ICCJ. Decizia nr. 3118/2012. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3118/2012
Dosar nr. 7936/3/2012
Şedinţa publică din 3 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 397 din data de 14 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în Dosarul nr. 7936/3/2012 a fost condamnat inculpatul P.I. la pedepsele de:
- 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.;
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.;
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedespele aplicate inculpatului P.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei pronunţate timpul reţinerii şi al arestării preventive de la data de 26 septembrie 2011 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 348 raportat la art. 17 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul P.I. la plata sumelor de: 150.000 RON daune morale către partea civilă M.G.; 150.000 RON daune morale către partea civilă M.F.A.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1282,75 RON, actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la data achitării efective a debitului, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon", cu sediul în Bucureşti.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat briceagul folosit de inculpat la săvârşirea faptei, indisponibilizat la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 RON, cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu (200 RON) fiind avansat din fondurile Ministerul Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul P.I. a cunoscut-o pe partea vătămată M.G. în urmă cu aproximativ 3-4 ani, când aceştia locuiau în com. S., jud. Ialomiţa, între aceştia existând o relaţie de prietenie în următorii ani.
De o perioadă de 1-2 ani, M.G. şi fratele ei, M.F.A., s-au mutat în locuinţa din Bucureşti, str. R., împreună cu mama acestora, care locuia de mai mult timp la acea adresă. În perioada următoare inculpatul P.I. a mers de mai multe ori, în vizită, la M.G., la adresa respectivă.
La începutul anului 2011, pe fondul atitudinii agresive a inculpatului P.I., M.G. a întrerupt relaţia de prietenie cu acesta. În lunile următoare, inculpatul P.I. a contactat-o telefonic în mod frecvent pe partea vătămată M.G., insistând să reia relaţia de prietenie, adresându-i şi ameninţări cu moartea pe fondul refuzului din partea acesteia.
În cursul verii anului 2011, inculpatul P.I. a pătruns în locuinţa din str. R., împrejurare în care găsind-o singură pe partea vătămată M.G., i-a adresat cuvinte de ameninţare cu moartea, solicitându-i acesteia să se „împace" cu el. Pe fondul temerii, partea vătămată a acceptat formal reluarea relaţiei de prietenie. În legătură cu acest incident partea vătămată a formulat o plângere penală pentru infracţiunea de ameninţare, pe care ulterior şi-a retras-o.
La data de 25 septembrie 2011, partea vătămată M.G. şi fratele ei M.F.A., s-au întors la adresa de reşedinţă, după ce în perioada 23-05 septembrie 2011 au mers în vizită la domiciliul tatălui lor, M.O., din com. S. În cursul după-amiezii, inculpatul P.I. a efectuat mai multe apeluri telefonice către telefonul mobil al victimei V.D., insistând să poarte o conversaţie cu partea vătămată M.G. În cursul uneia dintre convorbiri, partea vătămată M.G. a intervenit, spunându-i acestuia să nu o mai caute.
În contextul refuzului părţii vătămate M.G. de a comunica cu el, inculpatul P.I. a luat hotărârea de a se deplasa la adresa din Bucureşti, str. R.
Acesta a luat asupra sa un briceag cu lama de 10-12 cm, prevăzut cu vârf ascuţit şi cu o muchie tăioasă.
Inculpatul s-a deplasat din localitatea Chiajna, jud. Ilfov, unde îşi avea reşedinţa cu mijloace de transport în comun, ajungând la adresa de reşedinţă a părţii vătămate M.G. în jurul orelor 21.30.
Aici a constatat că poarta de acces pietonal este asigurată astfel că, pentru a pătrunde în curtea imobilului, a escaladat gardul, mergând apoi până în zona din spate a locuinţei unde se afla uşa de acces în casă, observând că lumina electrică din camere este aprinsă.
Înainte de a pătrunde în locuinţă, inculpatul P.I. şi-a scos haina de iarnă pe care o purta, apoi a desfăcut lama briceagului. După aceea a intrat în casă, uşa de acces nefiind asigurată, din hol observând că partea vătămată M.G. se afla în baie, pătrunzând apoi în zona unde se afla camera de locuit.
Inculpatul a observat că victima V.D. era în cea de-a doua încăpere, stând în genunchi, lângă pat. Rapid şi fără avertismente verbale a mers către ea, aplicându-i lovituri repetate cu briceagul în zona toracelui, abdomenului şi membrelor, victima nereuşind să se ridice ori să se apere în vreun fel. Inculpatul a observat că pe patul din acea cameră se află şi martorul M.F.A. care dormea, în cursul agresiunii acesta trezindu-se şi intervenind verbal în ajutorul victimei V.D.
Martorul M.F.A. a arătat în declaraţie sa că a văzut cum inculpatul P.I. i-a aplicat mamei lui o ultimă lovitură cu briceagul în zona cervicală.
Urmare loviturilor primite victima V.D. a rămas întinsă pe pardoseală şi a decedat la scurt timp după agresiune.
Apoi inculpatul s-a deplasat către baia locuinţei, unde se afla partea vătămată M.G., lovind-o cu aceeaşi armă, fără avertisment, în două reprize, în zonele toracelui anterior şi membrelor.
Imediat după cea de-a doua agresiune, inculpatul a părăsit locuinţa, ieşind din curtea imobilului tot prin escaladarea gardului, deplasându-se pe jos către parcul Alexandru Ioan Cuza (fost I.O.R.).
Inculpatul a efectuat un apel telefonic la Serviciul Unic de Urgenţă 112, sesizând cele întâmplate, precizând că va aştepta organele de poliţie în faţa acelui parc.
Înaintea venirii lucrătorilor de poliţie inculpatul a abandonat briceagul, în poziţia deschis, într-o jardinieră plasată în zona de intrare în parc, apoi a mers în incinta parcului unde -s-a spălat pe mâini la o cişmea, abandonând lângă aceasta o pereche de căşti de la telefonul mobil. La scurt timp de la sesizare, inculpatul a fost imobilizat de un echipaj de poliţie îndrumat către locul indicat, acesta fiind apoi condus la locul faptei.
Cu privire la victima V.D., în raportul medico-legal de necropsie nr. A3/1276/2011 s-a concluzionat:
„1. Moartea numitei V.D. de 37 de ani a fost violentă. Ea s-a produs prin asfixie mecanică cu aspirat sanguin traheo-bronşic, consecinţa unei plăgi tăiat-înţepate cervical anterioară infralaringian, de 3,8 cm lungime la planul cutanat, penetrantă traheo-esofagian având un canal cu lungime de 9 cm şi direcţie de la dreapta la stânga, dinainte înapoi, profundă până la regiunea paravertebrală stânga.
2. La necropsie s-au constatat leziuni traumatice multiple, produse prin diverse mecanisme:
- Plăgi tăiat-înţepate: cervicală, supramamar dreapta, axilar anterior, abdominal sub rebordul costal stâng, antebraţ stâng;
- Plăgi tăiate: paraombilical dreapta, antebraţ stâng, în apropierea cotului, coapsa dreaptă 1/3 medie proximal, coapsa stângă 1/3 medie, plagă arcuată cu Iambou cutanat;
- Exoriaţii liniare cu lungime de la 1 la 7 cm scapular dreapta, supraombilical dreapta, genunchi bilateral.
- Plăgile penetrante - interesează viscere importante: plaga cervicală (tanatogeneratoare) interesează tiroida, trahee, esofag; plaga supramamară cu interesare pulmonară; plaga abdominală sub rebordul abdominal stâng cu interesare gastrică.
- Leziunile traumatice - cu excepţia plăgilor tăiate de la nivelul antebraţului stâng - au interesat faţa anterioară a corpului, fiind topografic unipolare, loviturile cu corpul delict fiind aplicate în mod repetat; poziţia victimă - agresor fiind însă dinamică nu se pot face aprecieri obiective din punct de vedere medico-legal.
3. Leziunile traumatice pot data din seara zilei de 25.09.2011 şi au putut fi produse prin lovire repetată cu corp tăietor-înţepător, posibil cuţit sau obiect similar având următoarele caracteristici:
- lama cu vârf ascuţit şi o singură margine tăioasă;
- lungimea minimă a lamei de cca. 10 cm (plaga abdominală putând avea un canal mai lung datorită elasticităţii canalului abdominal);
- lăţimea maximă de 2,5 cm cu precizarea că elementele tăioase ale corpului delict (vărf şi tăiş) pot fi ascutiţe.
Având în vedere caracteristicile corpului delict - cuţit tip briceag pus la dispoziţie pentru examinare traseologie medico-legală, s-a apreciat că leziunile traumatice prezentate de victimă au putut fi produse cu corpul delict exarninat.
4. Între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă necondiţionată.
5. Decesul datează din seara zilei de 25 septembrie 2011 şi a survenit la 2-3 ore de la ultima masă, posibil în intervalul orar 21.30-22.30 având în vedere datele examenului medico-legal de la faţa locului şi constatările necroptice.
6. Sângele recoltat de la cadavru este de grup A.
7. S-au recoltat probe biologice de la cadavru: secreţie vaginală - 1 tampon, secreţie anală - 1 tampon; rezultate obţinute: nu s-a găsit spermă, spermatozoizi absenţi.
8. Sângele recoltat de la cadavru nu conţine alcool etilic."
Cu privire la partea vătămată M.G., în raportul de expertiză medico-legală nr. A1/11679/2011 s-a concluzionat:
„Aşa cum rezultă din documentaţia medicală pusă la dispoziţie, numita M.G. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător (posibil briceag) ce pot data din 25 septembrie 2011.
Leziunile traumatice nu au pus în primejdie viaţa victimei.
Pentru leziunile traumatice a necesitat îngrijiri medicale 16-18 zile, în condiţiile unei evoluţii clinice favorabile."
Partea vătămată M.G. a fost internată în perioada 26-29 septembrie 2011, la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon" cu diagnosticul: „plăgi multiple prin înjunghiere; 2 la nivelul cadranului superoextern şi superointern sân stâng; una în seton, la nivelul braţului stâng, faţă posterioară, 2 la nivelul genunchiului drept, una la nivelul coapsei stângi şi una în seton, 1/3 inferioară braţ drept, cu secţiunea parţială arteră radială şi tendon abductor al policelui".
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice cu privire la inculpatul, P.I., concluziile raportului de expertiză fiind următoarele: „Numitul P.I. prezintă diagnosticul: tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat (la data de 25 septembrie 2011)."
Prima instanţă a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală (proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto aferente şi un CD, cuprinzând imagini video de la cercetarea locului faptei, care s-au coroborat cu procesele-verbale întocmite de organele de poliţie sesizate despre fapte; raport medico-legal de necropsie nr. A3/1276/2011, privind-o pe victima V.D. şi planşa foto întocmită cu prilejul necropsiei; declaraţiile părţii vătămate M.G.; raport de expertiză medico-legală nr. A1/11679/2011 privind-o pe partea vătămată M.G.; copia foii de observaţie clinice generale, eliberată de Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Pantelimon"; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică din 10 octombrie 2011; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică biologică din 01 februarie 2012; listingurile convorbiri telefonice efectuate de pe telefoanele mobile ale inculpatului P.I., victimei V.D. şi părţii vătămate M.G.; declaraţiile martorului M.F.A.) coroborate cu mărturisirea inculpatului, judecata având loc conform procedurii reglementate de art. 3201 C. proc. pen.
În drept, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului P.I. care, în seara de 25 septembrie 2011, a pătruns, fără drept, prin escaladarea gardului, având asupra sa o armă albă, în curtea imobilului din Bucureşti, str. R., apoi a intrat în interiorul locuinţei, exercitând acte de violenţă prin înjunghiere asupra numitelor V.D. şi M.G., în urma cărora V.D. a decedat iar M.G. a suferit leziuni pentru care a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat care, în seara de 25 septembrie 2011, a pătruns, fără drept, prin escaladarea gardului, având asupra sa o armă albă, în curtea imobilului din Bucureşti, str. R., apoi a intrat în interiorul locuinţei, exercitând acte de violenţă prin înjunghiere asupra numitelor V.D. şi M.G., în urma cărora V.D. a decedat, iar M.G. a suferit leziuni pentru care a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, întruneşte şi elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.
La individualizarea pedepselor, instanţa a ţinut seama de pericolul social al infracţiunilor, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (reduse ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.), având în vedere în acest sens că infracţiunea de omor este îndreptată împotriva celei mai importante valori ocrotite de legea penală - dreptul la viaţă, drept fundamental, primordial al persoanei, premisă a exercitării tuturor celorlalte drepturi şi libertăţi, iar cea de violare de domiciliu este de natură a aduce atingere uneia din dimensiunile cele mai importante ale libertăţii psihice a persoanei - inviolabilitatea domiciliului.
În ceea ce priveşte pedepsele complementară şi cea accesorie, instanţa de fond a reţinut că natura faptelor săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că părţile vătămate M.G. şi M.F.A. (fiica şi, respectiv, fiul victimei, M.G. fiind ea însăşi parte vătămată a infracţiunii de tentativă de omor), aflaţi în întreţinerea mamei lor până la uciderea acesteia de către inculpat, prezenţi la comiterea faptei, nu s-au constituit parte civilă în cauză, acţiunea civilă fiind exercitată, în aceste condiţii, din oficiu, de către reprezentantul Ministerului Public.
Prima instanţă a reţinut întrunirea în speţă a condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 şi urm. C. civ., respectiv existenţa prejudiciului suferit de părţile civile, a faptei ilicite săvârşită de inculpat, a legăturii de cauzalitate între această faptă şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei inculpatului în săvârşirea faptei, vinovăţie care îmbracă forma intenţiei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul P.I.
În apelul său, Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, solicitând majorarea acestora la maximul prevăzut de lege şi aplicarea unui spor, considerând că, la stabilirea pericolului social al faptelor, instanţa nu a ţinut seama de modalitatea concretă de comitere (mai ales în ceea ce priveşte infracţiunea de omor).
În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, iar la momentul săvârşirii faptelor avea un loc de muncă.
Prin decizia penală nr. 233/A din data de 10 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 397 din 14 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi în fond, rejudecând:
1. În temeiul art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
2. În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.
Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. au fost contopite aceste pedepse cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea, de 13 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 5 ani închisoare, în final inculpatul P.I. urmând să execute pedeapsa de 18 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.I. împotriva aceleiaşi hotărâri.
S-a dedus prevenţia inculpatului, de la 26 septembrie 2011 la zi şi a fost menţinută starea de arest preventiv a acestuia.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare, în apel, avansate de stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, va fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate cât şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situaţiei de fapt expuse în actul de sesizare, din materialul probator administrat în cauză rezultând indubitabil că, în seara de 25 septembrie 2011, inculpatul P.I. a pătruns prin escaladarea gardului, în curte, apoi în locuinţa în care se aflau victima V.D. (37 de ani) şi cei doi copii ai săi - partea vătămată M.G. (15 ani) şi martorul M.F.A. (13 ani) şi a aplicat multiple lovituri cu un briceag pe care îl avea asupra sa celor două femei, cu intenţia de a le ucide; urmare leziunilor suferite V.D. a decedat, iar M.G. a necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale.
S-a apreciat că este fondată însă critica Parchetului cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, acestea fiind prea blânde în raport de pericolul social deosebit de ridicat al infracţiunilor, natura şi împrejurările în care au fost comise, urmările produse.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că, inculpatul a aplicat lovituri cu briceagul victimei V.D. fără niciun avertisment, în zona toracelui, abdomenului şi membrelor (11 lovituri), la momentul agresiunii victima aflându-se în dormitorul locuinţei, unde, într-unul din paturi, dormea martorul M.F.A. (fiul victimei), în vârstă de 13 ani, acesta trezindu-se şi intervenind în sprijinul mamei sale, cerându-i inculpatului să o lase în pace, însă acesta a continuat agresiunea. Ulterior, inculpatul s-a deplasat în baia locuinţei, unde se afla partea vătămată M.G. şi a lovit-o cu briceagul în zona toracelui anterior şi membrelor (7 lovituri).
Instanţa de apel a apreciat că, uciderea victimei V.D., traumele fizice şi psihice cauzate părţii vătămate M.G. şi martorului M.F.A. prin acţiunile inculpatului, mobilul acestora, brutalitatea cu care a acţionat, impune, majorarea pedepselor pentru infracţiunile de omor şi tentativă la omor, precum şi aplicarea unui spor în urma contopirii acestora, chiar dacă inculpatul este necunoscut cu antecedente penale şi a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P.I., solicitând admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi reducerea pedepsei aplicate.
Examinând recursul în raport de motivul invocat, care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că, potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penală.
Raportând cauzei aceste consideraţii teoretice, se constată că la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului P.I. de instanţa de prim control judiciar, au fost avute în vedere în mod corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, reduse cu o treime prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al faptelor comise prin care s-a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la un drept fundamental ocrotit de legiuitor, respectiv dreptul la viaţă al persoanei, integritatea corporală şi sănătatea părţilor vătămate, inviolabilitatea domiciliului, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul a pătruns prin escaladarea gardului în curtea imobilului victimei şi a părţilor vătămate, unde după ce a desfăcut lama briceagului, i-a aplicat lovituri repetate în zona toracelui, abdomenului şi membrelor, victimei V.D., în faţa fiului acesteia în vârstă de 13 ani, victima nereuşind să se ridice ori să se apere în vreun fel, iar la scurt timp după agresiune aceasta a decedat, după care, inculpatul s-a deplasat către baia locuinţei, unde se afla partea vătămată M.G., pe care a lovit-o cu aceeaşi armă, fără avertisment, în două reprize, în zonele toracelui anterior şi membrelor, aplicându-i 7 lovituri, după cea de-a doua agresiune, inculpatul părăsind locuinţa, ieşind din curtea imobilului tot prin escaladarea gardului.
Totodată, se constată că, în cadrul aceluiaşi proces de individualizare judiciară a pedepsei, instanţa de apel a valorificat corespunzător şi circumstanţele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine procesuală sinceră şi cooperantă pe parcursul desfăşurării procesului penal, a recunoscut şi regretat comiterea faptei, aşa cum rezultă fişa de cazier judiciar nu s-a mai confruntat cu rigorile legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente penale, după comiterea faptelor a apelat Sistemul Unic Naţional pentru Apeluri de Urgenă 112, pentru a anunţa faptele, predându-se organelor de poliţie.
Înalta Curte, în baza propriului examen, apreciază că pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare aplicată inculpatului P.I. de instanţa de apel reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cuantumul acesteia fiind apt să conducă la formarea unei atitudini pozitive a inculpatului faţă de ordinea de drept, regulile de convieţuire socială şi principiile morale şi răspunde principiului proporţionalităţii în raport cu gradul concret de pericol al faptei şi cu datele personale ale inculpatului, fiind adecvată şi suficientă pentru realizarea scopului de prevenţie specială, de coerciţie şi de reeducare, astfel cum acesta este definit de art. 52 alin. (1) C. pen.
În concluzie, Înalta Curte constată că motivul de recurs invocat inculpatul P.I., este neîntemeiat, întrucât cuantumul pedepsei nu se impune a fi redus faţă de gravitatea faptelor comise, consecinţele acestora, rezonanţa în comunitate şi a reacţiei pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, faţă de săvârşirea unor asemenea infracţiuni, instanţa de apel evaluând în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză nu este incident cazul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 233/A din data de 10 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, apreciind hotărârea pronunţată de instanţa de apel ca fiind legală şi temeinică.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 26 septembrie 2011 la data de 3 octombrie 2012.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat deinculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 233/A din data de 10 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 26 septembrie 2011 la data de 3 octombrie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2760/2012. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3119/2012. Penal → |
|---|
