ICCJ. Decizia nr. 3121/2012. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3121/2012
Dosar nr. 631/112/2011
Şedinţa publică din 3 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 133 din 15 decembrie 2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a fost condamnat inculpatul U.R.A.,
- la un an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) titlul III din Legea nr. 161/2003;
- la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea articolului 41 alin. (2) şi art. 99 şi următorul C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei stabilind, conform art. 110 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.
A fost atenţionat inculpatul asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reţinerea de 24 de ore a inculpatului din data de 20 mai 2010.
A fost obligat inculpatul să plătească, în solidar cu părţile responsabile civilmente U.I.R. şi U.L.F., părţii civile M.J. 10.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească, în solidar cu părţile responsabile civilmente 800 lei cheltuieli judiciare statutului şi 350 lei cheltuieli de judecată părţii civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 31D/P din 30 iunie 2010 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud au fost trimişi în judecată inculpaţii R.L., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 51 alin. (1) titlul III din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi U.R.A. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 51 alin. (1) titlul III din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La termenul de judecată din 10 februarie 2011 inculpatul R.L., prezent în instanţă şi asistat de apărătorul său ales, a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor, aşa cum au fost reţinute în actul de sesizare al instanţei, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
În aceste condiţii, s-a dispus, conform art. 38 C. proc. pen., disjungerea cauzei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul U.R.A. urmând ca judecarea acestuia să se facă separat, în interesul unei bune judecăţi.
Cauza privind pe inculpatul U.R.A. s-a reînregistrat la Tribunalul Bistriţa-Năsăud sub numărul de mai sus.
Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
La data de 30 martie 2010 numitul M.I. a sesizat organele de poliţie din cadrul S.C.C.O. Bistriţa-Năsăud cu privire la comiterea de către inculpatul R.L. (pe care l-a indicat cu numele R.F.) a infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, constând în aceea că a fotografiat-o pe fiica sa M.J. (născută la data de 09 februarie 1993) în timp ce întreţineau relaţii sexuale orale, după care a postat acea fotografie pe internet, din cercetările penale efectuate rezultând următoarele:
În noaptea revelionului 2009-2010, în timp ce se afla la o petrecere organizată la domiciliul numitei M.A.C., inculpatul R.L. a cunoscut-o pe partea vătămată M.J., începând să aibă o relaţie de prietenie.
În momentul în care s-au cunoscut, partea vătămată era elevă în clasa a X-a la Grupul Şcolar Sanitar din Bistriţa şi avea vârsta de 16 ani, iar inculpatul R.L. era elev în clasa a XI-a la Liceul I. şi avea vârsta de 18 ani. În acea noapte, cei doi au discutat cu privire la şcolile la care sunt elevi, cu privire la vârsta pe care o au şi cu privire la preocupările pe care le au în general, făcând şi schimb de numere de telefon precum şi adrese de messenger. În perioada următoare cei doi au ieşit în câteva rânduri împreună în oraş, la câte un suc şi au purtat mai multe discuţii pe site-ul de internet „Yahoo Messenger” precum şi pe telefoanele mobile.
În jurul datei de 15 ianuarie 2010, inculpatul R.L. şi-a dat întâlnire cu partea vătămată în oraş şi după ce au mers la un suc, a invitat-o pe aceasta la domiciliul său. Partea vătămată a fost de acord cu propunerea, astfel încât amândoi s-au deplasat la domiciliul inculpatului situat pe strada Păcii din Bistriţa. Cei doi au mers în camera inculpatului, au ascultat muzică, au început să se sărute după care s-au aşezat în pat, au început să se dezbrace şi au întreţinut raporturi sexuale orale şi normale.
La sfârşitul lunii ianuarie 2010, profitând de faptul că era singură la domiciliu, părinţii ei fiind plecaţi în vizită la nişte prieteni, partea vătămată l-a chemat pe inculpatul R.L. la domiciliul ei. Inculpatul R.L. a luat un taxi şi în jurul orelor 19,00 a ajuns la domiciliul părţii vătămate situat în Bistriţa pe strada Turnului. Cei doi au mers în camera părţii vătămate şi au început să se sărute, iar la un moment dat inculpatul R.L. i-a propus părţii vătămate să facă câteva fotografii dezbrăcaţi şi să întreţină relaţii sexuale orale. Partea vătămată a fost de acord, astfel încât a luat aparatul foto digital al familiei, l-a pus pe o noptieră situată lângă pat, l-a programat, după care a întreţinut un raport sexual oral, efectuând în acest timp o fotografie, în care imaginea obţinută era explicit pornografică.
A doua zi, partea vătămată M.J. a descărcat fotografia pe calculatorul ei, după care, la solicitarea inculpatului R.L. i-a trimis pe site-ul de internet „Yahoo Messenger”, fotografia pe care a salvat-o sub denumirea „P1020728.jpg”.
Spre sfârşitul lunii februarie sau începutul lunii martie 2010, după ce între inculpat şi partea vătămată au intervenit divergenţe, tot prin intermediul site-ului de internet „Yahoo Messenger”, inculpatul R.L. a trimis acea fotografie cel puţin martorilor R.A.R. şi R.A.C., după ce în prealabil salvase fotografia pe calculatorul său într-un folder pe care l-a ascuns pentru a nu putea fi văzută şi de alte persoane. Cei doi martori s-au uitat la fotografia care o reprezenta pe partea vătămată întreţinând raport sexual oral cu inculpatul R.L., după care au şters fotografia de pe calculator şi nu au mai trimis-o altor persoane.
Ulterior, în scurt timp, fără a se cunoaşte exact modalitatea, această fotografie pornografică s-a răspândit necontrolat de la un utilizator de internet la altul, ajungând să circule şi pe telefoanele mobile ale elevilor de la Grupul Şcolar Sanitar şi de la Colegiul I. După ce a început să circule pe internet această fotografie şi partea vătămată a primit-o de la diferiţi utilizatori, rămaşi neidentificaţi, unii dintre aceştia propunându-i să întreţină şi cu ei relaţii sexuale, ceea ce i-a produs minorei o stare de tulburare.
La rândul său inculpatul U.R.A. o cunoştea pe partea vătămată cu care a fost coleg în şcoala generală şi cu care, la un moment dat, a avut nişte neînţelegeri ce au fost aplanate prin intervenţia părinţilor care s-au întâlnit şi au discutat cele întâmplate.
Ulterior, partea vătămată şi inculpatul U.R.A. au urmat trasee şcolare diferite reîntâlnindu-se la Grupul Şcolar Sanitar din Bistriţa unde erau elevi în clase paralele.
Vechile neînţelegeri au reizbucnit, inculpatul adresându-i cuvinte insultătoare părţii vătămate făcând-o „panaramă”, ceea ce a determinat intervenţia tatălui acesteia, martorul M.I., care, cu circa 3 luni înainte de apariţia fotografiei pornografice, l-a căutat pe inculpat la şcoală, cerându-i să înceteze acest comportament.
Pe de altă parte, numitul M.P. este din comuna Şanţ şi este elev la Grupul Şcolar Sanitar Bistriţa, iar în cursul anului şcolar 2009-2010 a locuit cu chirie într-un apartament de pe Aleea Plopilor împreună cu numitul Ţ.C.F. şi cu martorii B.I. şi B.R.
Numitul M.P. are un laptop pe care l-a folosit împreună cu celelalte trei persoane cu care locuia în chirie şi în cursul lunii februarie sau martie 2010, pe adresa sa de messenger, numitul Ţ.C.F. a primit de la C.V. fotografia pornografică în care apare partea vătămată M.J. întreţinând relaţii sexuale orale, fotografie pe care a salvat-o într-un folder.
Într-o zi din cursul lunii martie 2010, inculpatul U.R.A. a mers până în apartamentul unde locuia M.P., acesta din urmă spunându-i că are pe laptop o fotografie cu partea vătămată M.J. întreţinând relaţii sexuale orale.
Crezând că a găsit dovada comportamentul imoral a părţii vătămate pe care i-a cerut-o tatăl acesteia şi întrevăzând o posibilă răzbunare pentru cele întâmplate, inculpatul U.R.A. i-a spus că vrea să aibă şi el acea fotografie astfel încât M.P. i-a trimis-o acestuia pe adresa de messenger.
După ce a primit fotografia, inculpatul U.R.A. a salvat-o pe calculatorul său personal şi a deţinut-o în vederea răspândirii, iar în cursul lunii martie 2010 a transmis-o prin serviciul de mesagerie pe internet „Yahoo Messenger” numitei C.C., elevă la Grupul Şcolar Sanitar, unde de altfel şi el este elev.
În acelaşi timp, inculpatul U.R.A. a deţinut fotografia pe telefonul său mobil şi a răspândit-o pe telefoanele mobile ale mai multor persoane, dintre care este de menţionat numitul R.D.V. şi M.P.
De asemenea, inculpatul U.R.A. a listat fotografia pe suport de hârtie (câte patru fotografii pe coală A4) şi, într-o pauză i-a înmânat una dintre acestea părţii vătămate, dar şi mai multor colegi de la Grupul Şcolar Sanitar.
Mai mult, aşa cum rezultă din declaraţia martorei C.N.A., într-una din zile, aflându-se pe holul şcolii şi văzând-o pe partea vătămată inculpatul a strigat „Feriţi-vă! Trece vedeta porno” producând ilaritate în rândul celor prezenţi.
În latura civilă a cauzei partea vătămată M.J. s-a constituit parte civilă faţă de inculpat cu suma de 10.000 lei reprezentând daune morale.
În declaraţia sa inculpatul U.R.A. a recunoscut că a primit fotografia incriminată de la M.P. şi faptul de a o fi transmis prin Messenger numitei C.C. şi prin telefon lui R.D.V., însă referitor la poza printată pe hârtie a arătat că a deţinut un singur exemplar pe care l-a înmânat părţii vătămate.
Starea de fapt reţinută mai sus a rezultat, fără nici un dubiu, din declaraţia martorului A.C.I. care a arătat că a aflat de la alţi colegi că inculpatul a răspândit poza prezentând-o pe partea vătămată într-o ipostază erotică printre colegi şi în formă printată pe hârtie.
Aceeaşi împrejurare a fost relevată şi de martorul M.P., în faza de urmărire penală care a arătat că l-a văzut pe inculpat având circa 10 fotografii printate pe hârtie, dintre care una i-a înmânat-o părţii vătămate, moment la care a asistat personal. Martorul a mai arătat că nu a văzut ca inculpatul să fi dat poza respectivă şi altor persoane însă a observat că unii colegi deţineau acea poză pe care a recunoscut-o ca fiind una dintre cele provenite de la inculpat.
Este adevărat că, în faza cercetării judecătoreşti, martorul şi-a retractat în parte declaraţia precizând că nu îşi menţine partea referitoare la existenţa mai multor poze, inclusiv în posesia altor colegi, motivat de faptul că aceasta nu corespunde adevărului fiind făcută sub presiunea organelor de cercetare penală.
Această susţinere a martorului a fost însă înlăturată fiind, în mod evident, făcută „pro causa” întrucât martorul a fost audiat şi de procuror, în prezenţa unui apărător, excluzându-se astfel ipoteza unor eventuale presiuni sau a consemnării necorespunzătoare a celor arătate de martor.
Pentru aceleaşi considerente tribunalul a înlăturat şi declaraţiile date în instanţă de martorii C.C. şi P.A.V., apreciind ca fiind sincere cele din faza de urmărire penală.
Faptele inculpatului astfel reţinute întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzute de art. 51 alin. (1) titlul III din Legea nr. 161/2003 şi pornografie infantilă prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi 99 şi urm. C. pen.
Deşi inculpatul era minor la data comiterii faptelor având în vedere modalitatea de săvârşire a acestora, gravitatea lor precum şi urmările produse, tribunalul a apreciat că aplicarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea sa astfel că în baza textelor de lege mai sus arătate şi văzând şi dispoziţiile art. 72 şi 109 C. pen., îl va condamna pe acesta:
- la un an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) titlul III din Legea nr. 161/2003;
- la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 99 şi următorul C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, făcând şi aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Faţă de lipsa antecedentelor penale şi având în vedere comportamentul inculpatului după comiterea faptelor, ca şi împrejurarea că acesta este în prezent elev, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia şi în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilind, conform art. 110 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.
Totodată, inculpatul a fost atenţionat asupra prevederilor art. 83 C. pen., s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reţinerea de 24 de ore a acestuia din data de 20 mai 2010.
În latura civilă a cauzei partea vătămată M.J. s-a constituit parte civilă faţă de inculpat cu suma de 10.000 lei reprezentând daune morale.
S-a apreciat că fotografia cu caracter explicit pornografic prezentând-o pe partea vătămată a ajuns, ca urmare a activităţii infracţionale a inculpatului, la cunoştinţa mai multor persoane i-a cauzat părţii vătămate un grav prejudiciu moral prin atingerea adusă imaginii acesteia în comunitatea şcolară din care aceasta face parte.
Mai mult, ca urmare a acestui fapt, aşa cum a rezultat din rapoartele psihologice referitoare la partea vătămată, aceasta prezintă tulburare de stress-postraumatic, depresie-nevrotică, atacuri de panică la nivel subclinic şi onigofagie.
Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că exista prejudiciului moral inculpatul fiind ţinut să repare acest prejudiciu şi, prin urmare, tribunalul, apreciind că suma de 10.000 lei reprezintă o reparaţie morală adecvată, în baza art. 346, art. 14 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile 10.000 lei cu titlul de daune morale, în solidar cu părţile responsabile civilmente. S-au aplicat prevederile art. 191 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul U.R.A., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În şedinţa publică din data de 7 mai 2012 inculpatul, prin apărător ales, a depus la dosar motivele de apel, solicitând achitarea conform art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea unei măsuri educative pentru infracţiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) titlul III din Legea nr. 161/2003 şi respingerea acţiunii civile.
Prin decizia penală nr. 87/ A din 7 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală și de minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul U.R.A., pe care a desfiinţat-o în parte, cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) Titlul III din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. de la un an şi 6 luni închisoare la un an închisoare.
A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2011, cu aplicarea art. 99 şi următ. C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., de la 2 ani închisoare la un an închisoare.
Conform 33 lit. a), art. 34 lit. b), C. pen., a contopit pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
A menţinut suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a apreciat corect reţinută situaţia de fapt de către instanţa de fond, vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită din provele administrate.
Au fost înlăturate ca nesincere declaraţiile martorilor C.C., P.A.V. şi M.P. date în faţa instanţei, fiind menţinute cele din faza de urmărire penală, acestea corespunzând adevărului.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa a apreciat că se impune reducerea cuantumului acesteia, raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., cu menţinerea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Instanţa de prim control judiciar a apreciat că suma acordată cu titlu de daune morale părţii vătămate de 10.000 lei este una rezonabilă, în măsură să ofere o compensaţie părţii vătămate pentru prejudiciul moral suferit.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul U.R.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând casarea hotărârii, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru învinuirea săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) [(caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 şi 18 C. proc. pen.)], iar în subsidiar aplicarea uneia din măsurile educative prevăzute de art. 101 lit. a) sau b) C. pen., pentru fapta prevăzută de art. 51 Titlul III din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 99 C. pen. (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.) şi respingerea cererii de despăgubiri civile formulate de partea vătămată.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a învederat că probele administrate în cauză au fost greşit evaluate având drept consecinţă reţinerea unei stări de fapt doar parţial conformă cu realitatea.
Inculpatul susţine că nu a prezentat poza în vederea răspândirii ei printre elevii şcolii, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
În ceea ce priveşte aşa-zisul prejudiciu de imagine, produs părţii vătămate, acesta în realitate nu a existat întrucât, partea vătămată a avut iniţiativa fotografierii şi tot ea a transmis aceste fotografii pe internet numiţilor R.L. şi C.C.
Ţinând cont de faptul că inculpatul era minor, a recunoscut şi regretat fapta săvârşită, că nu are antecedente penale, că a avut rezultate bune, a solicitat aplicarea unei măsuri educative.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în cauză nu s-a produs o eroare gravă de fapt, iar fapta inculpatului de a deţine şi răspândi fotografia cu minora M.J. întreţinând raport sexual oral, pe site-ul de internet yahoo messenger, respectiv pe telefonul mobil şi printată pe coli A4, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 alin. (1) Titlul III din Legea nr. 161/2003 şi pornografie infantilă prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2011 ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 şi următoarele C. pen., art. 33 lit. a) C. pen.
Conform art. 51 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 „constituie infracţiune producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice.”
„Fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziţie ori de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale care prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, constituie infracţiunea de pornografie infantilă aşa cum prevăd dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 678/2001.
Conform prevederilor legale, elementul material al laturii obiective este constituit pentru cele două infracţiuni, reţinute în sarcina inculpatului, din mai multe modalităţi alternative de executare. Astfel, inculpatul U.R.A., a deţinut o fotografie pe calculatorul său personal (a avut în stăpânire sau în păstrare această fotografie contrar dispoziţiilor legale) în vederea răspândirii, iar în cursul lunii martie 2010 a transmis-o prin serviciul mesagerie pe internet „yahoo-messenger” numitei C.C., elevă la Grupul Şcolar Sanitar.
Acţiunea de transmitere a materialelor, prevăzută în textul incriminator, presupune trimiterea obiectelor în care sunt materializate imagini cu caracter pornografic cu minori.
În acelaşi timp inculpatul U.R.A. a deţinut fotografia pe telefonul său mobil şi a răspândit-o, transferând-o pe telefoanele mobile ale mai multor persoane, dintre care este de menţionat inv. R.D.V. Inculpatul U.R.A. a listat fotografia pe suport de hârtie (câte 4 fotografii pe coala A4) pe care le-a distribuit mai multor colegi de şcoală.
Inculpatul de altfel, recunoaşte că a deţinut acea fotografie, contrar dispoziţiilor legale, că a transmis-o şi chiar a printat-o. Declaraţiile acestuia se coroborează cu cele ale martorilor C.C., R.D.V., N.L.A., P.A.V., M.I., A.C.I., U.I.R., C.N.A., O.A.C., M.P., M.A.I., B.V., J.A., P.V. demonstrează că inculpatul U.R.A. se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Pentru existenţa infracţiunii de pornografie infantilă este necesar ca activităţile incriminate să se refere la materialele pornografice cu minori şi să fie realizate modalităţile alternative ale elementului material al infracţiunii, ceea ce în speţă sunt îndeplinite.
În mod corect au fost înlăturate declaraţiile lui M.P., C.C. şi P.A.V. date în faţa instanţei de fond, apreciate ca nesincere atâta timp cât nu au oferit explicaţii plauzibile cu privire la schimbarea conţinutului acestora, cu atât mai mult cu cât la urmărirea penală când au fost audiaţi au fost însoţiţi de apărători, fiind greu de crezut că s-au exercitat presiuni asupra lor de către procuror în asemenea condiţii.
Astfel, vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită, faptele sale întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 din Legea nr. 678/2001 şi pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
2. În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului (caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.), Înalta Curte constată că, raportat la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, modalitatea de săvârşire, caracterul continuat al acesteia, motivul pentru care a săvârşit fapta, urmările produse, circumstanţele personale favorabile ale inculpatului, nu e cunoscut cu antecedente penale, era minor la data comiterii faptelor, pedeapsa a fost corect individualizată, neimpunându-se aplicarea unei măsuri educative, care ar reprezenta o încurajare a celorlalţi destinatari ai legii penale în săvârşirea de fapt de acelaşi gen, întrucât numai aplicarea pedepsei închisorii este de natură să asigure îndeplinirea scopului acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen.
Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi din punct de vedere al nevoii de reeducare al făptuitorului.
Astfel pedeapsa de un an închisoare, atât prin cuantum, cât şi modalitatea de executare aleasă, este justă şi de natură să fundamenteze proporţionalitatea între scopul reeducării inculpatului prin caracterul restrictiv al pedepsei aplicate şi aşteptările societăţii de la organele abilitate să aplice legea.
Raportat la dispoziţiile art. 110 C. pen., termenul de încercare stabilit de instanţa de fond este legal în conformitate cu dispoziţiile legale, neimpunându-se reducerea acestuia, raportat la gradul de pericol social al faptei.
Fapta inculpatului U.R.A. nu se poate susţine că este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni, atât timp cât sunt avute în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, urmarea produsă, astfel încât susţinerea inculpatului privind aplicarea unei sancţiuni administrative, este nefondată.
Critica recurentului inculpat U.R.A., privind soluţionarea laturii civile, în sensul respingerii pretenţiilor civile ale părţii vătămate, deoarece vina îi aparţine acesteia, întrucât cu acordul său s-a făcut acea fotografie şi tot ea a transmis-o numitului R.L., este nefondată.
Instituţia daunelor morale constituie şi o reprobare morală a faptei ilicite faţă de care cel ce a s ăvârşit-o, trebuie să răspundă atât pe plan social, prin executarea sancţiunii penale, cât şi pe plan individual, prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul părţii vătămate şi în domeniul vie ţii sufleteşti.
S-a apreciat că prejudiciul semnifică pierderea unei valori, punctul central al unei valori sau al unei deprecieri nefiind numai obiectul în sine ci şi aprecierea şi atitudinea altora faţă de acesta. În determinarea cuantumului sumei acordate cu titlu de daune morale, pentru prejudiciile cauzate unei persoane în cadrul desfăşurării procesului penal, a reţinut prima instanţă, trebuie să se aibă în vedere principiul echităţii şi stabilirea unui just echilibru între prejudiciul suferit şi reparaţia acordată.
Scopul acord ării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale. Este motivul pentru care aprecierea unor asemenea daune se realizează în echitate şi păstrând principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate.
Durerile fizice şi psihice reprezintă cele mai frecvente, mai obişnuite şi mai fireşti, dar în acelaşi timp şi cele mai grave dintre urmările negative ale infracţiunilor ce lezează valorile sociale ocrotite de lege, fiind consacrate sub denumirea de pretium doloris. Caracterul inestimabil al prejudiciului moral nu poate suprima protecţia victimei, iar prestaţia cuvenită acesteia nu constituie atât un echivalent, cât un lucru subrogat, o compensaţie acordată în urma unei operaţii complexe şi delicate de apreciere multilaterală a aspectelor în care se exteriorizează vătămările şi suferinţele cauzate.
Evaluarea daunelor morale, neput ând fi făcută în aceleaşi condiţii ca ale celor patrimoniale, presupune stabilirea unor criterii specifice. Un asemenea criteriu ar putea fi importanţa socială a valorii lezate prin săvârşirea faptei ilicite. In acest caz, valoarea poate avea atât un conţinut subiectiv (implicând o preţuire din partea persoanei lezate), dar şi un aspect obiectiv, fiind expresia unei cerinţe obiective a realităţii. Prejudiciul moral va fi cu atât mai mare cu cât valoarea lezată este mai importantă pentru partea vătămată. Personalitatea victimei poate fi un alt criteriu care completează criteriul importanţei valorii lezate. În raport cu valoarea lezată se mai poate avea în vedere drept criteriu şi gravitatea, precum şi intensitatea durerilor fizice şi psihice, provocate. Importanţă vor primi şi repercusiunile asupra situaţiei victimei, inclusiv în plan familial şi social, prin atingerile aduse onoarei şi demnităţii sale. Un alt criteriu ar putea fi acela al echităţii şi anume ca daunele morale să exprime cerinţele de dreptate şi echitate.
Partea vătămată M.J. prin expunerea publică a unor aspecte din viaţa intimă a acesteia în comunitatea socială din care face parte, a suferit un prejudiciu moral, fapt confirmat şi de rapoartele psihologice depuse la dosar.
Chiar dacă partea vătămată a fost de acord ca anumite aspecte ale vieţii sale intime să fie imortalizate, expunerea publică a acestora provoacă traume psihice de o amplitudine covârşitoare cu atât mai mult cu cât acestea au fost făcute la o vârstă fragedă de natură să aibă un impact mai mare asupra psihicului acesteia.
Cum în sistemul de drept românesc, cuantificarea prejudiciului moral nu este supus unor criterii legale de determinare, ci este apreciat de instanţă în raport de consecinţele negative suferite de cei implicaţi, de valorile morale lezate şi măsura în care le-a fost afectată situaţia familială sau socială, Înalta Curte, raportat la consecinţele faptei inculpatului U.R.A. asupra părţii vătămate M.J., în raport cu principiul răspunderii civile stabilite prin dreptul intern, cât şi jurisprudenţa C.E.D.O., apreciază caracterul rezonabil al cuantumului acestor daune.
Pentru aceste considerente, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul U.R.A .
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul U.R.A. împotriva deciziei penale nr. 87/ A din 7 mai 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 631/112/2011 .
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2927/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3163/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
