ICCJ. Decizia nr. 3001/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3001/2012
Dosar nr. 251/39/2012
Şedinţa publică din 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 06 aprilie 2012, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta F.M. împotriva ordonanţelor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 383/P/2011 din data de 16 ianuarie 2012 şi nr. 45/II/2/2012 din data de 21 februarie 2012, intimată fiind C.A.M.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reţinut că numita F.M. din comuna Pătrăuţi, judeţul Suceava, a depus plângere împotriva procurorului C.A.M. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.
Din cuprinsul plângerii rezultă că dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava cu nr. 4047/P/2008, având ca obiect moartea violentă a numitului F.L.E., a fost soluţionat de către procuror C.A.M., iar soluţia pronunţată a fost contrară susţinerilor pe care aceasta le-a făcut pe timpul cercetărilor.
La plângere, F.M. a depus copie după raportul de necropsie nr. 569/C/2008 a cadavrului numitului F.L.E., mai multe adrese de la instituţii de medicină legală, sentinţa civilă nr. 4815 din 01 noiembrie 2011 a Judecătoriei Suceava, pronunţată în Dosar nr. 6564/314/2011, sentinţa penală nr. 616 din 17 octombrie 2011 a Judecătorie Suceava, pronunţată în Dosar nr. 7515/314/2011, referat cu propunere de neîncepere a urmăririi penale în Dosar nr. 4047/P/2008, rezoluţia nr. 4047/P/2008, rezoluţia nr. 4047/P/2008 din 07 decembrie 2009, rezoluţia nr. 19/II/2/2010 din 05 februarie 2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
Numita F.M. a fost audiată la 10 ianuarie 2012 şi în declaraţia dată a susţinut faptul că soţul său, F.L.E. a fost ucis în noaptea de 2/3 decembrie 2008 de către P.G. la instigarea numitului J.D.I., iar falsul intelectual săvârşit de către procuror C.A.M. constă în faptul că nu a consemnat în soluţia dată faptul că a solicitat explicaţii cu privire la leziunea frontală a cadavrului soţului său, precum şi faptul că leziunile care au dus la moartea acestuia „s-au produs prin lovirea victimei prin cădere de petrele din apa în care s-a înecat”.
Prin ordonanţa nr. 383/P/2011 din 16 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată prin ordonanţa nr. 45/11/2012 a Procurorului General al aceluiaşi Parchet, s-a dispus, printre altele, în temeiul art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. a), art. 27, art. 38 şi art. 45 alin. (1) şi alin. (1 2 ) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitor C.A.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut, în esenţă, că în cauză nu rezultă indicii de săvârşire a vreunei infracţiuni de către procurorul C.A.M. şi, deci, nici a aceleia sub aspectul căreia s-au efec uat verificări (art. 289 C. pen.) în legătură soluţia dispusă în Dosarul nr. 4047/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, aceasta reprezentând rezultatul analizei probelor şi a aplicării legii - art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva celor două ordonanţe, a formulat nlângere petenta F.M., criticându-le pentru netemeinicie, cu motivarea că în cauză există indicii că procurorul reclamat a comis infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.
Examinând plângerea instanţa de fond a constatat că plângerea nu este întemeiată.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că, prin rezoluţia nr. 4047/P/2008 din 07 decembrie 2009, dată în dosarul penal cu acelaşi număr al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, procurorul C.A.M., în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind moartea violentă a numitului F.L.E. Soluţia a fost menţinută, ca temeinică şi legală, atât de către primul procuror al unităţii de Parchet prin rezoluţia nr. 19/11/2/2010 din 05 februarie 2010, cât şi de instanţa de judecată prin sentinţa penală nr. 291 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Suceava, iar hotărârea judecătorească a rămas definitivă la dată de 28 iunie 2010 prin nerecurare.
Instanţa de fond a reţinut că în cauză nu rezultă indicii de săvârşire a vreunei infracţiuni de către procurorul C.A.M., magistratul intimat în cauză efectuând acte procedurale şi-a dispus măsurile procesuale în rezolvarea dosarului ce i-a fost repartizat, m virtutea drepturilor cu care a fost învestit în funcţia pe care o îndeplineşte, prin analizarea probelor şi aplicarea legii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta, solicitând admiterea lui, casarea hotărâri şi admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.
Aşadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti este statuată prin însăşi Legea fundamentală.
Din economia textului menţionat rezultă însă că hotărârile judecătoreşti, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.
Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiţiei, pronunţarea de hotărâri judecătoreşti care să corespundă legii şi adevărului şi care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părţilor din proces.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a soluţionat plângerea petentei împotriva rezoluţiilor procurorului de netrimitere în judecată la 06 aprilie 2012, când a pronunţat sentinţa nr. 49, aşa încât, în mod legal, hotărârea criticată a rămas definitivă, conform dispoziţiior art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., aşa cum au fost ele anterior modificate, prin prevederile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010.
Prin urmare, sentinţa penală nr. 49 din 06 aprilie 2012, fiind pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nu face parte dintre hotărârile arătate în cuprinsul art. 24 alin.(1) din legea menţionată, astfel că nu e supusă căilor ordinare de atac.
În consecinţă, recursul declarat de petenta F.M. este inadmisibil, întrucât a fost îndreptat împotriva unei hotărâri definitive, conform art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., aşa cum era acest text în vigoare la data pronunţării sentinţei atacate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibl, recursul declarat de petenta F.M. împotriva sentinţei penale nr. 49 din data de 06 aprilie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2958/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3005/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
