul în zona umărului. Abia în momentul în care partea vătămată F.F. a reuşit să părăsească încăperea (sub pretextul că aduce apă) şi a strigat după ajutor, inculpatul a încetat agresiunea şi a părăsit locuinţa. Cu acelaşi prilej inculpatul şi-a însuşit şi un telefon mobil marca LG, proprietatea părţii vătămate C.D.

Tribunalul a reţinut că faptele inculpatului O.C.D. care, la data de 03 aprilie 2012, cu aproximaţie orele 17:30, a exercitat acte de violenţe asupra numitei F.F. din comuna D.C., judeţul Suceava, a pătruns fără drept în curtea, apoi în locuinţa acesteia, provocând distrageri la uşa de acces şi unui geam din interior, iar în dimineaţa zilei de 04 aprilie 2012, înjurai orelor 06:30, a pătruns din nou în curtea, apoi în locuinţa numitei F.F. şi, înarmat cu un corp contondent dur (topor), a exercitat acte de violenţă repetate şi de mare intensitate asupra victimei C.D., din municipiul Vatra Dornei, lovind-ul pe acesta cu toporul la nivelul capului şi al umărului drept, cauzându-i leziuni grave ce au necesitat pentru vindecare 58-59 zile de îngrijiri medicale şi care au fost de natură a-i pune în primejdie viaţa, iar după comiterea faptei, şi-a însuşit pe nedrept, un telefon mobil marca LG proprietatea lui C.D. (telefon ce a fost ulterior găsit asupra sa şi restituit proprietarului), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20, rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b), furt, prev. de art. 208 alin. (1) C.pen, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., loviri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. şi distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării stării de recidivă postexecutorie în ceea ce priveşte infracţiunile de distrugere şi lovire sau alte violenţe, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru acestea este de sub 1 an (art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.).

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., reţinând aplicabilitatea art. 20 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

S-a reţinut în acest sens că atât circumstanţele reale cât şi cele personale ale inculpatului sunt de natură a imprima faptelor acestuia un caracter extrem de grav, ceea ce a impus aplicarea unei pedepse deosebit de severe. Astfel, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, inclusiv pentru săvârşirea unor infracţiuni cu violenţă, iar atitudinea relativ sinceră avută în cursul procesului penal este justificată (aşa cum judecătorul a constatat nemijlocit la momentul audierii), exclusiv pe considerente de aplicabilitate de reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă în cadrul procedurii reglementate de art. 320¹C. proc. pen. De altfel, inculpatul a şi încercat iniţial să eludeze angajarea răspunderii, fugind la o stână.

De asemenea, s-a apreciat că circumstanţele cauzei relevă caracterul deosebit de grav al faptei săvârşite, prin violenţa loviturii aplicate, prin perseverarea de către inculpat în exercitarea de violenţe, cât şi prin starea de imposibilitate de a se apăra a părţii vătămate, fiind practic un miracol faptul că nu a survenit decesul acesteia în condiţiile unei agresiuni de natura celei săvârşite.

S-a apreciat că tot un caracter grav relevă şi săvârşirea celorlalte infracţiuni ale inculpatului: pătrunderea repetată, fără drept, în domiciliul părţii vătămate F.F., exercitarea de ameninţări, împrejurarea că ulterior pătrunderii s-a înarmat cu un cuţit; agresiune exercitată în public, însoţită de ameninţări cu moartea şi încercările repetate de a continua actele de violenţă; sustragerea unui bun de la proprietarul ce tocmai fusese agresat cu o violenţă deosebită, în condiţiile existenţei unor multiple antecedente penale în ceea ce priveşte săvârşirea de infracţiuni împotriva patrimoniului.

Ca un ultim aspect legat de individualizarea judiciară a pedepsei, Tribunalul a reţinut că alături de cele două părţi vătămate se afla în pat şi copilul minor al părţii vătămate F.F., care s-a trezit tot ca urmare a agresiunii exercitate de inculpat cu toporul, fiind greu de conceput trauma psihică la care a fost supus copilul, cu atât mai mult cu cât atât lenjeria patului, cât şi hainele părţii vătămate F.F. erau pline de sânge.

În consecinţă, Tribunalul a reţinut că se impune aplicarea unor pedepse severe care să reflecte atât gravitatea deosebită a infracţiunilor săvârşite (respectiv la nivelul maximului special), cât şi perseverenţa infracţională a inculpatului (starea de recidivă postexecutorie).

La soluţionarea laturii civile, Tribunalul a reţinut că inculpatul a recunoscut în totalitate pretenţiile formulate de toate părţile civile, astfel că operează principiul disponibilităţii, chiar dacă posibilităţile reale de recuperarea sunt minime.

Astfel, în baza art. 1349, art. 1357 din Legea nr. 287/2009 şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 427 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Suceava, contravaloarea serviciilor medicale de urgenţă prespitalicească acordate părţii vătămate C.D. şi la plata sumei de 2.451,2 lei către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare acordate aceleiaşi părţi vătămate.

Totodată, în baza art. 1349, art. 1357 din Legea nr. 287/2009 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 euro în echivalent lei la data plăţii, cu titlu de daune morale către partea civilă C.D. şi la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă F.F.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpatul O.C.D.

Prin decizia penală ni.77. din 17 iulie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinţei penale nr. 105 din 29 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, în Dosarul nr. 5243/86/2012, a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată, iar în rejudecare:

A înlăturat din cuprinsul sentinţei menţiunea că în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului O.C.D. din infracţiunile de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunile de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului O.C.D. din infracţiunea de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.

A înlăturat din cuprinsul sentinţei menţiunea că în baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.

A menţinut celelalte dispoziţii din cuprinsul sentinţei, care nu sunt contrare deciziei şi a menţinut arestarea preventivă a inculpatului O.C.D.

Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul O.C.D. împotriva hotărârii instanţei de fond.

Pentru a decide astfel, instanţa deprim control judiciar a constatat următoarele:

Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză. Inculpatul O.C.D. a comis faptele deduse judecăţii în împrejurările reţinute de prima instanţă şi arătate în considerentele sentinţei de fond, vinovăţia sa fiind în mod corect stabilită. De altfel, acesta a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, prima instanţă făcând aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., iar motivele de apel nevizând acest aspect, ci doar o reindividualizare a pedepselor aplicate. Totodată prin apelul formulat, parchetul a vizat doar problema reţinerii stării de recidivă cu privire la infracţiunea de distrugere, fără a contesta în vreun fel situaţia de fapt reţinută de prima instanţă.

În ceea ce priveşte apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Curtea a reţinut că acesta este întemeiat întrucât, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de distrugere - de la o lună la 3 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii şi având în vedere faptul că inculpatul a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni, în cauză sunt îndeplinite integral condiţiile prevăzute de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. referitor la recidiva postexecutorie.

Pentru aceste considerente, Curtea a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi, în rejudecare, a înlăturat din cuprinsul sentinţei menţiunea că în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului O.C.D. din infracţiunile de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunile de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. şi distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

A înlăturat, totodată, din cuprinsul sentinţei menţiunea că în baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.

În ceea ce priveşte apelul formulat de inculpatul O.C.D., care viza doar individualizarea pedepsei aplicate, Curtea a reţinut că acesta este nefondat pentru următoarele argumente:

Aşa cum reiese din considerentele sentinţei primei instanţe, precum şi din raportul de constatare medico legală, partea vătămată C.D. a prezentat diagnosticul „traumatism cranio - cerebral nivel II GCS 13, contuzii hemoragice frontale bilaterale, fractură deschisă complexă frontală bilateral cu iradiere în zona craniului şi etnoido maxilară dreaptă, contuzie toracică. Leziunile pot necesita 58-60 de îngrijiri medicale, dacă nu intervin complicaţii şi prin gravitatea lor au pus în primejdie viaţa victimei." Altfel spus, prin violenţele exercitate de inculpat asupra victimei, cu tăişul toporului, în zonă frontală, cu o intensitate ridicată, acesta a intenţionat uciderea acesteia, punându-l în pericol şi cauzându-i leziunile arătate, iar faptul că victima a reuşit să supravieţuiască agresiunii este doar un rod al întâmplării.

Astfel, în raport de gravitatea infracţiunii, de rezultatul produs, de circumstanţele reale ale comiterii faptei şi de limitele de pedeapsă prevăzute de textul legal incriminator, închisoarea de la 15 la 25 de ani, reduse la jumătate conform prevederilor art. 21 alin. (2) C. pen. referitor la pedepsirea tentativei, dar având în vedere şi recidiva postexecutorie ce permite ridicarea pedepsei până la maximul special şi adăugarea unui spor de până la 10 ani, precum şi recunoaşterea vinovăţiei, conform art. 320¹ C. proc. pen., ce duce la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, s-a apreciat că prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă legală şi just individualizată pentru tentativa la omor calificat.

Totodată, s-a apreciat că prima instanţă a aplicat pedepse just şi legal individualizate şi cu privire la celelalte infracţiuni, de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu, de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt şi de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, pedeapsa rezultantă fiind de 15 ani închisoare.

S-a reţinut în acest sens că faţă de multitudinea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului, perseverarea sa pe cale infracţională după ce anterior a mai fost condamnat de 6 ori, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie, de circumstanţele concrete ale săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina sa în prezenta cauză, de sporurile de pedeapsă ce pot rezulta în condiţiile în care infracţiunea de violare de domiciliu a fost săvârşită în formă continuată, de faptul că infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea se află în concurs, pentru fiecare din acestea putând fi aplicată pedeapsa ridicată la maximul special prevăzută de textul legal incriminator, sporit cu câte 5 ani pentru, respectiv 10 ani pentru starea de recidivă postexecutorie, aplicarea unei pedepse rezultante de 15 ani închisoare apare ca fiind necesară şi proporţională.

S-a mai reţinut că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului trebuie avut în vedere şi faptul că acestea din urmă au fost de fapt absorbite în pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare fiind una în deplină concordanţă cu activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului, antecedentele sale penale şi poziţia sa procesuală de recunoaştere a vinovăţiei.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul O.C.D. împotriva sentinţei primei instanţe, menţinând celelalte dispoziţii din cuprinsul sentinţei care nu sunt contrare deciziei.

Totodată, conform prevederilor art. 383 alin. (1)¹ raportat la art. 350 C. proc. pen., instanţa de apel a menţinut arestarea preventivă a inculpatului O.C.D., reţinând că persistă motivele ce au stat la baza luării şi menţinerii arestării faţă de inculpat întrucât lăsarea acestuia în libertate ar duce la crearea unui sentiment de insecuritate în rândul comunităţii locale şi regionale din care inculpatul face parte, la acreditarea ideii că organele statului nu reacţionează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracţionale de un accentuat pericol social.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul O.C.D. care, în cuprinsul memoriului depus la dosarul cauzei, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar în rejudecare, achitarea sa pentru toate infracţiunile deduse judecăţii, în temeiul prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

La termenul de dezbateri din 11 septembrie 2012, apărătorul desemnat din oficiu să acorde asistenţă juridică recurentului inculpat a susţinut că motivele de recurs se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi vizează nelegalitatea pedepselor aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi furt, întrucât acestea sunt situate peste limita maximă calculată conform art. 21 alin. (2) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare.

În consecinţă, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracţiuni susmenţionate, spre limita minimă prevăzută de lege, ca urmare a unei juste evaluări a circumstanţelor reale ale cauzei şi datelor privind persoana inculpatului.

Caracterul deplin, necondiţionat şi irevocabil al recunoaşterii făcute de inculpat în fond, poziţie procesuală în raport de care în favoarea acestuia a fost reţinut beneficiul dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., se repercutează asupra limitelor recursului cu care a fost investită instanţa supremă, susţinerile inculpatului O.C.I., subscrise cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., referitoare la inexistenţa materială a faptelor reţinute în sarcina sa (cuprinse în memoriul depus la dosarul cauzei) fiind incompatibile apărărilor care pot fi invocate în cadrul căii de atac exercitată în procedura simplificată prevăzută de textul de lege susmenţionat.

Ca urmare, constatând că cererea de achitare formulată de inculpat excede limitelor controlului judiciar care poate fi exercitat în recursul declarat de acesta, aceasta implicând o punere în discuţie a mijloacelor probatorii pe care inculpatul şi le-a însuşit în mod expres prin declaraţia de recunoaştere a faptelor, înalta Curte nu va proceda la analiza acestei solicitări.

În consecinţă, în limitele anterior arătate, examinând cauza prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare invocat la termenul de dezbateri, dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, în limitele ce se vor arăta în continuare, pentru considerentele ce urmează:

Analizând critica formulată de inculpat prin apărător desemnat din oficiu, la termenul de dezbateri din 11 septembrie 2012, vizând nelegalitatea pedepselor aplicate acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi furt, Înalta Curte constată că este neîntemeiată pentru următoarele argumente:

Starea de recidivă postexecutorie în care s-a aflat inculpatul la momentul săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii (cu excepţia infracţiunii de lovire şi alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen.) atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 39 alin. (4) C. pen. potrivit cărora, în cazul particular al infracţiunilor săvârşite în astfel de circumstanţe, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, iar în situaţia în care acesta este neîndestulător, şi un spor de până la 10 ani.

Prin urmare, ca efect al dispoziţiilor legale precitate, limitele între care se putea individualiza pedeapsa pentru tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. sunt de 5 ani - 18 ani şi 4 luni (8 ani şi 4 luni la care se adiţionează sporul de 10 ani).

Potrivit aceluiaşi algoritm, limitele între care se putea individualiza pedeapsa pentru infracţiunea de fort prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. sunt de 8 luni - 18 ani (8 ani la care se adiţionează sporul de 10 ani).

În consecinţă, se constată că pedepsele de 15 ani şi, respectiv, 9 ani închisoare aplicate inculpatului pentru tentativă de omor calificat şi fort se încadrează în limite legale, critica formulată de apărare fiind neîntemeiată.

Aceste pedepse nu sunt însă şi temeinice, întrucât nu reflectă în mod adecvat principiul proporţionalităţii sancţiunii cu natura şi gradul de pericol social al faptei săvârşite, în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Se constată în acest sens că individualizarea pedepselor priveşte deopotrivă stabilirea şi aplicarea acestora, dar şi adaptarea lor în funcţie de gradul de pericol social al faptei şi de periculozitatea şi persoana făptuitorului.

Pedeapsa, pe lângă funcţia de constrângere, îndeplineşte şi un rol educativ, de exemplaritate şi de reeducare a infractorului, fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcţia de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul sau minimul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracţiune, astfel încât în procesul de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, limitele speciale ale pedepsei, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Individualizarea pedepselor trebuie să respecte şi principiul proporţionalităţii pedepsei cu natura şi gradul de pericol social al faptei săvârşite, avându-se în vedere drepturile şi libertăţile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracţiunii.

Aplicând principiile anterior menţionate la datele concrete ale speţei, Înalta Curte constată că, raportat la gravitatea faptei de tentativă de omor, evidenţiată prin circumstanţele comiterii acesteia - aplicarea unei lovituri extrem de puternice asupra părţii vătămate care dormea în pat cu un minor, circumstanţele de timp şi spaţiu şi urmările produse, dar şi la persoana inculpatului care a recunoscut faptele aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, o pedeapsă de 10 ani închisoare, orientată spre media limitelor prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., în condiţiile menţinerii şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, respectiv a pedepsei accesorii cu acelaşi conţinut, este aptă să asigura o eficientă realizare a funcţia de constrângere, în sensul conştientizării reale de către inculpat a consecinţelor faptelor sale, dar şi reeducarea acestuia, astfel încât să adopte o atitudine socială corespunzătoare şi conformă rigorilor legii.

În raport de aceleaşi elemente vizând persoana inculpatului, dar şi de circumstanţele săvârşirii infracţiunii de furt - respectiv în stare de recidivă specială, anterior inculpatul primind şase condamnări pentru infracţiuni de tâlhărie, violare de domiciliu şi furt, dar având în vedere şi faptul că aceasta a vizat doar telefonul mobil al părţii vătămate, Înalta Curte apreciază că o pedeapsă de 3 ani închisoare, la care este adiţionată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. constituie o sancţiune aptă şi suficientă să asigure atingerea scopurilor de reeducare şi formare a unei atitudini corecte a inculpatului faţă de ordinea de drept şi normele de convieţuire socială, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

În baza aceluiaşi examen, din oficiu, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate inculpatului pentru celelalte infracţiuni, respectiv 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere sunt just şi legal individualizate.

În raport de ajustările aduse pedepselor aplicate inculpatului pentru tentativă de omor calificat şi furt, făcând aplicarea disp. art. art. 33 lit. a, 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., Înalta Curte apreciază că stabilirea unei pedepse rezultante de 10 ani închisoare, în condiţiile menţinerii şi a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani, respectiv a pedepsei accesorii cu acelaşi conţinut, este aptă să asigure sancţionarea judicioasă a întregii activităţi infracţionale desfăşurate de inculpat.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵pct. 2 lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul O.C.D., va casa, în parte, decizia penală nr. 77 din 17 iulie 2012 a Curţii de apel Suceava, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi, în parte, sentinţa penală nr. 105 din 29 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, iar în rejudecare:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) pe o durată de 10 ani în pedepsele componente de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) pe o durată de 10 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. va condamna pe inculpatului O.C.D. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea tentativă la infracţiunea de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. va condamna acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 71 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. va contopi pedepsele stabilite prin prezenta cu pedepsele de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.,cu titlu de pedeapsă accesorie.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei recurate, iar în baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive aplicate în prezenta cauză inculpatului, de la data de 4 aprilie 2012 la 11 septembrie 2012.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul O.C.D. împotriva decizie penale nr. 77 din 17 iulie 2012 a Curţii de apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală nr. 77 din 17 iulie 2012, recurată şi în parte sentinţa penală nr. 105 din 29 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) pe o durată de 10 ani în pedepsele componente de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) pe o durată de 10 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. condamnă inculpatul O.C.D. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea tentativă la infracţiunea de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele stabilite prin prezenta cu pedepsele de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) cu titlu de pedeapsă accesorie.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei recurate.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive aplicate în prezenta cauză inculpatului, de la data de 4 aprilie 2012 la 11 septembrie 2012.

În recurs cheltuielile judiciare avansate de sta rămân în sarcina acestuia, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei se suportă din fondul M.J.

Definitivă

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 septembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 2571/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 3118/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2760/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.), violarea de domiciliu (art.192 C.p.), hărţuirea sexuală (art. 203, ind 1 C.p.), furtul (art.208 C.p.), distrugerea (art. 217 C.p.). Re