ICCJ. Decizia nr. 2927/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia penală nr. 2927 /20 14

Dosar nr. 4869/118/2012

Şedinţa din publică de la data de 4 noiembrie 2014

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 198 din 26 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 4869/118/2012 s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.N.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) şi c) C. pen., constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de lucrător vamal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită (faptă comisă în intervalul 21-23 martie 2012)

În baza art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) şi c) C. pen., constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de lucrător vamal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru comiterea infracţiunii de luare de mită (faptă comisă în intervalul 27 martie - 02 aprilie 2012).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., i-a fost aplicat inculpatului pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, b) şi c) C. pen., constând în interzicerea dreptului de a ocupa funcţia de lucrător vamal, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exerciţiul drepturilor prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 03 aprilie 2012 la 02 mai 2012.

În baza art. 343 alin. (2) şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă faţă de inculpatul S.N.V. prin încheierea de şedinţă din data de 02 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa şi respinge cererea inculpatului de revocare a acestei măsuri, ca nefondată.

II. În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.R.L. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită.

În baza art. 86⁴ C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere al executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 277 din 06 iunie 2008 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 3101 din 02 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi dispune executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca în final inculpatul B.R.L. să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua şi b) C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. şi art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a sumei de 700 de dolari S.U.A. de la inculpatul S.N.V.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 255 alin. (4), art. 254 alin. (3) C. pen. şi art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a sumei de 300 de dolari S.U.A. de la inculpata R.D.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul S.N.V. a sumelor de 6.600 RON şi 5.000 de dolari S.U.A., identificate în posesia acestuia la data de 02 aprilie 2012 şi consemnate pe numele său la C.E.C., Sucursala Constanţa, la data de 04 aprilie 2012, la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

În baza art. 343 alin. (3), art. 163 alin. (1) art. 165 alin. (2), (8) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa nr. 61/P din 20 aprilie 2012 asupra sumelor de 6.600 RON şi 5.000 de dolari S.U.A. identificate asupra inculpatului S.N.V. la data de 02 aprilie 2012, cu ocazia percheziţiei autovehiculului de serviciu marca P.E., înmatriculat sub nr. CT-xx.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 7.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 27 martie 2012, a fost înregistrat la Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, sub nr. 407563, denunţul formulat de către numitul K.G., persoană cu dublă cetăţenie română şi libaneză, având calitatea de administrator al SC M.E.T. SRL Ovidiu, prin care acesta sesiza comiterea în mod repetat a unor infracţiuni de corupţie de către lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, faptele reclamate fiind comise prin intermediul mai multor persoane fizice interpuse, una dintre acestea având funcţia de comisionar vamal.

În cuprinsul denunţului, ce a fost înaintat spre competentă soluţionare Serviciului Teritorial Constanţa din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi înregistrat ca dosar penal sub nr. 61/P/2012, precum şi în conţinutul declaraţiei formulate ulterior în faţa procurorului, la data de 05 aprilie 2012, numitul K.G. a învederat faptul că, potrivit obiectului de activitate, societatea comercială M.E.T. SRL Ovidiu, pe care o administrează, desfăşoară atât activităţi de export de material lemnos în Egipt şi Liban, cât şi operaţiuni de import de mobilă de lux din Egipt în România, începând din anul 2010 şi până în prezent fiind efectuate circa 6 importuri.

Cu ocazia efectuării a patru operaţiunile de import, denunţătorul K.G. a apelat la serviciile inculpatei R.D., pe care o ştia de mai mult timp sub apelativul D. şi pe care o cunoscuse prin intermediul martorului B.M., angajat al SC M.E.T. SRL Ovidiu în funcţia de director executiv.

Despre respectiva inculpată, martorul denunţător a precizat că aceasta presta în mod neoficial servicii de intermediere între societatea comercială administrată şi comisionarii vamali, constând în preluarea setului de documente aferente importului, întocmite de martorul B.M., şi în remiterea lor către diferite firme de comisionariat vamal, în scopul realizării formalităţilor vamale de import.

Astfel, denunţătorul K.G. a declarat că, în situaţia tuturor celor patru operaţiuni vamale de import realizate prin intermediul inculpatei R.D., aceasta i-a transmis, prin martorul B.M., necesitatea remiterii unor sume de bani cu titlu de mită, al căror cuantum a oscilat în sens crescător de-a lungul timpului, de la 300 dolari S.U.A. la 1.000 dolari S.U.A., care urma a fi înmânate, prin intermediul comisionarilor vamali, unor lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud, în vederea derulării în condiţii optime a formalităţilor de import şi obţinerii într-un termen rezonabil a liberului de vamă.

Numitul K.G. a mai precizat şi faptul că, în cursul anului 2010, cu ocazia efectuării uneia dintre operaţiunile de import, a refuzat să remită suma de 1.000 dolari S.U.A., pretinsă cu titlu de mită de către lucrătorii vamali, prin intermediul inculpatei R.D., refuzul său având drept consecinţă tergiversarea nejustificată a derulării formalităţilor vamale de import, care au durat aproximativ 15 - 20 de zile, precum şi efectuarea unui control fizic detaliat al mărfurilor importate, însoţit de descărcarea acestora din container şi de o manipulare neglijentă, în cursul căreia cea mai mare parte a pieselor de mobilier au fost deteriorate şi sparte, nemaiputând fi comercializate ulterior.

În acest context, denunţătorul K.G. a dedus că singura posibilitate pentru a evita repetarea pe viitor a unei situaţii similare este aceea de a remite sumele de bani pretinse cu titlu de mită de către lucrătorii vamali, împrejurare pe care, însă, potrivit declaraţiilor sale, nu a acceptat-o niciodată, deşi a fost constrâns să procedeze astfel în mai multe rânduri.

În concret, în cuprinsul denunţului formulat la data de 27 martie 2012, numitul K.G. a învederat faptul că, la data de 25 martie 2012, martorul B.M., director executiv în cadrul SC M.E.T. SRL Ovidiu, i-a adus la cunoştinţă că inculpata R.D. („D.") i-a transmis din nou necesitatea remiterii cu titlu de mită a sumei de 1.000 dolari S.U.A., destinată lucrătorilor vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, în vederea obţinerii liberului de vamă pentru un nou container conţinând mobilă de lux, ce fusese importată din Egipt şi care, în momentul respectiv, se afla în Portul Agigea.

Potrivit susţinerilor denunţătorului K.G., iniţial, această sumă de bani trebuia remisă inculpatei R.D., care, la rândul său, urma să o înmâneze unui comisionar vamal, având prenumele „R.", persoană prin intermediul căreia, în final, banii urmau a-i fi predaţi unui lucrător vamal din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, a cărui identitate era cunoscută doar de către comisionar şi care urma să avizeze acordarea liberului de vamă, fără a proceda la efectuarea unui control documentar şicanatoriu sau a unui control fizic detaliat al mărfurilor importate, evitându-se tergiversarea îndeplinirii formalităţilor vamale, precum şi o posibilă deteriorare sau distrugere a încărcăturii containerului.

Aspectele relatate în cuprinsul denunţului de către numitul K.G. au fost confirmate de către martorul B.M., care, în declaraţia formulată în faţa procurorului la aceeaşi dată, a precizat, la rândul său, că în zilele de 23 martie 2012 şi 27 martie 2012, cu ocazia convorbirilor telefonice purtate cu inculpata R.D. („D."), aceasta i-a transmis din partea comisionarului vamal, cu numele de „R.", necesitatea remiterii cu titlu de mită a sumei de 1.000 dolari dolari S.U.A., care, prin intermediul său, urma să fie înmânată angajaţilor vamali din Portul Constanţa Sud - Agigea, în vederea facilitării derulării formalităţilor vamale de import şi obţinerii cu celeritate a liberului de vamă pentru containerul importat din Egipt, aflat în punctul vamal respectiv.

Referitor la identitatea comisionarului vamal „R.", cu ocazia audierii sale de către procuror la data de 27 martie 2012, martorul B.M. a precizat faptul că îl cunoaşte personal pe acesta, context în care s-a procedat la identificarea respectivei persoane ca fiind inculpatul B.R.L., acesta fiind recunoscut de către martorul mai sus menţionat din fotografia existentă în baza de date informatizată privind evidenţa populaţiei, implementată la nivelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

Pe parcursul cercetărilor penale efectuate în cauză, s-a stabilit că, în realitate, inculpatul B.R.L. nu mai exercită în prezent funcţia de comisionar vamal, întrucât, în cursul anului 2009, a fost condamnat în mod definitiv la o pedeapsă de un an închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe perioada unui termen de încercare de 3 ani, urmare comiterii unei alte infracţiuni de corupţie, săvârşite în circumstanţe identice celor ce formează obiectul prezentului dosar penal, dar că acesta, cu acordul reprezentanţilor SC S.H.S. SRL Constanţa, desfăşoară în fapt activităţi specifice de comisionariat vamal, fiindu-i pus la dispoziţie un birou în sediul societăţii comerciale mai sus menţionate, situat în clădirea „D." din incinta Portului Constanţa.

Totodată, în cuprinsul declaraţiei formulate în faţa procurorului la data de 27 martie 2012, martorul B.M. a arătat că, personal, nu a discutat niciodată cu inculpatul B.R.L., referitor la pretinderea sau remiterea vreunei sume de bani cu titlu de mită către angajaţii vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, toate discuţiile pe această temă fiind purtate exclusiv prin intermediul inculpatul R.D. („D.").

Cu privire la suma de 1.000 dolari S.U.A., pretinsă cu titlu de mită de către aceiaşi lucrători vamali, pentru realizarea formalităţilor de import privind containerul aflat în Portul Agigea la data formulării denunţului, atât denunţătorul, cât şi martorul mai sus menţionat au precizat că, prin intermediul lui B.M. şi al inculpatei R.D., numitul K.G. i-a transmis inculpatului B.R.L. că este de acord să plătească suma de 1.000 dolari S.U.A., cu menţiunea că, momentan, nu se află în posesia banilor, dar că îi va procura în perioada imediat următoare, urmând a o contacta pe inculpată la momentul respectiv.

În raport cu aspectele menţionate în conţinutul denunţului formulat de numitul K.G. şi în declaraţia martorului B.M., din care rezulta existenţa unor indicii temeinice, privind pregătirea iminentă a comiterii unor infracţiuni de corupţie, pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, şi având în vedere că în cauză, pentru stabilirea situaţiei de fapt şi aflarea adevărului, se impunea interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon şi a celor purtate în mediul ambiental între denunţător, martor şi cei doi inculpaţi, prin intermediul cărora urmau a fi stabilite detaliile în legătură cu remiterea sumei de bani pretinsă cu titlu de mită de către lucrătorii vamali, prin ordonanţa nr. 61/P/2012 emisă la data de 27 martie 2012, ora 14,30, a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa s-au dispus cu titlu provizoriu, pe o perioadă de 48 ore, în intervalul 27 martie 2012, ora 16:00-29 martie 2012, ora 16.00, următoarele:

- interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor prin telefon purtate de către inculpaţii B.R.L. şi R.D., precum şi de către numitul B.M., la/de la posturile telefonice utilizate de către fiecare dintre aceştia;

- interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor în mediu ambiental, purtate de denunţătorul K.G. şi de către numitul B.M. cu inculpaţii B.R.L. şi R.D., precum şi cu orice alte persoane care ar putea fi prezente la aceste discuţii.

Acţionând în vederea punerii în aplicare a ordonanţei mai sus menţionate, la data de 27 martie 2012, lucrătorii din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa, în baza ordonanţei de delegare emise de către procurorul de caz la aceeaşi dată, au procedat la instalarea asupra denunţătorului K.G. a unui echipament tehnic de înregistrare audio - video, care a fost pus la dispoziţia organelor de urmărire penală de către Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa.

Totodată, s-a procedat la tratarea chimică cu praf fluorescent de culoare galben - verzuie, vizibil la lumina lămpii cu raze ultraviolete, a sumei de 1.000 dolari S.U.A., compusă din 10 bancnote a câte 100 dolari S.U.A., sumă care fusese pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală de către denunţătorul K.G., precum şi la înscrierea cuvântului „MITA" pe fiecare dintre bancnotele mai sus menţionate, cu un creion fluorescent de culoare galben - verzuie, vizibil la lumina lămpii cu raze ultraviolete, seriile bancnotelor respective fiind enumerate apoi în conţinutul procesului - verbal întocmit cu ocazia realizării acestor activităţi procedurale.

În continuare, în cursul aceleiaşi zile, în jurul orei 17,30, denunţătorul K.G. şi martorul B.M. s-au întâlnit, în incinta restaurantului „B." din Constanţa, cu inculpata R.D. („D."), care se deplasase în mod special în locul respectiv, în scopul primirii din partea administratorului SC „M.E.T." SRL Ovidiu a sumei de 1.000 dolari SUA, pretinsă cu titlu de mită de către lucrătorii vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea.

Cu prilejul discuţiei purtate, cu acest prilej, în mediul ambiental, transcrisă integral în conţinutul procesului - verbal de redare, întocmit de către lucrătorii din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa, în baza ordonanţei provizorii nr. 61/P/2012 din data de 27 martie 2012 şi a ordonanţei de delegare emise ulterior de către procurorul de caz, inculpata R.D. le-a comunicat denunţătorului K.G. şi martorului B.M., care îşi exprimaseră nemulţumirea cu privire la cuantumul ridicat al sumei de bani pretinse ca mită, faptul că suma de 1.000 dolari S.U.A. este „tariful" practicat de vameşii din Portul Agigea, „tarif redus comparativ cu sumele pretinse de către lucrătorii vamali din Portul Constanţa, respectiv 1.500 dolari S.U.A. pentru fiecare container importat.

Cu acelaşi prilej, numitul K.G. i-a solicitat numitei R.D. relaţii cu privire la consecinţele unui eventual refuz de a remite respectiva sumă de bani, inculpata explicându-i denunţătorului că, într-o astfel de situaţie, marfa va fi descărcată din container, vor fi solicitate documentele de export în original (solicitare ce-i fusese adresată administratorului SC M.E.T. SRL Ovidiu, cu ocazia realizării unui alt import de mobilă, în săptămâna precedentă, în intervalul 20 - 23 martie 2012), iar societatea importatoare va primi „o bulină neagră" din partea vameşilor pentru viitoarele importuri.

În acelaşi context, denunţătorul K.G. i-a solicitat în mod expres inculpatei R.D. să îl contacteze telefonic pe inculpatul B.R.L., prin intermediul căruia urma a fi remisă mita lucrătorilor vamali, pentru a-l invita la o discuţie pe această temă în incinta restaurantului „B.", dar sus-numita a refuzat, pretinzând că ea însăşi este persoana care intermediază relaţia cu vameşii.

În atare condiţii, denunţătorul K.G. i-a remis numitei R.D. suma de 1.000 dolari S.U.A., iar în momentele imediat următoare primirii banilor, inculpata a fost depistată de către reprezentanţii Direcţiei Naţionale Anticorapţie, Serviciul Teritorial Constanţa şi ai Direcţiei Generale Anticorupţie, Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa, care au realizat o acţiune de constatare a infracţiunii flagrante.

Cu acest prilej, în prezenţa martorilor asistenţi N.A.M. şi B.M.A., asupra inculpatei, în buzunarul exterior al hainei pe care aceasta o purta, au fost identificate cele 10 bancnote a câte 100 dolari S.U.A., care, în prealabil, fuseseră marcate chimic de către organele judiciare şi ale căror serii fuseseră menţionate în conţinutul procesului - verbal întocmit cu această ocazie.

Referitor la respectiva sumă de bani, inculpata R.D. a recunoscut faptul că o primise din partea denunţătorului K.G. şi că, în cursul serii de 27 martie 2012, urma, la rândul său, să i-o remită inculpatului B.R.L., prin intermediul căruia banii trebuia înmânaţi ulterior unor angajaţi vamali din Portul Constanţa Sud - Agigea, în vederea facilitării formalităţilor vamale de import iniţiate de reprezentanţii SC M.E.T. SRL Ovidiu.

În acest context, având în vedere aspectele declarate de către inculpata R.D. („D."), precum şi consimţământul acesteia de a colabora cu organele de urmărire penală, la aceeaşi dată, respectiv 27 martie 2012, în baza ordonanţei nr. 61/P/2012 din data de 27 martie 2012, ora 14,30, a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, prin care se dispusese cu titlu provizoriu interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor în mediu ambiental, s-a procedat în continuare la instalarea asupra inculpatei a unui echipament tehnic de înregistrare audio - video, precum şi la remiterea către aceasta a sumei de 1.000 dolari S.U.A., compusă din 10 bancnote a câte 100 dolari S.U.A., care fuseseră puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de către denunţătorul K.G., care, în prealabil, fuseseră marcate chimic şi ale căror serii fuseseră înscrise în conţinutul procesului -verbal întocmit cu acel prilej.

Ca atare, în seara zilei de 27 martie 2012, în jurul orei 19,00, inculpata R.D. s-a deplasat la sediul SC S.H.S. SRL. Constanţa, situat în clădirea „D." din incinta Portului Constanţa, unde, conform unei discuţii telefonice prealabile, l-a contactat pe inculpatul B.R.L. şi i-a remis suma de 1.000 dolari S.U.A., care, prin intermediul sus-numitului, urma a fi înmânată unor lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, cu titlu de mită, în vederea obţinerii liberului de vamă pentru containerul importat din Egipt de către SC M.E.T. SRL Ovidiu.

În momentele imediat următoare primirii din partea inculpatei R.D. a sumei de bani mai sus menţionate, inculpatul B.R.L. a fost identificat de către organele de urmărire penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi, respectiv, al Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa, cu prilejul surprinderii sale în flagrant, inculpatul aflându-se în biroul ce-i fusese pus la dispoziţie de către reprezentanţii SC S.H.S. SRL Constanţa şi unde acesta presta în mod neoficial servicii specifice de comisionariat vamal.

Cu această ocazie, în posesia inculpatului B.R.L. a fost găsită suma de 1.000 dolari S.U.A., respectiv 10 bancnote a câte 100 dolari S.U.A., care, în prealabil, fuseseră marcate chimic de către organele judiciare şi ale căror serii fuseseră menţionate în conţinutul procesului - verbal întocmit cu această ocazie, sumă care-i fusese remisă sus-numitului în cursul aceleiaşi seri de către inculpata R.D.

În declaraţiile formulate în cursul urmăririi penale, inculpatul B.R.L. a recunoscut primirea respectivei sume de bani de la numita R.D., precum şi faptul că, în zilele următoare, conform unei înţelegeri prealabile, urma a remite suma respectivă unui angajat vamal din Portul Constanţa Sud - Agigea, în scopul facilitării formalităţilor vamale de import a containerului conţinând mobila achiziţionată de către reprezentanţii SC M.E.T. SRL Ovidiu din Egipt.

Totodată, inculpatul şi-a exprimat deplina disponibilitate de a colabora cu organele de urmărire penală, în vederea constatării flagrante a comiterii infracţiunii de corupţie de către respectivul lucrător vamal.

Cu acelaşi prilej, inculpatul B.R.L. a precizat că documentele aferente importului de mobilă achiziţionată de SC M.E.T. SRL Ovidiu, pe care le primise în ziua anterioară de la inculpata R.D., le-a remis, la rândul său, unui comisionar vamal din cadrul SC S.H.S. SRL Constanţa, în vederea întocmirii declaraţiei vamale de import şi solicitării liberului de vamă.

În consecinţă, având în vedere că din declaraţia inculpatului B.R.L. rezulta iminenţa săvârşirii unei infracţiuni de corupţie, reglementate de Legea nr. 78/2000, iar orice întârziere în derularea cu celeritate a procedurii de constatare în flagrant a acestei fapte ar fi fost de natură a periclita activitatea de urmărire penală, prin ordonanţa nr. 61/P/2012 din data de 27 martie 2012, ora 23,00, s-a dispus, cu titlu provizoriu, pentru o perioadă de 48 ore, în intervalul 28 martie 2012, ora 08,00 şi până la data de 30 martie 2012, ora 08,00, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor în mediu ambiental, ce urmau a fi purtate de către inculpatul B.R.L. cu lucrătorul vamal căruia urma a-i remite suma de 1.000 dolari SUA cu titlu de mită, precum şi cu orice alte persoane care ar putea fi prezente la aceste discuţii.

Referitor la identitatea respectivului lucrător vamal, inculpatul B.R.L. a precizat că îl cunoaşte după porecla „N.V." şi că este posibil ca acesta să se numească N.S.V., în raport cu aceste indicii persoana respectivă fiind identificată ca fiind S.N.V.

La data de 28 martie 2012, cu ocazia reaudierii de către procurorul de caz a inculpatului B.R.L., s-a procedat la prezentarea către acesta a fotografiei inculpatului S.N.V., fotografie existentă în baza de date informatizată privind evidenţa persoanelor, implementată la nivelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, prilej cu care primul a recunoscut fără nici o ezitare persoana din respectiva fotografie ca fiind lucrătorul vamal din Portul Agigea, căruia urma să îi remită cu titlu de mită o sumă de bani în valută, în vederea obţinerii liberului de vamă pentru containerul importat din Egipt de către reprezentantul SC M.E.T. SRL Ovidiu.

Referitor la cuantumul sumei de bani pretinse cu titlu de mită de către inculpatul S.N.V. de la denunţătorul K.G., prin intermediul inculpaţilor B.R.L. şi R.D., este de precizat faptul că, în cuprinsul tuturor declaraţiilor formulate pe parcursul cercetărilor penale întreprinse în prezenta cauză, inculpatul B.R.L. a susţinut în mod constant, încă din primul moment, că suma de bani pe care trebuia să i-o remită cu titlu de mită funcţionarului vamal, urmare solicitării exprese a acestuia din urmă, era de 700 dolari SUA, aceeaşi sumă comunicându-i-o apoi şi inculpatei R.D., cu ocazia mai multor discuţii purtate referitor la acest subiect.

Inculpata R.D. a susţinut însă, în mod constant, că suma de bani care i-a fost pretinsă de către lucrătorul vamal, prin intermediul lui B.R.L., şi pe care, la rândul său, i-a comunicat-o denunţătorului K.G., prin intermediul martorului B.M., a fost de 1.000 dolari SUA, fiecare dintre cei doi inculpaţi menţinându-şi şi reiterându-şi afirmaţiile referitoare la cuantumul mitei pe tot parcursul urmăririi penale, inclusiv cu ocazia confruntării acestora, în faţa procurorului de caz, la data de 11 aprilie 2012.

Procedând la punerea în aplicare a ordonanţei nr. 61/P/2012 din data de 27 martie 2012, ora 23,00, la data de 29 martie 2012, în baza ordonanţei de delegare emise de procurorul de caz, lucrătorii din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa şi ai Serviciului de Informaţii şi Protecţiei Internă Constanţa au procedat la instalarea unui echipament tehnic de înregistrare audio - video asupra inculpatului B.R.L., care, în continuare, s-a deplasat în incinta Portului Agigea pentru a-l contacta pe lucrătorul vamal S.N.V.

Cu ocazia întâlnirii dintre cei doi, care a avut loc în zona rampei de control fizic al mărfurilor, aparţinând SC C.S.C.T. SRL şi care a fost interceptată şi înregistrată, video şi audio, în baza ordonanţei cu titlu provizoriu a procurorului din data de 27 martie 2012, ora 23,00, inculpatul B.R.L. i-a adus la cunoştinţă lucrătorului vamal că este interesat de obţinerea liberului de vamă pentru un container cu mobilă, importat de către SC M.E.T. SRL Ovidiu, şi i-a solicitat implicit ajutorul în acest sens.

Inculpatul S.N.V. i-a comunicat acestuia faptul că, dată fiind ora înaintată (aproximativ ora 13,30), problema va putea fi rezolvată favorabil în ziua de luni, respectiv 02 aprilie 2012.

Inculpatul B.R.L. a încercat să continue discuţia şi l-a întrebat pe lucrătorul vamal cum trebuie să procedeze, întrucât are „ceva" asupra sa, afirmaţie însoţită de un gest sugestiv, din care reieşea că se află în posesia sumei de bani ce urma a-i fi remisă acestuia cu titlu de mită, dar, după un moment de ezitare, urmat de o scurtă perioadă de gândire, inculpatul S.N.V. i-a răspuns ferm să revină luni pentru rezolvarea tuturor problemelor discutate.

În mod concret, astfel cum rezultă din procesul - verbal de redare integrală a discuţiei în mediu ambiental purtate la data de 29 martie 2012 între învinuitul B.R.L. şi inculpatul S.N.V., întocmit de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa, în baza ordonanţei acestei structuri specializate emisă cu titlu provizoriu sub nr. 61/P/2012 din data de 27 martie 2012, ora 23,00, precum şi a ordonanţei de delegare emise ulterior de către procurorul de caz, între persoanele mai sus menţionate.

Atitudinea rezervată şi evazivă manifestată de către inculpatul S.N.V., cu ocazia convorbirii în mediu ambiental purtate cu inculpatul B.R.L., redată anterior, precum şi refuzul momentan al celui dintâi de a primi din partea inculpatului suma de bani pretinsă cu titlu de mită, în vederea acordării liberului de vamă pentru containerul importat de către SC M.E.T. SRL Ovidiu, au fost determinate de împrejurarea că, în ziua respectivă, prezenţa în incinta Portului Constanţa Sud - Agigea a lucrătorilor din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa a fost remarcată de majoritatea lucrătorilor vamali, care şi-au comunicat reciproc faptul că autoturismul marca D.L. de culoare galbenă, parcat în apropierea rampei de control fizic al mărfurilor aparţinând SC C.S.C.T. SRL (C.S.C.T.), este din dotarea respectivei structuri.

Acest aspect a rezultat cu evidenţă din împrejurarea că, în cursul zilei de 29 martie 2012, în timp ce se deplasa în incinta Portului Constanţa Sud - Agigea, însuşi inculpatul B.R.L. a fost avertizat în această privinţă de către o persoană neidentificată, pe care a întâlnit-o în jurul orei 11,20 şi care i-a transmis textual: „Vezi că ăia, cu autoturismul D.L. ăla galben, sunt direct de la D.G.A.", discuţia fiind transcrisă în conţinutul procesului - verbal de redare a înregistrărilor în mediu ambiental din data de 29 martie 2012, întocmit de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa la data de 30 martie 2012.

Prin încheierea de şedinţă nr. 132 din data de 30 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3384/118/2012 al Tribunalului Constanţa, s-a dispus confirmarea ordonanţelor nr. 61/P/2012, emise de procuror la datele de 27 martie 2012, ora 14,30, şi, respectiv 27 martie 2012, ora 23,00, precum şi autorizarea, pe mai departe, pentru o perioadă de 28 zile, în intervalul 30 martie 2012 - 26 aprilie 2012, cu privire la:

- interceptarea şi înregistrarea, pe suport magnetic sau pe orice alt tip de suport, a convorbirilor şi comunicărilor prin telefon efectuate de către inculpatul B.R.L. - utilizator al postului telefonic nr. P1;

- interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor în mediu ambiental, ce vor fi purtate de către inculpatul B.R.L. cu lucrătorul vamal S.N.V., căruia inculpatul urma să-i remită cu titlu de mită suma de 700 dolari SUA, precum şi cu orice alte persoane care ar putea fi prezente la aceste discuţii.

În acest context, în ziua de 02 aprilie 2012, acţionând în vederea punerii în aplicare a autorizaţiei din data de 30 martie 2012, emise de către Tribunalul Constanţa în baza încheierii de şedinţă nr. 132 din data de 30 martie 2012 şi având în vedere întâlnirea stabilită între inculpatul S.N.V. şi numitul B.R.L., cu ocazia discuţiei purtate de către cei doi la data de 29 martie 2012, s-a procedat la instalarea de echipament tehnic de înregistrare audio - video asupra inculpatului B.R.L., precum şi la remiterea către acesta a sumei de 700 dolari S.U.A., pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală la data de 27 martie 2012 de către denunţătorul K.G. şi compusă din 7 bancnote a câte 100 dolari S.U.A., care fuseseră anterior marcate chimic, cu praf şi creion fluorescente, şi ale căror serii au fost consemnate în cuprinsul procesului - verbal întocmit cu acest prilej, la data de 02 aprilie 2012, la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

În continuare, inculpatul B.R.L. s-a deplasat în Portul Constanţa Sud - Agigea, în vederea contactării lucrătorului vamal S.N.V., pe care a reuşit să-l întâlnească în jurul orei 12,45, la ieşirea dintr-o clădire situată în apropierea porţii nr. 10 de acces în incinta portului, clădire în care funcţionează o cantină - restaurant, precum şi un magazin de produse importate în regim duty - free, având pe frontispiciu un panou cu inscripţia ,J.T.F.".

Cu acest prilej, între cei doi inculpaţi a fost purtată în mediu ambiental o conversaţie, al cărei conţinut a fost redat integral în cuprinsul procesului - verbal de transcriere întocmit la data de 10 aprilie 2012 de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, în baza ordonanţei de delegare emise de procurorul de caz la aceeaşi dată.

În cursul aceleiaşi zile, în jurul orei 13,30, inculpatul B.R.L. s-a deplasat la locul de întâlnire indicat de către inculpatul S.N.V., respectiv la rampa destinată controlului fizic al mărfurilor aparţinând SC C.S.C.T. SRL Constanţa (C.S.C.T.), unde, urmând indicaţiile sus-numitului, a pătruns în incinta respectivei rampe, care era împrejmuită cu un gard confecţionat din plasă metalică, şi apoi l-a însoţit pe inculpat în interiorul biroului lucrătorilor vamali, amenajat în incinta rampei, într-un container dezafectat.

În momentul în care inculpaţii S.N.V. şi B.R.L. au intrat în biroul descris anterior, au constatat că, în interior, se afla inspectorul vamal O.D., aspect ce rezultă atât din declaraţiile lucrătorului vamal mai sus menţionat, audiat în calitate de martor şi cele ale numitului B.R.L., cât şi din imaginile video înregistrate cu acest prilej prin intermediul echipamentului tehnic instalat asupra sus-numitului, în baza autorizaţiei de interceptare şi înregistrare în mediul ambiental din 30 martie 2012, emisă de către Tribunalul Constanţa la data de 30 martie 2012.

Cu acest prilej, între inculpatul S.N.V. şi inspectorul vamal O.D. a avut loc un schimb de replici, transcris în conţinutul procesului - verbal de redare integrală a convorbirilor în mediu ambiental purtate de către inculpatul B.R.L. la data de 02 aprilie 2012, întocmit de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa la data de 10 aprilie 2012, în baza ordonanţei de delegare emise de procurorul de caz la aceeaşi dată.

În continuare, fără a fi stânjenit de prezenţa martorului O.D. în biroul respectiv şi fără a manifesta nicio reticenţă în această privinţă, inculpatul S.N.V. a acţionat întrerupătorul de curent electric din încăpere, manifestând astfel precauţie faţă de o posibilă înregistrare video a activităţii sale infracţionale, şi, considerând că semiobscuritatea este suficientă pentru camuflarea acţiunilor sale, a primit din partea numitului B.R.L. suma de 700 dolari SUA, reprezentând mita pretinsă în vederea facilitării îndeplinirii formalităţilor vamale pentru containerul importat de către SC M.E.T. SRL Ovidiu, între cei doi fiind purtată cu acest prilej o conversaţie, redată în conţinutul procesului - verbal întocmit de lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa la data de 10 aprilie 2012.

Pe parcursul cercetărilor penale întreprinse în cauză, s-a procedat la audierea în calitate de martor a inspectorului vamal O.D., care, în cuprinsul declaraţiei formulate în faţa procurorului la data de 10 aprilie 2012, a arătat faptul că, în ziua de 02 aprilie 2012, în jurul orei 13,30, în timp ce se afla în biroul destinat lucrătorilor vamali, amenajat într-un container şi amplasat în incinta rampei pentru controlul fizic al mărfurilor aparţinând C.S.C.T., l-a observat intrând în respectivul birou pe inculpatul S.N.V., care era însoţit de către numitul B.R.L., persoană pe care martorul o cunoştea.

După un scurt schimb de replici cu inculpatul, martorul O.D. a constatat că s-a produs o întrerupere a sistemului de iluminare a biroului, fără a putea preciza dacă acest fapt s-a datorat acţionării întrerupătorului electric de către una dintre persoanele mai sus menţionate sau intervenirii unei avarii, după care inculpaţii S.N.V. şi B.R.L., întorcându-se cu spatele spre martor, au purtat o discuţie cu voce scăzută, la finalul căreia ambii au părăsit încăperea.

În momentele imediat următoare primirii sumei de bani mai sus menţionate, lucrătorul vamal S.N.V. a fost surprins în flagrant de către organele de urmărire penală din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa, acesta fiind ulterior condus în biroul său din incinta Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, aflat în imediata apropiere a rampei pentru controlul fizic al mărfurilor aparţinând C.S.C.T.

Cu acest prilej, în prezenţa martorilor T.M. şi S.D., inspectori vamali în cadrul aceluiaşi Birou Vamal şi colegi de birou ai inculpatului, precum şi a martorilor asistenţi V.N. şi P.R., inculpatului S.N.V. i s-a solicitat să prezinte sumele de bani pe care le deţine asupra sa, acesta predând organelor judiciare suma de 700 dolari S.U.A., respectiv 7 bancnote a câte 100 dolari S.U.A., sumă aflată în buzunarul stâng al pantalonilor pe care-i purta.

În continuare, în prezenţa aceloraşi martori şi a numitului P.O.L., şef al Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, s-a procedat la compararea seriilor celor 7 bancnote a câte 100 dolari S.U.A., identificate în posesia inculpatului, cu cele înscrise în procesul - verbal de predare a sumei de 700 dolari S.U.A. către inculpatul B.R.L. din data de 02 aprilie 2012, constatându-se perfecta corespondenţă dintre acestea, precum şi la examinarea la lumina lămpii cu raze ultraviolete a respectivelor bancnote şi a părţii interioare a buzunarului de la pantalonii inculpatului, prilej cu care s-a remarcat prezenţa prafului fluorescent de culoare galben - verzuie şi a cuvântului „MITĂ" înscris pe fiecare bancnotă.

La aceeaşi dată, cu ocazia desfăşurării acţiunii de surprindere în flagrant a inculpatului S.N.V., reprezentanţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa au procedat, de asemenea, la ridicarea în copie, de la reprezentanţii Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, a documentelor vamale aferente importurilor de mobilă realizate de către SC M.E.T. SRL Ovidiu în perioada 20 - 23 martie 2012 şi, respectiv, la data de 02 aprilie 2012, care au fost ataşate prezentului dosar.

Cu acelaşi prilej, s-a procedat la ridicarea în copie, de la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud, a fişei postului inculpatul S.N.V., precum şi a graficelor de serviciu aferente lunilor martie şi aprilie 2012, întocmite în baza ordinelor de serviciu din data de 29 februarie 2012 şi din data de 28 martie 2012, emise de către şeful Biroului Vamal mai sus menţionat.

Astfel, potrivit fişei postului inculpatului S.N.V., înregistrată în evidenţele Biroului Vamal Constanţa Sud din data de 21 martie 2011 şi semnată de către acesta spre luare la cunoştinţă, la data de 19 ianuarie 2011, sus-numitul era încadrat în funcţia de execuţie de inspector vamal şi avea, ca principale atribuţii de serviciu, îndeplinirea sarcinilor de serviciu conform Regulamentului de Ordine Interioară şi respectarea prevederilor Ordinului nr. 5334 din data de 24 iunie 2008, emis de către vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, privind instrucţiunile de funcţionare ale echipelor canine, atribuţii care, în mod concret, implicau, în esenţă, efectuarea următoarele activităţi referitoare la controlul fizic al mărfurilor:

- efectuarea controlului fizic al mijloacelor de transport, mărfurilor şi călătorilor, pe baza analizei de risc proprii, consemnelor, informaţiilor primite sau aleatoriu;

- efectuarea controlului fizic al mărfurilor total sau parţial, precum şi, dacă este cazul, prelevarea de probe pentru analize sau pentru verificări amănunţite;

- verificarea concordanţei dintre documentele de însoţire a mijloacelor de transport, mărfurilor şi bunurilor care trec frontiera de stat şi, după caz, documentele de identificare a persoanelor fizice, cu cele existente faptic;

- prelevarea de probe, în cazul unor suspiciuni cu privire la natura unor substanţe, conservarea probelor şi transmiterea acestora pentru analiză, în mod operativ, laboratorului din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor;

- sesizarea din oficiu, cu privire la unele date şi informaţii specifice culese din trafic şi de pe plan local, prelucrarea şi transmiterea operativă a acestor date către Serviciul supraveghere operaţiuni vamale şi mărfuri accizabile sau Serviciul antifraudă fiscală şi vamală din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale;

- utilizarea, când este cazul, a câinilor antidrog din dotare; stabilirea mărfurilor sau părţilor din acestea pe care declarantul este obligat să le prezinte pentru verificare;

- efectuarea controlului fizic al mărfurilor în condiţiile, locurile sau modalităţile de transport al acestora, potrivit reglementărilor legale;

- atenţionarea importatorilor sau exportatorilor cu privire la respectarea necondiţionată a procedurilor referitoare la controlul fizic al mărfurilor în locurile de încărcare sau descărcare a acestora.

În mod suplimentar, potrivit graficelor de serviciu aferente lunilor martie şi aprilie 2012, întocmite în baza ordinelor de serviciu din data de 29 februarie 2012 şi, respectiv, din data de 28 martie 2012, emise de către şeful Biroului Vamal Constanţa Sud, inculpatul S.N.V. a fost desemnat, în lunile martie şi aprilie 2012, în funcţia de şef de tură al personalului vamal, funcţie în considerarea căreia, potrivit art. 2 din ordinele de serviciu, acestuia îi revenea obligaţia „de a repartiza personalul din subordine în mod eficient, astfel încât să fie asigurate serviciile la porţile de acces în/din Portul Constanţa Sud - Agigea, precum şi la biroul central", precum şi de a îndeplini următoarele atribuţiuni de serviciu: „coordonare, îndrumare şi organizare a personalului din subordine, alcătuirea echipei de selecţie şi control fizic (E.S.C.F.), recepţie, selecţie, admisibilitate, origine, sumar, liber vamă, control financiar preventiv (C.F.P.), validare, control valoare în vamă, redirecţionare, încadrare tarifară, consemne, atribuţiuni analiză risc, atribuţiuni specifice grupului local antifraudă (G.L.A.F.), operaţiuni vămuire produse strategice, supraveghere vamală conform ordinului nr. 5334 din 24 iunie 2008, operaţiuni vămuire".

În această calitate, inculpatul S.N.V. coordona, organiza şi verifica activitatea întregului personal vamal din cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud şi, în baza atribuţiilor specifice privind analiza de risc, era principala persoană abilitată să acorde liberul de vamă şi să decidă cu privire la tipul de control fizic căruia urma a-i fi supusă o anumită marfă, respectiv control fizic amănunţit, control fizic la scanner sau fără control fizic, atribuţii în acest domeniu revenindu-i, în subsidiar, şi unuia dintre subalternii săi, în concret lucrătorului vamal menţionat la pct. 2 din graficele de serviciu.

În aceeaşi zi de 02 aprilie 2012, în baza ordonanţei procurorului nr. 61/P/2012 emisă la aceeaşi dată, s-a procedat la efectuarea unei percheziţiei asupra autovehiculului de serviciu, tip autoutilitară, marca P.E., înmatriculat sub nr. CT-xx, utilizat exclusiv de către lucrătorul vamal S.N.V., în baza ordinului de serviciu din data de 25 mai 2007, emis de către şeful Biroului Vamal Constanţa Sud, autovehicul special adaptat în vederea transportării câinelui de serviciu, încredinţat inculpatului în exercitarea atribuţiilor de serviciu, care se afla staţionat în incinta Biroului Vamal Constanţa Sud, în imediata apropiere a clădirii de birouri a personalului vamal, în parcarea special amenajată în acest scop.

Cu acest prilej, în prezenţa martorului asistent P.M., în interiorul autovehiculului de serviciu descris anterior a fost identificată suma de 5.000 dolari S.U.A., alcătuită din 50 bancnote a câte 100 dolari S.U.A., precum şi suma de 6.600 RON, compusă din 45 bancnote a câte 100 RON şi 42 bancnote a câte 50 RON, ambele sume fiind introduse în buzunarul interior al unei haine impermeabile de culoare bleumarin, aparţinându-i sus-numitului.

Referitor la suma de 700 dolari S.U.A., inculpatul S.N.V. a declarat iniţial, în prezenţa martorilor T.M. şi S.D., că a primit-o din partea inculpatului B.R.L., declaraţie asupra căreia a revenit ulterior, afirmând că respectiva sumă de bani a găsit-o în apropierea rampei de control fizic al mărfurilor aparţinând C.S.C.T.

Cu privire la suma de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON, inculpatul a declarat faptul că aceasta reprezintă „în jur de 7.000 dolari S.U.A.", că îi aparţine, fiind câştigată la concursul „E." difuzat de către postul de televiziune „A." şi, ulterior, convertită în valută, în mai multe tranşe, la o casă de schimb valutar din Bulgaria, precum şi faptul că era destinată împrumutării unei cunoştinţe, al cărei nume a refuzat iniţial să-l precizeze, dar cu privire la care a menţionat ulterior, în cuprinsul declaraţiei olografe formulate în faţa procurorului la data de 03 aprilie 2012, în prezenţa apărătorului ales, că se numeşte C.G.

Pe parcursul urmăririi penale, au fost solicitate relaţii reprezentanţilor SC P.G. SRL Bistriţa, cu privire la un eventual premiu în bani obţinut de către inculpat la concursul mai sus menţionat, din adresa din 18 aprilie 2012 a respectivei societăţi reieşind faptul că, la data de 02 octombrie 2011, la jocul de noroc tip „bingo", organizat prin intermediul sistemelor reţelelor de televiziune „S.B.M." şi difuzat în direct de postul de televiziune „A.", numita S.A.E., fiica inculpatului S.N.V. a câştigat un premiu în cuantum de 30.000 RON la extragerile de cartoane necâştigătoare.

De asemenea, în cauză s-a procedat la identificarea şi audierea numitului C.G., care, în cuprinsul declaraţiilor formulate, a confirmat susţinerile inculpatului S.N.V., referitoare la destinaţia sumei de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON, precizând în acest sens că, potrivit unei înţelegeri prealabile, urma să se întâlnească cu inculpatul în dimineaţa zilei de 02 aprilie 2012, în jurul orei 07,00, în zona plajei din Municipiul Mangalia sau staţiunea Saturn, pentru a primi de la acesta, sub formă de împrumut, suma de 5.000 euro.

Urmare intervenţiei unui incident neprevăzut, respectiv inundării locuinţei sale din satul Vama Veche, judeţul Constanţa, care a impus deplasarea neîntârziată în localitatea respectivă, martorul C.G. a arătat că s-a aflat în imposibilitatea de a se întâlni cu inculpatul la locul stabilit pentru primirea împrumutului, dar, în acelaşi timp, nu l-a putut contacta telefonic pe acesta pentru a contramanda întâlnirea, întrucât se descărcase bateria telefonului său mobil cu numărul de apel P2, care, în împrejurările descrise, nu a putut fi conectat la o sursă de curent electric şi nici utilizat potrivit destinaţiei sale până în jurul orei 12,00 din ziua respectivă.

Procedându-se la verificarea afirmaţiilor martorului C.G., au fost solicitate şi obţinute relaţii de la operatorul de telefonie mobilă SC O.R. SA, prin intermediul Serviciului Analiza Informaţiilor din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie, precum şi al Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa, din informaţiile transmise reieşind cu evidenţă caracterul neveridic al declaraţiilor martorului, care, în ziua de 02 aprilie 2012, în intervalul orar 10.09.36 -12.51.29, a efectuat şi primit 9 convorbiri telefonice de la postul telefonic cu numărul de apel P2, niciuna dintre aceste convorbiri nefiind, însă, purtată cu inculpatul S.N.V. (utilizator al postului telefonic mobil cu numărul de apel P3).

De altfel, cu ocazia reaudierii sale de către procuror, la data de 20 aprilie 2012, martorul C.G. a recunoscut caracterul mincinos al declaraţiilor sale anterioare, referitoare la motivul imposibilităţii contactării telefonice a inculpatului S.N.V. în dimineaţa zilei de 02 aprilie 2012, respectiv pretinsa descărcare a bateriei telefonului său mobil, martorul continuând a-şi susţine restul afirmaţiilor cu privire la împrumutul sumei de 5.000 dolari S.U.A. de la inculpat.

De asemenea, martorul a explicat faptul că nu l-a contactat telefonic pe inculpat în dimineaţa respectivă, pentru a contramanda întâlnirea stabilită în ziua anterioară, prin invocarea împrejurării că, potrivit unei reguli impuse de către inculpat, cei doi nu comunicau telefonic decât sporadic şi că, în nici o situaţie, nu-şi transmiteau informaţii referitoare la vreo sumă de bani.

La data de 02 aprilie 2012, cu ocazia desfăşurării acţiunii de surprindere în flagrant a inculpatului S.N.V., reprezentanţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa au procedat la verificarea şi ridicarea în copie a filei din „Registrul de declarare a sumelor în RON de către personalul autorităţii vamale" corespunzătoare datei mai sus menţionate, din care rezultă faptul că, în dimineaţa zilei de 02 aprilie 2012, ora 08,00, cu ocazia intrării în tura de serviciu, inculpatul S.N.V. a declarat că deţine asupra sa doar suma de 212 RON, sumă care, de altfel, a fost identificată ulterior în portofelul acestuia, inculpatul nefâcând nici o menţiune cu privire la deţinerea sumelor de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON, găsite în cursul aceleiaşi zile în interiorul autovehiculului de serviciu ori cu privire la suma de 700 dolari S.U.A., aflată în buzunarul stâng al pantalonilor şi găsită cu ocazia flagrantului.

Prin adresa din data de 19 aprilie 2012, reprezentanţii Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa au înaintat în copie Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, la solicitarea acestei instituţii, Ordinul nr. 7907 din data de 11 septembrie 2007 al vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, act administrativ care, în cuprinsul art. l, instituie în sarcina „personalului din cadrul birourilor vamale şi direcţiilor judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale, indiferent de funcţia publică deţinută" obligaţia „de a declara, la intrarea în serviciu, sumele în RON deţinute", sume care, potrivit art. 4 din acelaşi ordin, urmează a fi declarate „într-un singur registru, denumit Registrul de declarare a sumelor în RON de către personalul autorităţii vamale".

Totodată, potrivit art. 3 din Ordinul mai sus menţionat, „se interzice personalului vamal menţionat la pct. 1 şi 2 din prezentul ordin deţinerea, în timpul serviciului, a oricăror sume în valuta", iar, potrivit art. 10, „în cazul constatării unor neconcordanţe între sumele în RON declarate în registrul special şi sumele în RON constatate în momentul efectuării controlului, în cazul nedeclarării sumelor în RON deţinute la intrarea în serviciu, precum şi în cazul deţinerii de valută, personalul vamal menţionat la punctele 1 şi 2 este obligat să ofere explicaţii în scris privitor la aceste aspecte", nerespectarea prevederilor de la punctele 1, 2 şi 3 din respectivul Ordin fiind de natură a atrage „răspunderea disciplinară, conform prevederilor stipulate în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată".

Având în vedere considerentele expuse anterior, prin ordonanţa nr. 61/P/2012 din data de 20 aprilie 2012 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, în temeiul art. 163 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. şi art. 165 alin. (2) şi (8) C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra sumelor de bani în RON şi valută, respectiv 6.600 RON şi 5.000 dolari S.U.A., identificate cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 02 aprilie 2012 asupra autovehiculului de serviciu, tip autoutilitară, marca P.E., înmatriculat sub nr. CT-xx, utilizat exclusiv de către inculpatul S.N.V., întrucât s-a constatat că deţinerea respectivelor sume de bani este interzisă de lege.

În acest sens, a fost avută în vedere împrejurarea că, potrivit art. 3 din Ordinul nr. 7907 din data de 11 septembrie 2007 al vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, inculpatului îi era interzisă deţinerea în timpul serviciului a oricăror sume de bani în valută, iar suma de bani în RON nu fusese declarată de către acesta în ziua de 02 aprilie 2012, în momentul intrării în serviciu, fiind astfel încălcate prevederile art. 1 din acelaşi ordin.

În consecinţă, sumele de 6.600 RON şi 5.000 dolari S.U.A., identificate în posesia inculpatului S.N.V. la data de 02 aprilie 2012, au fost consemnate la C.E.C., Sucursala Constanţa la data de 04 aprilie 2012, pe numele inculpatului şi la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

II. Cu ocazia audierii în calitate de martor a denunţătorului K.G., precum şi cu ocazia audierii în calitate de inculpaţi a numiţilor R.D. şi B.R.L., cu privire la circumstanţele concrete ale comiterii infracţiunilor descrise anterior, fiecare dintre aceştia, în mod independent şi benevol, au denunţat organelor de urmărire penală săvârşirea de către inculpatul S.N.V., în împrejurări identice, a unei alte infracţiuni de luare de mită, comise anterior, în intervalul 20 - 23 martie 2012, cu ocazia efectuării de către SC M.E.T. SRL Ovidiu a unui alt import de mobilă din Egipt.

Fapta de corupţie denunţată de către persoanele mai sus menţionate a fost confirmată de declaraţiile martorilor B.M. şi A.T., din interpretarea coroborată a tuturor probatoriilor administrate în cauză rezultând următoarea situaţie de fapt:

Astfel, atât denunţătorul K.G., cât şi martorul B.M., angajat în calitate de director de exporturi în cadrul SC M.E.T. SRL Ovidiu, judeţul Constanţa, au arătat faptul că, în jurul datei de 20 martie 2012, în Portul Constanţa Sud - Agigea a sosit un container conţinând mobilă de lux, care fusese achiziţionată din Egipt de către SC M.E.T. SRL Ovidiu.

În vederea realizării formalităţilor vamale de import, denunţătorul K.G., prin intermediul martorului B.M., a contactat-o, în mod similar, pe inculpata R.D., căreia i-a fost predat setul de documente referitoare la importul respectiv şi care urma a le remite unui comisionar vamal, în vederea întocmirii declaraţiei vamale de import şi depunerii acesteia şi a tuturor înscrisurilor aferente la Biroul Vamal Constanţa Sud.

Aspectele relatate de către denunţătorul K.G. şi martorul B.M. se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor R.D. şi B.R.L., care au arătat în mod unanim că, la data de 20 martie 2012, în timp ce primul inculpat se afla în biroul în care îşi desfăşoară activitatea, pus la dispoziţie de angaiaţii SC S.H.S. SRL Constanţa, din incinta Portului Constanţa, acesta a fost contactat personal de către numita R.D., care i-a solicitat sprijinul, în vederea îndeplinirii cu celeritate a formalităţilor vamale de import şi evitării, pe cât posibil, a unui control fizic amănunţit al mărfii, pentru un container conţinând mobilă achiziţionată din Egipt de către SC M.E.T. SRL Ovidiu şi de la care a primit setul de documente necesare efectuării operaţiunii.

Potrivit depoziţiei inculpatului B.R.L., acesta a remis, la rândul său, documentele aferente respectivului import martorei P.R., comisionar vamal în cadrul SC S.H.S. SRL Constanţa, care, în cuprinsul declaraţiei formulate pe parcursul urmăririi penale, a confirmat acest aspect, precizând şi faptul că, în cursul aceleiaşi zile, după întocmirea declaraţiei vamale de import, înscrisurile au fost depuse la Biroul Vamal Constanţa Sud, în vederea îndeplinirii formalităţilor vamale.

În ziua următoare, respectiv pe 21 martie 2012, inculpatul a contactat-o pe martora P.R. şi i-a solicitat relaţii, cu privire la stadiul derulării procedurii de vămuire a mărfii importate de către SC M.E.T. SRL Ovidiu, fiind însă îndrumat să se adreseze în mod direct inspectorilor vamali, întrucât sus-numita nu deţinea informaţii cu privire la acest aspect.

Ca atare, inculpatul s-a deplasat personal la Biroul Vamal Constanţa Sud, unde a solicitat aceleaşi relaţii de la lucrătorii din cadrul Biroului pentru control documentar, care au refuzat însă să-i comunice orice informaţii, întrucât, astfel cum s-a precizat anterior, inculpatul nu mai era angajat în mod oficial în funcţia de comisionar vamal, ci era doar colaborator al SC S.H.S. SRL Constanţa.

În acest context, în timp ce se deplasa pe holul din incinta Biroului Vamal Constanţa Sud, numitul B.R.L. l-a întâlnit pe inculpatul S.N.V., pe care îl cunoştea personal de mai mult timp şi despre care ştia că îndeplineşte atribuţiile specifice şefului de tură, căruia i-a solicitat în mod similar informaţii cu privire la stadiul derulării formalităţilor vamale aferente importului de mobilă solicitat de SC M.E.T. SRL Ovidiu.

Cu acest prilej, S.N.V. i-a comunicat sus-numitului faptul că este necesară depunerea de către importator, în original, a declaraţiei vamale de export întocmite de către exportatorul din Egipt, aceasta urmând a fi tradusă şi legalizată în limba română, precum şi a documentelor externe de plată, înscrisuri care, în mod obişnuit, nu sunt solicitate cu ocazia efectuării unor importuri, ci doar în situaţii de excepţie, atunci când există dubii cu privire la valoarea reală a mărfii, şi pentru a căror obţinere este necesară o perioadă îndelungată de timp.

De precizat este faptul că solicitarea formulată de către inculpatul S.N.V., privind necesitatea depunerii de către reprezentanţii SC M.E.T. SRL Ovidiu a documentelor suplimentare mai sus menţionate, rezultă atât din declaraţiile tuturor persoanelor audiate în cauză în calitate de martori şi inculpaţi, respectiv B.R.L., R.D., K.G. şi B.M., cât şi din procesul - verbal de transcriere a convorbirii în mediu ambiental purtate la data de 27 martie 2012 în incinta restaurantului „B." din Constanţa între martorii mai sus menţionaţi şi inculpata R.D.

Astfel, cu prilejul respectivei discuţii, inculpata R.D., adresându-i-se denunţătorului K.G., îi explică textual: „Ştiţi de ce, domnu" K.? Ei ştiu, factura externă, în momentul când ţi-o cere, şi cere traducere, că au ai lor care vorbesc arabă... ce faci? Nu faci nimic, eşti la mâna lor, ei ştiu".

Totodată, în cursul aceleiaşi discuţii, purtată între inculpata R.D. şi martorul B.M. are loc şi următorul schimb de replici:

„B.M. - Auzi, şi dacă-i dai drumul la lucrare aşa, pur şi simplu?

R.D. - Atunci, săptămâna care vine... cu tot ce înseamnă, dar cu... acea factură transmisă de la Egipt, adică vine originalul, te duci, faci traducere...

B.M. - Da.

R.D. - Da, şi i-o prezinţi şi el vede... „Da, ce ai declarat tu, la ce valoare la Egipt", una la mână. Şi a doua, după aia face control fizic amănunţit...".

În consecinţă, inculpatul B.R.L. a transmis solicitarea astfel formulată de către S.N.V. inculpatei R.D., care, urmare discuţiilor purtate cu administratorul SC M.E.T. SRL Ovidiu, K.G., prin intermediul martorului B.M., i-a comunicat că este foarte dificilă procurarea respectivelor documente, cerându-i să explice acest fapt lucrătorilor vamali şi sugerându-i ca, eventual, să încerce oferirea unei sume de bani cu titlu de mită lucrătorilor vamali, în vederea renunţării la o astfel de solicitare suplimentară.

Cu prilejul aceleiaşi discuţii purtate între inculpaţii B.R.L. şi R.D., s-a convenit ca cel dintâi să-i ofere ca mită lucrătorului vamal suma de 350 dolari S.U.A., în vederea realizării operaţiunilor de import, sumă ce urma a fi remisă de către administratorul firmei importatoare, respectiv denunţătorul K.G.

În această situaţie, în ziua următoare, respectiv 22 martie 2012, inculpatul B.R.L. s-a deplasat din nou la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, unde l-a contactat pe inculpatul S.N.V. şi l-a rugat să întreprindă demersurile necesare, în vederea acordării liberului de vamă pentru importul de mobilă efectuat de SC M.E.T. SRL Ovidiu, fără a i se mai solicita importatorului depunerea înscrisurilor suplimentare, precizându-i totodată că acesta din urmă este dispus să ofere în schimbul acestui „serviciu" suma de 350 dolari S.U.A.

Inculpatul S.N.V. a refuzat oferta formulată de către B.R.L. şi i-a solicitat acestuia să îi transmită importatorului că trebuie să prezinte declaraţia vamală de export din Egipt în original, în caz contrar neexistând posibilitatea acordării liberului de vamă, înţelegând din atitudinea şi răspunsul inculpatului faptul că, în realitate, acesta nu era satisfăcut de cuantumul sumei de bani oferite cu titlu de mită, inculpatul B.R.L. l-a întrebat în mod direct pe lucrătorul vamal care ar fi suma de bani pe care ar fi de acord s-o primească pentru a renunţa la depunerea respectivelor documente suplimentare, inculpatul S.N.V. comunicându-i în mod explicit şi fără echivoc că solicită suma de 700 de dolari S.U.A.

Inculpatul B.R.L. i-a transmis telefonic această informaţie numitei R.D. care, după un timp, l-a contactat la rândul său şi i-a comunicat faptul că denunţătorul K.G. nu este de acord să ofere cu titlu de mită suma pretinsă de către lucrătorul vamal, cuantumul acesteia fiind considerat nejustificat de ridicat.

Revenind în cursul aceleiaşi zile la sediul la Biroul Vamal Constanţa Sud, inculpatul B.R.L. i-a transmis inculpatului S.N.V. refuzul importatorului de a plăti suma de bani pretinsă ca mită, respectiv 700 dolari S.U.A., context în care cel din urmă, vizibil iritat, i-a replicat primului că, în această situaţie, importatorul are obligaţia de a depune în original declaraţia vamală de export, întocmită de către exportatorul din Egipt al mărfii, document în lipsa căruia nu va fi acordat liberul de vamă.

În cursul aceleiaşi zile, respectiv 22 martie 2012, inculpatul B.R.L. i-a comunicat telefonic numitei R.D. rezultatul întrevederii cu inculpatul S.N.V., fără a-i preciza însă numele acestuia, ci doar calitatea de inspector vamal, inculpata procedând în continuare la informarea denunţătorului K.G., prin intermediul martorului B.M.

Urmare unor încercări nereuşite de a intra în posesia exemplarului original al declaraţiei vamale de export şi realizând faptul că transmiterea acestui document de către exportator ar presupune trecerea unei perioade îndelungate, timp în care marfa importată ar rămâne imobilizată în Portul Constanţa Sud - Agigea, fără a putea fi livrată către cumpărătorii interni, care achitaseră în avans contravaloarea acesteia, denunţătorul K.G. a acceptat într-un final remiterea sumei de 700 dolari S.U.A. cu titlu de mită către lucrătorul vamal care o pretinsese.

Informaţia privind acceptul importatorului de a plăti respectiva sumă de bani i-a fost transmisă inculpatului B.R.L. prin intermediul martorului B.M. şi, respectiv, al inculpatei R.D., aceasta din urmă comunicându-i însă ulterior denunţătorului faptul că, urmare refuzului iniţial, suma de bani pretinsă ca mită a fost majorată la 1.000 dolari S.U.A., cuantum pe care numitul K.G., date fiind circumstanţele descrise anterior, a fost obligat să-l accepte.

Referitor la cuantumul sumei de bani pretinse cu titlu de mită de către inculpatul S.N.V. de la denunţătorul K.G., se remarcă faptul că există contraziceri între declaraţiilor inculpaţilor B.R.L. şi R.D., fiecare dintre cei doi menţinându-şi şi reiterându-şi, pe tot parcursul urmăririi penale, afirmaţiile contradictorii referitoare la cuantumul mitei, inclusiv cu ocazia confruntării acestora, în faţa procurorului de caz, la data de 11 aprilie 2012.

Astfel, inculpatul a susţinut în mod constant, încă din primul moment, că suma de bani pe care trebuia să i-o remită cu titlu de mită inculpatului, urmare solicitării exprese a acestuia din urmă, era de 700 dolari S.U.A., în timp ce, potrivit afirmaţiilor constante ale inculpatei R.D., suma de bani reprezentând mita pretinsă de către lucrătorul vamal, care i-a fost transmisă de către B.R.L. şi pe care, la rândul său, i-a comunicat-o denunţătorului K.G., prin intermediul martorului B.M., a fost de 1.000 dolari SUA.

Urmare acceptului denunţătorului K.G. de a plăti suma de bani pretinsă cu titlu de mită, în cursul aceleiaşi zile, respectiv 22 martie 2012, martorul A.T., concubinul inculpatei R.D., la solicitarea acesteia, s-a deplasat la restaurantul „B." din Constanţa, şi a primit de la denunţătorul K.G., prin intermediul martorului B.M., care a ieşit în acest scop în exteriorul localului, un plic conţinând suma de 1.000 dolari S.U.A., o copie a ordinului de plată din care reieşea că SC M.E.T. SRL Ovidiu achitase toate taxele şi datoriile vamale aferente importului, precum şi o copie a declaraţiei vamale de export, întocmite de către exportatorul egiptean şi transmise prin e-mail denunţătorului, cu precizarea că martorul A.T. nu avea cunoştinţă despre conţinutul plicului respectiv şi nici despre semnificaţia sau rolul documentelor ce-i fuseseră încredinţate exclusiv în vederea transportului.

Primind plicul cu bani şi documentele de la martorul A.T., inculpata R.D., care se afla în incinta clădirii „D." din Portul Constanţa, s-a deplasat neîntârziat în biroul inculpatului B.R.L., amplasat în interiorul aceluiaşi imobil, şi i-a înmânat suma de 700 dolari S.U.A., precum şi celelalte înscrisuri primite de la K.G., respectiv copia ordinului de plată a obligaţiilor vamale şi copia declaraţiei vamale de export în limba arabă, cu privire la ultimul document inculpatul precizându-i sus-numitei că, nefiind tradus şi legalizat, acesta nu poate fi utilizat în faţa autorităţilor vamale.

În continuare, inculpatul B.R.L., s-a deplasat, la rândul său, la Biroul Vamal Constanţa Sud, unde l-a contactat pe inculpatul S.N.V., căruia i-a adus la cunoştinţă faptul că se află în posesia sumei de bani pretinse cu titlu de mită de la importatorul SC M.E.T. SRL Ovidiu.

Cu acest prilej, inculpatul S.N.V., deranjat fiind de atitudinea necooperantă manifestată anterior de către importator, respectiv de refuzul iniţial al acestuia de a remite suma de bani pretinsă ca mită pentru obţinerea liberului de vamă, nu a acceptat să primească suma de 700 dolari S.U.A., oferită de către B.R.L., reiterând solicitarea de a-i fi depusă declaraţia vamală de export, în original, împreună cu traducerea legalizată a acesteia în limba română şi precizând că, în lipsa acestui document, nu va fi acordat liberul de vamă pentru containerul importat de către SC M.E.T. SRL Ovidiu.

În acest context, inculpatul B.R.L. a revenit în dimineaţa zilei următoare, respectiv 23 martie 2012, în jurul orei 11,00, la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud şi l-a contactat din nou pe inculpatul S.N.V., care se afla într-unul din birourile destinate lucrătorilor vamali, amplasate în clădirea aparţinând societăţii „M.".

Observându-l pe inculpat, S.N.V. i-a cerut să-l însoţească şi, împreună, au intrat într-un birou învecinat celui în care se aflase iniţial acesta, birou în care nu se mai afla nicio persoană, unde, după ce a întrerupt iluminarea din încăpere, prin acţionarea comutatorului electric, i-a solicitat numitului B.R.L. să îşi scoată ochelarii şi să-i aşeze pe un birou, după care l-a controlat în jurul taliei, peste obiectele vestimentare, cu scopul de a preîntâmpina o eventuală înregistrare cu echipament audio - video a activităţilor ilicite care urma a fi întreprinse în biroul respectiv.

După adoptarea acestor măsuri de precauţie, convingându-se personal de inexistenţa vreunui „pericol", inculpatul S.N.V. a primit de la numitul B.R.L. suma de 700 dolari S.U.A., acesta din urmă precizându-i inspectorului vamal că suma respectivă este destinată obţinerii liberului de vamă pentru containerul cu mobilă din Egipt, aparţinând SC M.E.T. SRL Ovidiu şi fără a-i mai solicita documentele suplimentare de la exportator.

După primirea banilor, inculpatul S.N.V. i-a pus în vedere în mod expres numitului B.R.L. să-i transmită importatorului SC M.E.T. SRL Ovidiu mesajul său, privind neacceptarea pe viitor a unei atitudini similare celei manifestate cu respectiva ocazie şi necesitatea adoptării unei conduite corespunzătoare faţă de pretenţiile băneşti ce-i vor fi comunicate din partea sa, cu ocazia întocmirii altor formalităţilor vamale, în caz contrar liberul de vamă urmând a fi acordat doar după depunerea documentelor solicitate suplimentar şi după efectuarea unui control fizic amănunţit al mărfii.

În cursul aceleiaşi zile, respectiv 23 martie 2012, containerul importat de SC M.E.T. SRL Ovidiu a ieşit din Portul Agigea, fiind acordat liberul de vamă, deşi importatorul nu prezentase documentele suplimentare solicitate iniţial în acest sens de către inculpatul S.N.V., aspect ce rezultă din cuprinsul setului de documente vamale aferente respectivului import, care a fost identificat la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud la data de 02 aprilie 2012, cu ocazia derulării acţiunii de constatare în flagrant a infracţiunii de corupţie comise de către acelaşi inculpat, şi care este ataşat prezentului dosar, în copii certificate.

S-a reţinut că faptele imputate inculpaţilor S.N.V., R.D. şi B.R.L. sunt dovedite prin următoarele mijloace de probă:

- autodenunţul formulat de către numitul K.G. la data de 27 martie 2012, înregistrat la aceeaşi dată în evidenţele Serviciului Judeţean Anticorupţie Constanţa din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie sub nr. 407563;

- fişa sintetică a SC M.E.T. SRL Ovidiu; ordonanţa procurorului nr. 61/P/2012 din data de 27 martie 2012, ora 14,30, prin care s-a dispus cu titlu provizoriu, pentru o perioadă de 48 ore, în intervalul 27 martie 2012, ora 16,00 - 29 martie 2012, ora 16,00, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor prin telefon efectuate de către numiţii B.R.L., B.M. şi R.D., precum şi interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor în mediu ambiental purtate între persoanele mai sus menţionate şi denunţătorul K.G.;

- procesul - verbal din data de 27 martie 2012, întocmit cu ocazia verificării seriilor bancnotelor din care este alcătuită suma de 1.000 dolari S.U.A., pusă la dispoziţie de către denunţătorul K.G., a tratării chimice a acestora şi a remiterii respectivei sume către denunţător;

- ordonanţa de delegare nr. 61/P/2012, emisă de procuror la data de 27 martie 2012, privind întocmirea de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticompţie - Serviciul Teritorial Constanţa a unei planşe fotografice;

- planşa fotografică realizată de către lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, cu ocazia verificării şi tratării chimice a celor 10 bancnote din care este alcătuită suma de 1.000 dolari S.U.A., pusă la dispoziţie de către denunţătorul K.G.;

- ordonanţa nr. 61/P/2012, emisă de procuror la data de 27 martie 2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa în vederea participării la acţiuni specifice constatării în flagrant a infracţiunilor de corupţie;

- ordonanţa nr. 61/P/2012, emisă de procuror la data de 27 martie 2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa în vederea instalării asupra denunţătorului K.G. a echipamentului tehnic de înregistrare audio - video;

- procesul - verbal întocmit la data de 27 martie 2012 de către lucrătorii din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa, cu ocazia instalării asupra denunţătorului K.G. a echipamentului tehnic de înregistrare audio - video pus la dispoziţie de către Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa;

- procesul - verbal de constatare a infracţiunii flagrante comise de către inculpata R.D. la data de 27 martie 2012, în incinta restaurantului „B." din Constanţa;

- ordonanţa nr. 61/P/2012, emisă de procuror la data de 27 martie 2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcţiei Generale Anticompţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa în vederea redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor şi comunicărilor în mediu ambiental purtate la data de 27 martie 2012, în incinta restaurantului „B." din Constanţa;

- procesul - verbal întocmit de ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa, la data de 27 martie 2012, cu ocazia redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor şi comunicărilor în mediu ambiental purtate la data de 27 martie 2012, în incinta restaurantului „B." din Constanţa;

- planşa fotografică întocmită de către ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa, cuprinzând imaginile înregistrate în mediu ambiental, în incinta restaurantului „B." din Constanţa, la data de 27 martie 2012;

- ordonanţa nr. 61/P/2012, emisă de procuror la data de 27 martie 2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa în vederea instalării asupra inculpatei R.D. a echipamentului tehnic de înregistrare audio - video;

- procesul - verbal întocmit la data de 27 martie 2012 de către lucrătorilor din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa cu ocazia instalării asupra inculpatei R.D. a echipamentului tehnic de înregistrare audio - video pus la dispoziţie de către Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa;

- procesul - verbal de constatare a infracţiunii flagrante comise de către inculpatul B.R.L. la data de 27 martie 2012, în clădirea D. din Portul Constanţa;

- procesul - verbal întocmit de ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa, la data de 27 martie 2012, cu ocazia redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor şi c omunicărilor în mediu ambiental purtate la data de 27 martie 2012, în incinta clădirii D. din Constanţa, între inculpaţii R.D. şi B.R.L.;

- planşa fotografică întocmită de către ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa, cuprinzând imaginile înregistrate în mediu ambiental, în incinta clădirii D. din Portul Constanţa, la data de 27 martie 2012;

- procesul - verbal întocmit de procuror la data de 29 martie 2012, cu ocazia redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor şi comunicărilor telefonice efectuate şi primite de la/la posturile telefonice utilizate de numiţii B.M. şi R.D., în intervalul 27 martie 2012, ora 16,00 - 29 martie 2012, ora 16,00;

- ordonanţa procurorului nr. 61/P/2012 din data de 27 martie 2012, ora 23,30, prin care s-a dispus cu titlu provizoriu, pentru o perioadă de 48 ore, în intervalul 28 martie 2012, ora 8,00 – 30 martie 2012, ora 8,00, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor în mediu ambiental ce vor fi purtate între inculpatul B.R.L. şi lucrătoml vamal căruia acesta urma a-i remite o sumă de bani cu titlu de mită;

- adresa nr. 61/P/2012 din data de 30 martie 2012 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, prin care s-a solicitat confirmarea ordonanţelor provizorii din data de 27 martie 2012, ora 14,00 şi, respectiv, ora 23,00, precum şi autorizarea pe mai departe, pentru o perioadă de 28 zile, a interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicărilor prin telefon efectuate de învinuitul B.R.L. şi a celor în mediu ambiental ce vor fi purtate între acesta şi inculpatul S.N.V.;

- adresa emisă de către Tribunalul Constanţa la data de 30 martie 2012, în Dosarul nr. 33 84/118/2012, privind confirmarea legalităţii şi temeiniciei ordonanţelor provizorii ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa din data de 27 martie 2012, ora 14,00 şi, respectiv, ora 23,00;

- autorizaţia din data de 30 martie 2012, emisă de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 3384/118/2012, privind interceptarea şi înregistrarea în mediu ambiental a convorbirilor şi comunicărilor purtate de inculpatul B.R.L. cu lucrătorul vamal S.N.V. în legătură cu remiterea unei sume de bani, pentru o perioadă de 28 zile, în intervalul 30 martie 2012 - 26 aprilie 2012;

- autorizaţia din data de 30 martie 2012, emisă de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 33 84/118/2012, privind interceptarea şi înregistrarea în mediu ambiental a convorbirilor şi comunicărilor telefonice efectuate de inculpatul B.R.L., pentru o perioadă de 28 zile, în intervalul 30 martie 2012 - 26 aprilie 2012;

- ordonanţa procurorului nr. 61/P/2012, emisă la data de 28 martie 2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa în vederea instalării asupra inculpatului B.R.L. a echipamentului tehnic de înregistrare audio-video;

- ordonanţa procurorului nr. 61/P/2012, emisă la data de 28 martie 2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie – Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa în vederea participării la acţiuni specifice constatării în flagrant a infracţiunilor de corupţie;

- procesul - verbal întocmit la data de 29 martie 2012 de către lucrătorii din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa, cu ocazia instalării asupra inculpatului B.R.L. a echipamentului tehnic de înregistrare audio - video pus la dispoziţie de către Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa;

- procesul - verbal din data de 29 martie 2012, întocmit cu ocazia predării către inculpatul B.R.L. a sumei de 700 dolari S.U.A., compusă din 7 bancnote a câte 100 dolari S.U.A., care au fost, în prealabil, tratate chimic şi înseriate;

- ordonanţa procurorului nr. 61/P/2012, emisă la data de 28 martie 2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa în vederea redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor şi comunicărilor în mediu ambiental ce vor fi purtate în mediu ambiental de către inculpatul B.R.L. cu lucrătorul vamal S.N.V.;

- ordonanţa procurorului nr. 61/P/2012, emisă la data de 29 martie 2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa în vederea redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor şi comunicărilor în mediu ambiental ce vor fi purtate în mediu ambiental de către inculpatul B.R.L. cu lucrătorul vamal S.N.V.;

- procesul - verbal întocmit de ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, la data de 30 martie 2012, cu ocazia redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor şi comunicărilor în mediu ambiental purtate la data de 29 martie 2012, în incinta Portului Constanţa Sud - Agigea, de către inculpatul B.R.L. cu lucrătorul vamal S.N.V., precum şi cu alte persoane;

- ordonanţa nr. 61/P/2012, emisă de procuror la data de 29 martie 2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa în vederea întocmirii unei planşe fotografice cuprinzând imaginile înregistrate în mediu ambiental, în incinta Portului Constanţa Sud - Agigea, la data de 29 martie 2012;

- planşa fotografică întocmită de către ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul D irecţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, cuprinzând imaginile înregistrate în mediu ambiental, în incinta Portului Constanţa Sud - Agigea, la data de 29 martie 2012;

- adresa nr. 61/P/2012 din data de 27 martie 2012 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa către Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa privind supravegherea operativă a inculpaţilor B.R.L. şi R.D., în ziua de 28 martie 2012, în intervalul orar 00,00 - 12,00;

- nota nr. 788810, întocmită la data de 06 aprilie 2012 de către Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa, privind rezultatele supravegherii operative a inculpaţilor B.R.L. şi R.D., în ziua de 28 martie 2012, în intervalul orar 00,00 - 12,00;

- procesul - verbal din data de 02 aprilie 2012, întocmit cu ocazia predării către inculpatul B.R.L. a sumei de 700 dolari S.U.A., compusă din 7 bancnote a câte 100 dolari S.U.A., care au fost, în prealabil, tratate chimic şi înseriate;

- ordonanţa nr. 61/P/2012, emisă de procuror la data de 30 martie 2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa în vederea instalării asupra inculpatului B.R.L. a echipamentului tehnic de înregistrare audio - video;

- procesul - verbal întocmit la data de 02 aprilie 2012 de către lucrătorii din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa, cu ocazia instalării asupra inculpatului B.R.L. a echipamentului tehnic de înregistrare audio - video pus la dispoziţie de către Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa;

- procesul - verbal din data de 02 aprilie 2012, întocmit la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud, cu ocazia constatării infracţiunii flagrante comise de către inculpatul S.N.V.;

- documentele ridicate în copii certificate de la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud la data de 02 aprilie 2012, respectiv:

- setul de documente vamale depus la data de 02 aprilie 2012 la Biroul Vamal Constanţa Sud, conţinând înscrisurile prezentate de către SC M.E.T. SRL Ovidiu, în vederea realizării importului unui container conţinând mobilă achiziţionată din Egipt, precum şi declaraţia vamală de import întocmită de către comisionarul vamal SC S.H.S. SRL Constanţa;

- setul de documente vamale depus la data de 21 martie 2012 la Biroul Vamal Constanţa Sud, conţinând înscrisurile prezentate de către SC M.E.T. SRL Ovidiu, în vederea realizării importului unui container conţinând mobilă achiziţionată din Egipt, precum şi declaraţia vamală de import întocmită de către comisionarul vamal SC S.H.S. SRL Constanţa, import pentru care a fost acordat liberul de vamă la data de 23 martie 2012;

- fişa postului inculpatului S.N.V.;

- ordinul de serviciu din 29 februarie 2012, emis de şeful Biroului Vamal Constanţa Sud, şi graficul de serviciu întocmit în baza acestui ordin, corespunzător lunii martie 2012;

- ordinul de serviciu din 28 martie 2012, emis de şeful Biroului Vamal Constanţa Sud, şi graficul de serviciu întocmit în baza acestui ordin, corespunzător lunii aprilie 2012;

- ordonanţa nr. 61/P/2012, emisă de procuror la data de 02 aprilie 2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa în vederea redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor şi comunicărilor în mediu ambiental purtate la data de 02 aprilie 2012 de către inculpatul B.R.L. cu lucrătorul vamal S.N.V., precum şi în vederea întocmirii unei planşe fotografice conţinând imagini video înregistrate cu acest prilej;

- procesul - verbal întocmit de ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa, la data de 02 aprilie 2012, cu ocazia redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor şi comunicărilor în mediu ambiental purtate la data de 02 aprilie 2012, în incinta Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, de către inculpatul B.R.L. cu lucrătorul vamal S.N.V., precum şi cu alte persoane prezente la aceste discuţii;

- planşa fotografică întocmită de către ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa la data de 02 aprilie 2012, cuprinzând imaginile înregistrate în mediu ambiental, în incinta Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, la data de 02 aprilie 2012, precum şi imagini înregistrate cu ocazia surprinderii în flagrant a inculpatului S.N.V.;

- ordonanţele nr. 61/P/2012, emise de procuror la data de 10 aprilie 2012, privind delegarea lucrătorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa în vederea redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor şi comunicărilor în mediu ambiental purtate de către inculpatul B.R.L. cu lucrătorul vamal S.N.V. la data de 02 aprilie 2012;

- procesele - verbale întocmite de ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, la data de 10 aprilie 2012, cu ocazia redării integrale, în formă scrisă, a convorbirilor şi comunicărilor în mediu ambiental purtate la data de 02 aprilie 2012, în incinta Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, de către inculpatul B.R.L. cu lucrătorul vamal S.N.V., precum şi cu alte persoane prezente la aceste discuţii;

- ordonanţa nr. 61/P/2012 din data de 02 aprilie 2012 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, prin care s-a dispus efectuarea unei percheziţii asupra autovehiculului de serviciu utilizat de către inculpatul S.N.V.;

- procesul - verbal întocmit la data de 02 aprilie 2012, cu ocazia percheziţiei efectuate asupra autovehiculului de serviciu utilizat de către inculpatul S.N.V. şi anexele acestuia;

- documentele ridicate în copie, la data de 02 aprilie 2012, de la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud, urmare efectuării percheziţiei asupra autovehiculului de serviciu utilizat de inculpat, respectiv:

- ordinul de serviciu din 25 mai 2007, emis de şeful Biroului Vamal Constanţa Sud, privind repartizarea autovehiculelor din dotare către personalul vamal;

- certificatul de înmatriculare a autovehiculului de serviciu utilizat de către inculpatul S.N.V.;

- fila din registrul de declarare a sumelor de bani de către personalul Autorităţii Vamale, corespunzătoare datei de 02 aprilie 2012;

- planşa fotografică întocmită de către lucrătorii din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa, cuprinzând imagini înregistrate la data de 02 aprilie 2012, cu ocazia percheziţiei efectuate asupra autovehiculului de serviciu utilizat de inculpatul S.N.V.; adresa nr. 61/P/2012 din data de 18 aprilie 2012 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa către Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa;

- adresa din data de 19 aprilie 2012 a Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, prin care au fost înaintate Ordinul nr. 7907 din data de 11 septembrie 2007, emis de către vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, ordinul de serviciu din 28 martie 2012 al şefului Biroului Vamal Constanţa Sud şi graficul de serviciu corespunzător lunii aprilie 2012;

- ordonanţa nr. 61/P/2012 din data de 20 aprilie 2012 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, privind luarea măsurii asigurătorii a sechestrului judiciar asupra sumelor de bani identificate asupra inculpatului la data de 02 aprilie 2012, a căror deţinere este interzisă de lege;

- chitanţele şi recipisele din data de 04 aprilie 2012, în baza cărora sumele de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON au fost consemnate la C. Bank, Sucursala Constanţa, pe numele inculpatului S.N.V. şi la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa; adresa nr. 61/P/2012 din data de 02 aprilie 2012 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, prin care s-a solicitat Tribunalului Constanţa autorizarea efectuării unei percheziţii domiciliare la locuinţa inculpatului S.N.V.;

- autorizaţia de percheziţie emisă de Tribunalul Constanţa în baza încheierii de şedinţă nr. 136 din data de 02 aprilie 2012, pronunţate în Dosarul nr. 3458/118/2012;

- procesul - verbal din data de 02 aprilie 2012, întocmit cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului S.N.V. şi planşa fotografică cuprinzând imagini video înregistrate cu acest prilej;

- adresa nr. 61/P/2012 din data de 09 aprilie 2012 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa către SC P.G. SRL Bistriţa şi fişa sintetică a acestei societăţi comerciale;

- adresa din data de 18 aprilie 2012 emisă de către SC P.G. SRL Bistriţa;

- adresa nr. 61/P/2012 din data de 09 aprilie 2012 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;

- adresa nr. C/XII/1402 din data de 19 aprilie 2012 a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;

- adresa nr 61/P/2012 din data de 03 aprilie 2012 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa către SC C.S.C.T. SRL Constanţa;

- adresa din data de 13 aprilie 2012 a SC C.S.C.T. SRL Constanţa şi un CD conţinând informaţiile transmise în format electronic;

- declaraţiile martorului K.G.;

- procesul - verbal întocmit de procuror la data de 05 aprilie 2012, cu ocazia restituirii către denunţătorul K.G. a sumei de 1.000 dolari S.U.A., care a fost pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală la data de 27 martie 2012;

- fişa de evidenţă operativă şi declaraţiile martorului B.M.;

- ordonanţa de delegare nr. 61/P/2012 din data de 27 martie 2012 şi declaraţiile martorului A.T.;

- ordonanţa de delegare nr. 61/P/2012 din data de 04 aprilie 2012 şi declaraţiile martorelor N.A.M. şi B.M.A.;

- ordonanţa de delegare nr. 61/P/2012 din data de 04 aprilie 2012 şi declaraţiile martorei V.N.;

- declaraţia martorei P.R.;

- ordonanţa de delegare nr. 61/P/2012 din data de 05 aprilie 2012 şi declaraţiile martorului T.M.;

- ordonanţa de delegare nr. 61/P/2012 din data de 05 aprilie 2012 şi declaraţiile martorului S.D.;

- ordonanţa de delegare nr. 61/P/2012 din data de 06 aprilie 2012 şi declaraţiile martorului P.O.L.;

- declaraţia martorului O.D.;

- ordonanţa de delegare nr. 61/P/2012 din data de 03 aprilie 2012 şi declaraţiile martorului P.M.;

- ordonanţa de delegare nr. 61/P/2012 din data de 04 aprilie 2012 şi declaraţiile martorului C.G.;

- adresa nr. 61/P/2012 din data de 12 aprilie 2012 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa către Serviciul de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa;

- adresa din data de 18 aprilie 2012 a Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa şi un CD conţinând infonnaţiile transmise în format electronic;

- adresa din data de 18 aprilie 2012 a Direcţiei Generale Anticorupţie - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa şi documentele ataşate acesteia;

- declaraţia martorului C.G., dată în faţa procurorului la data de 20 aprilie 2012;

- ordonanţa de delegare nr. 61/P/2012 din data de 27 martie 2012 şi declaraţia olografă a inculpatei R.D.;

- declaraţiile inculpatei R.D.;

- ordonanţa de delegare din data de 27 martie 2012 şi declaraţia olografă a inculpatului B.R.L.;

- declaraţiile inculpatului B.R.L.;

- procesul - verbal întocmit de procuror la data de 11 aprilie 2012, cu ocazia confruntării realizate între inculpaţii R.D. şi B.R.L.;

- fişele de evidenţă operativă şi declaraţia olografă a inculpatului S.N.V.;

În cuprinsul declaraţiilor formulate pe parcursul urmăririi penale, precum şi în cursul judecăţii, inculpaţii R.D. şi B.R.L. au recunoscut cu sinceritate faptele comise, au descris în mod detaliat împrejurările săvârşirii lor şi au colaborat din proprie iniţiativă cu organele de urmărire penală, contribuind în mod decisiv la identificarea inculpatului S.N.V. şi la facilitarea tragerii acestuia la răspundere penală. De asemenea, ambii inculpaţi au denunţat comiterea de către acelaşi inculpat, în circumstanţe identice, a infracţiunii de corupţie descrise la punctul doi din rechizitoriu, prevalându-se, în cursul judecăţii, de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.N.V., pe parcursul urmăririi penale, acesta a formulat doar o declaraţie olografă, la data de 03 aprilie 2012, redactată în prezenţa apărătorului ales, după care a refuzat audierea sa de către procuror şi instanţa de judecată, înţelegând a se prevala de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

În cuprinsul declaraţiei olografe date în faza de urmărire penală, inculpatul S.N.V. a negat comiterea ambelor fapte reţinute în sarcină, fără a furniza însă vreun argument plauzibil în acest sens şi fără a solicita administrarea vreunui mijloc de probă.

Astfel, inculpatul a susţinut că suma de 700 dolari S.U.A., identificată în posesia sa la data de 02 aprilie 2012, o găsise în cursul aceleiaşi zile pe rampa de control fizic al mărfurilor şi că o luase cu sine, întrucât intenţiona să o predea organelor de poliţie. Referitor la sumele de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON, găsite cu ocazia percheziţiei efectuate asupra autovehiculului de serviciu utilizat exclusiv de către acesta, inculpatul a susţinut că urma să fie acordată cu titlu de împrumut martorului C.G., că aceasta provenea din economii personale şi din câştigul obţinut la concursul televizat „E.", precizând că nu o declarase în registrul special în momentul intrării în tura de serviciu, întrucât „era o sumă prea mare" şi „nu era asupra sa".

Având în vedere ansamblul probatoriilor administrate în cauză, instanţa constată că susţinerile inculpatului S.N.V., menţionate în cuprinsul declaraţiei redactate olograf, nu se coroborează cu nici unul dintre celelalte mijloace de probă existente la dosar, lipsa de suport probator a argumentelor invocate în apărare şi atitudinea adoptată pe parcursul procesului penal, constând în refuzul de a colabora cu organele judiciare, demonstrând imposibilitatea utilizării acestor depoziţii în scopul aflării adevărului.

În cursul judecăţii, inculpatul, prin apărător, a susţinut că faptele comise în intervalul 21-23 martie 2012 nu există în materialitatea lor, întrucât declaraţiile inculpaţilor B.R.L. şi R.D. nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.

Mai mult, în opinia inculpatului, documentele aflate la dosar confirmă faptul că acesta nu a desfăşurat nici un fel de activităţi, în legătură cu respectivele operaţiuni, toate etapele aferente importului fiind parcurse şi îndeplinite sub directa coordonare şi implicare a altor funcţionari vamali.

De asemenea, referitor la faptele săvârşite în intervalul 27 martie - 02 aprilie 2012, inculpatul a susţinut că flagrantul ar fi fost organizat la presiunea organelor de urmărire penală, fiind consecinţa conduitei provocatoare a inculpatului B.R.L., direct interesat a acţiona astfel, în scopul de a beneficia de un tratament judiciar favorabil.

În opinia apărării, relevante în exprimarea acestei concluzii, au fost convorbirile telefonice purtate de organul de urmărire penală cu acest din urmă inculpat, probele astfel obţinute fiind contrare principiilor legalităţii, loialităţii şi echităţii, specifice procedurii penale, inculpatul S.N.V. nemanifestând vreo pretenţie bănească sau de altă natură.

Apărarea a mai susţinut că inculpatul nu putea influenţa rezultatul operaţiunilor de control, deoarece stadiul efectiv al lucrării nu cădea în competenţa compartimentului în care acesta îşi desfăşura activitatea, numele funcţionarului însărcinat cu stabilirea tipului de control nefiindu-i cunoscut autorului mitei.

În sfârşit, inculpatul a susţinut că, în cazul tuturor operaţiunilor derulate, acesta nu putea influenţa modalitatea de efectuare a controlului şi că potrivit circuitului documentar aflat la dosar, acesta nu a intervenit nici personal şi nici prin intermediul altei persoane asupra operaţiunii de vămuire, prin urgentarea sau întârzierea formalităţilor specific controlului fizic şi documentar.

Prin urmare, în raport de primele fapte reţinute în sarcină, inculpatul a solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în raport de ultimele, a pledat pentru o soluţie de achitare, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că aceste fapte nu ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, neavând legătură cu atribuţiile sale de serviciu.

S-a apreciat că apărările inculpatului S.N.V. nu pot fi luate în considerare, pretinsa acţiune provocatoare a organelor de urmărire penală, căreia i se adaugă acţiunea coinculpatului B.R.L., neputând fi reţinută în speţa dedusă judecăţii.

Sub un prim aspect, referirile de ordin practic şi teoretic, alături de trimiterile apărării la diferitele cauze aflate în atenţia Curţii Europene a Drepturilor Omului nu îşi pot găsi incidenţa în speţa de faţă, circumstanţele concrete reliefate în cauzele Texeira de Castro contra Portugaliei şi Ramanauskas contra Lituaniei fiind sensibil diferite de cele din prezenta cauză.

Drept urmare, procedeul utilizat de către organul de urmărire penală nu contravine exigenţelor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil în interpretarea dată în cauzele Teixeira de Castro contra Portugaliei sau Ludi contra Elveţiei, deoarece premisele care au condus la încălcarea unor drepturi fundamentale, reliefate prin acest tip de jurisprudenţă, nu se suprapun circumstanţelor speţei.

Astfel, în cauza Teixeira de Castro contra Portugaliei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 6 din Convenţie, ca urmare a faptului că agenţii de poliţie au acţionat din proprie iniţiativă, în afara unei acţiuni de combatere a traficului organizat de droguri, ordonată de un magistrat şi în condiţiile în care datele speţei nu îl indicau pe suspect ca furnizor de stupefiante.

De asemenea, presupusa conduită provocatoare a agenţilor statului a fost apreciată şi prin prisma faptului că asupra reclamantului nu a fost găsită decât cantitatea de droguri solicitată de falşii cumpărători, care au acţionat la instigarea agenţilor de poliţie, situaţie în care s-a concluzionat că respectivii poliţişti nu s-au limitat în a informa de o manieră pasivă autorităţile statului asupra activităţii delictuoase desfăşurate de reclamant.

În sfârşit, s-a mai reţinut că probele esenţiale pe care se sprijină condamnarea sunt reprezentate doar de declaraţiile celor doi poliţişti.

În altă ordine de idei, atât în cauza Ludi contra Elveţiei, cât şi în cauza Kostovski împotriva Olandei, Curtea a constatat încălcarea art. 6 din Convenţie, datorită refuzului instanţelor naţionale de a audia în mod nemijlocit pe investigatorii sub acoperire sau martorii cu identitate protejată, în condiţiile în care aceste mijloace de probă au avut un caracter exclusiv în obţinerea soluţiei de condamnare.

De asemenea, în cauza Kostovski contra Olandei, încălcarea art. 6 din Convenţie s-a datorat şi împrejurării că magistratul naţional nu a fost în măsură să verifice existenţa şi identitatea martorilor, neputându-şi forma o opinie asupra credibilităţii lor.

În speţă, toate aceste premise factuale nu au putut fi avute în vedere în aprecierea caracterului provocator al activităţii organelor de urmărire penală, deoarece, în cauza dedusă judecăţii, acţiunea desfăşurată a fost autorizată de către un procuror şi un judecător, având ca premisă conduita ilicită a inculpatului, despre care organele judiciare au luat anterior cunoştinţă.

Totodată, din punct de vedere procesual, instanţa de judecată a procedat la audierea nemijlocită a coinculpaţilor şi martorilor acuzării, întemeindu-şi soluţia şi pe celelalte probe aflate la dosar, iar nu în mod exclusiv pe procesele-verbale şi depoziţiile respectivelor persoane.

Pornind de la cele arătate mai sus, s-a considerat că nu se poate susţine că activitatea de investigaţie ar fi contrară art. 6 din Convenţie, deoarece, potrivit jurisprudenţei C.E.D.O., nimic nu opreşte organele de urmărire penală, ca, în raport cu natura infracţiunii, acestea să se sprijine şi pe asemenea surse probatorii, cu condiţia ca soluţia de condamnare ulterioară să se circumscrie unor garanţii corespunzătoare prevederilor Convenţiei.

Spre deosebire de cauzele aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa a mai reţinut că, în situaţia dedusă judecăţii, pretinsul agent provocator nu a acţionat în afara controlului exercitat de către procuror, iar acesta nu a instigat pe inculpat la săvârşirea faptelor, limitându-se doar la organizarea cadrului favorabil surprinderii unei activităţi ilicite desfăşurate anterior de către inculpat, în calitate de funcţionar vamal.

Prin urmare, ca şi în alte situaţii, hotărârea comiterii faptelor a aparţinut în exclusivitate inculpatului S.N.V., simpla relaţionare telefonică dintre organul de urmărire penală şi numitul B.R.L., ce rezultă din conţinutul convorbirilor aflate la dosar, neputând fi asimilată vreunui mijloc de constrângere, susceptibil a înfrânge valoarea probelor astfel obţinute.

De altfel, a fost lesne de observat că acţiunea inculpatului B.R.L. nu se putea concretiza decât sub condiţia ca acesta să fi ţinut legătura cu organul de urmărire penală, doar astfel putându-se crea premisele obţinerii unor date certe asupra activităţii infracţionale derulate de funcţionarul vamal, în scopul realizării flagrantului, cu participarea nemijlocită a agenţilor statului.

Totodată, Tribunalul a considerat că nu se poate susţine că inculpatul B.R.L. ar fi fost influenţat de organul de urmărire penală, câtă vreme hotărârea de a colabora cu organele de urmărire penală a aparţinut acestuia, fiind evident că pentru a beneficia de avantajele legii, acesta trebuia să îşi adapteze conduita în scopul surprinderii în flagrant a funcţionarului vamal.

În atare împrejurări, cum însăşi hotărârea infracţională a inculpatului S.N.V. era anterioară organizării flagrantului, nu se poate susţine că acestea ar fi fost supus vreunei provocări din partea coinculpatului B.R.L., mai cu seamă că faptele de natură penală erau cunoscute organelor de anchetă, iar acestea erau obligate a acţiona, neputând rămâne în pasivitate.

Cu alte cuvinte, Tribunalul a apreciat că în cazul de faţă nu se poate reţine teza provocării, deoarece aceasta presupune situaţia în care agentul statului este cel care determină săvârşirea faptei, pe când, în situaţia dedusă judecăţii, organul de urmărire penală, sesizat deja printr-un denunţ, era obligat a întreprinde toate demersurile necesare constatării unor fapte ce se prefigurau în viitorul apropiat, neputându-se abţine de la îndeplinirea unor atribuţii legale, specifice domeniului lor de activitate.

În speţă, procedând la investigarea faptelor sesizate, nu doar de o manieră pasivă, ci în virtutea rolului activ ce trebuie să caracterizeze activitatea de urmărire penală, organele judiciare nu au făcut decât să dea eficienţă principiilor aflării adevărului, rolului activ şi oficialităţii, ca reguli de bază ale procesului penal, în deplină consonanţă cu obiectivele consacrate de art. 1 C. proc. pen., fără ca principiile legalităţii, echităţii şi loialităţii probelor să fie în vreun fel încălcate.

În acelaşi context şi mergând pe linia aceloraşi coordonate, Tribunalul a considerat că nici nu s-ar putea susţine că inculpatul B.R.L. ar fi provocat în vreun fel pe funcţionarul vamal, chiar dacă acţiunea acestuia a căpătat şi conotaţiile persuasive specifice faptelor de corupţie, deoarece în cazul infracţiunilor de acest gen făptuitorul acţionează, cel mai adesea, cu precauţie, fiind rezervat în exprimarea sau în pretinderea explicită a unor doleanţe ori în acceptarea unor promisiuni de daruri ori alte foloase.

Mai mult, de vreme ce cauza de reducere a pedepsei, reglementată de art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, este condiţionată de o serie de efecte juridice, constând în necesitatea identificării şi tragerii la răspundere penală a altor participanţi la fapte de corupţie, devine evident interesul inculpatului B.R.L. de a întreprinde nu doar un singur demers, ci mai multe, în vederea demascării activităţii ilicite a funcţionarului vamal, care, avertizat fiind de prezenţa în incinta portului Constanţa a organelor D.G.A., a refuzat iniţial acceptarea sumei oferită cu titlu de mită, fără a exprima însă un refuz tranşant.

Pe altă parte, ceea ce inculpatul S.N.V. nu a explicat este tocmai atitudinea acestuia de a nu sesiza organele de urmărire penală, expus fiind unor multiple tentative de corupere, conduita oricărui funcţionar al statului, mai ales a unuia cu atribuţii în domeniul vamal, impunând respingerea oricărei acţiuni de acest gen, chiar mai mult decât atât, comunicarea lor autorităţilor statului şi aducerea concursului în prinderea şi tragerea la răspundere penală a autorilor.

Dimpotrivă, inculpatul, fără a proceda astfel, a invocat pretinsa stare de provocare, doar pe motivul că o primă acţiune din partea coinculpatului B.R.L. nu a putut fi adusă la îndeplinire, datorită unor condiţii improprii realizării flagrantului, din motive lesne de înţeles, datorate divulgării prezenţei în incinta portului a organelor poliţiei judiciare.

Evident, inculpatul S.N.V. nu a putut explica primirea celor două sume de bani la două date diferite, deşi acesta era obligat a respinge oricăror propuneri cu conotaţie penală, în scopul îndeplinirii corecte a sarcinilor de serviciu ce îi reveneau.

În cazul oricăror fapte de corupţie, iniţiativa comiterii infracţiunii poate aparţine şi beneficiarului actului de corupţie, prin formularea unei oferte către funcţionarul statului, pe care acesta o poate respinge sau accepta, în această din urmă situaţie neputându-se susţine teza provocării.

O astfel de ipoteză practică rezultă chiar din conţinutul art. 254 C. pen., astfel încât, chiar dacă iniţiativa comiterii faptei ar aparţine beneficiarului actului de corupţie sau agentului statului, nu se poate susţine că făptuitorul ar acţiona sub imperiul provocării, el putând respinge oferta astfel avansată.

În acest fel, a rezultat în mod firesc că, din perspectiva investigaţiei criminalistice, nu poate fi exclusă ipoteza realizării flagrantului la iniţiativa organului de urmărire penală, acceptarea tezei contrare făcând practic imposibilă constatarea faptelor de acest gen, mai ales atunci când între formularea unei pretenţii şi satisfacerea ei concretă se intercalează un anumit interval de timp.

Aşa fiind, faţă de considerentele mai sus arătate, Tribunalul nu a putut reţine că probele obţinute în cauză contravin dispoziţiilor art. 64 alin. (2) şi art. 68 C. proc. pen., spre a fi înlăturate, întrucât nu pot servi la aflarea adevărului.

De altfel, în raport cu cele arătate mai sus, nu a putut reţine că acuzarea ar fi produs probe obţinute în mod ilegal, deoarece activitatea infracţională a inculpatului nu s-a datorat manoperelor utilizate de investigatori, fiind preexistentă acestora, putându-se concluziona că şi în absenţa unei atare intervenţii inculpatul ar fi continuat să comită fapte de natură penală, pe care oportunitatea creată de activităţile de investigaţie nu a făcut decât să le releve.

Într-o astfel de situaţie, ţinând seama că rezoluţia infracţională este anterioară activităţii de investigaţie, iar presupusul autor al faptei, încălcând legea penală, îşi asumă şi riscul corelativ de a fi descoperit, organul de urmărire penală acţionează numai în vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunii şi identificarea făptuitorilor, prin propria implicare în surprinderea flagrantului delict şi oferirea unei „tentaţii" obişnuite sau a unei oportunităţi fără caracter excepţional de a încălca legea.

Mai mult decât atât, în condiţiile în care descoperirea unora dintre aceste infracţiuni presupun uneori şi concursul beneficiarului actului de corupţie, trebuie recunoscut dreptul autorităţilor statului în demascarea unui fenomen aflat în continuă recrudescenţă, garanţiile specifice unui proces modern fiind de natură a permite producerea elementelor de probă în prezenţa acuzatului, în şedinţă publică, cu respectarea principiului contradictorialităţii, potrivit art. 6 parag. 1 şi 3 din Convenţie (în acest sens, a se vedea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deciziile penale nr. 5169/2003, 1863/2010 şi 917/2011 publicate pe portal).

În acord cu cele arătate mai sus, Tribunalul nu a putut aprecia că oferirea banilor ar constitui un act de provocare sau de instigare din partea mituitorului, deoarece acest fapt ar echivala cu lipsirea de conţinut a art. 254 C. pen., într-o astfel de situaţie răspunderea penală a inculpatului fiind în mod automat înlăturată.

Or, de vreme ce norma de incriminare conţine o varietate a actelor materiale specifice luării de mită, excluderea faptelor, în modalitatea oferirii, primirii sau nerefuzării unei sume de bani, de la angajarea răspunderii penale, contravine voinţei legiuitorului, aspect ce nu poate fi acceptat.

Răspunzând punctual celorlalte apărări ale inculpatului, care vizează fondul cauzei şi, mai precis, existenţa faptelor reţinute în sarcina sa, tribunalul a constatat că infracţiunea de luare de mită, comisă în intervalul 21-23 martie 2012 nu este dovedită doar pe baza declaraţiilor coinculpaţilor R.D. şi B.R.L., ci şi pe baza depoziţiilor martorilor K.G. şi B.M., aceştia din urmă referindu-se la sumele de bani oferite în contul operaţiunilor de import derulate în luna martie 2012.

Astfel, în faza urmăririi penale, martorul K.G. a precizat că încă din anul 2009 fusese nevoit să remită vameşilor suma de 1000 de dolari S.U.A., deoarece formalităţile de import se derulaseră pe parcursul a 15-20 de zile, iar cu ocazia controlului fizic marfa fusese manipulată neglijent şi deteriorată, nemaiputând fi comercializată.

În declaraţia sa, acelaşi martor se referă la remiterea sumei dată cu titlu de mită cu ocazia recepţionării primului container, la data de 20 martie 2012, suma iniţială de 350 de dolari S.U.A. fiind majorată la 700 de dolari şi remisă vameşilor prin intermediul inculpatei R.D., care îi comunicase această „doleanţă" prin martorul B.M.

Tribunalul a constatat că această declaraţie se coroborează cu depoziţia martorului B.M., care, la rândul său, a precizat la urmărirea penală, că în patru rânduri, cu ocazia celor şase importuri derulate de societate în perioada 2010-2012, fusese nevoit să remită diferite sume de bani cu titlu de mită funcţionarilor vamali din Agigea, o ultimă sumă de 1000 de dolari S.U.A. find remisă prin intermediul inculpatei R.D., în jurul datei de 21-22 martie 2012 şi înmânată efectiv unei persoane pe care o ştia din vedere din Portul Constanţa, care se deplasase cu un autoturism marca D.L., de culoare albă, la restaurantul „B." din Constanţa.

S-a reţinut că împrejurările remiterii sumei de bani, în jurul datei de 21-22 martie 2012 sunt descrise în mod similar de către martorul K.G., prin declaraţia de la urmărirea penală, cu aceeaşi precizare şi anume aceea că, în ziua imediat următoare, formalităţile vamale au fost îndeplinite.

A precizat şi faptul că aceste împrejurări rezultă şi din declaraţia martorului A.T., cel care se deplasase la locul întâlnirii, martorii K.G. şi B.M. confirmând că, în lipsa sumei remise cu titlu de mită, funcţionarii vamali solicitaseră documentele originale de export ale mărfii din Egipt, la care mai apoi au renunţat.

Tribunalul a apreciat că aceste declaraţii se coroborează cu cele ale inculpaţilor B.R.L. şi R.D., instanţa constată că, potrivit depoziţiilor lucrătorilor vamali audiaţi în cursul judecăţii, depunerea documentelor originale de export din ţara de origine era necesară numai atunci când existau dubii cu privire la natura sau valoarea reală a mărfurilor.

Or, deşi o astfel de solicitare din partea organelor vamale îşi avea o justificare legală, renunţarea la depunerea documentelor în original, la scurtă vreme de la data solicitării iniţiale, este consecinţa manoperelor de corupere exercitate la adresa funcţionarilor statului, fiind evident că o astfel de cerere avusese numai un caracter formal, fiind exprimată în scopul constrângerii importatorului la remiterea unor sume de bani, necesare urgentării formalităţilor vamale şi acordării liberului de vamă.

Astfel cum declară şi inculpatul B.R.L., depunerea documentaţiei originale de provenienţă a mărfii din ţara de origine era cerută numai în cazuri excepţionale, martorul K.G. precizând că ori de câte ori a satisfăcut pretenţiile vameşilor aceste documente nu i-au mai fost cerute.

În lumina celor arătate mai sus, devine evident faptul că infracţiunea săvârşită în intervalul 21-23 martie 2012 există în materialitatea ei şi că flagrantul organizat inculpatului S.N.V. în luna aprilie se explică tocmai în raport cu aceasta, ea constituind punctul de plecare în constatarea întregii activităţi infracţionale.

În ceea ce priveşte întreaga activitate infracţională, Tribunalul a apreciat că este cu totul lipsit de relevanţă că, din punct de vedere scriptic, numele inculpatului S.N.V. nu figurează în documentaţia aferentă operaţiunilor de import, o astfel de împrejurare, ce rezultă din depoziţiile martorilor audiaţi în apărare şi actele emise de autoritatea vamală, fiind nesemnificativă în stabilirea răspunderii penale a inculpatului.

Tribunalul a considerat că este, astfel, în afara oricărui dubiu că inculpatului, prin prisma calităţii oficiale deţinute la acea dată şi atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau, avea legătură cu modul de îndeplinire a formalităţilor vamale, incidenţa elementelor constitutive specifice infracţiunii de luare de mită nefiind condiţionate de implicarea efectivă a funcţionarului în activitatea specifică încredinţată.

De altfel, aşa cum textul art. 254 C. pen. o prevede, esenţial în conturarea acestei infracţiuni este scopul în considerarea căruia funcţionarul pretinde ori primeşte suma de bani ori alte foloase care nu i se cuvin, iar nu îndeplinirea efectivă a acestui scop, prin realizarea vreunui act referitor la îndatoririle sale de serviciu.

Prin alte cuvinte, este necesar ca făptuitorul, prin atribuţiile încredinţate, să poată interveni în derularea actului respectiv, nefiind necesar ca acesta să fi avut o c ontribuţie efectivă în desfăşurarea activităţii respective, o astfel de implicare putând aparţine şi unei alte persoane decât autorul infracţiunii de luare de mită.

Tribunalul a apreciat interpretarea contrară ar lăsa fără acoperire tocmai situaţiile în care autorul faptei nu are nici o implicare efectivă în derularea unei anumite activităţi, datorită funcţiilor ce implică atribuţii de conducere şi decizie, verificare, coordonare şi control, în astfel de ipoteze sarcina aducerii la îndeplinire a etapelor de lucru revenind, de regulă, subalternilor sau persoanelor aflate în relaţii de colaborare cu făptuitorul.

Tot astfel, în cazul de faţă este lipsit de relevanţă şi stadiul formalităţilor specifice declaraţiei vamale, deoarece din depoziţiile celorlalţi inculpaţi şi cele ale martorilor propuşi în acuzare rezultă că la momentul remiterii banilor documentele aferente importurilor fuseseră deja depuse, prin intermediul comisionarului vamal.

Acest aspect reiese chiar din rezultatul verificărilor întreprinse după realizarea flagrantului din data de 02 aprilie 2012, cu acea ocazie constatându-se că ambele declaraţii aferente importurilor din lunile martie şi aprilie fuseseră depuse la organul vamal de către reprezentantul firmei de comisionariat vamal.

Prin urmare, în raport de această împrejurare şi ţinând seama de atribuţiile de serviciu şi calitatea specifică de coordonator al personalului vamal, stabilită în persoana inculpatului la nivelul lunilor martie şi aprilie, potrivit graficului întocmit în baza ordinului de serviciu, este cert că S.N.V. urma să intervină în îndeplinirea formalităţilor vamale, iar dacă nu o făcea în nume personal, avea posibilitatea de a decide, în principal, cu privire la tipul de control asupra mărfurilor.

În aceeaşi ordine de idei, se poate observa că textul art. 254 C. pen., referindu-se la scopul acţiunii ilicite, are în vedere nu doar o acţiune prezentă a făptuitorului, aflată în curs de derulare sau pe punctul de a fi iniţiată în viitorul apropiat, ci şi o acţiune posibilă în viitorul mai îndepărtat, nefiind necesar ca autorul să intervină de îndată în derularea activităţii specifice funcţiei încredinţate.

Un alt argument, ce susţine vinovăţia inculpatului S.N.V. în comiterea infracţiunilor reţinute, este tocmai faptul că dacă acesta, în calitate de funcţionar cu atribuţii de coordonare, nu ar fi avut legătură cu operaţiunile respective, nu se întrevede motivul pentru care acesta a acceptat să se întâlnească în mai multe rânduri cu inculpatul B.R.L., să accepte primirea banilor şi să nu refuze ofertele ce îi fuseseră adresate, deşi ar fi avut cel puţin posibilitatea de a-l îndruma pe coinculpat de a se adresa unui alt angajat al instituţiei.

De asemenea, faptul că la momentul remiterii sumelor de bani declaraţia vamală se afla în lucru la un alt compartiment, cum este cel de consemn şi manifeste, este cu totul lipsită de relevanţă, întrucât, din momentul acceptării declaraţiei vamale, parcurgerea etapei controlului fizic sau prin scanare, ulterior controlului documentar, era obligatorie.

Prin urmare, indiferent de momentul naşterii raporturilor vamale, odată depusă, declaraţia ar fi putut ajunge la compartimentul coordonat de către inculpat, acesta putând decide asupra tuturor aspectelor referitoare la repartizarea personalului şi efectuarea operaţiunii de vămuire, concluzie ce reiese cu certitudine din graficul din volumul III al dosarul de urmărire penală.

Acest fapt s-ar fi putut realiza chiar şi în cazul în care, urmare verificărilor documentare iniţiale, lucrarea ar fi fost restituită spre a fi completată sau reţinută în cadrul aceluiaşi compartiment o perioadă mai lungă de timp, cu toate că, aşa cum realitatea o demonstrează, declaraţiile vamale depuse de firma importatoare au fost întotdeauna acceptate, ele intrând în circuitul specific controlului vamal, până la acordarea liberului de vamă.

De altfel, apărarea inculpatului, care a susţinut că raporturile juridice vamale nu fuseseră iniţiate, nu poate fi primită, deoarece în caz contrar, oferirea de mită unui funcţionar, mai devreme de acceptarea declaraţiei vamale, nu ar intra sub incidenţa legii penale, cu toate că remiterea sumei de bani ar avea ca scop îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, în faza controlului documentar şi analizei de risc.

Pe baza aceluiaşi raţionament, se poate constata că în cuprinsul discuţiei ambientale purtate cu numitul B.R.L., inculpatul S.N.V. s-a interesat despre respectivul container, de locul în care se află şi firma importatoare, iar în ziua de vineri îi cere interlocutorului să revină luni, deoarece „timpul" nu îi mai permite efectuarea operaţiunilor de vămuire.

Devine evident că, în măsura în care nu ar fi avut vreo legătură cu respectivele operaţiuni, inculpatul nu ar mai fi fost interesat de aceste detalii şi nici nu ar fi acceptat a se întâlni cu interlocutorul său, împrejurarea că numele funcţionarilor vamali însărcinaţi cu parcurgerea etapelor de lucru erau necunoscute beneficiarului, fiind şi ea nerelevantă.

În condiţiile în care inculpatul S.N.V. era coordonatorul întregului compartiment „containere - control fizic", iar din declaraţiile martorilor K.G. şi B.M. reiese că „vameşii" solicitaseră diferite sume cu titlu de mită, se poate concluziona că banii remişi reprezentau o mită colectivă, pretinsă, acceptată şi, în final, primită, de către o anumită persoană din cadrul biroului, al cărei nume este mai puţin important.

În această ordine de idei, există posibilitatea ca în alte rânduri, aceste sume de bani să fi ajuns în posesia funcţionarilor vamali prin intermediul altor angajaţi ai biroului, esenţial fiind faptul că în cazul faptelor la care ne referim acestea au fost remise direct coordonatorului compartimentului, chiar dacă lucrările aferente erau îndeplinite de alte persoane.

O astfel de concluzie se sprijină tocmai pe împrejurarea, dovedită prin mijloacele de probă de natură tehnică, că la data de 02 aprilie 2012 inculpatul S.N.V. nu a manifestat nici o reţinere faţă de prezenţa în birou a colegului său O.D., de faptul că acesta a acţionat de fiecare dată întrerupătorul, în scopul de a nu fi observat, ca şi de împrejurarea că acesta s-a dovedit extrem de precaut în discuţii, cu ocazia prezenţei în incinta portului a lucrătorilor D.G.A.

Totodată, această concluzie rezultă cu caracter de certitudine din declaraţia martorului B.M., care se referă la faptele de corupţie comise în intervalul 21-23 martie 2012 încă din data de 27 martie 2012, cu prilejul audierilor de dinaintea flagrantului, acesta neavând nici un interes în a denatura adevărul, aşa cum apărarea pretinde în cazul celorlalţi coinculpaţi.

Acelaşi martor mai precizează la urmărirea penală că necesitatea depunerii declaraţiei vamale de export îi fusese pur şi simplu transmisă de către R.D., vameşii audiaţi în calitate de martori în cursul judecăţii oferind doar explicaţii teoretice în acest sens, fără detalii concrete, necunoscând situaţia faptică a declaraţiilor depuse SC M.E.T. SRL.

Mai mult decât atât, împrejurarea că solicitarea de suplimentare a documentaţiei aferente importurilor nu avea nici o justificare reală este dovedită de faptul că în actele depuse la dosar nu este inserată nici o menţiune a compartimentului consemn şi manifeste, iar o astfel de decizie, care are valoarea unui act administrativ, nu apare inserată nici în conţinutul declaraţiilor vamale şi nici în anexele acestora, ea nefiind comunicată importatorului.

Aşadar, în măsura în care în care ar fi existat dubii cu privire la valoarea în vamă a încărcături, ce ar fi impus confruntarea documentelor originale de export din Republica Egipt, acest fapt ar fi trebuit consemnat ca atare, simpla solicitare verbală nefiind o dovadă a bunei credinţe, ci dimpotrivă.

În atare împrejurări, devine evident faptul că actele suplimentare cerute de organul vamal nu au avut decât o baza formală, iar revenirea asupra unei solicitări ce nu figurează ca înregistrată din punct de vedere scriptic sau informatic, nu este decât o dovadă a relei-credinţe în exercitarea atribuţiunilor de serviciu.

Dimpotrivă, esenţial în cazul de faţă este faptul că, în ambele situaţii, declaraţiile vamale fuseseră depuse la organul vamal şi că, indiferent de stadiul efectiv al lucrării la momentul remiterii mitei, suma de bani dată funcţionarului vamal poate privi şi o etapă de lucru viitoare, dar certă ca existenţă şi care, deşi nu a fost efectiv parcursă, intră în specificul activităţilor de vămuire, fiind proprie atribuţiunilor de serviciu ale inculpatului.

În situaţia dedusă judecăţii, certitudinea parcurgerii controlului fizic, atribuit în competenţa compartimentului coordonat de inculpatul S.N.V., decurge din faptul că respectivele declaraţii vamale parcurseseră etapele anterioare, pretinderea mitei fiind consecinţa împrejurării că, din punct de vedere legal, nu existau alte impedimente în acordarea liberului de vamă.

Ţinând seama de celelalte apărări formulate, instanţa nu poate reţine nici susţinerile inculpatului S.N.V., în sensul că prefinderea sumelor de bani ar fi reprezentat un scenariu regizat de ceilalţi coinculpaţi, menit a-l induce în eroare pe martorul K.G., deoarece activităţile de flagrant demonstrează că bani remişi inculpatei R.D. au ajuns în posesia inculpatului B.R.L., iar de la acesta din urmă în posesia funcţionarului vamal.

Altfel pus, teza probatorie susţinută este infirmată tocmai de împrejurarea că inculpatul a acceptat în mai multe rânduri a se întâlni cu numitul B.R.L., fără a-l refuza, reproşându-i conduita administratorului firmei importatoare şi menţinându-şi solicitarea de prezentare a unor documente originale din ţara de provenienţă a mărfurilor, iar în final acceptând sumele date cu titlu de mită.

În acelaşi sens este şi depoziţia martorului A.T., care confirmă faptul că inculpata R.D. nu îşi oprea banii pentru ea şi că plicurile pe care aceasta i le dădea le remitea mai apoi inculpatului B.R.L., chiar în incinta clădirii D., din apropierea punctului vamal.

Mai mult, aşa cum martorul A.T. precizează prin declaraţia din volumul IV al dosarului de urmărire penală, dacă cei doi coinculpaţi şi-ar fi oprit banii pentru ei, nici se vede motivul pentru care martorul ar fi trebuit să se deplaseze cu plicurile la locul de muncă al inculpatului B.R.L., sumele putând fi împărţite între în orice alt loc.

În sfârşit, lipsită de semnificaţie juridică penală este şi împrejurarea susţinută de apărare, cum că inculpatul S.N.V. nu ar fi pretins vreo sumă de bani cu ocazia întrevederilor avute cu numitul B.R.L., deoarece infracţiunea de luare de mită se consumă nu doar în modalitatea pretinderii ci şi în aceea a primirii, acceptării unei promisiuni sau nerespingerii unei sume de bani sau a altui folos material ori de altă natură.

În lumina considerentelor arătate mai sus, tribunalul constată că faptele descrise prin actul de sesizare există în materialitatea lor şi că acestea au fost dovedite prin probele aflate la dosar, fiind comise cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, ceea ce justifică o soluţie de condamnare a tuturor inculpaţilor, în deplină concordanţă cu exigenţele impuse de art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

În drept, faptele inculpatului S.N.V., care, în perioada 21 - 23 martie 2012, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu ce-i reveneau în calitate de inspector vamal şi şef de tură în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud, i-a pretins denunţătorului K.G., prin intermediul inculpaţilor B.R.L. şi R.D., remiterea cu titlu de mită a sumei de 700 dolari S.U.A., în vederea acordării liberului de vamă pentru un container conţinând mobilă de lux importată din Egipt de către SC M.E.T. SRL Ovidiu, societate administrată de către denunţător, şi care a primit din partea acestui denunţător, la data de 23 martie 2012, prin intermediul aceloraşi inculpaţi, suma de bani mai sus menţionată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen.

Faptele inculpatului S.N.V., care, în intervalul 27 martie - 02 aprilie 2012, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu ce-i reveneau în calitate de inspector vamal şi şef de tură în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud, i-a pretins în mod implicit denunţătorului K.G., prin intermediul inculpaţilor B.R.L. şi R.D., remiterea cu titlu de mită a sumei de 700 dolari S.U.A., în vederea acordării liberului de vamă pentru un container conţinând mobilă de lux importată din Egipt de către SC M.E.T. SRL Ovidiu, societate administrată de către denunţător, şi care a primit din partea acestui denunţător, la data de 02 aprilie 2012, prin intermediul aceloraşi inculpaţi, cu titlu de mită, suma de 700 dolari S.U.A., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen.

Întrucât inculpatul S.N.V. a comis cele două infracţiuni descrise mai sus anterior condamnării sale definitive pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., care reglementează concursul real de infracţiuni.

În drept, faptele inculpatei R.D., care, în intervalul 27 martie - 02 aprilie 2012, l-a ajutat pe denunţătorul K.G. să remită cu titlu de mită inculpatului S.N.V., inspector vamal şi şef de tură în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud, suma de 1.000 dolari S.U.A., în scopul de a facilita întocmirea formalităţilor vamale de import şi obţinerea liberului de vamă pentru un container conţinând mobilă de lux, ce fusese importată din Egipt de către SC M.E.T. SRL Ovidiu, societate administrată de către denunţător, contribuţia sus-numitei constând în primirea de la denunţător a sumei de 1.000 dolari S.U.A. şi în remiterea către inculpat, prin intermediul numitului B.R.L., a sumei de 700 dolari S.U.A., întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen.

Având în vedere împrejurarea că, pe parcursul urmăririi penale, inculpata R.D. a colaborat din proprie iniţiativă cu organele de urmărire penală, contribuind în mod decisiv la identificarea inculpatului S.N.V. şi la facilitarea tragerii acestuia la răspundere penală, iar în cursul judecăţii aceasta s-a prevalat de dispoziţiile acordului de recunoaştere a vinovăţiei, faţă de aceasta devin aplicabile prevederile speciale de reducere a limitelor de pedeapsă, reglementate de art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 320¹ C. proc. pen.

Faptele inculpatului B.R.L., care, în intervalul 27 martie - 02 aprilie 2012, cu concursul numitei R.D., l-a ajutat pe denunţătorul K.G. să remită cu titlu de mită inculpatului S.N.V., inspector vamal şi şef de tură în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud, suma de 1.000 dolari S.U.A., în scopul de a facilita întocmirea formalităţilor vamale de import şi obţinerea liberului de vamă pentru un container conţinând mobilă de lux, ce fusese importată din Egipt de către SC M.E.T. SRL Ovidiu, societate administrată de către denunţător, contribuţia inculpatului constând în primirea de la denunţător, prin intermediul numitei R.D., a sumei de 1.000 dolari S.U.A. şi în remiterea către inculpat a sumei de 700 dolari S.U.A., întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului B.R.L. rezultă faptul că, prin sentinţa penală nr. 277 din 06 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 461/118/2008 al Tribunalului Constanţa, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art. 86¹ - art. 86³ C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită, faptă prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.

Sentinţa penală mai sus menţionată a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3101 din data de 02 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 461/118/2008, astfel că, în raport de împrejurarea că faptele deduse judecăţii au fost comise în interiorul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, inculpatul se află în stare de recidivă mare postcondamnatorie, conform art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, în temeiul art. 86⁴ alin. (1), în referire la art. 83 alin. (1) C. pen., instanţa urmează a dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate anterior inculpatului B.R.L., precum şi executarea în întregime a acestei pedepse, care nu se va contopi cu pedeapsa ce-i va fi aplicată pentru noua infracţiune reţinută în sarcina sa.

Având în vedere împrejurarea că, pe parcursul urmăririi penale, inculpatul B.R.L. a colaborat din proprie iniţiativă cu organele de urmărire penală, contribuind în mod decisiv la identificarea inculpatului S.N.V. şi la facilitarea tragerii acestuia la răspundere penală, iar în cursul judecăţii acesta s-a prevalat de dispoziţiile acordului de recunoaştere a vinovăţiei, faţă de acesta sunt aplicabile prevederile speciale de reducere a limitelor de pedeapsă, reglementate de art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 320¹ C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor, instanţa va da eficienţă prevederilor art. 72 C. pen., urmând a fi avute în vedere limitele speciale ale pedepselor consacrate prin normele de incriminare, pericolul social concret al faptelor, împrejurările comiterii acestora, calitatea inculpaţilor, vârsta şi datele cu caracter personal, iar în cazul inculpaţilor B.R.L. şi R.D. limitele reduse ale pedepsei cu închisoarea, în urma aplicării cauzelor speciale menţionate mai sus.

În cazul inculpatului S.N.V., se va avea în vedere că acesta s-a situat pe o poziţie necooperantă încă din faza de urmărire penală, negând cu vehemenţă comiterea faptelor ce i se reţin în sarcină, în pofida caracterului flagrant al unora dintre ele, acesta oferind explicaţii lipsite de orice credibilitate, contrazise de întreg materialul probator.

Gravitatea faptelor comise, reliefate prin caracterul lor repetat, prin sumele consistent pretinse şi efectiv primite cu titlu de mită, conduita procesuală nesinceră şi atitudinea de negare a faptelor, pledează pentru aplicarea unor pedepse cu executare în regim de detenţie, fără reţinerea de circumstanţe atenuante, într-un cuantum care să răspundă cerinţelor de exemplaritate şi reeducare impuse de art. 52 C. pen.

Indiferent de datele ce caracterizează persoana inculpatului, tribunalul va avea în vedere că acesta a manifestat o atitudine de sfidare a organelor judiciare încă din momentul surprinderii în flagrant, susţinând că banii găsiţi asupra sa „se plimbau pe rampă", susţinând în mod nereal şi mai devreme de efectuarea percheziţiei asupra autoturismului de serviciu, că nu deţine în interior decât teste antidrog, destinate câinelui, negând prezenţa sumelor consistente în RON şi valută şi refuzând mai apoi să indice numele pretinsului beneficiar al împrumutului.

În aprecierea aceluiaşi comportament, nu se poate face abstracţie de întinderea tuturor sumelor găsite asupra inculpatului, care, cu ocazia flagrantului, a oferit explicaţii neconvingătoare, deşi, cu câteva zile în urmă, pe motivul că termină programul, a amânat începerea operaţiunii de vămuire, cu toate că aceasta putea fi repartizată vameşului din tura următoare.

În aprecierea pericolului social al faptelor, instanţa nu poate ignora nici împrejurările săvârşirii acestora, inculpatul înţelegând a-şi trafica funcţia, contrar încrederii cu care a fost învestit într-o funcţie publică, contribuind la perpetuarea unui sistem de lucru inacceptabil în statul de drept, prin obţinerea de foloase incompatibile cu exercitarea atribuţiilor încredinţate.

Concluzionând, deşi inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, instanţa nu poate ignora gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor comise, decurgând din împrejurările şi modalitatea concretă în care acesta a acţionat, prin pretinderea şi primirea, în mod repetat, a unor sume de bani de cel puţin 1000 dolari S.U.A., respectiv 700 dolari S.U.A., de la numitul K.G., administrator al SC M.E.T. SRL Ovidiu, în caz contrar urmând a amâna eliberarea liberului de vamă, fapt ce atrăgea plata de daune pe zile de întârziere către armatorul vasului transportator şi a face un control amănunţit mărfii, ce presupunea şi iminenta deteriorare a acesteia, aspecte de natură a proba acuzaţia părţii vătămate în sensul predării repetate de sume de bani în vederea vămuirii unor containere, coroborat şi cu suma mare de bani găsită asupra sa şi nedeclarată.

În procesul de individualizare a pedepselor, instanţa va mai avea în vedere calitatea inculpatului, relaţiile sociale cărora li s-a adus atingere, dificultăţile de combatere a fenomenului infracţional în care se încadrează acest gen de faptă, în corelare cu care se află necesitatea unui răspuns adecvat şi proporţional venit din partea organelor judiciare, de natură a descuraja persoane aflate în poziţii similare cu cea a inculpatului de a profita de atribuţiile specifice funcţiei deţinute.

De altfel, fără a înţelege gravitatea faptelor reţinute şi fără a conştientiza rolul şi importanţa actului de justiţie, inculpatul a susţinut, chiar şi ocazia ultimului său cuvânt, că îşi reproşează faptul că nu a anunţat organele poliţiei de frontieră cu privire la banii „găsiţi pe rampă", deşi era evident că aceştia, fiind marcaţi chimic, nu puteau proveni decât de la numitul B.R.L., aspect ilustrat şi de înregistrarea audio a discuţiei purtate în mediul ambiental şi procesul-verbal de înseriere a bancnotelor şi cel de constatare a infracţiunii flagrante.

În justa rezolvare a acţiunii penale, tribunalul, în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. şi art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., va dispune confiscarea specială în folosul statului a sumei de 700 de dolari S.U.A. de la inculpatul S.N.V., obţinută de către acesta la data de 23 martie 2012, cu titlu de mită, de la denunţătorul K.G.

De asemenea, în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 255 alin. (4), art. 254 alin. (3) C. pen. şi art. 118 lit. e) C. pen., va dispune confiscarea specială în folosul statului a sumei de 300 de dolari S.U.A. de la inculpata R.D., primită la data de 22 martie 2012 de la acelaşi denunţător.

Având în vedere soluţia de confiscare a acestor sume, instanţa nu va face aplicarea art. 255 alin. (5) în referire la art. 255 alin. (3) C. pen., în sensul restituirii celor 1000 de dolari S.U.A. către denunţătorul K.G., remişi inculpatului S.N.V. la data de 23 martie 2012, cu concursul inculpatei R.D., această sumă de bani neputând forma, în mod concomitent, obiect al confiscării speciale şi restituirii către persoana îndreptăţită, potrivit legii.

Deşi în favoarea martorului ar fi putut opera dispoziţiile legale speciale, referitoare la restituire - fapta fiind denunţată autorităţilor mai înainte ca organul de urmărire penală să se fi sesizat pentru acea infracţiune, totuşi în cazul de faţă măsura confiscării speciale prevalează, în considerarea sporirii nejustificate a patrimoniului inculpatului, urmare comiterii unei infracţiuni.

Într-o astfel de situaţie, primează interesul confiscării în folosul statului a sumei dobândite în mod nelegal de către inculpat, în caz contrar şi anume prin obligarea inculpatului la restituire către martorul denunţător, existând riscul ca dispoziţia instanţei să rămână fără eficienţă practică, deturnându-se voinţa legiuitorului de a-l sancţiona pe făptuitor, în calitate de dobânditor nelegitim al sumei de bani obţinută cu titlu de mită.

Argumentul principal al acestei soluţii îl constituie faptul că măsura restituirii nu ar putea fi dispusă din oficiu decât în cazul în care valorile remise cu titlu de mită se află la dispoziţia organului judiciar, în caz contrar şi anume atunci când ele se află în posesia făptuitorului, măsura obligării inculpatului la restituirea lor către mituitor are un caracter reparator, specific acţiunii civile.

În acest din urmă caz, restituirea nu se poate dispune decât la solicitarea expresă a martorului denunţător, în urma constituirii sale ca parte civilă în procesul penal, potrivit principiului disponibilităţii, o astfel de măsură reparatorie neputând fi dispusă din oficiu, conform art. 14 alin. (3) lit. a) şi art. 348 C. proc. pen., decât în caz de restituire a „lucrului", atunci când acesta este obiect material al infracţiunii.

În situaţia de speţă, nu există vreo cerere expresă din partea martorului denunţător, cu privire la restituirea de către inculpat a sumei remise cu titlu de mită şi nici un caz de exercitare, din oficiu, a acţiunii civile, conform art. 348 C. proc. pen., deoarece banii remişi cu acest titlu nu constituie obiect material al infracţiunilor de luare şi dare de mită, dispoziţiile referitoare la rezolvarea din oficiu a acţiunii civile, nefiind aşadar operabile.

Într-adevăr, aşa cum s-a relevat constant în doctrină, obiect al infracţiunii nu poate fi decât valoarea socială şi relaţiile sociale create în jurul acelei valori, care sunt periclitate ori, după caz, vătămate, prin fapta infracţională.

Cum obiectul material (direct sau nemijlocit) al infracţiunii îl reprezintă numai valoarea socială efectiv vătămată în urma săvârşirii faptei şi întrucât un astfel de obiect material este specific numai infracţiunilor de rezultat, este evident că banii ce formează obiect al luării şi dării de mită nu reprezintă un obiect material susceptibil a fi vătămat prin fapta de natură penală şi, pe cale de consecinţă, aceştia nu pot forma obiect al acţiunii civile exercitate din oficiu, prin obligarea făptuitorului la restituire, conform art. 348 C. proc. pen.

Dimpotrivă, cele două infracţiuni fiind de pericol, şi nu de rezultat, în situaţiile amintite obiectul material lipseşte, iar obiectul mitei, reprezentat de banii şi valorile remise cu acest titlu, nu constituie decât bunuri de care autorul faptei se foloseşte la săvârşirea infracţiunii, fiind supuse confiscării, în condiţiile art. 254 alin. (3) C. pen.

În acest sens, se poate observa că dispoziţiile art. 254 alin. (3) şi art. 255 alin. (4) C. pen. nu reprezintă decât concretizarea normei generale cuprinse art. 118 lit. e) C. pen., or, în conformitate cu aceste din urmă dispoziţii, bunurile dobândite prin fapta prevăzută de legea penală sunt supuse confiscării, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Plecând de la aceste din urmă dispoziţii, se poate constata că, în cazul de faţă, martorul denunţător K.G. nu are calitatea de persoană vătămată, în situaţia infracţiunii de dare de mită această calitate revenind numai celui care a fost constrâns prin orice mijloace de cel care a luat mita, conform art. 254 alin. (3) C. pen.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, această ipoteză legală nu este aplicabilă în speţă, deoarece solicitările vameşilor nu pot fi asimilate unui act de constrângere, în accepţiunea art. 46 C. pen., iar necesitatea remiterii unor sume de bani nu a fost formulată de „către cel care a luat mita", ci de către alte persoane, care au şi exprimat poziţii procesuale diferite, cu privire la întinderea sumelor solicitate cu acest titlu.

De asemenea, bunurile dobândite de către inculpat nu servesc nici la despăgubirea persoanei vătămate, în această situaţie nefiind incident nici unul din cazurile de exercitare a acţiunii civile, din oficiu sau la cererea expresă a presupusei persoane vătămate.

În sfârşit, măsura restituirii nu poate opera decât în privinţa banilor sau valorilor remise în mod efectiv cu titlu de mită după denunţarea faptei autorităţilor, sumele date anterior denunţării urmărind un scop imoral şi neputând fi supuse restituirii, potrivit principiului de drept conform căruia nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine.

Prin urmare, exceptând situaţia constrângerii mituitorului, de vreme ce martorul denunţător a procedat în mod voluntar şi fără a fi constrâns în vreun fel la remiterea unor sume de bani cu titlu de mită, nu se întrevede motivul pentru care acesta ar trebui să beneficieze de restituirea acestor valori.

Aşa fiind, reducerea patrimoniului său realizându-se cu bună ştiinţă, restituirea nu ar putea opera doar ca urmare a denunţării faptei autorităţilor, o astfel de împrejurare producându-şi efectele doar din perspectiva inaplicabilităţii pedepsei.

Astfel fiind, suma obţinută în urma săvârşirii faptei şi care nu poate forma obiect al restituirii către martorul denunţător, nu poate constitui decât obiectul al confiscării speciale, patrimoniului inculpatului neputând fi sporit pe o bază nelegitimă şi anume prin comiterea unei infracţiuni.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., tribunalul a dispus confiscarea specială de la inculpatul S.N.V. a sumelor de 6.600 RON şi 5.000 de dolari S.U.A., identificate în posesia sa la data de 02 aprilie 2012 şi consemnate pe numele său la C.E.C., Sucursala Constanţa, la data de 04 aprilie 2012, la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

Instanţa nu a primit apărarea inculpatului, cum că aceste sume erau destinate unui împrumut, în condiţiile în care acesta a refuzat a indica numele beneficiarului cu ocazia percheziţiei autoturismului, ceea ce face lipsită de credibilitate teza probatorie invocată.

De altfel, aşa cum s-a reţinut şi prin rechizitoriu, în cauză s-a procedat la identificarea şi audierea numitului C.G., care, în cuprinsul declaraţiilor formulate, a confirmat susţinerile inculpatului S.N.V., referitoare la destinaţia sumei de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON, precizând că, potrivit unei înţelegeri prealabile, urma să se întâlnească cu inculpatul în dimineaţa zilei de 02 aprilie 2012, în jurul orei 07,00, în zona plajei din Municipiul Mangalia sau staţiunea Saturn, pentru a primi de la acesta, sub formă de împrumut, suma de 5.000 euro.

Urmare intervenţiei unui incident neprevăzut, respectiv inundării locuinţei sale din satul Vama Veche, judeţul Constanţa, care a impus deplasarea neîntârziată în localitatea respectivă, martorul C.G. a arătat că s-a aflat în imposibilitatea de a se întâlni cu inculpatul la locul stabilit pentru primirea împrumutului, dar că, în acelaşi timp, nu l-a putut contacta telefonic pe acesta pentru a contramanda întâlnirea, întrucât se descărcase bateria telefonului său mobil cu numărul de apel P2, care, în împrejurările descrise, nu a putut fi conectat la o sursă de curent electric şi nici utilizat potrivit destinaţiei sale până în jurul orei 12,00 din ziua respectivă.

Procedându-se la verificarea afirmaţiilor martorului C.G. au fost solicitate şi obţinute relaţii de la operatorul de telefonie mobilă SC O.R. SA, prin intermediul Serviciului Analiza Informaţiilor din cadrai Direcţiei Generale Anticorupţie, precum şi al Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă Constanţa, din informaţiile transmise reieşind în evidenţă caracterul neadevărat al declaraţiilor martorului, care, în ziua de 02 aprilie 2012, în intervalul orar 10.09.36-12.51.29, a efectuat şi primit 9 convorbiri telefonice de la postul telefonic cu numărul de apel P2, niciuna dintre acestea nefiind, însă, purtată cu inculpatul S.N.V., în calitate de utilizator al postului telefonic mobil cu numărul de apel P3.

De altfel, cu ocazia reaudierii sale de către procuror, la data de 20 aprilie 2012, martorul C.G. a recunoscut caracterul mincinos al declaraţiilor sale anterioare, referitoare la motivul imposibilităţii contactării telefonice a inculpatului S.N.V. în dimineaţa zilei de 02 aprilie 2012, respectiv pretinsa descărcare a bateriei telefonului său mobil, martorul continuând a-şi susţine restul afirmaţiilor cu privire la împrumutul sumei de 5.000 dolari S.U.A. de la inculpat.

De asemenea, martorul a explicat faptul că nu l-a contactat telefonic pe inculpat în dimineaţa respectivă, pentru a contramanda întâlnirea stabilită în ziua anterioară, prin invocarea împrejurării că, potrivit unei reguli impuse de către inculpat, cei doi nu comunicau telefonic decât sporadic şi că, în nici o situaţie, nu-şi transmiteau informaţii referitoare la vreo sumă de bani.

Trecând peste lipsa de credibilitate a tezei probatorii invocate, tribunalul a observat că susţinerea inculpatului, chiar reală de ar fi, este lipsită de eficienţă.

Astfel, prin adresa din data de 19 aprilie 2012, reprezentanţii Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa au înaintat în copie Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, la solicitarea acestei instituţii, Ordinul nr. 7907 din data de 11 septembrie 2007 al vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, act administrativ care, în cuprinsul art. l, instituie în sarcina „personalului din cadrul birourilor vamale şi direcţiilor judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale, indiferent de funcţia publică deţinută" obligaţia „de a declara, la intrarea în serviciu, sumele în RON deţinute", sume care, potrivit art. 4 din acelaşi ordin, urmează a fi declarate „într-un singur registru, denumit Registrul de declarare a sumelor în RON de către personalul autorităţii vamale".

Totodată, potrivit art. 3 din Ordinul mai sus menţionat, „se interzice personalului vamal menţionat la punctele 1 şi 2 din prezentul ordin deţinerea, în timpul serviciului, a oricăror sume în valută", iar, potrivit art. 10, „în cazul constatării unor neconcordanţe între sumele în RON declarate în registrul special şi sumele în RON constatate în momentul efectuării controlului, în cazul nedeclarării sumelor în RON deţinute la intrarea în serviciu, precum şi în cazul deţinerii de valută, personalul vamal menţionat la punctele 1 şi 2 este obligat să ofere explicaţii în scris privitor la aceste aspecte".

Chiar dacă nerespectarea prevederilor de la punctele 1, 2 şi 3 din respectivul Ordin sunt de natură a atrage „răspunderea disciplinară, conform prevederilor stipulate în Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată", o astfel de sancţiune nu înlătură posibilitatea confiscării sumelor de bani identificate asupra inculpatului, în condiţiile art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., atâta timp cât împrejurările descoperirii lor se află în strânsă legătură de cauzalitate cu infracţiunile deduse judecăţii, ele fiind găsite în autoturismul de serviciu, cu ocazia realizării flagrantului.

Pe de altă parte, s-a apreciat că este incontestabil că, din perspectiva dreptului muncii, răspunderea disciplinară intervine ca urmare a nerespectării unor obligaţii de serviciu de către persoana vinovată de comiterea faptei, o astfel de abatere disciplinară putând atrage şi consecinţe în plan penal, chiar dacă faptul deţinerii nu constituie în acelaşi timp şi o infracţiune.

În aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, tribunalul a reţinut şi faptul că art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. se referă la „lege" în sensul extins al noţiunii, fiind indiferent că normele prohibitive, ce interzic deţinerea anumitor bunuri, sunt cuprinse în legile Parlamentului, în acte ale Guvernului sau în alte acte normative emise de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale.

Prin urmare, textul de lege are în vedere prevederile normative, cu caracter general obligatoriu, neexistând nici o raţiune pentru făptuitorului, în cadrul unui proces penal, să nu îi fie aplicată măsura confiscării speciale, doar pentru deţinerea unor bunuri nu este prevăzută într-o lege, ca act al Parlamentului, ci într-un act normativ emis de o altă autoritate publică.

Tot astfel, s-a apreciat ca fiind este lipsită de relevanţă împrejurarea că cele două sume de bani au fost găsite în interiorul autoturismului, şi nu asupra inculpatului, deoarece maşina de serviciu era utilizată în exclusivitate de către inculpat, iar banii au fost descoperiţi în interiorul unui bun de folosinţă personală, obligativitatea declarării sumelor în RON şi a interdicţiei deţinerii oricăror sume în valută menţinându-se şi în acest caz, pentru identitate de raţiune.

De altfel, orice interpretare contrară ar conduce la eludarea acestei interdicţii legale, funcţionarul vamal având posibilitatea ocolirii controlului, prin ascunderea oricăror surse băneşti ilicite, prin disimularea lor în interiorul autoturismului de serviciu sau altor bunuri pe care în mod obişnuit le utilizează (serviete, valize) şi care, în mod evident, îi aparţin.

Mai mult, contrar susţinerilor apărării, deţinerea acestor sume, într-un cuantum atât de ridicat, ar implica o evidentă stare de pericol, prin încurajarea comiterii unor fapte ilicite, făcând ca o astfel de interdicţie să rămână fără efecte în plan patrimonial, deşi sursa îmbogăţirii făptuitorului poate fi una ilicită, iar măsura sancţionării disciplinare nu poate fi însoţită de măsura corelativă a confiscării bunurilor în procedura disciplinară specială.

Deşi apărarea a susţinut că respectivele sume de bani erau obţinute în mod legal, tribunalul observă că simpla dobândire a unor câştiguri băneşti de către fiica inculpatului nu face ca în favoarea acestuia să funcţioneze prezumţia de bună credinţă a dobândirii averii, deoarece inculpatul nu a făcut dovada că suma în RON ar fi fost convertită în valută la o dată apropiată de ziua flagrantului.

În plus, aşa cum s-a mai arătat, teza probatorie invocată este contrazisă de probele aflate la dosar, acestea confirmând concluzia potrivit căreia sumele respective nu puteau avea o proveninţă licită.

Deosebit de cele arătate, Tribunalul a reţinut şi faptul că, deşi interdicţia deţinerii, cuprinsă în actul normativ special, se referă în mod expres doar la sumele în valută, nu se poate interpreta că deţinerea unor sume în RON ar fi permisă în afara îndeplinirii obligaţiei legale a declarării lor în registrul special, odată cu intrarea funcţionarului vamal în serviciu.

Prin urmare, deţinerea unor sume în RON nu poate avea caracter legal, decât sub condiţia îndeplinirii acestor exigenţe scriptice, în caz contrar funcţionarului vamal putându-i-se aplica doar o sancţiune disciplinară, fără ca asupra sa să se răsfrângă eventuale consecinţe în plan pecuniar, decurgând din nerespectarea condiţiilor legale de deţinere a sumelor în RON.

Prin alte cuvinte, condiţia declarării sumelor în RON, cu ocazia intrării în serviciu a funcţionarului vamal, reprezintă o cerinţă de legalitate, a cărei neîndeplinire face ca în cazul unui proces penal să opereze sancţiunea confiscării speciale, potrivit art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., dată fiind vădita stare de pericol creată şi legătura ei de cauzalitate cu faptele reţinute.

În lumina aceloraşi considerente şi urmare dispoziţiilor de confiscare specială, tribunalul, în baza art. 343 alin. (3), art. 163 alin. (1) art. 165 alin. (2), (8) C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa nr. 61/P din 20 aprilie 2012 asupra sumelor de 6.600 RON şi 5.000 de dolari S.U.A. identificate asupra inculpatului S.N.V. la data de 02 aprilie 2012, cu ocazia percheziţiei autovehiculului de serviciu marca P.E., înmatriculat sub nr. CT-xx.

Împotriva sentinţei penale nr. 198 din 26 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 4869/118/2012 au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii S.N.V. şi B.R.L.

Prin decizia penală nr. 19/P din 16 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii S.N.V. şi B.R.L. împotriva sentinţei penale nr. 198 din 26 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 4869/118/2012.

În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

S-a redus pedeapsa principală stabilită inculpatului S.N.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. de la 6 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare (fapta comisă în intervalul 21 - 23 martie 2012).

S-a redus pedeapsa principală stabilită inculpatului S.N.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare (fapta comisă în intervalul 27 martie - 02 aprilie 2012).

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta decizie şi pedepsele complementare stabilite de prima instanţă, în final aplică inculpatului S.N.V. pedeapsa principală cea mai grea 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., precum şi a interzicerii dreptului de a ocupa funcţia de lucrător vamal, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a redus pedeapsa principală stabilită inculpatului B.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. art. 19 din Legea nr. 78/2000 şi art. 320¹ C. proc. pen. de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

S-a constatat revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului B.R.L. prin sentinţa penală nr. 277 din 06 iunie 2008 a Tribunalului Constanţa şi în baza art. 86⁴ C. pen. dispune executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta decizie, în final inculpatul B.R.L. execută pedeapsa de 2 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 255 alin. (3), (5) C. pen. a fost obligat inculpatul S.N.V. să restituie denunţătorului K.G. suma de 700 dolari S.U.A.

În baza art. 255 alin. (3), (5) C. pen. a fost obligată inculpata R.D. să restituie denunţătorului K.G. suma de 300 dolari S.U.A.

În baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul S.N.V. a sumelor de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON, identificate în posesia acestuia la data de 02 aprilie 2012 şi consemnate pe numele său la C.E.C., Sucursala Constanţa, la data de 04 aprilie 2012, la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

În baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a fost revocată măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa nr. 61/F din 20 aprilie 2012 asupra sumelor de 6.600 RON şi 5.000 de dolari S.U.A. identificate asupra inculpatului S.N.V. la data de 02 aprilie 2012, cu ocazia percheziţiei autovehiculul marca P E., înmatriculat sub nr. CT-xx.

Au fost înlăturate din sentinţa penală apelată dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 255 alin. (4) C. pen. şi art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. privind confiscarea specială în folosul statului a sumei de 700 de dolari S.U.A. de la inculpatul S.N.V.

Au fost înlăturate din sentinţa penală apelată dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. şi art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. privind confiscarea specială în folosul statului a sumei de 300 de dolari S.U.A. de la inculpata R.D.

Au fost înlăturate din sentinţa penală apelată dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. privind confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul S.N.V. a sumelor de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON, identificate în posesia acestuia la data de 02 aprilie 2012 şi consemnate pe numele său la C.E.C., Sucursala Constanţa, la data de 04 aprilie 2012, la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă faţă de inculpatul S.N.V. prin încheierea de şedinţă din data de 02 mai 2012 a Curţii de Apel Constanţa.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat la soluţionarea apelurilor au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 450 RON, reprezentând onorarii apărători desemnaţi din oficiu - avocat C.T. (75 RON - onorariu parţial), avocat B.I. (75 RON - onorariu parţial) şi avocat A.A. (300 RON) s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa a criticat soluţia primei instanţe de confiscare a sumei de 700 dolari S.U.A. de la inculpatul S.N.V. şi a sumei de 300 dolari S.U.A. de la inculpata R.D., susţinându-se că aceste sume trebuiau restituite denunţătorului K.G., căruia i s-a aplicat cauza de nepedepsire prev. de art. 255 alin. (3), fiind constrâns moral să săvârşească fapta de dare de mită.

Inculpatul B.R.L. a solicitat reducerea pedepsei aplicate de prima instanţă, în raport de circumstanţele personale şi atitudinea cooperantă avută faţă de organele judiciare.

Inculpatul S.N.V. a solicitat restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii actului de sesizare a instanţei, cu respectarea art. 264 alin. (3) C. proc. pen., întrucât în efectuarea urmăririi penal a fost implicat şi procurorul şef care a confirmat rechizitoriul; a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită din perioada 21 - 23 martie 2012, întrucât nu este probată săvârşirea faptei; pentru infracţiunea de luare de mită din perioada 27 martie - 02 aprilie 2012 a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii; a fost criticată modalitatea de realizare a procedurii flagrantului şi faptul că inculpatul a fost provocat de inculpatul B.R.L., care era coordonat de organele de urmărire penală; în subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepselor şi aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante. Inculpatul a mai invocat greşita aplicare a măsurii confiscării speciale a sumelor de 6.600 RON şi 5.000 dolari S.U.A. şi menţinerea sechestrului asigurător asupra acestor sume, apreciind că sumele trebuie restituite inculpatului, deoarece deţinerea unor sume de bani în RON sau valută nu este interzisă de lege.

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanţi, precum şi din oficiu, conform art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile formulate sunt fondate.

În apelul inculpatului S.N.V., Curtea a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului S.N.V., fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 345 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare.

Prima critică a inculpatului S.N.V. vizează nelegalitatea actului de sesizare a primei instanţe, motivat de împrejurarea că procurorul şef al Serviciului Teritorial Constanţa din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a participat la efectuarea urmăririi penale, respectiv activităţile privind procedura flagrantului, interogarea inculpaţilor şi a martorilor, coordonarea întregii acţiuni.

Din transcrierea înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.R.L. în perioada 28 martie - 02 aprilie 2012, dar şi din relaţiile furnizate de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa prin adresa nr. 61/P/2012 din data de 18 decembrie 2013 rezultă că acest inculpat a purtat numeroase convorbiri telefonice cu procurorul şef serviciu, dar şi cu un ofiţer de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa. Toate aceste convorbiri au fost purtate în contextul în care se efectuau activităţi prealabile organizării flagrantului, ce a avut loc în data de 02 aprilie 2012.

Cu toate că procurorul şef al Serviciului Teritorial Constanţa din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a dat indicaţii inculpatului B.R.L. în legătură cu modul în care trebuie să acţioneze în cadrul procedurii organizării flagrantului, activitatea acestuia nu se circumscrie unei activităţi de urmărire penală.

Potrivit art. 264 alin. (3) C. proc. pen. „rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim-procur oral Parchetului sau, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel, iar când urmărirea este făcută de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmărirea penală este efectuată de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rechizitoriul este verificat de procurorul-şef de secţie, iar când urmărirea penală este efectuată de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui Parchet. În cauzele cu arestaţi, verificarea se face de urgenţă şi înainte de expirarea duratei arestării preventive".

Urmărirea penală este prima fază a procesului penal, având ca obiect, conform art. 200 C. proc. pen., strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Urmărirea penală se concretizează în acte de urmărire penală, care pot fi acte procesuale sau acte procedurale, materializate în înscrisuri, deoarece faza de urmărire penale este una preponderent scrisă. Actele procesuale sunt actele de dispoziţie ale organului judiciar, prin care se dispune asupra măsurilor din cursul procesului penal, în timp ce actele procedurale sunt actele prin care se aduc la îndeplinire actele procesuale.

În cauză s-a constatat că toate actele procesuale au fost dispuse de procuror S.C., procuror delegat în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, în timp ce actele procedurale au fost realizate de acelaşi procuror sau de ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

În condiţiile în care procurorul şef al Serviciului Teritorial Constanţa din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu a efectuat niciun act de urmărire penală, prin aceasta înţelegându-se efectuarea unor acte procesuale sau procedurale, al căror conţinut trebuia în mod obligatoriu să fie consemnat în scris, nu se poate considera că a fost implicat în efectuarea urmăririi penale, în sens procesual, pentru a fi necesar ca rechizitoriul să fie confirmat de procurorul ierarhic superior procurorului şef al Serviciului Teritorial Constanţa din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Astfel, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată critica inculpatului S.N.V. privind neregularitatea actului de sesizare a instanţei, respectiv rechizitoriul nr. 61/P/2012 din data de 26 aprilie 2012 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

Asupra fondului acuzaţiilor aduse inculpatului S.N.V., Curtea a constatat că prima instanţă a analizat judicios mijloacele de probă, stabilind o stare de fapt care reflectă cu certitudine vinovăţia inculpatului pentru ambele infracţiuni de corupţie ce i se reţin în sarcină, fiind înlăturate motivat apărările inculpatului, care în cea mai mare parte coincid cu apărările formulate în prezentul apel şi care sunt apreciate de Curte ca neîntemeiate, cu excepţia celor privind individualizarea pedepselor şi confiscarea specială a sumelor de 6.600 RON şi 5.000 dolari S.U.A.

Inculpatul S.N.V. era angajat în luna martie 2012 în funcţia de execuţie de inspector vamal la Biroul Vamal Constanţa Sud, iar atribuţiile sale de serviciu, conform Regulamentului de Ordine Interioară şi Ordinului nr. 5334 din data de 24 iunie 2008, emis de către vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, priveau efectuarea următoarele activităţi referitoare la controlul fizic al mărfurilor:

- efectuarea controlului fizic al mijloacelor de transport, mărfurilor şi călătorilor, pe baza analizei de risc proprii, consemnelor, informaţiilor primite sau aleatoriu;

- efectuarea controlului fizic al mărfurilor total sau parţial, precum şi, dacă este cazul, prelevarea de probe pentru analize sau pentru verificări amănunţite;

- verificarea concordanţei dintre documentele de însoţire a mijloacelor de transport, mărfurilor şi bunurilor care trec frontiera de stat şi, după caz, documentele de identificare a persoanelor fizice, cu cele existente faptic;

- prelevarea de probe, în cazul unor suspiciuni cu privire la natura unor substanţe, conservarea probelor şi transmiterea acestora pentru analiză, în mod operativ, laboratorului din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor;

- sesizarea din oficiu, cu privire la unele date şi informaţii specifice culese din trafic şi de pe plan local, prelucrarea şi transmiterea operativă a acestor date către Serviciul supraveghere operaţiuni vamale şi mărfuri accizabile sau Serviciul antifraudă fiscală şi vamală din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale;

- utilizarea, când este cazul, a câinilor antidrog din dotare; stabilirea mărfurilor sau părţilor din acestea pe care declarantul este obligat să le prezinte pentru verificare;

- efectuarea controlului fizic al mărfurilor în condiţiile, locurile sau modalităţile de transport al acestora, potrivit reglementărilor legale;

- atenţionarea importatorilor sau exportatorilor cu privire la respectarea necondiţionată a procedurilor referitoare la controlul fizic al mărfurilor în locurile de încărcare sau descărcare a acestora.

În baza unor ordine de serviciu emise de şeful Biroului Vamal Constanţa Sud, inculpatul a primit atribuţii de coordonare şi conducere, specifice funcţiei de şef de tură. Astfel, în baza ordinelor de serviciu din 29 februarie 2012 şi din 28 martie 2012 emise de către şeful Biroului Vamal Constanţa Sud, inculpatul a fost desemnat, în lunile martie şi aprilie 2012, să exercite atribuţiile specifice funcţiei de şef de tură al personalului vamal. Deşi în ordinele de serviciu nu se menţionează explicit că inculpatul va exercita funcţia de şef de tură, din modalitatea de redactare a ordinelor şi graficele de serviciu anexate celor două ordine rezultă această concluzie, Astfel, la art. 1 din ordine se menţionează că repartizarea personalului vamal se face în conformitate cu graficul de serviciu jurnaliat; în art. 2 se prevede că, la intrarea în tura de serviciu, şefii de tură au obligaţia să repartizeze personalul din subordine (de la poziţia 3 până la ultima poziţie) în mod eficient. În graficele de serviciu inculpatul este menţionat la poziţia 1, iar la poziţia 2 este indicat martorul D.M.P.

La atribuţiile prevăzute pentru inculpat sunt incluse următoarele: „coordonare, îndrumare şi organizare a personalului din subordine, alcătuirea echipei de selecţie şi control fizic (ESCF), recepţie, selecţie, admisibilitate, origine, sumar, liber vamă, control financiar preventiv (CFP), validare, control valoare în vamă, redirecţionare, încadrare tarifară, consemne, atribuţiuni analiză risc, atribuţiuni specifice grupului local antifraudă (GLAF), operaţiuni vămuire produse strategice, supraveghere vamală conform Ordinului nr. 5334 din 24 iunie 2008, operaţiuni vămuire".

Pentru nicio altă persoană din grafic nu se prevedea că are obligaţia de a coordona, îndruma şi organiza personalul din subordine, rezultând astfel că inculpatul era singura persoana cu funcţie de conducere, asigurând coordonarea tuturor angajaţilor menţionaţi în graficul de serviciu şi care îşi desfăşurau activitatea în ture zilnice de câte 8 ore. Aşadar, inculpatul era conducătorul direct al personalului dintr-o tură, ceea ce echivalează cu exercitarea funcţiei de şef de tură, la care se face referire în ordinele de serviciu, desemnarea inculpatului în această calitate rezultând din numărul poziţiei din graficul de serviciu, atribuţiile stabilite în sarcina sa şi menţiunea din ordinele de serviciu că personalul din subordine era cel menţionat începând cu poziţia 3 din graficele de serviciu.

De altfel, inculpatul a recunoscut că asigura coordonarea echipei care efectua controlul fizic al mărfurilor şi era persoana care decidea tipul de control ce urma să fie efectuat, astfel că în raport de poziţia sa putea decide în mod direct asupra controlului vamal efectiv ce trebuia să fie efectuat de personalul din subordine. Chiar dacă inculpatul nu era menţionat în aplicaţia informatică drept una din persoanele implicate în efectuarea formalităţilor vamale, se apreciază că acest fapt este irelevant din perspectiva influenţei decizionale pe care o avea inculpatul. Procedurile interne stabileau că tipul de control ce urma să fie efectuat se menţiona pe declaraţia vamală, materializându-se sub forma unui indicativ (în cele două declaraţii vamale privind SC M.E.T. SRL Ovidiu este menţionat indicativul „SC", care semnifica efectuarea controlului prin scanare), aşa încât inculpatul putea decide tipul de control, chiar dacă în aplicaţia informatică nu apărea numele inculpatului.

Pe de altă parte, aşa cum a arătat şi prima instanţa, în activitatea lucrătorilor vamali pare să fi existat o anumită conivenţă ilicită, în aşa fel încât eventuala activitate infracţională a unui lucrător să fie mascată prin menţionarea în evidenţe a unui alt lucrător ca fiind persoana care ar fi efectuat respectiva operaţiune. Spre exemplu, liberul de vamă era acordat în aceeaşi tură fie de inculpatul S.N.V., fie de martorul D.M.P., în funcţie de circumstanţele concrete şi activităţile în care fiecare dintre ei era implicat la biroul vamal, aspect confirmat de inculpatul S.N.V., aşa încât inculpatul S.N.V. putea decide asupra tipului de control, dar liberul de vamă să fie acordat de D.M.P. întrucât în aplicaţia informatică să fie menţionat doar acesta din urmă. În data de 02 aprilie 2012 inculpatul S.N.V. a primit suma de 700 dolari S.U.A. într-un birou unde se mai afla colegul O.D., de care nu s-a ascuns, ceea ce relevă încrederea sa că nu ar fi fost denunţată fapta de colegul său, din care nu se poate desprinde altă concluzie decât că era un mod de lucru cel puţin cunoscut de lucrătorii vamali şi acceptat ca atare. Din declaraţiile inculpaţilor B.R.L., R.D., declaraţiile martorilor K.G., B.M., procesele-verbale de transcriere a convorbirilor rezultă că pentru obţinerea liberului de vamă în scurt timp, fără solicitarea unor documente suplimentare şi fără efectuarea controlului fizic al mărfurilor, era necesar să se ofere mită lucrătorilor vamali, aşa încât această practică ce pare extinsă nu se putea crea doar prin implicarea unui singur lucrător vamal, respectiv inculpatul S.N.V.

În raport de aceste circumstanţe privind modul în care se desfăşura activitatea la biroul vamal, implicarea inculpatului S.N.V. în luarea unei decizii privind tipul de control nu era condiţionată de menţionarea sa în aplicaţia informatică ori în documentaţia ce stătea la baza acordării liberului de vamă, din această perspectivă Curtea a considerat că nu este întemeiată critica inculpatului privind inexistenţa unor atribuţii pe care să le fi exercitat în legătură cu acordarea liberului de vamă pentru SC M.E.T. SRL Ovidiu, în data de 23 martie 2012. De altfel, primirea sumei de bani de către inculpat în data de 23 martie 2012 întăreşte aprecierea că a avut o implicare în acordarea liberului de vamă, cu atât mai mult cu cât inculpatul B.R.L. a declarat că inculpatul a cerut să completeze documentaţia depusă la biroul vamal, dar după primirea sumei de 700 dolari S.U.A. a renunţat la această solicitare, rezultând că invocarea necesităţii suplimentării documentaţiei constituie doar un motiv pentru întârzierea finalizării procedurilor vamale, pentru ca în acest fel importatorul să fie dispus să ofere mită.

În legătură cu fapta de luare de mită comisă în data de 23 martie 2012, Curtea a constatat că este real că declaraţiile inculpatului B.R.L. constituie singurul mijloc de probă direct din care rezultă pretinderea şi primirea sumei de 700 dolari S.U.A. de inculpatul S.N.V., însă declaraţiile inculpatului sunt susţinute de alte mijloace de probă indirecte care fac pe deplin credibile afirmaţiile inculpatului B.R.L.

Din înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală, dar şi în dosarul primei instanţe rezultă că la data de 21 martie 2012 a fost întocmită declaraţia vamală pentru un import efectuat din Egipt de către SC M.E.T. SRL Ovidiu, care a fost depusă la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea la data de 22 martie 2012, iar în data de 23 martie 2012 a fost acordat liberul de vamă. Controlul mărfurilor a fost realizat prin scanare.

În depunerea documentaţiei necesare efectuării formalităţilor vamale au fost implicaţi, în diferitele etape, martorii B.M., P.R. şi inculpaţii B.R.L. şi R.D.

Inculpata R.D. a fost solicitată de martorul K.G. să intermedieze depunerea setului de documente necesar efectuării formalităţilor vamale, urmând ca documentele să fie transmise către un comisionar vamal şi, ulterior, biroului vamal.

La rândul său, inculpata R.D. l-a contactat pe inculpatul B.R.L., care în fapt desfăşura activităţi de comisionar vamal, căruia i-a remis documentele, iar mai departe acesta din urmă a predat documentele către martora P.R., care este şi menţionată drept persoana care a întocmit şi depus declaraţia vamală de import.

Inculpatul B.R.L. a declarat că în data de 21 martie 2012 a contactat-o pe martora P.R. şi i-a solicitat relaţii cu privire la stadiul procedurii, dar a fost îndrumat către inspectorii vamali, iar inculpatul s-a deplasat personal la Biroul Vamal Constanţa Sud, unde s-a întâlnit cu inculpatul S.N.V., căruia i-a solicitat informaţii cu privire la stadiul derulării formalităţilor vamale. Inculpatul S.N.V. i-a comunicat că este necesară depunerea de către importator, în original, a declaraţiei vamale de export întocmite de către exportatorul din Egipt, aceasta urmând a fi tradusă şi legalizată în limba română, precum şi a documentelor externe de plată.

Inculpatul B.R.L. a comunicat solicitarea transmisă de inculpatul S.N.V. către inculpata R.D., care l-a rândul său l-a informat pe martorul K.G., prin intermediul martorului B.M. Sub acest aspect toate aceste declaraţii se coroborează şi nu sunt motive pentru a aprecia că inculpatul B.R.L. a inventat această solicitare a inculpatului S.N.V., cu atât mai mult cu cât evenimentele din data de 02 aprilie 2012 au confirmat că inculpatul S.N.V. primea mită pentru acordarea liberului de vamă. Solicitarea de suplimentare a documentaţiei rezultă şi din procesul verbal de transcriere a convorbirii în mediu ambiental purtate la data de 27 martie 2012 în incinta restaurantului „B." din Constanţa între martorii K.G., B.M. şi inculpata R.D.; deşi discuţia se referă la importul finalizat în data de 02 aprilie 2012, relevă modul de lucru al lucrătorilor vamali, care sub pretextul necesităţii suplimentării documentaţiei puteau determina, sub o aparenţă de legalitate, întârzierea finalizării procedurilor vamale.

Pentru a evita suplimentarea documentaţiei, inculpaţii B.R.L. şi R.D. au stabilit să solicite martorului K.G. suma de 350 dolari S.U.A. pentru a fi oferită cu titlu de mită inculpatului S.N.V. Şi discuţiile privitoare la oferirea sumei de 350 dolari S.U.A. sunt confirmate de inculpaţii B.R.L., R.D., dar şi martorul K.G.

Inculpatul B.R.L. s-a întâlnit în data de 22 martie 2012 cu inculpatul S.N.V., căruia i-a oferit suma de 350 dolari S.U.A. pentru a nu mai solicita documentele suplimentare, dar a fost refuzat, din atitudinea şi răspunsul inculpatului S.N.V. rezultând că nu era mulţumit de cuantumul sumei de bani oferite cu titlu de mită. Inculpatul B.R.L. declară că l-a întrebat în mod direct pe inculpatul S.N.V. ce sumă de bani solicită, iar inculpatul S.N.V. i-a comunicat suma de 700 dolari S.U.A. Despre întâlnirea dintre cei nu cunoaşte nicio altă persoană, însă acest mod de lucru este unul comun pentru infracţiunile de corupţie, care se comit în condiţii de deplină clandestinitate, iar detaliile sunt cunoscute exclusiv de persoanele implicate direct în săvârşirea faptei. Cu toate acestea, în măsura în care există mijloace de probă indirecte care vin să confirme aspectele de fapt şi nu sunt motive pentru a considera subiective declaraţiile, cu atât mai mult cu cât acestea provin din mai multe surse, se impune a se reţine starea de fapt rezultată din declaraţiile uneia din persoanele implicate direct în darea/luarea de mită, care ulterior a transmis informaţiile altor persoane.

Deoarece martorul K.G. nu a putut obţine documentele solicitate de inculpatul S.N.V., a fost nevoit să accepte remiterea sumei de 700 dolari S.U.A.

Între suma indicată de inculpatul B.R.L. - 700 dolari S.U.A. şi cea transmisă de inculpata R.D. martorului K.G. - 1.000 dolari S.U.A. este o vădită neconcordanţă, aceasta se justifică prin faptul că fie inculpatul B.R.L., fie inculpata R.D. îşi oprea o parte din suma pe care o cereau martorului K.G., care plătea 1.000 dolari S.U.A., dar în final la inculpatul S.N.V. ajungea suma de 700 dolari S.U.A. Deşi niciunul dintre cei doi inculpaţi nu recunoaşte acest fapt, este singura explicaţia logică a diferenţei dintre cele două sume, respectiv oprirea unui comision având în vedere serviciile prestate pentru martorul K.G.

În data de 22 martie 2012 martorul K.G. a remis martorului B.M. un plic ce conţinea suma de 1.000 dolari S.U.A., care l-a rândul său l-a transmis martorului A.T., concubinul inculpatei R.D. După ce plicul a ajuns la inculpata R.D., aceasta l-a dat inculpatului B.R.L., care în 23 martie 2012 s-a deplasat la sediul Biroului Vamal Constanţa Sud şi l-a contactat din nou pe inculpatul S.N.V., căruia i-a remis suma de 700 dolari S.U.A., într-un birou.

În aceeaşi zi a fost acordat liberul de vamă pentru importul efectuat de SC M.E.T. SRL Ovidiu, deşi nu fuseseră prezentate documentele suplimentare.

Toate aspectele privind transmiterea solicitării inculpatului S.N.V. de remitere a sumei de 700 dolari S.U.A. rezultă din declaraţiile tuturor declaraţiilor persoanelor implicate, astfel cum au fost menţionate mai sus, relatările acestora coroborându-se, cu excepţia cuantumului sumei, pentru care există neconcordanţe din motivul indicat anterior, dar care nu influenţează existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatului S.N.V.

În faza de judecată martorul K.G. a declarat că în legătură cu acest aspect nu i s-a spus explicit că este vorba de mită, dar a dedus că pentru aceasta i se cere suma de bani, confirmând declaraţiile din faza de urmărire penală, unde preciza că i s-a transmis explicit necesitatea de a da mită. În faza de judecată martorul K.G. a fost mult mai reţinut în declaraţii, probabil din dorinţa de a nu agrava situaţia juridică a inculpaţilor, chiar declarând că nu doreşte „să facă rău la nimeni", ceea ce explică diferenţele cu declaraţiile din faza de urmărire penală. Totuşi, Curtea observă că martorul K.G. a declarat în faza de judecată că declaraţiile din faza de urmărire penală sunt adevărate, astfel că acestea trebuie avute în vedere, în detrimentul celei din faza de judecată, care este mult mai lacunară şi exprimă reţinerea martorului în a mai relata toate aspectele menţionate în faza de urmărire penală.

Aşadar, Curtea a constatat că nu se aflăm în ipoteza prev. de art. 69 C. proc. pen. pentru a considera că prima instanţă a stabilit vinovăţia inculpatului S.N.V. exclusiv în baza declaraţiei unui inculpat, întrucât declaraţiile inculpatului B.R.L., exceptând discuţiile directe cu inculpatul S.N.V., sunt confirmate de declaraţiile inculpatei R.D. şi ale martorilor K.G., B.M., P.R., A.T., aspectele esenţiale rezultate din aceste declaraţii coroborându-se între ele şi conducând la stabilirea certă a stării de fapt.

În consecinţă, s-a apreciat că în mod corect prima instanţă a stabilit că în perioada 21 – 23 martie 2012, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu ce-i reveneau în calitate de inspector vamal şi şef de tură în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud, inculpatul S.N.V. a pretins denunţătorului K.G., prin intermediul inculpaţilor B.R.L. şi R.D., remiterea cu titlu de mită a sumei de 700 dolari S.U.A., în vederea acordării liberului de vamă pentru un container conţinând mobilă de lux importată din Egipt de către SC M.E.T. SRL Ovidiu, iar în data de 23 martie 2012 a primit suma de bani pretinsă, prin intermediul inculpatului B.R.L., faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen.

În legătură cu fapta de luare de mită comisă în data de 02 aprilie 2012, Curtea a constatat că SC M.E.T. SRL Ovidiu a efectuat un alt import de produse de mobilă din Egipt, pentru care urmau a fi efectuat formalităţile de vămuire. Din înscrisurile privind aceste import, rezultă că factura externă a fost emisă la data de 13 martie 2012, iar manifestul este datat 23 martie 2012, astfel că se cunoştea de către martorul K.G. că la sfârşitul lunii martie 2012 urma să mai sosească în Portul Constanţa un nou container cu obiect de mobilier.

În data de 26 martie 2012 inculpata R.D. a fost anunţată de către martorul B.M. că au sosit documentele pentru acest al doilea container şi a fost solicitată să se ocupe de efectuarea formalităţilor vamale, martorul predându-i documentele necesare, totodată fiind informat de inculpata R.D. că importul se va face în aceleaşi condiţii ca anteriorul import, adică prin remiterea unei sume de bani către lucrătorii vamali. În acest sens sunt declaraţiile martorului B.M. Inculpata R.D. a declarat în acelaşi sens, respectiv că era necesară plata unei sume de 1.000 dolari S.U.A. pentru asigurarea celerităţii formalităţilor vamale.

Inculpatul B.R.L. a declarat în faza de urmărire penală, la data de 28 martie 2012, că i-a spus inculpatei R.D. că pentru realizarea importului va fi necesară remiterea sumei de 700 dolari S.U.A. către lucrătorul vamal. În declaraţia din data de 29 martie 2012 inculpatul B.R.L. preciza că solicitarea de remitere a sumei de bani către lucrătorul vamal i-a fost transmisă de martora P.R., dar aceasta nu a confirmat susţinerea inculpatului.

În consecinţă, având în vedere declaraţiile concordante ale inculpatei R.D. şi martorului B.M. cu declaraţia inculpatului B.R.L. din data de 28 martie 2012, s-a reţinut că inculpatul B.R.L., înainte de a intra în contact cu inculpatul S.N.V., a menţionat că este necesară suma de 700 dolari S.U.A. pentru mituirea lucrătorului vamal, în speţă inculpatul S.N.V. Aprecierea inculpatului era fundamentată pe experienţa sa în calitate de comisionar vamal (chiar dacă în ultima perioadă desfăşura doar în fapt activitatea, nefiind angajat al unei societăţi de profil), dar şi pe conduita inculpatului S.N.V., care cu doar câteva zile înainte condiţionase acordarea rapidă a liberului de vamă de primirea unei sume de bani, aşa încât era rezonabil a considera că practica inculpatului S.N.V. nu se modificase în câteva zile.

Din această perspectivă, s-a apreciat ca fiind întemeiată susţinerea inculpatului S.N.V. că nu a existat o acţiune de pretindere explicită a unei sume de bani, din partea sa către inculpatul B.R.L., în legătură cu importul finalizat în data de 02 martie 2012. Nu sunt mijloace de probă care să dovedească existenţa unei discuţii între inculpaţii B.R.L. şi S.N.V., privind acest import, anterior datei de 29 martie 2012. Inculpatul B.R.L. a fost depistat în flagrant în data de 27 martie 2012, a relatat cui urma să îi fie remisă în final suma de bani şi a acceptat să colaboreze cu organele de urmărire penală, din acest moment acţiunile sale fiind coordonate de organele de urmărire penală.

Deşi nu a existat o cerere explicită din partea inculpatului S.N.V., existenţa infracţiunii nu este înlăturată, întrucât fapta a fost comisă în modalitatea primirii sumei de 700 dolari S.U.A. Chiar şi în actul de sesizare se reţine că a existat o cerere implicită din partea inculpatului, care însă nu privea în mod special efectuarea formalităţilor vamale pentru acest import, ci era un mod de lucru al inculpatului, dedus din chiar modul în care a acţionat în zilele de 22 martie 2012 şi 23 martie 2012 şi care lăsa să se înţeleagă necesitatea oferirii mitei pentru rezolvarea rapidă a formalităţilor vamale.

Această conduită a inculpatului S.N.V. nu poate fi considerată o acţiune de pretindere, în sensul normei de incriminare, întrucât acţiunea de pretindere vizată de art. 254 alin. (1) C. pen. trebuie să aibă un caracter univoc, să fie în legătură cu un anume act privitor la îndatoririle de serviciu, în timp ce atitudinea inculpatului avea un caracter general, era interpretabilă, lăsând terţul să aprecieze asupra modului cum va trebui să acţioneze în raport de persoana inculpatului.

Inculpatul B.R.L. a înţeles că inculpatul S.N.V. era dispus să faciliteze obţinerea rapidă a liberului de vamă în schimbul primirii unei sume de bani, ceea ce era corect, dar atitudinea inculpatului nu era suficient de clară, precisă, pentru a o putea considera o acţiune de pretindere, ca modalitate alternativă de realizare a elementului material al infracţiunii de luare de mită.

Astfel, Curtea a reţinut că inculpatul S.N.V. a primit cu titlu de mită suma de 700 dolari S.U.A., în vederea acordării liberului de vamă pentru un container conţinând mobilă de lux importată din Egipt de către SC M.E.T. SRL Ovidiu, acţiune care este suficientă pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de luare de mită.

Prima discuţie dintre inculpatul B.R.L. şi inculpatul S.N.V., referitor la acest al doilea container, a avut loc în data de 29 martie 2012, când a avut loc următoarea conversaţie:

„B.R.L. - Am şi eu „M.E.T.".

S.N.V. - S-a terminat, nu mai e când.

B.R.L. - Şi rămâne pentru luni?

S.N.V. - Luni, păi da, n-ai timp să le lucrezi.

B.R.L. - Şi ce am (...) de (...) aşa?

S.N.V. - Vii luni de dimineaţă.

B.R.L. - Vin luni dimineaţă?

S.N.V. - Da. La revedere!

B.R.L. - Bine, şefii".

S.N.V. - Pa, pal

B.R.L. - Pa!"

Deşi discuţia este purtată în termeni lacunari, în condiţiile în care inculpatul S.N.V. se afla în timpul serviciului, iar inculpatul B.R.L. desfăşura activităţi de intermediere specifice unui comisionar vamal şi a făcut referire la denumirea unei societăţi comerciale, aceeaşi în legătură cu care inculpatul S.N.V. mai primise mită în data de 23 martie 2012, este cert că inculpatul B.R.L. solicita sprijinul pentru acordarea liberului de vamă pentru un import efectuat de SC M.E.T. SRL Ovidiu, fapt sesizat cu certitudine de inculpatul S.N.V.

Inculpatul B.R.L. a mai întrebat ,Şi ce am. (...) de (...) aşa?", iar inculpatul S.N.V. a răspuns „Vii luni de dimineaţă. Deşi întrebarea inculpatului B.R.L. era ambiguă, lăsând să se înţeleagă doar că dorea să dea ceva, rezultă că a fost înţeleasă de inculpatul S.N.V., care nu a solicitat explicaţii suplimentare, ci doar i-a cerut să vină luni dimineaţă. Prima instanţă a lămurit motivul pentru care inculpatul S.N.V. l-a amânat pe inculpatul B.R.L., respectiv fusese sesizată prezenţa unor lucrători de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

În măsura în care inculpatul S.N.V. nu dorea să primească vreo sumă de bani de la inculpatul B.R.L., ar fi trebuit să solicite lămuriri suplimentare, însă discuţia arată că ambii cunoşteau despre ce este vorba şi nu erau necesară dezvoltarea subiectului, discuţia indicând o oarecare familiaritate în relaţia interpersonală.

Declaraţia vamală de import a fost depusă în data de 02 aprilie 2012, într-o zi de luni, exact aşa cum indicase inculpatul S.N.V. Discuţia iniţială avusese loc în data de 29 martie 2012, într-o zi de joi. Inculpatul S.N.V. putea să ceară inculpatului să vină a doua zi, care era tot o zi lucrătoare, însă dată fiind prezenţa lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a amânat revenirea inculpatului B.R.L. pentru a înlătura pericolul reprezentat de lucrătorii de poliţie, aprecierea Curţii fiind susţinută de comportamentul inculpatului, inclusiv din data de 02 aprilie 2012, când şi-a luat măsuri de precauţie pentru a nu fi depistat.

Deşi declaraţia vamală nu era depusă, acest aspect este irelevant pentru existenţa infracţiunii, în condiţiile în care containerul sosise în Portul Constanţa, urma să fie supus formalităţilor vamale, dar nu era depusă documentaţia la biroul vamal, deoarece inculpatul B.R.L. nu obţinuse încă acordul inculpatului S.N.V.

Infracţiunea de luare de mită presupune, sub aspectul laturii obiective, ca actul pentru a cărui îndeplinire urmează să primească banii să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu. Chiar dacă în data de 29 martie 2012 declaraţia vamală nu era depusă, efectuarea formalităţilor vamale la biroul vamal unde îşi desfăşura activitatea inculpatul S.N.V. era certă, întrucât containerul sosise în Portul Constanţa, iar decizia privind tipul de control care urma să fie aplicat containerului, precum şi liberul de vamă erau în atribuţiile inculpatului. Deşi în afară de inculpatul S.N.V. acest tip de decizii putea fi luat şi de martorul D.M.P. cerinţele normai incriminatoare sunt realizate, întrucât actul pentru care urma a fi remisă suma de bani făcea parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale inculpatului.

De altfel, declaraţia vamală urma să fie depusă de inculpatul B.R.L. după ce stabilea cu inculpatul S.N.V. obţinerea rapidă a liberului de vamă. Dacă inculpatul S.N.V. nu l-ar fi amânat pe inculpatul B.R.L., acesta din urmă ar fi depus declaraţia vamală încă din data de 29 martie 2012.

Curtea a constatat, întocmai ca şi prima instanţă, că nu se poate reţine că inculpatul S.N.V. a acţionat sub imperiul unei provocări exercitată de un agent al statului, care să fi acţionat în calitate de agent provocator.

Dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că "este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii de probe".

Dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. nu fac distincţie între provocarea poliţienească, din partea organelor de urmărire penală, a agenţilor statului, dar şi din partea oricărei persoane private, în scopul obţinerii de probe care să ducă la incriminarea făptuitorului.

Provocarea din partea agenţilor statului poate avea loc prin desfăşurarea activităţilor investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală, cu depăşirea limitelor cadrului legal, dar şi prin utilizarea unui denunţător, care acţionează potrivit îndrumărilor unor agenţi ai statului. Organizarea flagrantului sau procedura de simulare a comportamentului infracţional de către cel ce acţionează sub îndrumarea autorităţilor reprezintă tehnici specifice de investigaţie ce nu pot fi folosite pentru a provoca sau instiga la săvârşirea unei fapte penale căreia nu-i corespunde încă o rezoluţie infracţională sau a instiga o persoană care a renunţat la planul de a comite o infracţiune. Se comite o instigare ori de câte ori organele de urmărire penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv activitatea infracţională, ci exercită o asemenea influenţă asupra persoanei vizate, încât să determine săvârşirea unei fapte penale care fără aceasta intervenţie nu ar fi fost săvârşită, cu scopul de a constata o infracţiune, respectiv de a obţine probe şi de a declanşa urmărirea penală.

Legislaţia română nu prevede o definiţie a acestei provocări, dar pe baza art. 68 alin. (2) C. proc. pen. şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului se poate reţine existenţa acesteia atunci când situaţia presupus infracţională tinde să fie probată prin solicitarea emanând de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracţiunea sau când există o invitaţie directă la comiterea unei infracţiuni din partea unui denunţător sau a unui martor anonim, constatându-se lipsa oricărui indiciu obiectiv că fapta ar fi fost săvârşită fără această intervenţie.

Având în vedere aceste constatări privind condiţiile provocării şi datele ce rezultă din dosarul cauzei, nu se poate reţine că inculpatul a acţionat sub imperiul provocării inculpatului B.R.L., ale cărui acţiuni erau coordonate de organele de urmărire penală.

Inculpatul S.N.V. face trimitere la practica C.E.D.O., indicând hotărârile Teixeire de Castro contra Portugaliei şi Ramanauskas contra Lituaniei, dar ipotezele avute în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aceste cauze sunt total diferite de prezenta cauză.

În cauză, Curtea a apreciat că nu se poate reţine că inculpatul B.R.L. a exercitat o acţiune de instigare a inculpatului S.N.V., pe baza coordonării organelor de urmărire penală, ci conduita sa, relevată de convorbirile purtate cu inculpatul S.N.V., transcrise în procese-verbale, indică lipsa oricărei acţiuni provocatorii a agentului statului. Astfel, prima discuţie dintre cei doi inculpaţi, referitor la al doilea container, a avut loc în data de 29 martie 2012, când discuţia dintre inculpaţi a fost extrem de scurtă, iar afirmaţiile inculpatului B.R.L. au fost extrem de vagi, dar totuşi au fost înţelese de inculpatul S.N.V., care l-a amânat pentru o altă zi, întrucât în zonă erau prezenţi lucrători de poliţie din cadrul Direcţiei Generale Anticorupţie. În condiţiile în care inculpatul S.N.V. se pretinde o persoană inocentă, care nu are legătură cu fapte de luare de mită, nu avea cum să deducă din afirmaţiile vagi ale inculpatului B.R.L. că acesta din urmă doreşte să-i remită o sumă de bani şi să-l amâne pentru câteva zile.

La prima întâlnire din data de 02 aprilie 2012 dintre cei doi inculpaţi se poartă următoarea convorbire:

„B.R.L. - Trăiţi, şefu"!

S.N.V. - Ce faci, mă, R.?

B.R.L. - Ce să fac şi eu? Cu (...) mobila aia.

S.N.V. - Ce-i cu ea ?

B.R.L. - Să (...) m-achit şi eu (...)

S.N.V. - Du-te la (...) Unde dracu" să te duci? (...) La rampă du-te!

B.R.L. - La rampă, acolo?

S.N.V. - Da, dar (...) peste o juma" de oră.

B.R.L. - Peste juma" de oră ?

S.N.V. - Da.

B.R.L. - Bine ".

În momentul remiterii sumei a fost purtată următoarea discuţie:

„B.R.L. - Şapte sute.

S.N.V. - Care (...)?

B.R.L. - „M.E.T.". Ăla cu (...) mobila.

S.N.V. - E sus?

B.R.L. - E sus".

S-a observat folosirea unui minim de cuvinte, specific unor persoane care sunt de conivenţă, care cunosc cu precizie subiectul discuţiei şi modul în care trebuie să acţioneze.

Dacă inculpatul nu ar fi luat anterior hotărârea de a accepta primirea unor sume de bani în scopul de a-şi îndeplini într-un anumit mod îndatoririle de serviciu, în niciun caz nu ar fi putut să înţeleagă din discuţiile redate mai sus că i se va oferi mită. Afirmaţiile ambigue ale inculpatului B.R.L. nu pot fi considerate activităţi de instigare, în condiţiile în care o activitate de instigare presupune referiri concrete la fapta penală ce face obiectul instigării.

De altfel, s-a apreciat că apărarea inculpatului S.N.V. privind existenţa provocării, care presupune acceptarea acuzaţiei că a primit suma de bani, este contrazisă de declaraţiile date de inculpat în cursul procesului penal. În faza de urmărire penală, imediat după momentul depistării sale, a susţinut că suma de bani a fost găsită pe rampă, în timp ce în apel a susţinut că suma de bani i-a fost plasată în buzunarul pantalonilor de către inculpatul B.R.L., fără a realiza aceast ă acţiune. Este evident că declaraţiile inculpatului S.N.V. de negare a faptului primirii banilor exclud existenţa unei provocări, care ar fi putut exista numai dacă inculpatul ar fi acceptat conştient primirea sumei de bani, variantă însă care nu este recunoscută de inculpat, dar cu toate acestea apărarea invocă provocarea agentului statului. Apare lipsită de credibilitate această apărare numai dacă se analizează declaraţiile inculpatului S.N.V., însă este infirmată şi de contextul în care a avut loc primirea banilor.

În general, Curtea a considerat că declaraţiile inculpatului S.N.V. sunt lipsite de orice credibilitate, în condiţiile în care se susţine că n-ar fi înţeles exact despre ce susţinea inculpatul B.R.L. când a menţionat „şapte sute", dar cu toate acestea l-a trimis pe inculpatul într-un birou, evident pentru a nu fi observaţi de alte persoane, unde a stins lumina, pentru ca în prezent să susţină că a avut să îi facă o glumă unui coleg, dar când a dorit să reaprindă lumina nu a mai funcţionat, afirmaţie neprobată. De altfel, tonalitatea joasă folosită în discuţia din birou arată că se urmărea să nu fie auziţi de alte persoane, conduita nefirească unei persoane inocente. La fel, susţinerea din apel că nu a simţit când i s-a introdus suma de bani în buzunar este lipsită de credibilitate, întrucât este cunoscut că acest lucru nu ar fi posibil, deoarece croiala unei perechi obişnuite de pantaloni de stofă nu ar permite ca acest gest să nu fie simţit de cel căruia îi sunt introduşi banii în buzunar, bineînţeles în cazul unei persoane în deplinătatea facultăţilor fizice şi psihice, cum este cazul inculpatului S.N.V. O asemenea variantă ar fi posibilă într-un loc aglomerat, dar în încăpere se aflau doar inculpaţii şi fiecare observa acţiunile celuilalt. Aceste aspecte reliefează conduita profund nesinceră a inculpatului, care invocă diverse pretexte pentru a evita tragerea la răspundere penală.

Discuţiile dintre inculpatul B.R.L. şi organele de urmărire penală care coordonau organizarea flagrantului nu au relevanţă în aprecierea existenţei provocării, atât timp cât inculpatul B.R.L., în raporturile directe cu inculpatul S.N.V., nu a acţionat de o manieră care să determine săvârşirea infracţiunii. Este important de subliniat că inculpatul B.R.L. luase hotărârea de a intermedia oferirea mitei anterior intervenţiei organelor de urmărire penală.

Totodată, despre inculpatul S.N.V. existau la momentul organizării flagrantului declaraţiile mai multor persoane care susţineau că în urmă cu câteva zile ar mai fi comis o altă infracţiune de luare de mită, pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză, aşa încât nu este aplicabilă nici ipoteza avută în vedere de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ramanauskas contra Lituaniei, unde nu exista nicio probă la momentul realizării actelor preliminare că acuzatul mai comisese anterior fapte asemănătoare.

În consecinţă, Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiată critica inculpatului S.N.V. privind încălcarea de către organele de urmărire penală a principiilor legalităţii şi loialităţii în administrarea probelor, ca urmare a exercitării unei acţiunii provocatorii prin intermediul inculpatului B.R.L.

Drept urmare, şi în acest caz rezultă că în intervalul 29 martie - 02 aprilie 2012, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu ce-i reveneau în calitate de inspector vamal şi şef de tură în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud, inculpatul a acceptat de la denunţătorul K.G., prin intermediul inculpaţilor B.R.L. şi R.D., primirea cu titlu de mită a unei sumei de bani, în vederea acordării liberului de vamă pentru un container conţinând mobilă de lux importată din Egipt de către SC M.E.T. SRL Ovidiu, după care a primit din partea acestui denunţător, la data de 02 aprilie 2012, prin intermediul aceloraşi inculpaţi, cu titlu de mită, suma de 700 dolari S.U.A., fapta care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen.

Singura diferenţă faţă de starea de fapt reţinută de prima instanţă vizează nereţinerea modalităţii de comitere a faptei prin pretindere, ci doar acceptarea primirii unei sume de bani în dată de 29 martie 2012, urmată de primirea efectivă a sumei în data de 02 aprilie 2012, deosebire care însă nu influenţează existenţa infracţiunii.

În concluzie, toate criticile inculpatului S.N.V. ce tindeau la pronunţarea unei soluţii de achitare sunt neîntemeiate.

Curtea a apreciat însă întemeiate criticile privind individualizarea pedepselor aplicate inculpatului S.N.V.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului S.N.V. prima instanţă, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., făcând trimitere atât la circumstanţele reale de comitere a faptelor, cât şi la circumstanţele personale ale inculpatului.

Curtea a avut în vedere că în procesul de stabilire a pedepsei trebuie să asigure un just echilibru în tratamentul sancţionatoriu al infracţiunii, pe baza criteriilor legale de individualizare, în vedere asigurării finalităţii urmărite de art. 52 C. pen. Pedeapsa are în principal scopul prevenirii de infracţiuni, potrivit art. 52 C. pen., care însă nu se formează exclusiv pe baza caracterului puternic represiv al sancţiunii penale.

Scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, atât din punct de vedere al prevenţiei speciale, cât şi a prevenţiei generale, se realizează prin intermediul funcţiilor pedepsei, care are un caracter de constrângere, de reeducare, de exemplaritate şi de eliminare, pedeapsă care însă trebuie adaptată şi persoanei făptuitorului şi finalităţii urmărite prin pedepsirea persoanei - formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Prima instanţă s-a orientat către aplicarea unor pedepse de câte 6 ani închisoare, dar care sunt apreciate de Curte ca mult prea severe, în raport de faptele comise în concret de inculpat, de circumstanţele personale ale inculpatului, dar şi practica judiciară în materia sancţionării faptelor de corupţie.

Faptele săvârşite de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere calitatea inculpatului, repetabilitatea conduitei infracţionale, urmările faptelor de corupţie în domeniul vamal. Conduite de genul celei reţinute în sarcina inculpatului trebuie sancţionate corespunzător, pentru a descuraja fenomenul corupţiei în domeniul vamal, ce constituie un sector sensibil pentru buna funcţionare a statului, având în vedere că prin proliferarea corupţiei se creează condiţiile pentru introducerea în ţară, prin sustragerea de la un control vamal efectiv, a unor bunuri ce pot fi deosebit de periculoase. Nu este lipsit de importanţă că fapta inculpatului a fost comisă la un punct vamal de la graniţa Uniunii Europene, iar după intrarea în România un bun poate fi transferat mult mai uşor către orice ţară membră a Uniunii Europene, facilitându-se traficul de diverse bunuri pe teritoriul întregii comunităţi europene.

Cu toate acestea, Curtea a considerat că în stabilirea sancţiunii penale trebuie să se ţină seama şi de conţinutul concret al faptei, iar nu doar de pericolul generic exprimat de aspectele evidenţiate mai sus. Inculpatul a primit mita pentru a facilita introducerea în România a unor cantităţi de mobilă, sumele primite de acesta, analizate individuale, nu sunt deosebit de mari. Evident că repetabilitatea acestor fapte ar fi permis acumularea unor venituri ilicite importante de către inculpat, dar în cauză nu se poate extrapola acuzaţia adusă inculpatului la alte fapte posibile, dar neprobate şi care nu fac obiectul cauzei. Nu se pot avea în vedere nici sumele de bani găsite în autoturismul inculpatului, aşa cum a făcut prima instanţă, deoarece nu sunt date certe că şi acestea provin tot din săvârşirea unor infracţiuni de corupţie.

De asemenea, nu au putut fi ignorate datele personale ale inculpatului S.N.V., care oferă elemente pozitive (este la primul conflict cu legea penală, este căsătorit, are studii superioare, este o persoană integrată social) şi faţă de care se poate aprecia că inculpatul va recepta corespunzător scopul pedepsei, chiar dacă nu i se aplică un tratament sancţionator deosebit de sever.

Ca atare, Curtea a apreciat că se impune reducerea pedepselor stabilite de prima instanţă pentru inculpatul S.N.V. la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru prima faptă comisă şi la 4 ani închisoare pentru a doua infracţiune, urmând ca pentru pedepsele aplicate pentru cele două infracţiuni concurente să fie contopite în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, care prin regimul de executare privativ de libertate este în măsură să asigure realizarea prevenţiei speciale şi a prevenţiei generale, prin efectul său disuasiv putând conduce la reducerea fenomenului corupţiei. Pedepsele stabilite de Curte au fost diferenţiate, pentru a sancţiona mai sever a doua infracţiune, în considerarea perseverenţei infracţionale a inculpatului.

S-a reţinut ca ultimă critică a inculpatului S.N.V., aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale pentru sumele de 6.600 RON şi 5.000 RON.

La data de 02 aprilie 2012 a fost efectuată o percheziţie asupra autovehiculului de serviciu marca P.E., înmatriculat sub nr. CT-xx, utilizat exclusiv de către inculpatul S.N.V., în baza ordinului de serviciu din data de 25 mai 2007, emis de către şeful Biroului Vamal Constanţa Sud, autovehicul special adaptat în vederea transportării câinelui de serviciu, care se afla staţionat în incinta Biroului Vamal Constanţa Sud. Cu acest prilej, în interiorul autovehiculului de serviciu au fost identificate sumele de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON.

Prima instanţă a dispus confiscarea specială acestor sume, apreciind incidente dispoziţiile art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., potrivit cu care sunt supuse confiscării speciale bunurile a căror deţinere este interzisă prin lege. În aprecierea caracterul prohibitiv al detenţiei bunurilor a fost avut în vedere Ordinul nr. 7907 din 11 septembrie 2007 emis de Agenţia de Administrare Fiscală.

În art. l din Ordinul nr. 7907 din 11 septembrie 2007 se instituie în sarcina „personalului din cadrul birourilor vamale şi direcţiilor judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale, indiferent de funcţia publică deţinută" obligaţia „de a declara, la intrarea în serviciu, sumele în RON deţinute", sume care, potrivit art. 4 din acelaşi ordin, urmează a fi declarate „într-un singur registru, denumit Registrul de declarare a sumelor în RON de către personalul autorităţii vamale". Totodată, potrivit art. 3 din Ordinul mai sus menţionat, „se interzice personalului vamal menţionat la punctele 1 şi 2 din prezentul ordin deţinerea, în timpul serviciului, a oricăror sume în valută", iar, potrivit art. 10, „în cazul constatării unor neconcordanţe între sumele în RON declarate în registrul special şi sumele în RON constatate în momentul efectuării controlului, în cazul nedeclarării sumelor în RON deţinute la intrarea în serviciu, precum şi în cazul deţinerii de valută, personalul vamal menţionat la punctele 1 şi 2 este obligat să ofere explicaţii în scris privitor la aceste aspecte".

Deşi prima instanţă a apreciat întemeiat că inculpatul S.N.V. nu a prezentat o motivaţie credibilă pentru deţinerea respectivelor sume de bani, pe care nu le declarase la intrarea în serviciu, totuşi acest element este irelevant în aprecierea aplicabilităţii măsurii de siguranţă a confiscării speciale.

Confiscarea specială este o sancţiune de drept penal, mai precis o măsură de siguranţă, iar acestea din urmă au fost prevăzute de legiuitor pentru înlăturarea unei stări de pericol ce poate genera pe viitor săvârşirea altor fapte penale.

Având în vedere scopul pentru care au fost instituite aceste sancţiuni penale, interpretarea ce trebuie dată dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. va ţine seama acest scop. Textul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. face trimitere doar la bunuri a căror deţinere este interzisă de lege, fără a face distincţie după cum prohibiţia este instituită prin norme cu caracter penal sau extrapenal, ceea ce permite aplicarea măsurii de siguranţă şi pentru bunuri interzise la deţinere prin norme extrapenale. Cu toate acestea, confiscarea specială trebuie aplicată numai acelor bunuri pentru care interdicţia la deţinere are o aplicabilitate generală, deoarece raţiunea instituirii măsurilor de siguranţă priveşte înlăturarea unei stări de pericol. O stare de pericol cu caracter general creează bunurile pentru care legiuitorul a apreciat în acest sens şi a instituit interdicţii tuturor persoanelor să deţină anumite categorii de bunuri, în orice locaţie.

Curtea a apreciat că aceasta este interpretarea care trebuia dată dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., ce pot fi aplicate numai pentru bunuri interzise la deţinere în orice loc şi pentru orice persoană.

Nu aceasta este ipoteza pentru sumele de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON găsite în autoturismul de serviciu al inculpatului S.N.V. Prin ordinul din 11 septembrie 2007 se instituia obligaţia declarării sumelor în RON deţinute la intrarea în serviciu, iar pentru sumele de valută era instituită interdicţia de a fi deţinute de lucrătorii vamali. Se observă că ordinul din 11 septembrie 2007 interzicea doar deţinerea sumelor în valută, în timp ce pentru sumele în RON cu privire la care se constatau diferenţe faţă de cele declarate lucrătorul vamal trebuia să ofere explicaţii în scris.

În condiţiile în care ordinul din 11 septembrie 2007 instituia doar pentru sumele în valută interdicţia de a deţinute de lucrătorii vamal, această interdicţie nu ar putea fi extinsă şi la sumele în RON, cum a apreciat prima instanţă. Încălcarea obligaţiei de a declara sumele în RON ar putea trage sancţiuni disciplinare, ca urmare a încălcării unei obligaţii de serviciu, însă nu se poate considera că sumele de bani în RON sunt deţinute nelegal, doar motivat de faptul că nu au fost declarate la intrarea în serviciu. Nedeclararea sumelor de bani în RON intrarea în serviciu constituie o încălcarea a obligaţiei de serviciu, dar nu determină caracterul nelegal al deţinerii sumelor de bani în RON.

Astfel, Curtea a reţinut că nici prin aplicarea dispoziţiilor ordinului din 11 septembrie 2007 nu ar putea fi dispusă confiscarea specială pentru suma de bani în RON găsită în autoturismul de serviciu al inculpatului, deoarece acest act normativ cu caracter intern nu interzice lucrătorilor vamali să deţină asupra lor, în timpul serviciul, sume de bani în RON.

Curtea a apreciat că nici suma de bani în valută nu poate face obiectul confiscării speciale, dat fiind că nu suntem în prezenţa unui bun pentru care să fie instituită o interdicţie generală la deţinere, ci interdicţia priveşte o anumită categorie de persoane şi o anumită locaţie, iar raţiunea aplicării măsurilor de siguranţă nu permite extinderea aplicării confiscării speciale şi la cazul în care prohibiţia este limitată la condiţii de genul celor menţionate în ordinul din 11 septembrie 2007.

În consecinţă, a înlăturat dispoziţia primei instanţe privind confiscarea specială a sumelor de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON, fiind restituite inculpatului S.N.V. şi, pe cale de consecinţă, a revocat şi măsura asigurătorie a sechestrului pentru aceste sume, întrucât dispare scopul menţinerii măsurii asigurătorii, prin înlăturarea confiscării speciale.

Având în vedere considerentele expuse, apelul inculpatului S.N.V. a fost admis din perspectiva individualizării pedepselor şi a greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. pentru sumele de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON.

În apelul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, Curtea a constatat întemeiată critica privind greşita confiscare specială a sumelor de 700 dolari S.U.A. şi 300 dolari S.U.A., de la inculpaţii S.N.V., respectiv R.D.

Denunţătorul K.G. a oferit cu titlu de mită, în legătură cu fapta din 23 martie 2012, suma de 1000 dolari S.U.A., din care suma de 300 dolari S.U.A. a fost oprită de inculpata R.D., iar restul de 700 dolari S.U.A. a fost remis inculpatului S.N.V., prin intermediul inculpatului B.R.L.

Conform art. 255 alin. (3) C. pen., mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţilor fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.

În cazul numitului K.G., Curtea a constatat că acesta a denunţat infracţiunea de mită în baza unei denunţ din data de 27 martie 2012, fiind modalitatea în care organele de urmărire penală au fost încunoştinţate despre comiterea faptei din perioada 27 martie - 02 aprilie 2012. Ulterior, în cursul audierii în calitate de martor, numitul K.G. a denunţat şi infracţiunea de luare de mită comisă în perioada 21-23 martie 2012.

Urmare a faptului că martorul K.G. a denunţat săvârşirea ambelor infracţiuni de dare de mită, respectiv luare de mită, prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de denunţătorul K.G. pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 255 alin. (1) C. pen., întrucât este incidenţă cauza de nepedepsire prev. de art. 255 alin. (3) C. pen.

S-a reţinut că art. 255 alin. (3) C. pen. este reglementată o cauză de nepedepsire pentru denunţător.

Totodată, în art. 255 alin. (5) C. pen. se prevede că banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. (2), (3). Astfel, beneficiază de restituirea bunurilor date drept mită denunţătorul căruia îi sunt aplicabile prevederile art. 255 alin. (3) C. pen., iar denunţătorul K.G. se află în această ipoteză.

Prima instanţă a apreciat greşit că dispoziţia de restituire a sumei către denunţător are un caracter subsidiar celei privind confiscarea specială. Este real că în art. 255 alin. (4) C. pen. raportat la art. 254 alin. (3) C. pen. se prevede că banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani, însă această dispoziţie trebuia corelată cu prevederile art. 255 alin. (5) C. pen.

Curtea a considerat că, în măsura în care se constată îndeplinite condiţiile prev. de art. 255 alin. (5) C. pen. trebuie dispusă cu precădere restituirea bunurilor către denunţător, iar nu aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale, care are un caracter subsidiar dispoziţiei de restituire. Dacă se acceptă soluţia primei instanţe de a acorda prioritate dispoziţiei de confiscare specială s-ar ajunge în situaţia în care nu s-ar aplica niciodată prevederile art. 255 alin. (5) C. pen., întrucât totdeauna bunurile care au făcut obiectul dării de mită ar fi supuse confiscării. În niciun caz nu poate fi acesta obiectivul urmărit de legiuitor, dat fiind normele legale trebuie interpretate în sensul aplicării lor, iar soluţia primei instanţe ar face ca dispoziţiile art. 255 alin. (5) C. pen. să fie practic înlăturate de la aplicare.

Curtea a apreciat că nu poate fi acceptat nici argumentul potrivit cu care măsura restituirii nu ar putea fi dispusă din oficiu decât în cazul în care valorile remise cu titlu de mită se află la dispoziţia organului judiciar.

Dispoziţiile art. 255 alin. (5) C. pen. obligă organul judiciar la restituirea bunurilor către persoana care le-a dat în cazurile prev. de art. 255 alin. (2), (3) C. pen., fără a distinge după cum bunurile se află sau nu în posesia organelor judiciare. O astfel de condiţie nu este prevăzută expres în textul de lege şi nici nu poate fi reţinută urmare unei interpretări sistematice sau raţionale.

Curtea a constatat că în cazul infracţiunii de luare de mită, potrivit art. 255 alin. (4) C. pen., bunurile ce au făcut obiectul dării de mită sunt supuse confiscării speciale, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare, aşa încât se poate confisca un bun care doar a fost oferit, dar nu a fost primit şi a rămas în posesia mituitorului, deci ar fi supus confiscării un bun care nu se află la dispoziţia organelor judiciare. Aceeaşi este soluţia avansată de art. 254 alin. (3) teza finală C. pen., pentru infracţiunea de luare de mită. Aşa cum confiscarea specială poate opera şi pentru bunuri care nu se află în posesia organelor judiciare, la fel şi dispoziţia de restituire poate avea ca obiect bunuri ce nu se află la dispoziţia organelor judiciare.

Ţinând seama de aceste argumente, dar şi de principiul de drept „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", nu s-a putut considera că pot fi restituite exclusiv bunurile aflate la dispoziţia organelor judiciare, deoarece s-ar adăuga o condiţie suplimentară celor prevăzute de art. 255 alin. (5) C. pen., ceea ce nu este permis.

Totodată, dispoziţia de restituire a bunurilor care au făcut obiectul dării de mită nu poate fi asimilată unei măsuri reparatorii, specifică acţiunii civile. Restituirea sumei de bani nu reprezintă o despăgubire pentru prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii de dare/luare de mită, întrucât ambele infracţiuni sunt infracţiuni de pericol, iar mituitorul nu a suferit vreun prejudiciu, întrucât în mod voluntar a remis bunul pentru a determina ilicit un funcţionar să acţioneze într-un anumit mod privitor la îndatoririle de serviciu. Întrucât dreptul autorului infracţiunii de dare de mită de a i se restitui suma de bani nu este fundamentată pe dispoziţiile răspunderii civile delictuale, nu pot fi avute în vedere principiile care reglementează acest tip de răspundere civilă la restituirea sumei de bani către denunţător.

Prevederile art. 255 alin. (5) C. pen. reprezintă un beneficiu pe care legiuitorul a înţeles să îl pună la dispoziţia mituitorului care denunţă fapta, pentru a încuraja denunţarea acestui gen de fapte şi a-l recompensa pentru sesizarea organelor judiciare, dar nu constituie o formă de reparaţie a unui prejudiciu, din acest considerent denunţătorul nici nu poate avea calitatea de parte civilă în procesul penal.

Dispoziţia de restituire a bunurilor care au făcut obiectul dării de mită nu este condiţionată unei cereri explicite a denunţătorului de a-i fi restituite bunurile, nefiind aplicabile regulile de la soluţionarea unei acţiuni civile, orice paralelă cu regulile ce guvernează rezolvarea acţiunii civile neavând legătură cu condiţiile în care operează restituirea către denunţător a bunurilor care au făcut obiectul dării de mită.

Astfel, Curtea a constatat că denunţătorul K.G. este îndreptăţit la restituirea sumei de 1.000 dolari S.U.A., în condiţiile în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 255 alin. (5) C. pen., ce au prevalentă faţă de cele privind confiscarea specială. Întrucât suma a fost împărţită între inculpaţii S.N.V. şi B.R.L., urmează ca fiecare dintre aceştia să fie obligaţi la restituirea către denunţătorul K.G. a sumei de care au beneficiat în concret, respectiv 700 dolari S.U.A. inculpatul S.N.V. şi 300 dolari S.U.A. inculpata R.D.

În apelul inculpatului B.R.L., Curtea a constatat întemeiată critica privind greşita individualizare a pedepsei aplicate de prima instanţă.

În sarcina inculpatului B.R.L. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea că în intervalul 27 martie - 02 aprilie 2012, cu concursul numitei R.D., l-a ajutat pe denunţătorul K.G. să remită cu titlu de mită inculpatului S.N.V., inspector vamal şi şef de tură în cadrul Biroului Vamal Constanţa Sud, suma de 1.000 dolari S.U.A., în scopul de a facilita întocmirea formalităţilor vamale de import şi obţinerea liberului de vamă pentru un container conţinând mobilă de lux, ce fusese importată din Egipt de către SC M.E.T. SRL Ovidiu, societate administrată de către denunţător, contribuţia inculpatului constând în primirea de la denunţător, prin intermediul numitei R.D., a sumei de 1.000 dolari S.U.A. şi în remiterea către inculpat a sumei de 700 dolari S.U.A.

Inculpatul B.R.L. a recunoscut săvârşirea faptei şi a solicitat să fie judecat potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. ce reglementează judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, urmând a fi avute în vedere exclusiv mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, care în speţa prezentă oferă elemente suficiente pentru stabilirea stării de fapt.

Infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen. este pedepsită cu închisoarea de la 6 la 7 ani, iar urmare aplicării cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., limitele speciale de pedeapsă se reduc cu o treime, rezultând limite cuprinse între 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare.

De asemenea, urmare colaborării cu organele de urmărire penală şi contribuţiei la tragerea la răspundere penală a inculpatului S.N.V., în favoarea inculpatului B.R.L. au fost reţinute şi dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, care determină o nouă reducere cu jumătate a limitelor speciale de pedeapsă, noile limite reduse de pedeapsă fiind cuprinse între 2 luni şi 2 ani şi 4 luni închisoare.

Prima instanţă a stabilit inculpatului B.R.L. o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, care, în raport de limitele speciale de pedeapsă, este situată în partea superioară a limitelor de pedeapsă, din această perspectivă sancţionarea fiind chiar mai severă decât în cazul inculpatului S.N.V.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui Cod, de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul şi funcţiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ atât circumstanţele reale de comitere a faptei, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, inclusiv conduita procesuală.

Fapta comisă de inculpat şi urmarea produsă, în condiţiile mai sus descrise, conturează un pericol social destul de ridicat al faptei, însă nu unul care să justifice aplicarea unei pedepse apropiate de maximul special. Inculpatul a fost implicat în săvârşirea faptei, dar a avut doar rolul de intermediar în darea/primirea mitei, nu obţinea un folos important prin comiterea faptei, ci doar îl ajuta să desfăşoare în fapt activităţi de comisionar vamal şi, astfel, să-şi menţină clienţii cărora le îndeplinea cu uşurinţă formalităţile vamale.

Inculpatul B.R.L. a săvârşit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, în cadrul termenului de încercare, întrucât prin sentinţa penală nr. 277 din 06 iunie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 461/118/2008 al Tribunalului Constanţa, a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, în modalitatea suspendării sub supraveghere a executării, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită. Deşi starea de recidivă relevă perseverenţa infracţională a inculpatului, nu trebuie ţinut seama doar de antecedentele penale, ci şi de celelalte date privind persoana inculpatului. Inculpatul B.R.L. este căsătorit, are un copil major, în fapt desfăşura activităţi specifice comisionarului vamal, pe parcursul procesului penal a avut o conduita procesuală sinceră, acceptând să colaboreze cu organele de urmărire penală pentru prinderea în flagrant a inculpatului S.N.V., iar cu privire la acuzaţia ce îi era adusă a optat pentru judecata în baza art. 320¹ C. proc. pen., acceptând că trebuie să răspundă penal pentru infracţiunea comisă.

Având în vedere contribuţia inculpatului la săvârşirea infracţiunii, scopul urmărit de acesta, datele personale şi conduita procesuală corectă a acestuia, Curtea a considerat că este justificată solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei.

Curtea a redus pedeapsa de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an închisoare, apreciind că acest cuantum corespunde cu mai multă acurateţe gradului de pericol al faptei şi persoanei inculpatului şi este de natură să asigure scopul prevenirii de infracţiuni, prevăzut de art. 52 C. pen., atât din perspectiva prevenţiei speciale, cât şi a prevenţiei generale, mai ales că pedeapsa rezultantă urmează a se executa în regim privativ de libertate.

Împotriva deciziei penale nr. 19/P din 16 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii B.R.L. şi S.N.V.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 22 mai 2014, stabilindu-se termen de judecată la data de 23 septembrie 2014, când s-a amânat la cererea recurenţilor inculpaţi B.R.L. şi S.N.V. pentru a-şi angaja apărător.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa a criticat decizia instanţei de apel invocând dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. din 1968.

Prin prisma cazului de casare menţionat a criticat decizia instanţei de apel întrucât a făcut o greşită aplicare a legii la momentul soluţionării laturii penale, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale.

Parchetul susţine că, din conţinutul materialului probator administrat în cauză, rezultă faptul că, la data de 02 aprilie 2012, când s-a realizat prinderea în flagrant a inculpatului S.N.V., în baza ordonanţei procurorului nr. 61/P/2012, emisă la aceeaşi dată, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii asupra autovehiculului de serviciu, fiind identificată suma de 5.000 dolari S.U.A., alcătuită din 50 bancnote a câte 100 dolari S.U.A., precum şi suma de 6.600 RON, compusă din 45 bancnote a câte 100 RON şi 42 bancnote a câte 50 RON, ambele sume fiind introduse în buzunarul interior al unei haine impermeabile de culoare bleumarin, aparţinându-i inculpatului.

Cu ocazia desfăşurării acţiunii de surprindere în flagrant a inculpatului, reprezentanţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Teritorial Constanţa au procedat la verificarea şi ridicarea în copie a filei din „Registrul de declarare a sumelor în RON de către personalul autorităţii vamale" corespunzătoare datei mai sus menţionate, din care rezultă faptul că, în dimineaţa zilei de 02 aprilie 2012, ora 08:00, cu ocazia intrării în tura de serviciu, inculpatul S.N.V. a declarat că deţine asupra sa doar suma de 212 RON, sumă care, de altfel, a fost identificată ulterior în portofelul acestuia, inculpatul nefacând nici o menţiune cu privire la deţinerea sumelor de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON, găsite în cursul aceleiaşi zile în interiorul autovehiculului de serviciu ori cu privire la suma de 700 dolari S.U.A., aflată în buzunarul stâng al pantalonilor şi găsită cu ocazia flagrantului.

S-a invocat Ordinul nr. 7907 din data de 11 septembrie 2007 al vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, fâcându-se referire, pe lângă dispoziţiile art. l privind obligaţiile personalului din cadrul birourilor vamale de a declara, la intrarea în serviciu, sumele în RON deţinute şi la dispoziţiile art. 3, potrivit cărora era interzisă deţinerea în timpul serviciului a oricăror sume de bani în valută. S-a susţinut că suma de bani în RON nu fusese declarată de către inculpatul S.N.V. în ziua de 02 aprilie 2012, în momentul intrării în serviciu, fiind astfel încălcate prevederile art. l din acelaşi ordin.

Parchetul a apreciat că în apel s-a făcut o greşită aplicare a legii când s-a înlăturat dispoziţia primei instanţe privind confiscarea specială a sumelor de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON, revocându-se măsura asiguratorie a sechestrului pentru aceste sume, întrucât împrejurările descoperirii lor se află în strânsă legătură de cauzalitate cu infracţiunile deduse judecăţii, fiind găsite în autoturismul de serviciu, cu ocazia realizării flagrantului.

În opinia Parchetului este lipsită de relevanţă împrejurarea că cele două sume de bani au fost găsite în interiorul autoturismului, şi nu asupra inculpatului, deoarece maşina de serviciu era utilizată în exclusivitate de către inculpat, iar banii au fost descoperiţi în interiorul unui bun de folosinţă personală, obligativitatea declarării sumelor în RON şi a interdicţiei deţinerii oricăror sume în valută menţinându-se şi în acest caz, pentru identitate de raţiune.

Deşi interdicţia deţinerii, cuprinsă în actul normativ special, se referă în mod expres doar la sumele în valută, nu se poate interpreta că deţinerea unor sume în RON ar fi permisă în afara îndeplinirii obligaţiei legale a declarării lor în registrul special, odată cu intrarea funcţionarului vamal în serviciu. Condiţia declarării sumelor în RON, cu ocazia intrării în serviciu a funcţionarului vamal, reprezintă o cerinţă de legalitate, a cărei neîndeplinire face ca în cazul unui proces penal să opereze sancţiunea confiscării speciale, potrivit art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., dată fiind vădita stare de pericol creată şi legătura ei de cauzalitate cu faptele reţinute.

În recursul formulat, inculpatul B.R.L., prin apărător, a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi 17² C. proc. pen., susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Primul motiv de recurs formulat de inculpatul S.N.V. vizează nelegalitatea hotărârilor pronunţate în cauză, solicitând, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., casarea acestora şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, respectiv, Tribunalul Constanţa, în vederea verificării regularităţii actului de sesizare al instanţei, întrucât, acesta a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen., cauză de nulitate absolută a celor două hotărâri pronunţate în cauză.

Cu privire la acest motiv de recurs, s-a susţinut că din analiza întregului material probator existent la dosarul cauzei (înregistrările audio - video din perioada 27 martie - 02 aprilie 2014, adresă Direcţiei Naţionale Anticorupţie din data de 18 decembrie 2013) rezultă faptul că la efectuarea urmăririi penale a participat, în mod direct şi activ, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, fiind şi cel care, a verificat sub aspectul legalităţii şi al temeiniciei, rechizitoriul întocmit în cauză. Acesta a coordonat şi a participat la toate activităţile din data de 27 martie 2012, respectiv, cele două acţiuni flagrante, a interogat inculpaţii şi martorii din dosar.

Un alt motiv de recurs se circumscrie cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi 17 C. proc. pen., solicitându-se achitarea inculpatului S.N.V., sub aspectul săvârşirii celor două infracţiuni de luare de mită, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen.

În privinţa infracţiunii de luare de mită, pretins a fi fost săvârşită în perioada 21 martie - 23 martie 2012, s-a solicitat, în principal, achitarea inculpatului S.N.V., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior, întrucât, fapta nu există, iar, în subsidiar, o soluţie de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în sensul că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, lipsind atât latura obiectivă, cât şi cea subiectivă, în raport de această faptă reţinută în sarcina inculpatului.

În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, reţinută a fi fost săvârşită în perioada 27 martie - 02 aprilie 2012, s-a solicitat, în principal, achitarea inculpatului S.N.V., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., faţă de împrejurarea că, faptei îi lipseşte, atât elementul material al laturii obiective (acţiunea de pretindere ori de acceptare, respectiv, de primire a unei sume de bani, în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu), cât şi, latura subiectivă, respectiv, vinovăţia cerută de lege, pentru existenţa acestei infracţiuni.

În subsidiar, s-a solicitat o reapreciere asupra sancţiunii penale aplicate, atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei, cât şi al modalităţii de executare a acesteia, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 86¹ C. pen. de la 1968 privind suspendarea condiţionată ori sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, raportat la persoana inculpatului, la probele în circumstanţiere existente la dosarul cauzei, existând suficiente date şi garanţii că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

S-a susţinut greşita condamnare a inculpatului S.N.V., pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, reţinută a fi fost săvârşită în intervalul 21 - 23 martie 2012, cu încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, precum şi a principiului complementar, in dubio pro reo, consacrat, în mod expres, în C. proc. pen. actual, în cuprinsul art. 4 alin. (2).

Apărarea consideră că fapta de luare de mită, constând în pretinderea şi, respectiv, primirea sumei de 700 dolari S.U.A., cu titlu de mită, de la denunţătorul K.G., prin intermediul inculpaţilor B.R.L. şi R.D., nu există, nu a fost niciodată săvârşită de către inculpatul S.N.V., întrucât nu există probe certe, complete, decisive, care să susţină teza vinovăţiei inculpatului, în raport de această faptă, iar instanţele şi-au fundamentat soluţia de condamnare a inculpatului, exclusiv, pe declaraţia lui B.R.L., având, deopotrivă, calitatea de inculpat în cauză, interesat, în mod direct şi evident, de obţinerea unui avantaj judiciar, respectiv, aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei, prevăzute de art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

În opinia apărării, nu este posibilă fundamentarea unei soluţii de condamnare, exclusiv în baza unui singur mijloc de probă, constând în declaraţiile unui inculpat din dosar, arătând că declaraţiile acestuia au fost formulate ulterior sesizării organului judiciar, în legătură cu fapta din 27 martie – 02 aprilie 2012. Declaraţia inculpatului B.R.L., nu se coroborează cu alte mijloace de probă, sub aspectul întâlnirii cu inculpatul S.N.V. şi al pretinderii/primirii, de către acesta, a vreunei sume de bani, pentru acordarea liberului de vamă, dimpotrivă, este contrazisă în mod categoric, de probele administrate în cursul procesului penal, respectiv, adresele şi documentaţia furnizate de către Autoritatea Vamală, declaraţiile martorilor P.R., S.D., D.P., T.A., G.N.

S-a invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, statuând faptul că, în cazul în care, probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia, orice îndoială operează în favoarea inculpatului, iar, pe baza acesteia, soluţia ce se impune este achitarea inculpatului de către instanţa de judecată, înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). De asemenea, s-a argumentat că, chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există şi totuşi îndoiala persistă şi în ceea ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie şi, deci, inculpatul trebuie achitat (decizia penală nr. 3465 din 27 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Cu privire la infracţiunea de luare de mită, reţinută a fi fost săvârşită în intervalul 27 martie - 02 aprilie 2012, apărarea susţine că inculpatul a fost condamnat cu încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie, precum şi a principiului legalităţii şi loialităţii administrării probelor, consacrat în cuprinsul art. 101 C. proc. pen. în vigoare.

Se susţine că faptei îi lipseşte, atât elementul material al laturii obiective (acţiunea de pretindere ori de acceptare, respectiv, de primire a unei sume de bani în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu), cât şi elementul subiectiv al laturii subiective, respectiv, vinovăţia cerută de lege, pentru existenţa acestei infracţiuni, întrucât, nu a existat o atitudine conştientă şi o voinţă a inculpatului raportat la faptă şi la urmările acesteia, altfel spus, nu a existat intenţia acestuia de a-şi însuşi vreo sumă de bani pentru a-şi îndeplini o îndatorire de serviciu.

Apărarea inculpatului S.N.V. s-a referit şi la încălcarea principiilor legalităţii şi loialităţii administrării probelor, principii consacrate atât în jurisprudenţa C.E.D.O., cât şi C. proc. pen., indicând hotărârile Teixeire de Castro contra Portugaliei şi Ramanauskas contra Lituaniei.

Astfel, a susţinut că, din analiza interceptărilor ambientale din perioada 29 martie 2012 - 02 aprilie 2012, care redau discuţiile dintre inculpatul B.R.L. şi inculpatul S.N.V., precum şi a interceptărilor convorbirilor purtate de către inculpatul B.R.L. cu organele de urmărire penală, rezultă, în mod evident, că inculpatul B.R.L., a acţionat sub coordonarea şi supravegherea autorităţilor statului, dincolo de a avea o atitudine pasivă, a iniţiat şi a provocat pseudo - flagrantul din data de 02 aprilie 2012, acţionând astfel, întrucât, era interesat să îşi uşureze situaţia sa juridică. A considerat apărarea că flagrantul organizat în data de 02 aprilie 2012 nu este concludent cu privire la vinovăţia inculpatului şi că nu se poate reţine că acesta a primit suma de 700 dolari S.U.A. de la inculpatul B.R.L. pentru a îndeplini o activitate în legătură cu atribuţiile sale de serviciu.

În subsidiar, s-a solicitat a se efectua o reapreciere asupra sancţiunii penale aplicate, atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei, cât şi al modalităţii de executare a acesteia, urmând a se dispune suspendarea condiţionată ori sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, potrivit art. 81 sau 86 C. pen. de la 1968, având în vedere persoana inculpatului, probele în circumstanţiere existente la dosarul cauzei, existând astfel suficiente date şi garanţii că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Analizând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:

Se susţine de către Parchet faptul că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, înlăturând dispoziţia primei instanţe privind confiscarea specială a sumelor de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON, fiind restituite inculpatului S.N.V.

Potrivit dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. „sunt supuse confiscării speciale bunurile a căror deţinere este interzisă de lege" (de exemplu bunuri falsificate, droguri etc).

Se are în vedere natura coercitivă a măsurii confiscării speciale şi caracterul eminamente preventiv al acesteia, fiind dispusă pentru a stopa starea de pericol creată prin aflarea în libera circulaţie a unor bunuri şi în vederea prevenirii altor fapte ilicite. Confiscarea specială se dispune în raport de bunurile în legătură cu faptele ce fac obiectul judecăţii. Instanţa poate dispune măsuri procesuale şi sancţiuni doar în limitele obiectului învestirii.

În speţă instanţa a fost sesizată cu recursul formulat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa privind înlăturarea de către instanţa de apel a dispoziţiei de confiscare specială a sumelor de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON de la inculpatul S.N.V.

Instanţa nu poate dispune măsuri de restrângere a drepturilor procesuale în afara obiectului judecăţii. Confiscarea solicitată de Ministerul Public decurge din caracterul unor norme disciplinare, iar sediul materiei nu este C. pen., ci Ordinul nr. 7907 din 11 septembrie 2007 emis de Agenţia de Administrare Fiscală.

Conform art. l din Ordinul nr. 7907 din 11 septembrie 2007, personalul din cadrul birourilor vamale şi direcţiilor judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale, indiferent de funcţia publică deţinută au obligaţia „de a declara, la intrarea în serviciu, sumele în RON deţinute".

Potrivit art. 3 din Ordinul mai sus menţionat, se interzice personalului vamal menţionat la punctele 1 şi 2 din prezentul ordin deţinerea, în timpul serviciului, a oricăror sume în valută.

Art. 10 din Ordinul nr. 7907 din 11 septembrie 2007 prevede că, în cazul constatării unor neconcordanţe între sumele în RON declarate în registrul special şi sumele în RON constatate în momentul efectuării controlului, în cazul nedeclarării sumelor în RON deţinute la intrarea în serviciu, precum şi în cazul deţinerii de valută, personalul vamal menţionat la punctele 1 şi 2 este obligat să ofere explicaţii în scris privitor la aceste aspecte.

În cauză se reţine că la data de 02 aprilie 2012 a fost efectuată o percheziţie asupra autovehiculului de serviciu al inculpatului S.N.V., care avea calitatea de inspector vamal la Biroul Vamal Constanţa Sud, în interiorul acestuia fiind identificate sumele de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON.

Prima instanţă a dispus confiscarea specială a sumelor de bani de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., în aprecierea caracterul prohibitiv al detenţiei bunurilor fiind avut în vedere Ordinul nr. 7907 din 11 septembrie 2007, emis de Agenţia de Administrare Fiscală.

În mod corect instanţa de apel a înlăturat dispoziţia primei instanţe privind confiscarea sumelor de 5.000 dolari S.U.A. şi 6.600 RON, fiind nejustificată în raport de scopul imediat şi mediat al măsurii confiscării speciale, respectiv de înlăturare a unei stări de pericol şi de preîntâmpinare a săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală. Deţinerea unor sume de bani nu intră sub incidenţa măsurii de siguranţă a confiscării speciale, atâta vreme cât nu s-a dovedit că aceste sume au o provenienţă ilicită. În speţă Parchetul nu a făcut această dovadă, iar interdicţia cu caracter special cuprinsă în Ordinul nr. 7907 din 11 septembrie 2007 emis de Agenţia de Administrare Fiscală nu vizează înlăturarea unei stări de pericol cu caracter general.

Aşadar, încălcarea obligaţiilor impuse de Ordinul nr. 7907 din 11 septembrie 2007 de către personalul vamal ar putea conduce la aplicarea unor sancţiuni disciplinare, fiind încălcată o sarcină de serviciu, şi nu la o sancţiune penală, cum este confiscarea specială.

În consecinţă, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii B.R.L. şi S.N.V., Înalta Curte, prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi Cod.

Decizia recurată a fost pronunţată la data de 16 ianuarie 2014, aşadar ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, fiind supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ mai sus menţionat.

În afara acestei restrângeri a efectului devolutiv al recursului, există şi o limitare, prevăzută de art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., potrivit căreia instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, nu a fost invocat, în scris, cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi art., cu excepţia cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte observă că inculpaţii B.R.L. şi S.N.V. nu au motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, în care erau îndrituiţi a depune motivele căii de atac exercitate. Recursul a fost motivat de inculpatul B.R.L. cu prilejul dezbaterilor de către apărătorul din oficiu, iar inculpatul S.N.V. a transmis prin fax motivele de recurs la data de 30 octombrie 2014, la data de 31 octombrie 2014 depunându-le, în original.

Astfel, se constată că recurenţii nu au respectat obligaţia prevăzută de art. 385 alin. (2) C. proc. pen., de a depune motivele de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Referitor la susţinerile inculpatului B.R.L. în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa, se constată că se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., însă acesta nu poate fi analizat, întrucât dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. prevăd expres cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu.

De asemenea, se constată că primul motiv invocat de inculpatul S.N.V., vizează regularitatea actului de sesizare al instanţei.

Verificarea actului de sesizare este o procedură care vizează examinarea formală a conţinutului actului de sesizare, în speţă rechizitoriul, instanţa verificând numai dacă acesta conţine elementele prevăzute de lege. Regularitatea acestui act se verifică la prima înfăţişare, cu părţile legal citate în vederea stabilirii dacă este apt să învestească în mod valabil instanţa de judecată.

Aşadar, criticile inculpatului invocate în recurs nu se circumscriu niciunui caz de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen..

Nici criticile privind greşita condamnare pentru comiterea infracţiunilor de luare de mită reţinute în sarcina inculpatului S.N.V. (prima săvârşită în intervalul 21 - 23 martie 2012, iar cea de-a doua comisă în intervalul 27 martie - 02 aprilie 2012), fiind încălcate principiile prezumţiei de nevinovăţie, in dubio pro reo, precum şi cel al legalităţii şi loialităţii administrării probelor, nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile legale mai sus arătate.

Prin urmare, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cele reglementate de pct. 12 şi 17² ale art. 385⁹ C. proc. pen., Înalta Curte nu poate examina criticile recurenţilor prin prisma acestor cazuri de casare, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Chiar dacă criticile recurenţilor inculpaţi s-ar circumscrie cazurilor de casare invocate, Înalta Curte nu poate proceda la examinarea lor, având în vedere faptul că nu a fost respectat termenul de decădere reglementat de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii B.R.L. şi S.N.V. împotriva deciziei penale nr. 19/P din 16 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat B.R.L. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat S.N.V. la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii B.R.L. şi S.N.V.

Împotriva deciziei penale nr. 19/P din 16 ianuarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat B.R.L. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat S.N.V. la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţata, în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2839/2012. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 3121/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: